Cum să urmărești adevărul (3)

Avem părtășie de ceva vreme despre subiectul urmăririi adevărului. Conținutul acestui subiect este destul de vast, dar indiferent cât de vast este, nu poate fi separat de unele probleme pe care oamenii le întâlnesc în viața lor de zi cu zi, în legătură cu modul în care privesc oamenii și lucrurile și în care se poartă și acționează, nu-i așa? (Așa este.) Acestea sunt probleme reale din viețile oamenilor. Nu sunt separate de viața de zi cu zi a oamenilor, nici de umanitatea lor normală. Aceste probleme includ atitudinile și opiniile oamenilor față de diverse lucruri, precum și tot felul de chestiuni importante pe care oamenii le întâlnesc în existența și în călătoria lor în viață. Conținutul ultimei noastre părtășii s-a referit la un aspect al practicii din cadrul „renunțării” din „Cum să urmărești adevărul” – renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu. Ce implică această practică? Implică relația dintre oameni și Dumnezeu, nu-i așa? (Așa e.) Conținutul ultimelor câteva părtășii s-a referit la modul în care cineva ar trebui să privească tot felul de oameni și tot felul de lucruri conform principiilor și standardelor cerute de Dumnezeu și cum să se ocupe de tot felul de oameni și de tot felul de lucruri. Conținutul ultimei noastre părtășii a fost despre relația dintre oameni și Dumnezeu și i-a informat pe oameni cum ar trebui să renunțe la diversele noțiuni și închipuiri care nu sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu, cu cerințele Sale și cu adevărurile-principii. Acestea sunt probleme reale care există între oameni și Dumnezeu pe parcursul credinței în Dumnezeu și în procesul existenței. Am împărțit acest subiect vast al „renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu” în patru aspecte: primul este reprezentat de noțiuni și închipuiri, al doilea sunt cerințele irezonabile, al treilea este reprezentat de precauție și suspiciune, iar al patrulea este constituit din scrutare și iscodire. Ne-am început părtășia cu noțiunile și închipuirile. Primul punct din cadrul noțiunilor și închipuirilor se referă la lucrarea lui Dumnezeu – adică la noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii despre lucrarea Lui. Am avut părtășie întrucâtva despre acest subiect. Părtășia noastră în această privință s-a referit la modul în care oamenii privesc lucrarea lui Dumnezeu și la abaterile, noțiunile și închipuirile pe care le au în cunoștințele și ideile lor despre lucrarea lui Dumnezeu; aceste noțiuni și închipuiri sunt ceva la care oamenii ar trebui să renunțe. Dacă renunță la aceste noțiuni și închipuiri și caută adevărul, oamenii vor putea să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și să aibă o înțelegere pură a cuvintelor Sale. Când lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor, aceștia ar trebui să reflecteze asupra propriei persoane și să încerce să se cunoască pe ei înșiși și ar trebui, de asemenea, să renunțe la noțiunile și închipuirile lor, în loc să se bazeze pe acestea pentru a evalua cum ar trebui să fie lucrarea lui Dumnezeu sau care este efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină în oameni prin lucrarea Sa. Noțiunile și închipuirile oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu au un impact direct asupra intrării lor în viață și asupra atitudinii lor față de Dumnezeu, prin urmare, și aceste noțiuni și închipuiri sunt ceva la care oamenii trebuie să renunțe. De exemplu, am spus în părtășie că Dumnezeu nu schimbă calibrul, personalitatea, instinctele inerente și alte aspecte ale oamenilor, că atributele cu care se nasc ei și instinctele trupului lor nu sunt țintele lucrării lui Dumnezeu și că lucrarea Sa vizează firile corupte ale oamenilor și lucrurile dinlăuntrul celor care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și care sunt incompatibile cu El. Dacă oamenii își închipuie că lucrarea lui Dumnezeu are drept scop să le schimbe calibrul, instinctele și chiar personalitatea, obiceiurile, stilul de viață și așa mai departe, atunci fiecare aspect în parte al practicii lor din viața de zi cu zi va fi influențat și schimbat de noțiunile și închipuirile proprii și, inevitabil, vor exista multe părți denaturate sau lucruri extreme. Aceste părți denaturate și lucruri extreme nu sunt în conformitate cu adevărurile-principii și îi vor face pe oameni să se abată de la conștiința și rațiunea umanității normale și să se îndepărteze de traiectoria umanității normale. Să spunem, de exemplu, că în noțiunile și închipuirile tale, crezi că Dumnezeu vrea să schimbe calibrul, abilitățile și chiar instinctele oamenilor; dacă ești de părere că acestea sunt lucrurile pe care vrea să le schimbe, ce fel de lucruri vei urmări? Vei urmări lucruri denaturate, de care te vei agăța strâns – vei dori să urmărești un calibru superior și te vei axa pe învățarea diverselor tipuri de abilități și pe deprinderea diverselor tipuri de cunoștințe, astfel încât să ajungi să ai un calibru superior, abilități superioare, o perspectivă superioară, cultivare de sine și chiar unele capacități superioare celor ale oamenilor obișnuiți – în acest fel, vei acorda atenție abilităților și talentelor exterioare. Ce consecințe au, atunci, astfel de lucruri urmărite asupra oamenilor? Nu doar că aceștia nu vor reuși să pornească pe calea urmăririi adevărului, dar vor merge în schimb pe calea fariseilor. Vor concura unii cu alții pentru a vedea cine are un calibru superior, cine are daruri superioare, cine are cunoștințe superioare, cine are capacități mai mari, cine are mai multe puncte forte, cine are un prestigiu mai mare în rândul oamenilor și este admirat și stimat de alții. În acest fel, nu doar că nu vor putea să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, dar se vor îndrepta în schimb pe o cale care îi îndepărtează de adevăr.

