2. De când a venit PCC la putere, a persecutat fără oprire credința religioasă. Suprimarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, în mod special, a devenit din ce în ce mai severă. PCC nu doar a folosit televiziunea, radioul, ziarele, internetul și alte mijloace mass-media pentru a defăima, a incrimina și a discredita Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, dar a și efectuat arestări pe scară largă ale membrilor săi, în urma cărora mulți creștini au fost întemnițați și torturați cu cruzime și chiar au fost torturați până la moarte. De ce este persecuția Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic de către PCC atât de severă?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19).

„Această generație este o generație rea” (Luca 11:29).

„Marele balaur a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care înșală întreaga omenire” (Apocalipsa 12:9).

„Și judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:19-20).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De sus în jos și de la început până la sfârșit, Satana a tulburat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în opoziție cu El. Toată această vorbărie despre „moștenirea culturală antică”, valoroasele „cunoștințe ale culturii antice”, „învățăturile taoismului și confucianismului”, și „clasicii confucianiști și ritualurile feudale” au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile ultradezvoltate nu pot fi găsite nicăieri. Mai degrabă, tot ce fac e să sublinieze riturile feudale propagate de „maimuțele” din vremuri străvechi pentru a perturba, a se opune și a dezmembra dinadins lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a continuat să asuprească omul până în ziua de astăzi, dar vrea chiar să-l înghită^[1] pe om cu totul. Transmiterea învățăturilor morale și etice ale feudalismului și transferarea cunoașterii culturii antice au contaminat de mult oamenii, transformându-i în diavoli mari și mici. Sunt puțini aceia care L-ar primi cu bucurie pe Dumnezeu, puțini aceia care I-ar întâmpina jubilanți venirea. Fața întregii omeniri e plină de intenții criminale și, în tot locul, o suflare ucigașă impregnează aerul. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L „nimici” pe Dumnezeu. Pretutindeni în acest ținut al diavolilor, unde omul este învățat constant că nu există Dumnezeu, sunt răspândiți idoli, iar aerul de deasupra e îmbibat de un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie, atât de gros încât e sufocant. E ca duhoarea de nămol ce plutește la zvârcolirea șarpelui veninos, într-atât încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de asta, se poate auzi vag sunetul unor demoni răi cântând scripturi, un sunet ce pare să vină de departe din iad, într-atât încât nu poți să nu te înfiori. Peste tot în acest ținut sunt plasați idoli de toate culorile curcubeului, transformând ținutul într-o lume a încântărilor senzuale, în timp ce împăratul diavolilor tot rânjește malițios, ca și cum uneltirea sa mișelească a reușit. Între timp, omul rămâne complet neștiutor și nici nu are habar că diavolul l-a corupt deja până la punctul în care a devenit fără rațiune și își lasă capul să atârne, înfrânt. Acesta dorește ca, dintr-o singură lovitură, să distrugă totul despre Dumnezeu și încă o dată să-L pângărească și să-L asasineze; are intenția să-I destrame și să-I tulbure lucrarea. Cum să poată să-I permită lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea sa printre oamenii de pe pământ? Cum poate să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa hidoasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i pună lucrarea în dezordine? Cum ar putea acest diavol, înverșunat de furie, să-I permită lui Dumnezeu să aibă controlul asupra curții sale imperiale pe pământ? Cum se poate pleca de bunăvoie în fața puterii Sale superioare? Înfățișarea hidoasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, astfel că nimeni nu știe dacă să râdă sau să plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu e asta substanța lui? Cu suflete urâte, ei cred totuși că sunt frumoși de necrezut – această bandă de complici la crimă!^[2] Ei coboară în tărâmul muritorilor ca să se răsfețe în plăceri și să facă zarvă, ațâțând lucrurile atât de mult încât lumea devine un loc nestatornic și schimbător, iar inima omului se umple de panică și neliniște, și s-au jucat atât de mult cu omul încât înfățișarea lui a devenit cea a unei bestii inumane de pe câmp, extrem de urâtă și din care ultima fărâmă din omul curat original s-a pierdut. Mai mult, ei chiar doresc să-și însușească puterea suverană pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu atât de mult încât ea de-abia poate să se clintească și îl închid pe om ca în spatele unor ziduri de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate cumplite și provocând atât de multe dezastre, se mai așteaptă oare la altceva decât la mustrare? Diavolii și demonii au alergat dezlănțuiți pe pământ pentru o vreme și au sigilat atât intențiile cât și sângele inimii lui Dumnezeu așa de strâns încât nimic nu mai poate să iasă. Cu adevărat, e un păcat mortal! Cum poate Dumnezeu să nu Se simtă neliniștit? Cum poate Dumnezeu să nu Se înfurie? Ei au îngreunat grav lucrarea lui Dumnezeu și I s-au împotrivit: cât de răzvrătiți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (7)”

Note de subsol:

1. „A înghiți” se referă la comportamentul vicios al împăratului diavolilor, care-i răvășește pe oameni în întregime.

2. „Complicii întru crimă” sunt de aceeași teapă cu „o bandă de vagabonzi”.

