2. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus Cel întors
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
După lucrarea lui Iahve, Isus S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea printre oameni. Lucrarea Lui nu a fost făcută în izolare, ci a fost construită pe lucrarea lui Iahve. A fost o lucrare pentru o nouă epocă pe care Dumnezeu a făcut-o după ce a încheiat Epoca Legii. În mod similar, după ce lucrarea lui Isus s-a încheiat, Dumnezeu a continuat cu lucrarea Sa pentru următoarea epocă, deoarece întreaga gestionare a lui Dumnezeu progresează mereu. După ce vechea epocă va trece, va fi înlocuită de o nouă epocă, iar odată ce vechea lucrare va fi încheiată, va exista o nouă lucrare pentru a continua gestionarea lui Dumnezeu. Această întrupare este a doua întrupare a lui Dumnezeu, care este ulterioară lucrării lui Isus. Bineînțeles, întruparea aceasta nu se petrece independent; este a treia etapă a lucrării după Epoca Legii și Epoca Harului. De fiecare dată când Dumnezeu inițiază o nouă etapă a lucrării, trebuie să fie mereu un nou început și trebuie să aducă mereu o nouă epocă. La fel, există și schimbări corespunzătoare în firea lui Dumnezeu, în maniera Lui de a lucra, în locația lucrării Lui și în numele Lui. Deci, nu e de mirare că omului îi este greu să accepte lucrarea lui Dumnezeu în noua epocă. Dar, indiferent de cum I se opune omul, Dumnezeu Își face mereu lucrarea și conduce mereu înainte întreaga omenire. Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor putea să accepte personal călăuzirea lui Dumnezeu. Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a îndeplinit doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfă pentru păcatele omului; El nu l-a scăpat pe om de toate firile sale corupte. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firile sale corupte de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta a adus omenirea pe un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”
La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și a spus că El este un mare proroc, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea tivului hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firile corupte satanice adânc înrădăcinate în el însuși și nici nu a știut cum să se elibereze de acestea. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru al unei familii care aduce binecuvântare asupra întregii familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și înfățișarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios conform standardului. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce însemna că erau răscumpărați. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înțeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost condiția omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape a lucrării, a rămas încă lucrarea de judecată și de mustrare. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, astfel, a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să îndepărteze complet natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa pentru păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea de răstignire a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar firile corupte ale omului încă rămân în el, omul poate încă să păcătuiască și să I se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu a câștigat omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a da în vileag firile corupte ale omului și pentru a-l determina pe om să practice în concordanță cu calea adecvată. Lucrarea acestei etape este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care aprovizionează în mod direct viața omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai temeinică. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”
Cândva am fost numit Iahve, odată oamenii Mă știau și drept Mesia, iar altădată oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul, cu iubire și respect. Astăzi nu mai sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoșteau în vremurile trecute. Mai degrabă, sunt Dumnezeul care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeul care va aduce sfârșitul epocii; sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și glorie. Omul nu a intrat niciodată în contact cu Mine, nu M-a cunoscut niciodată și a fost mereu neștiutor în privința firii Mele. De la crearea lumii și până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se arată omului în zilele de pe urmă, dar Se ascunde printre oameni. El locuiește printre oameni, viu și plin de viață, ca soarele arzător și flacăra învăpăiată, plin de putere și abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele și nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, miriadele de națiuni vor fi binecuvântate grație cuvintelor Mele și, de asemenea, sfărâmate în bucăți din cauza cuvintelor Mele. Astfel, toți oamenii din zilele de pe urmă vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors și că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucerește toată omenirea. Și toți vor vedea că am fost odată jertfa pentru păcat a omului, dar că, în zilele de pe urmă, am devenit flăcările soarelui dogoritor, care ard toate lucrurile, precum și Soarele dreptății care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea în zilele de pe urmă. Iau acest nume și port această fire pentru ca toți oamenii să poată vedea că sunt Dumnezeul drept, soarele arzător și flacăra învăpăiată și ca toți să Mi se poată închina Mie, singurul Dumnezeu adevărat, și ca să poată să Îmi vadă adevăratul chip: nu sunt numai Dumnezeul israeliților și nu sunt doar Răscumpărătorul; ci, mai degrabă, sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, de pe pământ și din mări.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”