Lucrarea lui Dumnezeu este de a transforma firile corupte ale oamenilor și diversele lor gânduri și opinii false care încalcă adevărul, în cadrul umanității lor normale, astfel încât conștiința și rațiunea lor să poată fi restaurate și optimizate. Cu alte cuvinte, cu cât înțelegi mai mult adevărul, cu atât conștiința și rațiunea ta vor deveni mai normale și vor continua, de asemenea, să se dezvolte într-o direcție benefică; acest lucru nu este deloc supranatural. Ce vreau să spun prin cuvântul „normale”? Dacă oamenii au conștiință și simțul dreptății, vor deveni buni – ca să folosim cuvintele omului, vor fi înțelegători, integri, rezonabili, și nu încăpățânați și predispuși la denaturări. Acesta este efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină în ceea ce privește umanitatea oamenilor. Pe măsură ce aceștia înțeleg tot mai mult adevărul, un efect secundar este că umanitatea lor devine tot mai normală. Totuși, dacă oamenii urmăresc în conformitate cu propriile noțiuni și închipuiri, aceste noțiuni și închipuiri vor exercita o mare influență negativă și o îndrumare negativă asupra lucrurilor pe care le urmăresc, conducându-i pe tot felul de căi denaturate și urmate cu încăpățânare, extreme și false. De exemplu, în noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu intenționează să le înalțe umanitatea și să le dea posibilitatea de a-și transcende instinctele umane, calibrul uman și chiar vârsta și genul uman. Când au astfel de noțiuni, oamenii vor urmări această direcție, vor depune eforturi și vor bâjbâi în această direcție. Asupra căror lucruri se vor concentra, atunci? Într-o privință, se vor concentra asupra cunoștințelor, abilităților, competențelor, darurilor și talentelor; în altă privință, se vor concentra asupra supranaturalului. Știți care sunt manifestările supranaturalului? (Înseamnă că, în anumite aspecte, oamenii vor trece direct prin schimbări calitative, fără să plătească un preț?) Este ca atunci când o persoană nu citește de obicei cuvintele lui Dumnezeu, dar i se întâmplă ceva și cuvintele Sale îi apar brusc în minte sau când cineva nu a fost niciodată capabil să cânte sau să danseze, dar după ce este inspirat, poate dintr-odată să cânte și să danseze și chiar să danseze destul de bine, ori când cineva nu a învățat niciodată o limbă străină, dar poate dintr-odată să vorbească o limbă străină. Sunt aceste lucruri supranaturale? (Da.) De exemplu, să presupunem că trebuie să pleci din cauza unei probleme urgente, dar nu știi să conduci și, în disperare, te rogi și imediat te simți plin de energie și, dintr-odată, știi să conduci, chiar la fel de constant ca un șofer experimentat. Cineva te întreabă: „Cum de conduci atât de bine?” Tu spui: „Nici eu nu știu. Totul este făcut de Dumnezeu; am fost mișcat de Duhul Sfânt. Uite, aceste mâini ale mele nu mai sunt mâinile mele; sunt ținute de Duhul Sfânt!” De fapt, Duhul Sfânt nu face asta; în schimb, un alt fel de spirit a intrat în tine și te manipulează, astfel încât ai devenit altă persoană și nu te poți controla. Nu înseamnă că transcenzi capacitățile intrinseci ale unui om? Este supranatural, nu-i așa? (Așa e.) Ce înseamnă „supranatural”? Este un fenomen bun? (Nu, înseamnă că persoana devine anormală.) Dacă poți să cunoști brusc o limbă, să ai o competență sau să înțelegi anumite cunoștințe, fără să studiezi ceva timp sau să fii îndrumat de un expert, acest lucru este supranatural. Dacă viața-fire a unei persoane s-a schimbat, fără ca aceasta să fie nevoită să urmărească adevărul, să caute, să aștepte sau să experimenteze lucruri, nu este ceva înfricoșător? (Ba da.) Dacă există încă multe noțiuni și închipuiri în mintea și în subconștientul tău, ar trebui să renunți la ele și să nu le urmărești, deoarece acestea nu reprezintă cunoașterea adevărată a lucrării lui Dumnezeu și nu se aliniază la metodele și principiile lucrării Sale. Lucrarea lui Dumnezeu nu-ți va transcende în niciun caz umanitatea normală, iar efectul obținut de lucrarea Sa înlăuntrul tău categoric nu este cel de a-ți transforma umanitatea normală într-o umanitate înălțată, supranaturală. Mai mult, Dumnezeu nu te-ar transforma dintr-o persoană normală într-o persoană neobișnuită. Să spunem că, în procesul de experimentare a lucrării lui Dumnezeu, conștiința ta devine tot mai sensibilă și-ți dezvolți mai mult simțul rușinii. Devii bun, capabil să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să protejezi lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu. În plus, cuvintele și acțiunile tale nu se împotrivesc conștiinței și rațiunii tale, devii treptat capabil să acționezi în concordanță cu adevărurile-principii și poți identifica tot felul de oameni, evenimente și lucruri pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta dovedește că mergi pe o cale corectă în credința ta în Dumnezeu. Dar să presupunem că încă te axezi pe ascultarea unei voci atunci când te rogi și aștepți o inspirație, o străfulgerare de lumină sau o revelație supranaturală atunci când Îl cauți și Îl implori pe Dumnezeu. Mai mult, conștiința și rațiunea ta nu au fost restaurate sau corectate în niciun fel și nu ai ajuns să ai simțul dreptății sau să te supui lui Dumnezeu. Aceasta dovedește că există probleme cu lucrurile pe care le urmărești și calea pe care mergi și s-ar putea spune, de asemenea, că nu ai pornit deloc pe calea urmăririi adevărului. De asemenea, cauți adesea în mod subconștient să devii o persoană supranaturală și simți deseori că ar trebui să transcenzi trupul – să nu-ți fie foame dacă nu mănânci și să nu te simți obosit sau somnoros dacă nu dormi sau nu te odihnești mai multe zile – și chiar cauți să înțelegi și să stăpânești brusc lucruri pe care nu le înțelegi sau pe care nu le-ai învățat în procesul de îndeplinire a datoriei tale, atunci când ai nevoie urgentă de ele. Toate aceste închipuiri despre lucruri supranaturale provin din noțiunile și închipuirile umane. Întrucât nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu, oamenii sunt în mod firesc plini de închipuiri despre aceasta. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu este cel mai real și mai practic lucru. Dumnezeu nu acționează niciodată conform noțiunilor și închipuirilor oamenilor; nu îndeplinește niciodată acest tip de lucrare asupra lor. El face o mică lucrare supranaturală doar în circumstanțe foarte speciale și asupra unui număr foarte mic de oameni, dar această lucrare este doar temporară și ceva necesar în situații speciale – nu este o metodă de lucru care se manifestă adesea în oameni, în cadrul mântuirii de către Dumnezeu. În lucrarea Sa de gestionare, Dumnezeu intenționează să-i mântuiască pe oameni, să le dea posibilitatea de a se elibera de firile lor corupte și de a dobândi mântuirea, iar metoda de bază prin care lucrează El este de a le furniza oamenilor adevărul, astfel încât aceștia să poată practica în conformitate cu adevărurile-principii după ce înțeleg adevărul. Prin urmare, indiferent ce noțiuni și închipuiri ai în mintea și în subconștientul tău, indiferent cât de logice sunt noțiunile și închipuirile tale sau cât de mult îți satisfac nevoile spirituale – indiferent de motive, acestea vor fi întotdeauna noțiuni și închipuiri și ar trebui să renunți la ele și să nu te agăți de ele. Indiferent în ce măsură este realizată lucrarea lui Dumnezeu și indiferent cât de mult durează, oamenii vor fi întotdeauna oameni și nu vor deveni niciodată îngeri. Chiar dacă te faci alb din cap până în picioare, având părul alb, fața vopsită în alb, o bluză albă și pantaloni albi, și îți pui și două aripi, nu poți să devii înger – oamenii vor fi întotdeauna oameni. Mai mult, cuvântul „oameni” se referă aici la cei care au conștiința și rațiunea umanității normale, nu la oameni extraordinari și, cu atât mai puțin, la oameni neobișnuiți. Acești oameni nu sunt deloc supranaturali, ci sunt în mod clar diferiți de non-credincioșii care nu cred în Dumnezeu, prin faptul că nu fac rău, pot pune adevărul în practică odată ce-l pricep și înțeleg cum să privească oamenii și lucrurile, cum să se poarte și să acționeze pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și conform cerințelor Sale și adevărurilor-principii, în loc să trăiască potrivit firilor lor corupte și diverselor gânduri și opinii pe care Satana le insuflă oamenilor. Indiferent cât timp au urmărit oamenii conform propriilor noțiuni și închipuiri pe parcursul credinței în Dumnezeu și indiferent cât de mult simt că au câștigat, acest lucru nu contează în ochii lui Dumnezeu, iar El nu-Și amintește nimic din toate acestea. La ce Mă refer când spun asta? Mai exact, dacă, pe baza noțiunilor și închipuirilor tale, îți înfrânezi toate diversele nevoi normale ale trupului sau încerci din greu să-ți schimbi instinctele, calibrul, abilitățile, personalitatea, stilul și obiceiurile de viață, indiferent cât de mult încerci să înfrânezi și să schimbi aceste lucruri, chiar dacă reușești să obții unele rezultate, nu înseamnă că deja ai câștigat ceva pe calea practicării adevărului și, cu atât mai mult, nu înseamnă că ești deja cineva care urmărește adevărul – Dumnezeu nu-Și amintește aceste lucruri. Ai înțeles? (Da.)

Deși noțiunile și închipuirile oamenilor sunt invizibile și, la prima vedere, nu par să-i oblige să spună sau să facă ceva ori să meargă pe o anumită cale, acestea controlează cu strictețe gândurile și sinele interior al oamenilor, în adâncul inimii și în subconștientul lor. De ce se întâmplă asta? Deoarece lucrurile pe care le iubesc și le urmăresc oamenii se potrivesc prea bine cu noțiunile și închipuirile lor, iar aceste lucruri satisfac și nevoile trupului uman și tot soiul de dorințe și curiozități omenești. De exemplu, în noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu este menită să-i transforme în ființe extraordinare, diferite de oamenii obișnuiți și că, atunci când vor fi mișcați de Duhul Sfânt, vor putea să vorbească mai multe limbi. Acest lucru transcende în mod evident capacitățile intrinseci ale oamenilor și sfera umanității normale, dar le satisface într-o măsură foarte mare vanitatea, curiozitatea și competitivitatea. Cu alte cuvinte, înainte de a dobândi adevărul, oamenilor le plac unele lucruri supranaturale, iar acestea îi fac să se simtă importanți, superiori oamenilor obișnuiți și diferiți de aceștia – exact ceea ce iubește și după ce tânjește omenirea coruptă. Toți speră să iasă în evidență în rândul rasei omenești, să fie diferiți de toți ceilalți, să fie unici și fără seamăn, să fie apreciați și admirați de alții. De exemplu, există un fenomen în rândul omenirii corupte, și anume, dacă este produs un singur obiect de un fel, oamenii bogați și renumiți vor concura cu înverșunare pentru a-l cumpăra. În ce măsură vor face asta? În măsura în care acest produs ajunge să fie vândut la un preț de câteva ori sau chiar de peste zece ori mai mare decât prețul inițial. Persoana care reușește să-l cumpere se gândește: „Privește, am pus mâna pe acest lucru, care este singurul din lume. Sunt cu adevărat puternic, nu-i așa? Sunt mai bun decât ceilalți, nu-i așa? Nimeni nu este la fel de capabil ca mine!” În mintea lor, sunt mulțumiți de ei înșiși și simt că sunt speciali, extraordinari și foarte capabili. Ce fel de fire este aceasta? (Aroganță.) Acest lucru este cauzat de o fire arogantă. Unii oameni nu se simt în largul lor când poartă aceeași haină ca o altă persoană. Dacă poartă o haină pe care alții nu și-o permit și pe care nu au mai văzut-o niciodată, iar toți cei care o văd sunt invidioși, cum se simt? (Încântați de ei înșiși.) Se simt deosebit de încântați de ei înșiși și cred că sunt unici și mai presus decât ceilalți. Ce fel de fire cauzează acest lucru? (Aroganța.) Și acest lucru este cauzat de o fire arogantă. Vezi, aproape toți oamenii au această mentalitate: dacă au stăpânit o competență tehnică sau profesională, cred că sunt mai buni decât alții și că nimeni nu este la fel de bun ca ei. Dacă și altcineva stăpânește aceeași competență tehnică sau profesională, vor fi invidioși