Acest pământ, care zace în mizerie de mii de ani, este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,^[1] folosind fără milă mijloace feroce, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și acesta este păzit cu strășnicie.^[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi acoperă amândoi ochii și îi pecetluiește strâns buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? Ar fi putut ei să se bucure vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ar fi putut înțelege ei vreodată chestiunile lumii omenești? Care dintre ei poate înțelege intențiile înflăcărate ale lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, au început de multă vreme să-L trateze pe Dumnezeu ca pe un dușman, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, atacă și jefuiesc, și-au pierdut în întregime conștiința, se împotrivesc întru totul conștiinței și ademenesc omenirea nevinovată într-o stare de amorțire. Ce urmași ai înțelepților din vechime? Ce lideri iubiți? Sunt cu toții niște nemernici care I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Ce libertate religioasă? Ce drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea răului! Cine a susținut lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Oamenii, care au fost înrobiți generații întregi, în linie neîntreruptă, de la părinți la copii, L-au înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie neostoită? Milenii de ură sunt concentrate în inimă, zece mii de epoci de rău sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire ură? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul – să vedem cum mai aleargă ca turbatul și cum mai conduce precum un tiran atunci! Acum este timpul: omul și-a adunat de mult toată puterea și își va dedica tot sângele inimii sale și va plăti orice preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui diavol și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și care au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice din durerea lor și să se răzvrătească împotriva acestui diavol bătrân și malefic. De ce să obstrucționezi atât de puternic lucrarea lui Dumnezeu încât să nu mai poată trece nici măcar o picătură? De ce să folosești trucuri ca să păcălești poporul lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești vicleșuguri ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să înăbuși venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea Lui călduroasă între oameni? De ce să-I produci o asemenea năzuință disperată lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L împingi pe Dumnezeu până în punctul în care trebuie să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? Această societate întunecată și nenorociții câini de pază – de ce nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă în lumea pe care El a creat-o?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații nejustificate” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul le face oamenilor un rău cumplit sunt deosebit de feroce și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

Satana își clădește reputația prin înșelarea lumii și deseori se prezintă ca avangardă și model de dreptate. Sub falsul pretext de a susține dreptatea, îi rănește pe oameni și le devorează sufletele și folosește tot felul de mijloace pentru a-i amorți, a-i induce în eroare și a-i instiga pe oameni, având ca scop să-i facă pe oameni să-i aprobe și să-i accepte purtarea rea și să i se alăture în a se opune autorității și suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană deslușește uneltirile, intrigile sale și chipul său hidos și când cineva nu vrea să continue să fie călcat în picioare sau păcălit de el, sau să continue să trudească pentru el, sau să fie pedepsit și distrus împreună cu el, atunci Satana își schimbă chipul ca de sfânt pe care îl avea înainte, își smulge masca falsă și își dezvăluie adevăratul sine sălbatic, care este ticălos, feroce și urât. Nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să asculte de el și care se opun forțelor sale ticăloase. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze o înfățișare demnă de încredere, integră; ceea ce o înlocuiește este adevăratul său sine urât – diavolul – care se ascundea înainte sub pielea de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt aduse la lumină și adevăratul său sine este expus, el se va înfuria cumplit și va da frâu liber barbariei, iar dorința lui de a-l răni și de a-l devora pe om se va intensifica. Se înfurie din cauza trezirii omului la adevăr și în el se dezvoltă o ură și un spirit de răzbunare puternic față de om din cauza năzuinței acestuia după libertate și lumină și a aspirației lui de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-i apăra ticăloșia și este, de asemenea, o dezvăluire adevărată a naturii sale sălbatice.

În tot ceea ce face, Satana își dezvăluie natura ticăloasă. Dintre toate faptele rele pe care Satana le-a săvârșit asupra omului – de la eforturile sale timpurii de a-l induce în eroare pe om pentru a-l urma, la exploatarea omului de către el, prin care îl face să i se alăture în faptele sale rele, la răzbunarea sa față de om după ce adevăratul său sine a fost expus, iar omul l-a discernut și s-a lepădat de el, și așa mai departe – niciuna dintre aceste fapte nu dă greș în a expune esența ticăloasă a Satanei, nici în a dovedi faptul că Satana nu are nicio legătură cu lucrurile pozitive și că Satana este sursa tuturor lucrurilor rele. Toate acțiunile sale servesc la protejarea răutății sale, la asigurarea continuării faptelor sale rele, contrazic lucrurile juste și pozitive și distrug legile și regulile existenței normale a umanității. Toate aceste acțiuni Îi sunt ostile lui Dumnezeu și vor fi distruse de mânia lui Dumnezeu. Deși Satana are propria furie, aceasta este doar un mijloc de a da frâu liber naturii sale ticăloase. Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta: uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca Dumnezeu au fost doborâte și blocate; iar scopul său de a controla întreaga omenire a devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”

Părtășia omului pentru referință:

Asuprirea și persecuția turbată din partea PCC-ului la adresa Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic a cauzat agitație în comunitatea globală. Mulți oameni nu pot să înțeleagă de ce PCC ar putea să fie atât de frenetic în opoziția și antagonismul său față de Dumnezeu. Se întâmplă din cauză că PCC este un partid politic ateist – un regim satanic de neegalat în ura sa față de adevăr și de Dumnezeu. Văzând apariția și lucrarea adevăratului Dumnezeu, cum ar putea PCC să nu se teamă, cum să nu răspundă cu sfidare și condamnare? Pe parcursul zilelor de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a exprimat numeroase adevăruri, dintre care majoritatea se regăsesc în Cuvântul Se arată în trup. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au zguduit toate religiile și toate confesiunile. Mulți care cred în Domnul au văzut că cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul, au recunoscut că acesta este glasul lui Dumnezeu, că este lucrarea lui Dumnezeu și s-au întors cu toții la Dumnezeu Atotputernic. Și mai mulți oameni predică și mărturisesc pentru Dumnezeu Atotputernic. Cum ar putea regimul demonic al PCC-ului, cu dezgustul său fanatic față de Dumnezeu și de adevăr, să tolereze existența lui Dumnezeu sau să permită ca adevărul să fie predicat sau mărturisit în lume? Prin urmare, PCC a lansat campanie după campanie de asuprire și persecuție turbată față de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. A arestat numeroși oameni pentru că au răspândit Evanghelia sau pentru că au fost martori pentru Dumnezeu și a confiscat numeroase exemplare ale cărții Cuvântul Se arată în trup. În fiecare zi, PCC studiază acest text, percepând din ce în ce mai mult cât de puternică este această carte, faptul ceea ce este scris în ea reprezintă adevărul și că poate cuceri toți oamenii. Așadar, indiferent cât de mult Îl defăimează, Îl judecă sau Îl discreditează PCC pe Dumnezeu Atotputernic, el nu îndrăznește niciodată să facă cunoscut publicului Cuvântul Se arată în trup și nici nu menționează niciodată ceea ce a fost exprimat de Dumnezeu Atotputernic. De ce a ținut PCC secret Cuvântul Se arată în trup? De ce se teme ca oamenii să citească această carte? Acest lucru se întâmplă deoarece Cuvântul Se arată în trup reprezintă cuvântările lui Dumnezeu, exprimarea adevărului și apariția adevăratei lumini la Răsărit! PCC este îngrozit că întreaga lume va vedea că Dumnezeu a apărut și a început să lucreze la Răsărit, că Mântuitorul omului a apărut la Răsărit și să speranța omului se află la Răsărit. PCC este cel mai rău regim satanic și urăște cel mai mult adevărul. Nimeni nu se teme mai mult de sosirea adevărului în om. Nimeni nu se teme mai mult că omul va accepta adevărul și Dumnezeu va domni ca Rege printre oameni, iar Împărăția lui Hristos va apărea pe pământ, zădărnicindu-i astfel scopul josnic de a controla omenirea și de a domina mereu lumea. De aceea încearcă PCC cu turbare să-L aresteze și să-L ucidă pe Hristos. Se folosește de mass-media și de internet pentru a răspândi propagandă și a înscena, a lansa acuzații false și a discredita fără motiv Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Ba chiar merge până-ntr-acolo încât să mobilizeze fără ezitare polițiști înarmați, făcând tot posibilul pentru a-i asupri, a-i aresta și a-i persecuta pe aleșii lui Dumnezeu. Neavând unde să se ascundă de persecuția din partea PCC-ului, aleșii lui Dumnezeu au fost nevoiți să fugă peste ocean – și PCC tot și-a extins brațele întunecate în străinătate, folosind mijloace politice, economice și diplomatice pentru a pune presiune pe anumite țări în încercarea de a-i forța pe creștinii care au fugit dincolo de granițe să se întoarcă în China pentru a înfrunta cruzimea și persecuția. Chiar și mai josnic este faptul că PCC îi arestează și îi persecută și pe membrii familiilor acestor creștini, folosindu-i drept ostatici pentru a amenința Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și obligându-i să depună documente pentru pașapoarte și să meargă în străinătate pentru a hărțui Biserica lui Dumnezeu Atotputernic în diverse țări din afară. Încearcă să utilizeze canale diplomatice pentru a înscena și a acuza în mod fals căutătorii de azil, răspândind, prin urmare, minciuni și fabricând zvonuri care întorc opinia publică împotriva Bisericii, îi pătează reputația și incită guvernele și oamenii din străinătate să se opună și să respingă Biserica și să-i deporteze pe creștini, atingând astfel scopul rău al PCC-ului de a împiedica, reprima și eradica lucrarea Bisericii de răspândire a Evangheliei în alte țări. Faptele dovedesc faptul că PCC este făcut din Satana și din demoni care detestă adevărul și-l urăsc pe Dumnezeu – sunt diavoli care torturează oamenii și le devorează sufletele. Faptul că PCC poate fi atât de brutal în asuprirea, persecuția și atacurile sale asupra Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic este în întregime din cauza esenței sale demonice care detestă adevărul și-L urăște pe Hristos.