Dumnezeu Își continuă cuvântările, utilizând diverse metode și multe perspective pentru a ne povățui ce ar trebui să facem și, totodată, exprimând glasul inimii Sale. Cuvintele Sale au puterea vieții, ne oferă calea pe care ar trebui să o urmăm și ne permit să înțelegem ce este exact adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să fim atenți la tonul și maniera Sa de a vorbi și, în subconștient, începem să remarcăm glasul inimii acestei persoane neremarcabile. El lucrează până la epuizare pentru noi, Își pierde somnul și apetitul pentru noi, plânge pentru noi, oftează pentru noi și geme bolnav pentru noi; El îndură umilință de dragul destinației și mântuirii noastre, iar amorțeala și răzvrătirea noastră varsă lacrimi și sânge din inima Sa. Nicio persoană obișnuită nu are această ființă și aceste posesiuni și nicio ființă umană coruptă nu le poate avea sau obține. El are îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu este ceva ce are orice ființă creată. Nimeni în afară de El nu ne poate cunoaște toate gândurile, nu ne cunoaște natura și esența ca pe podul propriei palme, nu judecă răzvrătirea și corupția omenirii, nici nu ne vorbește și lucrează asupra noastră astfel, în numele lui Dumnezeu din ceruri. Nimeni în afară de El nu are autoritatea, înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu, ce are și ce este Dumnezeu sunt dezvăluite în întregime în El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele pe care Dumnezeu nu le-a făcut cunoscute de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El nu ne poate mântui de robia Satanei și de firile noastre corupte. El Îl reprezintă pe Dumnezeu; El exprimă glasul inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a deschis o epocă nouă, o eră nouă, și a inaugurat un pământ nou și un cer nou și o lucrare nouă, El ne-a adus speranță și a pus capăt vieții pe care am dus-o într-o stare nedeslușită și a permis ființelor noastre întregi să vadă complet calea spre mântuire. El a cucerit întregile noastre ființe și ne-a câștigat inimile. Din acel moment înainte, inimile noastre au obținut conștientizare, iar duhurile noastre par să fie reînviate: această persoană obișnuită, nesemnificativă, această persoană care trăiește printre noi și care a fost respinsă de noi atât de mult timp – nu este acesta Domnul Isus, care este mereu în gândurile noastre, fie că suntem treji, fie că visăm, și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața!
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 4: Văzând arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”
Lucrarea de astăzi a împins înainte lucrarea din Epoca Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare de 6000 de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a progresat mai mult și mai profund. De ce spun iar și iar că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca Harului și pe Epoca Legii? În alte cuvinte, lucrarea de acum este o continuare a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii. Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de faptul că epoca a înaintat și că lucrarea a fost ridicată mai sus decât înainte. Se poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe stânca lucrării lui Isus. Lucrarea lui Dumnezeu este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată a fi planul de gestionare de 6000 de ani. Lucrarea din această etapă este realizată pe fundația lucrării din Epoca Harului. Dacă aceste două etape ale lucrării nu ar avea legătură, atunci de ce răstignirea nu este repetată în această etapă? De ce nu port Eu păcatele omului, ci, în schimb, vin pentru a-l judeca și a-l mustra pe om în mod direct? Dacă lucrarea Mea de judecată și de mustrare a omului nu ar fi făcută după răstignire – alături de faptul că venirea Mea acum nu este concepută de Duhul Sfânt –, atunci nu aș fi calificat să-l judec și să-l mustru pe om. Tocmai pentru că sunt una cu Isus, vin direct pentru a-l mustra și a-l judeca pe om. Lucrarea de la această etapă este clădită în întregime pe lucrarea din etapa precedentă. De aceea, doar acest gen de lucrare îl poate aduce pe om, pas cu pas, la mântuire. Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile Noastre nu au legătură, Duhurile Noastre sunt unul și același; deși conținutul a ceea ce facem și lucrarea pe care Ne-o asumăm nu sunt la fel, esența Noastră este la fel; trupurile Noastre au forme diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care Noi o prezentăm și firile pe care le dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. Din acest motiv, ceea ce omul vede și înțelege azi este diferit de trecut, lucru care se întâmplă datorită schimbării epocii. Chiar dacă Ei sunt diferiți în gen și în forma trupurilor Lor și nu S-au născut din aceeași familie și cu atât mai puțin în aceeași perioadă, totuși, Duhurile Lor sunt unul. Chiar dacă trupurile Lor nu au același sânge sau înrudire fizică de niciun fel, nu se poate nega faptul că Ei sunt întrupările lui Dumnezeu în două perioade de timp diferite. Faptul că Ei sunt întrupările lui Dumnezeu reprezintă un adevăr incontestabil. Totuși, Ei nu au aceeași descendență și nu împărtășesc un limbaj uman comun. (Unul a fost un bărbat care vorbea limba iudeilor, iar celălalt o femeie care vorbește doar chineza). Din aceste motive, Ei au trăit în țări diferite pentru a realiza lucrarea pe care fiecare are datoria s-o facă și, de asemenea, în perioade de timp diferite. În ciuda faptului că Ei sunt de același Duh – adică au aceeași esență –, nu există nicio asemănare absolută între învelișul exterior al trupurilor Lor. Tot ceea ce împărtășesc este aceeași umanitate, dar în ceea ce privește aspectul exterior al trupurilor Lor și circumstanțele nașterii Lor, Ei nu se aseamănă. Aceste lucruri nu influențează deloc lucrarea fiecăruia dintre Ei sau cunoașterea omului despre Ei, deoarece, în final, Ei sunt de același Duh și nimeni nu Îi poate separa. Deși nu au legături de sânge, întregile Lor ființe sunt conduse de Duhurile Lor, ceea ce Le permite să Își asume lucrări diferite în perioade de timp diferite și trupurile Lor aparțin unor descendențe diferite. De exemplu, Duhul lui Iahve nu este tatăl Duhului lui Isus, iar Duhul lui Isus nu este fiul Duhului lui Iahve: Ei sunt de unul și același Duh. În mod similar, Dumnezeul întrupat de azi și Isus nu sunt înrudiți prin sânge, ci Ei sunt una – aceasta deoarece Duhurile Lor sunt una. Dumnezeu poate realiza lucrarea de milă și de bunătate iubitoare, precum și cea de judecată dreaptă și de mustrare a omului, și pe cea de blestemare a omului; iar în final, poate realiza lucrarea de distrugere a lumii și de pedepsire a celor răi. Nu face El Însuși toate acestea? Nu este aceasta atotputernicia lui Dumnezeu?