pe acea persoană și își vor dori cu disperare să nu poată fi egalați de nimeni. De ce au o astfel de mentalitate? (Vor să devină unici.) Dacă sunt singurii care stăpânesc această competență profesională, sunt superiori persoanelor obișnuite din grupul lor. Având cunoștințe despre această competență tehnică sau profesională, se tem că alții o vor învăța de la ei. Dacă alții le cer ajutorul, oare îi vor învăța? (Nu, nu o vor face.) Te vor învăța doar câteva lucruri simple; nu vor învăța pe nimeni cele mai importante lucruri și te vor lăsa să le descoperi singur. Ce gândesc, de fapt? „Dacă te învăț acest lucru, cum pot să ies atunci în evidență? Dacă toată lumea l-ar putea face, nu aș deveni atunci doar o persoană obișnuită? Dacă niciunul dintre voi nu știe cum să facă asta, eu sunt cea mai învățată persoană de aici și trebuie să căutați cu toții să-mi intrați în grații – în felul acesta mă simt important, nu-i așa? Nu sunt persoana cu cel mai înalt statut și cea mai capabilă dintre voi? Sunt cel mai tare dintre voi, nu-i așa?” Având unele cunoștințe în legătură cu o competență profesională sau tehnică, se tem nespus că alții o vor învăța de la ei și nu vor ca alții să fie la fel ca ei. Se vor supăra dacă cineva are aceeași competență profesională sau tehnică ori aceeași specialitate ca ei, așa că se gândesc mereu la modalități de a învăța ceva pentru a-i depăși pe ceilalți. Vor să fie superiori altora și își doresc mereu să-i eclipseze pe ceilalți pentru a se simți importanți. Este aceasta o urmărire corectă? (Nu.) Tocmai pentru că au astfel de dorințe și urmăresc astfel de lucruri, oamenii corupți capătă în mod firesc tot felul de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu și caută să fie mai presus decât alții, să aibă statut și prestigiu, să se simtă importanți, să devină unici și chiar să devină supraoameni sau oameni extraordinari în ochii altora. Prin urmare, oamenii ar trebui să renunțe la aceste noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Mai exact, cum ar trebui să fie pus în practică acest lucru? Nu urmări daruri sau talente superioare și nu urmări să-ți schimbi calibrul sau instinctele, ci, mai degrabă, conform condițiilor tale inerente – precum calibrul, abilitățile și instinctele – fă-ți datoria conform cerințelor lui Dumnezeu și fă fiecare lucru conform celor cerute de Dumnezeu. Dumnezeu nu-ți cere ceea ce-ți depășește abilitățile sau calibrul – nici tu nu ar trebui să-ți îngreunezi situația. E în ordine dacă faci pur și simplu tot posibilul pe baza lucrurilor pe care le înțelegi și pe care le poți realiza și dacă practici în funcție de ceea ce îți permit propriile condiții. De exemplu, în cazul în care calibrul și talentele tale îți permit doar să fii potrivit pentru rolul de lider de echipă, atunci fă o treabă bună ca lider de echipă, sortând sarcinile și competențele profesionale din sfera acestui rol, abordându-le una câte una și implementându-le conform metodelor și principiilor pe care le-ai învățat de la Dumnezeu – astfel, vei ajunge să-L mulțumești pe Dumnezeu. Să presupunem că te iei după noțiunile și închipuirile tale și te gândești: „Întrucât sunt capabil să fiu lider de echipă, dacă mă străduiesc mai mult să mă descurc mai bine, dacă îndur puține greutăți și plătesc un mic preț, iar Duhul Sfânt face o lucrare măreață asupra mea, nu voi fi capabil atunci să devin conducător de biserică sau conducătorul unui grup decizional? S-ar putea ca oamenii să nu mă creadă în stare, dar Îl voi implora pe Dumnezeu – lui Dumnezeu nu-I este greu să realizeze nimic! Nu vreau să fiu lider de echipă. Mă voi ruga lui Dumnezeu, cerându-I să mă lase să-mi asum o lucrare mai importantă, să-mi permită să devin conducător sau lucrător.” Este corect acest tip de urmărire? (Nu, este greșit.) De ce spui că este greșit? (Astfel de oameni vor mereu să facă lucruri care le depășesc calibrul și abilitățile și nu sunt capabili să se limiteze la a-și face propria lucrare pe baza calibrului și talentelor lor, rămânând în locul care li se potrivește.) Nu este potrivit să-ți dorești mereu să fii un supraom; nu este ceea ce ar trebui să urmărească o persoană normală.

Unii oameni spun adesea: „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu”; această zicală este un fapt și toată lumea poate înțelege asta. Dar unii au o înțelegere denaturată, crezând că orice este imposibil pentru oameni poate fi înfăptuit pentru ei de către Dumnezeu dacă doar se roagă Lui și că, bazându-se pe Dumnezeu în acest fel, oamenii își pot transcende instinctele proprii și pot deveni supraoameni. Chiar este așa? (Nu este.) Zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” se referă în mod evident la puterea și la esența lui Dumnezeu, la atotputernicia Lui și, de asemenea, la suveranitatea Lui asupra tuturor lucrurilor – nu există nimic ce nu poate fi înfăptuit de Dumnezeu. Cu toate acestea, nu înseamnă că oamenii trebuie să transceandă umanitatea normală și să devină supranaturali; indiferent cât de atotputernic este Dumnezeu, lucrarea pe care o face asupra oamenilor se bazează pe umanitatea lor normală și este săvârșită în limitele umanității normale. Dumnezeu orchestrează și manevrează toate lucrurile, manevrează persoane, evenimente și lucruri, astfel încât acestea să-I presteze un serviciu în îndeplinirea lucrurilor de tot felul, săvârșind faptele pe care urmează să le săvârșească. În perioada în care Dumnezeu săvârșește tot felul de lucruri, oamenii sunt încă în umanitatea normală – nu s-a schimbat nimic la ei și sunt încă oameni. Indiferent cât de atotputernic este Dumnezeu și indiferent ce metode folosește El pentru a domni ca suveran asupra unui lucru sau pentru a înfăptui ceva, oamenii creați sunt întotdeauna oameni creați; ei încă trăiesc într-o umanitate normală și nu sunt nicidecum supranaturali. Ați spune cu toții că aceasta este realitatea? (Da.) Ce înseamnă sintagma „nu sunt supranaturali”? Înseamnă că, atunci când Dumnezeu orchestrează oameni, evenimente și lucruri, oamenii nu pot decât să