7. Unii oameni consideră că credința în Dumnezeu înseamnă un angajament de a merge la biserică duminicile, de a face donații și acte de caritate și de a participa cu regularitate la activitățile bisericești. Ei cred că, făcând toate aceste lucruri, pot fi mântuiți. Sunt astfel de opinii conforme cu voia lui Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Nu oricine-Mi spune: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23).
„În Împărăția Cerurilor se dă buzna și cei năvalnici pun mâna pe ea” (Matei 11:12).
„Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbați și nu deveniți ca și copilașii, nu veți intra niciodată în Împărăția Cerurilor!” (Matei 18:3).
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și cum exact ar trebui să acționeze ei pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii cunosc cuvântul „Dumnezeu” și expresii precum „lucrarea lui Dumnezeu”, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Așadar, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor în El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu și acest lucru se întâmplă în totalitate pentru că a crede în Dumnezeu le este prea străin, prea neobișnuit. Astfel, ei sunt departe de a se ridica la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu pot fi potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I satisfacă intențiile. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept al credinței în Dumnezeu. Pentru a merge și mai departe, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; este mai degrabă un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa și, prin aceasta, se eliberează de firile sale corupte, satisface intențiile lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie poate fi numită „credință în Dumnezeu”. Însă, deseori, oamenii percep credința în Dumnezeu ca pe o chestiune foarte simplă și frivolă. Când oamenii cred astfel în Dumnezeu, acest lucru își pierde sensul și, cu toate că pot continua să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greșită. Cei care, până în ziua de azi, cred în Dumnezeu doar prin cuvinte și prin doctrine deșarte, încă nu știu că le lipsește esența credinței în Dumnezeu și că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Ei se roagă în continuare ca Dumnezeu să-i binecuvânteze cu pace și suficient har. Să ne liniștim inimile și să ne gândim bine: a crede în Dumnezeu ar putea oare să fie cel mai ușor lucru de pe pământ? Ar fi oare posibil ca a crede în Dumnezeu să nu însemne, de fapt, nimic mai mult decât a primi mult har de la Dumnezeu? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu fără a-L cunoaște sau care cred în Dumnezeu și, totuși, I se opun, într-adevăr capabili să satisfacă intențiile lui Dumnezeu?
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”
Unii oameni privesc chestiunea credinței în Dumnezeu în termeni foarte simpli. Ei gândesc: „Să credem în Dumnezeu înseamnă să participăm la adunări, să ne rugăm, să ascultăm predici, să avem părtășie, să cântăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu și să îndeplinim unele îndatoriri. Nu la asta se referă credința în Dumnezeu?” Chiar acum, indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, tot nu ai înțeles pe deplin semnificația credinței în Dumnezeu. De fapt, înțelesul credinței în Dumnezeu este atât de profund încât, dacă experiențele unei persoane sunt prea superficiale, ea nu va fi capabilă să-l înțeleagă. Când experimentează până la capăt, firea Satanei și otrăvurile satanice din ea trebuie curățite și transformate. Oamenii trebuie să se doteze cu multe adevăruri, să îndeplinească standardele pe care Dumnezeu i le cere omului și să fie capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu și să I se închine. Doar atunci obțin cu adevărat mântuirea. Dacă ești la fel cum erai înainte, când faceai parte dintr-o religie, doar recitând câteva cuvinte și doctrine și scandând câteva sloganuri, având câteva comportamente și acțiuni bune și abținându-te de la anumite lucruri păcătoase – cel puțin de la cele evidente – acest lucru nu reprezintă faptul că ai întrat pe calea cea dreaptă în credința ta în Dumnezeu. Înseamnă că ești pe calea cea dreaptă dacă urmezi reglementările? Înseamnă că ai făcut alegerea potrivită? Dacă lucrurile din natura ta nu se schimbă, atunci încă poți să te împotrivești lui Dumnezeu și să-L ofensezi, în cele din urmă. Aceasta este cea mai mare problemă. Dacă nu rezolvi această problemă din credința ta în Dumnezeu, se poate spune că ai dobândit cu adevărat mântuirea? Ce vreau să spun prin asta, exact? Vreau să înțelegeți în inimile voastre că nu se poate separa credința în Dumnezeu de cuvântul Lui, nici de Dumnezeu Însuși sau de adevăr. Trebuie să alegi calea cea dreaptă și să depui efort pentru adevăr și cuvântul lui Dumnezeu. Nu poți să ajungi doar la o înțelegere parțială sau estimativă și nimic mai mult. Faptul că te păcălești doar îți va face rău. Nu e bine să-ți bazezi credința pe închipuirile tale. Dacă tu crezi până la capăt, iar Dumnezeu nu este în inima ta, dacă doar parcurgi în viteză cuvintele Lui și apoi nu ți le mai amintești, și dacă Dumnezeu nu are un loc în inima ta, atunci ești terminat.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cea mai importantă parte a credinței în Dumnezeu este să alegi calea cea dreaptă”