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări întregesc semnificația întrupării”
Oamenilor, lucrarea celui de-al doilea trup întrupat li se pare cu totul deosebită față de cea a primului, atât de mult încât cele două par să nu aibă nimic în comun și nimic din cea dintâi lucrare nu poate fi văzut de această dată. Deși lucrarea celui de-al doilea trup întrupat este diferită de prima, aceasta nu dovedește că sursa Lor nu este una și aceeași. Dacă sursa Lor este aceeași depinde de natura lucrării făcute de către trupuri și nu de învelișurile Lor exterioare. În timpul celor trei etape ale lucrării Sale, Dumnezeu a fost întrupat de două ori și, de ambele dăți, lucrarea lui Dumnezeu întrupat inaugurează o nouă epocă, introduce o lucrare nouă; întrupările se completează reciproc. Este imposibil pentru ochii umani să spună că cele două trupuri vin de fapt din aceeași sursă. E de la sine înțeles că acest lucru este dincolo de capacitatea ochiului uman sau a minții umane. Dar în esența Lor, Ei sunt la fel, pentru că lucrarea Lor provine de la același Duh. Faptul că cele două trupuri întrupate iau naștere din aceeași sursă, nu poate fi judecat după epocă și după locul în care Ei S-au născut sau alți asemenea factori, ci după lucrarea divină exprimată de Ei. Al doilea trup întrupat nu efectuează nimic din lucrarea pe care Isus a făcut-o, pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu aderă la convenție, dar ea deschide un nou drum de fiecare dată. Al doilea trup întrupat nu are ca scop să aprofundeze sau să consolideze impresia primului trup în mințile oamenilor, ci s-o completeze și s-o desăvârșească, să aprofundeze cunoștințele omului despre Dumnezeu, să încalce toate regulile care există în inimile oamenilor și să șteargă imaginile greșite despre Dumnezeu din inimile lor. Se poate spune că niciun stadiu individual al lucrării proprii lui Dumnezeu nu poate da omului o cunoaștere completă despre El; fiecare dă doar o parte, nu întregul. Deși Dumnezeu Și-a exprimat firea în totalitate, din cauza abilității limitate a omului de înțelegere, cunoștințele sale despre Dumnezeu rămân încă incomplete. Este imposibil, folosind limbajul uman, să transmiți întreaga fire a lui Dumnezeu; mai mult, poate o singură etapă a lucrării Sale să-L exprime pe deplin pe Dumnezeu? El lucrează în trup sub acoperirea umanității Sale normale, iar cineva Îl poate cunoaște doar prin expresia divinității Sale, nu prin învelișul Său trupesc. Dumnezeu vine în trup pentru a-i permite omului să-L cunoască prin intermediul lucrării Sale diverse, iar două faze diferite ale lucrării Sale nu sunt la fel. Numai în acest fel poate omul să aibă o cunoaștere completă a lucrării lui Dumnezeu în trup, nelimitată la o singură fațetă. Deși lucrarea celor două trupuri întrupate este diferită, esența trupurilor și sursa lucrării Lor sunt identice; este doar că Ei există pentru a realiza două etape diferite ale lucrării și pentru a apărea în două epoci diferite. Orice s-ar întâmpla, trupurile întrupate ale lui Dumnezeu împart aceeași esență și aceeași origine – acesta este un adevăr pe care nimeni nu-l poate nega.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”