trăiască, să supraviețuiască, să facă fiecare lucru și să trăiască în momentul prezent sub orchestrarea lui Dumnezeu. Dar când trăiești în momentul prezent, este conștiința ta încețoșată? (Nu.) Încă ai mintea limpede. Așadar, s-a îmbunătățit sau s-a schimbat instantaneu calibrul tău? (Nu.) Rămâne așa cum a fost inițial. Atunci, s-au schimbat instantaneu instinctele tale? Nu, nici ele nu s-au schimbat. Sub suveranitatea, orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu, indiferent câte lucruri experimentezi, nu există absolut nicio schimbare în personalitatea, obiceiurile, tiparele de viață și în calibrul, abilitățile și diversele funcții ale umanității tale normale. Doar că, atunci când experimentează lucrarea lui Dumnezeu, oamenii experimentează tot felul de lucruri și de persoane în mediile lor respective, rezultatul final fiind că dobândesc perspective și învață unele lecții în timpul procesului de experimentare a lucrării lui Dumnezeu. Dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, atunci pot să culeagă niște roade în ceea ce privește adevărul și cunoașterea lui Dumnezeu. În procesul de experimentare a lucrării Sale, gândirea oamenilor este normală, conștiința lor nu este încețoșată, iar calibrul, abilitățile și instinctele lor rămân aceleași ca la început, fără nicio schimbare. Prin urmare, zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” se referă la atotputernicia Lui și la orchestrarea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu. Nu se referă la a-i face pe oameni supranaturali sau a schimba esența oamenilor creați. Dumnezeu nu schimbă esența oamenilor; aceștia sunt tot oameni și, indiferent dacă ești bărbat sau femeie, nu există absolut nicio schimbare în această privință. El orchestrează totul și este omnipotent; aceasta este ce are Dumnezeu și ce este și ceea ce deține El. Zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” nu înseamnă că oamenii au devenit supranaturali, nici că oamenii sunt omnipotenți. Chiar dacă unii indivizi pot realiza uneori anumite lucruri care le depășesc calibrul sau instinctele trupești, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu este Cel care le-a dat acest dar; nu s-au născut cu această capacitate. Aceasta deoarece oamenii creați nu au capacitatea de a schimba tot ce a fost rânduit de Dumnezeu. Voi da un exemplu simplu referitor la chestiunea instinctului uman. Când oamenii aud un sunet înfricoșător, de pildă, se vor speria și se vor ghemui instinctiv. Indiferent de vârstă, ai fost așa încă din copilărie și vei fi așa până când îți vei găsi moartea – acesta este instinctul. Ce înseamnă „instinct”? Este o funcție inerentă a corpului fizic și nu se va schimba absolut niciodată. O persoană normală poate menține viața și supraviețuirea umanității normale doar având instincte inerente, prin urmare, instinctele umane nu sunt ceva ce Dumnezeu intenționează să schimbe. Ai înțeles asta? (Da.) La ce se referă sintagma „Dumnezeu este omnipotent”? (Se referă la autoritatea lui Dumnezeu și la atotputernicia Lui.) Are aceasta vreo legătură cu oamenii? (Nu are nicio legătură cu oamenii și nu înseamnă că aceștia pot face lucruri supranaturale.) Nu înseamnă că, sub controlul lui Dumnezeu, oamenii sunt omnipotenți; chiar și atunci când sunt sub controlul lui Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge la omnipotență. De ce? (Pentru că oamenii nu sunt Dumnezeu; sunt doar ființe create, în timp ce Dumnezeu este unic.) Așa este, așa stau lucrurile. Oamenii vor fi întotdeauna oameni. Nu se vor transforma în altă specie și, bineînțeles, cu atât mai mult, nu se vor transforma în Dumnezeu; atributele lor nu se vor schimba. Atributele oamenilor nu se vor schimba, așadar, se vor schimba oare instinctele lor? (Nu.) Instinctele oamenilor nu se vor schimba, nici obiceiurile și tiparele lor de viață sau personalitățile inerente date de Dumnezeu. Să luăm drept exemplu tiparele de viață. Oamenii, ca majoritatea creaturilor, sunt activi după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus. Când se trezesc dimineața, cu mintea odihnită și corpul într-o stare de confort fizic, încep să muncească; noaptea, când corpul lor începe să obosească, iar ei cască și au mintea epuizată, încep să intre într-o stare de odihnă – acesta este un tipar de viață foarte normal. Aceasta este o trăsătură comună a oamenilor și un instinct uman și, bineînțeles, este și un tipar de viață stabilit de Dumnezeu pentru omenire. Acest tipar este determinat în funcție de rotirea soarelui, a lunii și a stelelor, precum și de răsăritul și de apusul soarelui. Dacă încalci acest tipar de viață, pe termen scurt s-ar putea să nu apară probleme majore – când te simți ocazional obosit și vrei să dormi, poți să dai dovadă de autocontrol și să bei ceai sau cafea, iar oboseala fizică va fi oarecum redusă – dar, pe termen lung, corpul tău va întâmpina probleme. De ce va întâmpina probleme? Pentru că ai încălcat tiparul de viață stabilit de Dumnezeu pentru oameni. Când corpul tău întâmpină probleme și mergi la medic, acesta va spune: „Trebuie să te culci devreme seara, să te odihnești până la ora 22:00 și să te trezești la ora 4 sau 5 dimineața; în câteva luni, te vei simți din nou bine.” După ce urmezi sfatul medicului timp de trei luni, toate simptomele tale de disconfort fizic practic vor dispărea, așa că îți vei spune în sinea ta: „Se pare că problemele trupului meu nu au fost cauzate de o boală gravă, ci de faptul că n-am urmat acest tipar normal în viața mea.” Vezi, n-ai spune că tiparele de viață ale oamenilor nu pot fi încălcate? (Ba da.) Acest tipar de viață al oamenilor este același ca al altor creaturi; toate sunt active după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus. Desigur, există unele creaturi, cum ar fi bufnițele, care se odihnesc ziua și ies și devin active noaptea; tiparul lor de viață este diferit de cel al oamenilor și al altor creaturi, dar ar fi imposibil să încalci acest tipar al lor. În plus, unele creaturi hibernează iarna. Au