Care este semnificația credinței oamenilor? Pe scurt, este acela de a fi mântuiți. Ce anume este mântuirea? Și care este semnificația mântuirii? Vreau să vă gândiți cu toții bine la asta. (Înseamnă să ne putem elibera de influența întunecată a Satanei, să ne întoarcem complet către Dumnezeu și, în cele din urmă, să supraviețuim.) (Oamenii trăiesc sub controlul Satanei și, ca atare, merită moartea, dar prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, pot să fie mântuiți și, astfel, să evite moartea.) Cu toții înțelegeți acest lucru și îl puteți explica la nivel de doctrină, dar pur și simplu nu știți ce înseamnă cu adevărat să fii mântuit. Oare să fii mântuit înseamnă să te eliberezi de firile tale corupte? Oare să fii mântuit înseamnă să nu minți, să fii o persoană cinstită și să încetezi să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu? Cum sunt oamenii după ce sunt mântuiți? În termeni simpli, să fii mântuit înseamnă că vei fi capabil să trăiești în continuare, că ai fost adus înapoi la viață. În trecut trăiai în păcat și erai sortit morții – din punctul de vedere al lui Dumnezeu, erai o persoană moartă. Pe ce bază se spune asta? Sub a cui putere trăiesc oamenii înainte să atingă mântuirea? (Sub controlul Satanei.) Și în conformitate cu ce trăiesc oamenii sub controlul Satanei? Trăiesc în conformitate cu natura Satanei și cu firile lui corupte. Atunci, întreaga lor ființă – trupul și toate celelalte aspecte, ca duhurile și gândurile lor – sunt vii sau moarte? Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ei sunt morți, sunt cadavre ambulante. La suprafață, pari să fii viu și să gândești, dar toate lucrurile la care te gândești în mod constant sunt rele, Îl sfidează pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui, toate gândurile tale sunt lucruri pe care Dumnezeu le detestă, le urăște și le condamnă. În ochii lui Dumnezeu, toate aceste lucruri nu sunt numai ale trupului, ci sunt în întregime ale Satanei și ale diavolilor. Așadar, în ochii lui Dumnezeu, sunt oamenii corupți măcar umani? Nu, ei sunt fiare și diavoli; sunt satane în viață! Toți oamenii trăiesc după natura și firea Satanei și, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sunt satane în viață și îmbrăcați întrup uman, sunt diavoli în piele umană. Dumnezeu îi caracterizează pe acești oameni drept cadavre umblătoare, drept morți. Lucrarea de mântuire pe care o face Dumnezeu acum este să ia cadavrele umblătoare care trăiesc în conformitate cu firile corupte ale Satanei și cu esența lui coruptă – morții – și să le preschimbe în oameni vii. Aceasta e semnificația mântuirii. O persoană crede în Dumnezeu ca să fie mântuită – ce înseamnă să fii mântuit? Atingerea mântuirii oferite de Dumnezeu înseamnă că o persoană moartă a devenit o persoană vie. Odinioară era a Satanei, sortită să moară, iar acum revine la viață drept o persoană care Îi aparține lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot să se supună lui Dumnezeu, să-L cunoască și să îngenuncheze în fața Lui în închinăciune când cred în Dumnezeu și Îl urmează, dacă nu mai au împotrivire și răzvrătire în inimile lor împotriva lui Dumnezeu și nu-L vor mai sfida sau ataca și pot să I se supună cu adevărat, atunci, în ochii lui Dumnezeu, sunt oameni cu adevărat vii. Este o persoană care Îl recunoaște pe Dumnezeu doar cu vorba o persoană vie? (Nu.) Atunci ce fel de persoană este o persoană vie? Care sunt manifestările concrete ale persoanelor vii? Ce trebuie să aibă oamenii vii? Spuneți-Mi opiniile voastre. (Cei care pot să accepte adevărul sunt oameni vii. Când gândurile și perspectivele oamenilor și punctele lor de vedere despre lucruri se schimbă și se aliniază la cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt oameni vii.) (Oamenii vii sunt aceia care înțeleg adevărul și pot să-l practice.) (O persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, precum Iov, este o persoană vie.) (Oamenii care Îl cunosc pe Dumnezeu, care pot trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu și care pot trăi adevărul-realitate – aceștia sunt oamenii vii.) Fiecare dintre voi a vorbit despre câte un fel de manifestare. Ca o persoană să fie în cele din urmă mântuită și să devină o persoană vie, ea trebuie măcar să fie capabilă să țină seama de cuvintele lui Dumnezeu, să vorbească cu conștiință și cu rațiune și trebuie să gândească și să discearnă, să fie capabilă să înțeleagă adevărul și să îl practice, să fie capabilă să se supună lui Dumnezeu și să I se închine. Asta înseamnă o adevărată persoană vie. La ce se gândesc și ce fac adeseori oamenii vii? Ei pot face o parte din ceea ce ar trebui oamenii normali să facă. În principal, își fac bine îndatoririle și se tem de Dumnezeu și se feresc de rău în ceea ce gândesc și dezvăluie în mințile lor și în ceea ce spun și fac în mod normal. Aceasta e natura a ceea ce gândesc și fac adesea. Ca să Mă exprim puțin mai precis, ceea ce spun și fac ei este în mare parte în acord cu adevărul, cel puțin. Nu sunt lucruri condamnate de Dumnezeu sau disprețuite și respinse de El, ci recunoscute și aprobate de El. Asta fac oamenii vii și este ceea ce ar trebui să facă.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cu supunere adevărată se poate avea încredere reală”
O viață spirituală normală nu se limitează la astfel de practici precum rugăciunea, cântarea imnurilor, participarea la viața bisericii și mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu. Mai degrabă, ea implică trăirea unei vieți spirituale proaspete și pline de entuziasm. Ceea ce contează nu este modul în care practicați, ci rodul practicii voastre. Majoritatea oamenilor consideră că o viață spirituală normală implică neapărat rugăciunea, cântarea imnurilor, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sau cugetarea la cuvintele Sale, indiferent dacă aceste practici chiar au efect sau conduc la înțelegere adevărată. Acești oameni se concentrează pe respectarea procedurilor superficiale fără să se gândească la rezultatele lor; ei sunt oameni care trăiesc în ritualuri religioase, nu oameni care trăiesc în interiorul bisericii, și cu atât mai puțin oameni ai Împărăției. Rugăciunile lor, cântarea imnurilor și mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sunt doar o formă de a adera la reglementări, din constrângere și pentru a ține pasul cu tendințele, nu din voință proprie și din inimă. Oricât de mult s-ar ruga și ar cânta acești oameni, eforturile lor nu vor da roade, pentru că ceea ce practică sunt doar reglementările și ritualurile religiei; ei nu practică de fapt cuvintele lui Dumnezeu. Aceștia se concentrează numai pe a face caz din abordări și tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște reglementări de urmat. Acești oameni nu pun cuvintele lui Dumnezeu în practică; ei nu fac decât să-și satisfacă trupul și fac spectacol ca să fie văzuți de alții. Toate aceste reglementări și ritualuri religioase au fost create de oameni; nu vin de la Dumnezeu. Dumnezeu nu respectă reglementări și nici nu respectă vreo lege. În schimb, El face lucruri noi în fiecare zi, realizând o lucrare practică. La fel ca membrii Bisericii Celor Trei Autonomii, care se limitează la practici precum a respecta zilnic devoționalele de dimineață, a oferi rugăciuni de seară și rugăciuni de recunoștință înainte de masă și a aduce mulțumiri în toate cele – oricât de multe ar face și oricât de mult timp ar practica asta, nu vor avea lucrarea Duhului Sfânt. Când oamenii trăiesc printre reglementări și au inima fixată pe metode de practică, Duhul Sfânt nu poate lucra, deoarece inima lor este ocupată de reglementări și noțiuni umane. Astfel, Dumnezeu nu este în măsură să intervină și să lucreze asupra lor și ei pot continua să trăiască doar sub constrângerile legii. Astfel de oameni sunt pentru totdeauna incapabili să primească aprobarea lui Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre o viață spirituală normală”
Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei cuvintele Lui, să-I experimentezi cuvintele și să le trăiești. Doar aceasta poate fi numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că tu crezi în Dumnezeu și, totuși, nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să manifești vreo realitate, asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți să mănânci pe săturate”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu, iar tu, pur și simplu, nu ai priceput calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei mai mult cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei cuvintele Lui, ci cauți doar să mergi la cer, înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă un om care crede în Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a Împărăției fără