ființele umane acest tipar? (Nu.) Nu, oamenii nu au nevoie să hiberneze. Viața oamenilor are un tipar – se odihnesc una sau două zile pe săptămână, lucrează după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus și mențin constant acest tipar normal de muncă și odihnă, iar viața lor poate fi astfel protejată și supraviețuirea lor poate fi menținută. Ființele umane au propriile tipare de viață, iar acestea au fost stabilite de Dumnezeu. Toate au semnificație și toate au scopul de a menține viața normală și supraviețuirea omenirii. Prin urmare, lucrarea lui Dumnezeu nu va încălca în niciun caz tiparele de viață și de supraviețuire umană, așa cum își imaginează oamenii, și ar trebui să renunți și la această noțiune și închipuire. Ar fi o prostie ca oamenii să încalce în mod forțat aceste tipare stabilite de Dumnezeu pentru ei sau ca oamenii să dorească întruna să le schimbe, deoarece sunt guvernați de anumite idei despre lucruri supranaturale. Dacă ai impresia că schimbarea lor îți va înălța viața și îți va îmbunătăți umanitatea, atunci încearcă să le schimbi și vezi cât timp poți trăi, vezi cum se schimbă lucrurile în zilele care urmează, dacă umanitatea ta normală este înălțată și dacă devii un supraom sau un înger. Dacă ești de părere că lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să aibă un element supranatural și că ar trebui să-ți schimbe tiparele de viață și, de asemenea, dacă vrei să le schimbi cu forța pentru a deveni transcendent, atunci n-ai decât să încerci. Este posibil ca, după ce încerci câțiva ani, chiar să-ți schimbi tiparele de viață și de supraviețuire. Există o singură situație în care s-ar putea întâmpla acest lucru, și anume ca trupul tău fizic să nu mai existe, moment în care vei fi cu adevărat supranatural și te vei transforma într-un nor de fum, transformându-te într-o „ființă cerească” și devenind nemuritor. Dacă vrei să-ți păstrezi trupul fizic normal și sănătos și să poți accepta lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale în timp ce te afli într-o stare normală, nu ar trebui să cauți să devii un așa-zis supraom sau să urmărești o așa-zisă umanitate elevată pe baza noțiunilor și închipuirilor tale; în schimb, ar trebui să trăiești în umanitatea normală, să menții tiparul de viață și de supraviețuire al umanității tale normale și, de asemenea, să menții instinctele umanității tale normale. Nu avea cerințe irezonabile de la Dumnezeu; toate aceste cerințe irezonabile provin din închipuirile și noțiunile tale. Instinctele, tiparele tale de viață și așa mai departe nu sunt ceea ce Dumnezeu intenționează să schimbe, nefiind nici lucruri pe care intenționează să le schimbe prin lucrarea Sa. O persoană mântuită nu este în niciun caz plină de noțiuni și închipuiri și, cu atât mai puțin, un supraom sau o persoană neobișnuită. În schimb, este o persoană cu umanitate normală, conștiință și rațiune, o persoană capabilă să țină seama de cuvintele lui Dumnezeu și să privească oamenii și lucrurile, să se poarte și să acționeze conform adevărurilor-principii; este o persoană care se poate supune lui Dumnezeu în toate privințele, care nu este deloc supranaturală și a cărei umanitate este îndeosebi normală și practică.

Oamenii care trăiesc în umanitatea normală sunt restricționați și de multe instincte și nevoi trupești. De exemplu, își pot amâna uneori îndeplinirea îndatoririlor timp de câteva zile, deoarece sunt prea obosiți sau bolnavi și au nevoie de odihnă; alteori, din cauza unui mediu tensionat, pot să se teamă sau să fie incapabili să se liniștească pentru a-și îndeplini îndatoririle; sau pot simți adesea un sentiment de îndatorare și de tristețe în inimile lor, deoarece, din cauza calibrului și abilităților lor limitate, nu pot fi competenți pentru un anumit tip de lucrare sau de datorie – toate acestea sunt manifestări normale care se încadrează în sfera umanității normale. Uneori, oamenii pot fi constrânși de sentimente și nevoi trupești, iar alteori pot fi supuși unor restricții ale instinctelor trupești sau unor restricții de timp și de personalitate – acest lucru este normal și natural. De exemplu, unii oameni sunt destul de introvertiți din copilărie; nu le place să vorbească și le este greu să relaționeze cu ceilalți. Chiar și ca adulți, la 30 sau 40 de ani, tot nu pot birui această personalitate: nu sunt buni nici acum la oratorie sau nu se pricep la cuvinte și nici nu se pricep să relaționeze cu ceilalți. După ce ajung conducători, această trăsătură de personalitate le limitează și le împiedică într-o anumită măsură lucrarea, iar acest lucru le provoacă adesea tulburare și frustrare, făcându-i să se simtă foarte constrânși. Faptul că sunt introvertiți și că nu le place să vorbească sunt manifestări ale umanității normale. Întrucât sunt manifestări ale umanității normale, sunt ele considerate fărădelegi față de Dumnezeu? Nu, nu sunt fărădelegi, iar Dumnezeu le va trata corect. Orice probleme, defecte sau cusururi ai avea, niciuna dintre acestea nu este o problemă în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se uită decât la felul în care cauți adevărul, cum practici adevărul, cum acționezi conform adevărurilor-principii și cum urmezi calea lui Dumnezeu în condițiile inerente ale umanității normale – acestea sunt lucrurile la care Se uită Dumnezeu. Prin urmare, în chestiuni care au legătură cu adevărurile-principii, nu te lăsa îngrădit de condițiile de bază, precum calibrul, instinctele, personalitatea, obiceiurile și modurile de viață ale umanității normale. Bineînțeles, nici nu-ți investi energia și timpul încercând să depășești aceste condiții de bază și nici nu încerca să le schimbi. De exemplu, dacă ai o personalitate introvertită și nu îți place să vorbești, nu te pricepi la cuvinte și nu ești bun la relaționarea și interacțiunea cu oamenii, niciunul dintre aceste lucruri nu reprezintă o problemă. Deși extrovertiților le place să vorbească, nu tot ceea ce spun este util sau corespunde adevărului, așa că a fi introvertit nu este o problemă și nu trebuie să încerci să schimbi acest lucru. Ai putea spune: „Dacă aș fi un adept obișnuit, n-ar fi o problemă să am o personalitate introvertită; dar acum sunt conducător, așadar, nu trebuie oare să-mi schimb personalitatea introvertită?” Dacă vrei cu adevărat să o schimbi, poți încerca să înveți cum să interacționezi cu alții sau să-ți stabilești o regulă pentru cât de multe spui, câte chestiuni gestionezi și cu câte tipuri de oameni ai interacțiuni într-o zi. Dacă ai într-adevăr capacitatea de a-ți schimba personalitatea inerentă, bineînțeles că nu este neapărat un lucru rău în ceea ce privește realizarea lucrării bisericii. Totuși, dacă ai din naștere o personalitate introvertită, dacă nu știi să vorbești, nu te pricepi la socializare și nu știi cum să conversezi sau să interacționezi cu alții, atunci nimeni nu poate schimba asta. Unii oameni au o personalitate introvertită, nu sunt dispuși să interacționeze sau să converseze cu alții și, în plus, nu au prea multe de zis. Simt mereu că este corect să spună doar ceva util și că nu este nevoie să spună lucruri inutile, așa că nu sunt dispuși să vorbească mult. În cazul unora, poate fi din cauză că sunt prea tineri, nu au experiență de viață și nu-și găsesc cuvintele; în cazul altora, poate nu mai sunt tineri și au deja experiență de viață, dar încă au această personalitate introvertită. Dacă încerci să schimbi acest tip de personalitate și adopți tot felul de abordări pentru a o schimba, atunci dă-Mi voie să-ți spun că niciodată în viața ta nu vei fi în stare să o schimbi, deoarece Dumnezeu nu face acest tip de lucrare. Indiferent dacă semeni la chip sau la înfățișare cu tatăl tău, cu mama ta sau cu oricare altă rudă, această înfățișare nu se va schimba și, cu atât mai mult, personalitatea ta în mod special nu se va schimba. Unii oameni spun: „Este greu să schimbi o personalitate introvertită, deci este ușor să schimbi una extrovertită?” Este la fel de greu să schimbi o personalitate extrovertită. Persoanelor extrovertite le place să vorbească și au multe de zis; dacă le ceri să nu vorbească sau să vorbească mai puțin, nu se pot controla, iar dacă cineva le împiedică să vorbească, este ca și cum le-ai lua viața. Dacă un introvertit este obligat să interacționeze cu un extrovertit, se vor influența reciproc? S-ar putea influența reciproc într-o oarecare măsură, la început; de dragul imaginii, cele două persoane vor fi binevoitoare și tolerante una cu cealaltă sau vor fi îngăduitoare și înțelegătoare una cu cealaltă. Dar, în timp, vor ajunge să se cunoască reciproc, vor avea o idee clară despre personalitatea celeilalte și nu va mai fi nevoie să dea dovadă de atâta îngăduință și considerație una față de cealaltă, așa că se vor întoarce rapid la stările lor inițiale. Dacă aveai inițial o personalitate introvertită, ești încă introvertit și acum; când vorbești și porți conversații, rostești doar câteva cuvinte sau propoziții și nu ai nimic altceva de zis. Dacă cineva întreabă: „Ai fost plecat?”, răspunzi: „Da.” Apoi, dacă te întreabă: „Când te-ai întors?”, răspunzi: „Chiar adineaori.” Nu spui ce s-a întâmplat și nu spui ce vrea să audă acea persoană. În schimb, extrovertiții debitează cuvinte neîncetat, ca o mitralieră și, chiar dacă îi întrerupi, vor continua după un timp să vorbească. Este ușor să se schimbe personalitatea cuiva? (Nu, nu este.) Acesta este un lucru cu care se naște fiecare ființă umană creată. Nu are nimic de-a face cu firile corupte sau cu esența umanității cuiva; este pur și simplu o stare de a fi pe care oamenii o pot vedea din exterior și o modalitate prin care cineva abordează oamenii, evenimentele și lucrurile. Unii oameni se pricep să se exprime, în timp ce alții nu se pricep; unora le place să descrie lucruri, în timp ce altora nu le place; unora le place să fie rezervați în privința gândurilor lor, în timp ce altora nu le place, dorind în schimb să-și exprime gândurile cu voce tare, astfel încât să le poată auzi toată lumea, și doar atunci sunt fericiți. Acestea sunt diferitele moduri în care oamenii tratează viața și persoanele, evenimentele și lucrurile; acestea sunt personalitățile lor. Personalitatea ta este ceva cu care te-ai născut. Dacă nu ai reușit să o schimbi nici după multe încercări, atunci dă-Mi voie să-ți spun că poți lua o pauză acum; nu este nevoie să te obosești atât de mult. Nu poate fi schimbată, așa că nu încerca să o schimbi. Oricare a fost personalitatea ta inițială, aceasta va rămâne personalitatea ta. Nu încerca să-ți schimbi personalitatea pentru a obține mântuirea; aceasta este o idee falsă – orice personalitate ai avea, este o realitate obiectivă și nu o poți schimba. Din motive obiective, rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină în lucrarea Lui nu are nicio legătură cu personalitatea ta. Mântuirea ta nu are nici ea legătură cu personalitatea pe care o ai. În plus, dacă ești sau nu o persoană care practică adevărul și are adevărul-realitate nu are nicio legătură cu personalitatea ta. Prin urmare, nu încerca să-ți schimbi personalitatea pentru că îndeplinești anumite îndatoriri sau slujești drept supraveghetor al unui anumit aspect al lucrării – aceasta este o idee eronată. Atunci, ce ar trebui să faci? Indiferent care sunt personalitatea sau condițiile tale înnăscute, ar trebui să respecți adevărurile-principii și să le practici. În cele din urmă, Dumnezeu nu evaluează dacă Îi urmezi calea sau dacă poți atinge mântuirea, pe baza personalității tale sau a calibrului, aptitudinilor, abilităților, darurilor sau talentelor inerente pe care le ai și, bineînțeles, nu Se uită nici la cât de mult ți-ai înfrânat instinctele și nevoile trupești. În schimb, Dumnezeu Se uită dacă, în timp ce Îl urmezi și îți faci îndatoririle, Îi practici și-I experimentezi cuvintele, dacă ai disponibilitatea și hotărârea de a urmări adevărul și, în final, dacă ai reușit să practici adevărul și să urmezi calea lui Dumnezeu. Acestea sunt lucrurile la care Se uită Dumnezeu. Înțelegi asta? (Da, înțelegem.)