să-ți fie cuvintele lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, de fapt, credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să se comporte frumos la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele cuvintelor Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și satisfacerea intențiilor Lui sunt toate realizate prin cuvintele Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvintele lui Dumnezeu în mâinile lor și, prin aceasta, vor fi desăvârșiți. Înăuntru și în afară, cuvintele lui Dumnezeu pătrund pretutindeni: toți vor rosti cuvintele lui Dumnezeu cu gura lor, vor practica conform cuvintelor lui Dumnezeu și vor păstra cuvintele lui Dumnezeu în interior, rămânând scăldați în cuvintele Lui atât înăuntru, cât și în afară. În acest fel vor fi desăvârșiți. Cei care satisfac intențiile lui Dumnezeu și sunt capabili să aducă mărturie pentru El sunt cei care au cuvintele lui Dumnezeu ca realitate a lor.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”
Ce este astăzi credința practică în Dumnezeu? Este a accepta cuvântul lui Dumnezeu drept viața-realitate pe care o ai, a-L cunoaște pe Dumnezeu din cuvântul Său și a dobândi astfel o iubire adevărată pentru El. Ca să fie clar: credința în Dumnezeu există pentru ca tu să poți să te supui lui Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care ar trebui îndeplinită de o ființă creată. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să ajungi să cunoști frumusețea lui Dumnezeu, cât de demn de venerație este Dumnezeu și modul în care lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra ființelor Sale create este mântuirea și desăvârșirea lor – acestea sunt lucrurile absolut esențiale ale credinței tale în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă în principal a trece de la o viață a trupului la o viață de iubire a lui Dumnezeu și de la a trăi în corupție la a trăi în viața cuvintelor lui Dumnezeu; înseamnă a ieși de sub controlul Satanei și a trăi sub grija și protecția lui Dumnezeu; are ca scop să te poți supune lui Dumnezeu în loc să te supui trupului, pentru ca Dumnezeu să-ți câștige întreaga inimă și să te facă desăvârșit și pentru ca tu să fii eliberat de firile corupte satanice. Credința în Dumnezeu există în principal pentru ca marea putere și slavă a lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să respecți voia lui Dumnezeu, astfel încât planul lui Dumnezeu să poată fi înfăptuit și astfel încât tu să poți aduce mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul propriului tău trup. Ar trebui să fie despre urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu, despre a fi capabil să te supui lui Dumnezeu și, asemenea lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Scopul principal este să obții acest lucru. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o cunoaștere mai mare a lui Dumnezeu și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai având cunoaștere de Dumnezeu Îl poți iubi și numai acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, îți dorești mereu să vezi semne și minuni, atunci această perspectivă asupra credinței în Dumnezeu este greșită. Credința în Dumnezeu este în principal acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu ca viața-realitate pe care o ai. Când cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu sunt puse în practică de oameni și se realizează în ei, scopul lui Dumnezeu este atins. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să urmărească să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să ajungă la supunere totală față de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să atingi statura lui Petru, având stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci acela va fi momentul în care vei dobândi succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”
Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a intra în Împărăție, cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a pângări pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit multe lucrări și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești tot jalnic de spurcat și, pentru legea Cerului, este intolerabil ca tu să-ți dorești să intri în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată un asemenea acces facil în Împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să urmărești viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care urmăresc schimbări în propria fire și care sunt dispuși să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de ființă creată. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu urmărești să-ți schimbi propria viață-fire, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”