Când acționează, unele femei dau dovadă de o viteză incredibilă, fiind la fel de rapide și de puternice ca un fulger, și iau decizii prompte și ferme; personalitatea lor este întocmai precum cea a unui bărbat. Care este termenul popular folosit pentru a le descrie în zilele noastre? Femei masculine. „Femeile masculine” nu mai sunt acele matahale stupide, masive și toante la care se refereau oamenii prin acest termen. Nu este un termen peiorativ; mai degrabă, este unul laudativ. Dar cum privește Dumnezeu acest termen laudativ? Ești la fel de rapid și de puternic ca un fulger, ești îndrăzneț și ferm hotărât în acțiunile tale, dar care sunt principiile practicii tale și baza acțiunilor tale? Este vorba de adevăr? Este vorba de cuvintele lui Dumnezeu? Acest lucru este esențial. Dacă un bărbat este lent și meticulos în acțiunile sale, atunci, după cum spun non-credincioșii, este ca o femeie cu picioarele legate – unii folosesc chiar un termen peiorativ, spunând că este „puțin efeminat” – dar cum îl privește Dumnezeu? Indiferent dacă un individ este la fel de rapid și de puternic ca un fulger și îndrăzneț și ferm hotărât în realizarea lucrurilor sau dacă se comportă ca o femeie cu picioarele legate și este puțin efeminat în acțiunile sale, constituie oricare dintre acestea o problemă? (Nu.) Este un punct forte să fii rapid și puternic ca un fulger și să fii îndrăzneț și ferm hotărât? (Nu, nu neapărat.) Așadar, este o slăbiciune să acționezi ca o femeie cu picioarele legate? (Din nou, nu neapărat.) Deși unul dintre termenii „femei masculine” și „puțin efeminat” este laudativ, iar celălalt este peiorativ, esența acestor două tipuri de comportamente sau modalități de a face lucrurile nu ar trebui judecată pe baza sensului lor literal. Ce ar trebui folosit pentru judecarea ei? (Dacă o persoană practică sau nu cuvântul lui Dumnezeu.) Baza acțiunilor sale, precum și efectul pe care intenționează să-l obțină ar trebui folosite pentru a judeca acest lucru. Dacă baza acțiunilor sale sunt cuvântul lui Dumnezeu și adevărurile-principii, atunci este practic 90 la sută sigur că acel individ nu face nimic greșit. Dacă nu doar face lucrurile conform adevărurilor-principii, dar, mai mult, efectul pe care intenționează să-l obțină este acela de a apăra mărturia lui Dumnezeu și interesele casei Sale și de a edifica mai mulți frați și surori, atunci putem fi sută la sută siguri că nu face nimic greșit. Nu contează dacă este îndrăzneț și ferm hotărât sau asemenea unei femei cu picioarele legate – nu contează modul în care acționează la exterior – aceste aspecte nu sunt importante. Este important dacă adevărurile-principii constituie baza acțiunilor sale și dacă scopul acțiunilor sale și efectul pe care intenționează să-l obțină prin acțiunile sale sunt sau nu de a proteja interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii și de a edifica mai mulți oameni. Așadar, este importantă forma pe care o iau acțiunile sale? (Nu, nu este.) Indiferent dacă ești o femeie masculină sau ești asemenea unei femei cu picioarele legate, nu la asta Se uită Dumnezeu; nu acesta este standardul folosit de El pentru a-i evalua pe oameni. Așadar, dacă o femeie pare o femeie masculină și, în acțiunile ei, este la fel de rapidă și puternică precum un fulger și îndrăzneață și ferm hotărâtă, este acest lucru demn de laudă și stimă? (Nu, nu este.) Este un principiu de realizare a lucrurilor să fii rapid și puternic ca un fulger, precum și îndrăzneț și ferm hotărât? (Nu.) Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, a fi îndrăzneț și ferm hotărât, precum și rapid și puternic ca un fulger nu este un principiu pentru realizarea lucrurilor. Așadar, care este un principiu pentru realizarea lucrurilor? (Trebuie să faci lucrurile conform adevărurilor-principii, iar efectul pe care intenționezi să-l obții trebuie să fie acela de a proteja interesele casei lui Dumnezeu și de a edifica mai mulți oameni – acesta este un principiu.) Acesta este un principiu concret. Dacă acționezi conform acestui principiu, atunci practici adevărul; dacă nu acționezi conform acestui principiu, atunci, în ochii Mei, expresia care definește cel mai bine faptul că ești îndrăzneț și ferm hotărât, la fel de rapid și puternic ca un fulger este că „te dezlănțui făcând lucruri rele”. Este evident că, dacă te dezlănțui făcând lucruri rele, nu acționezi pe baza adevărurilor-principii; deși pari decisiv și neezitant în acțiunile tale și ai aerul unui conducător sau a unui rege, în realitate, te dezlănțui făcând lucruri rele. Care sunt consecințele acestui fapt? Acesta provoacă perturbări și tulburări și sabotează lucrarea bisericii. Așadar, Își va aminti Dumnezeu acest lucru? (Nu.) Nu doar că nu-Și va aminti de el, dar îl va și condamna. Prin urmare, să spunem că ești o femeie masculină și că, în acțiunile tale, ești la fel de rapidă și puternică precum un fulger, și îndrăzneață și ferm hotărâtă, dar este oare util acest lucru? (Nu, nu este.) Doar a căuta adevărul și a acționa conform adevărurilor-principii pot fi numite o capacitate adevărată; doar asta înseamnă practicarea și urmărirea adevărului și doar asta ar trebui să facă oamenii cu umanitate normală. Să presupunem că spui: „Pur și simplu asta e personalitatea mea și nu se poate schimba, deci ce ar trebui să fac?” Există o soluție ușoară. Nu este o problemă dacă ești o persoană energică sau dacă ai un temperament lent; nu te lăsa constrâns de acest lucru. Nu este nevoie nici să te străduiești din greu pentru a-ți schimba metoda de a face lucrurile, deoarece vrei să acționezi conform principiilor. Indiferent de metoda ta, dacă adevărurile-principii constituie baza acțiunilor tale, iar efectul pe care îl obții este cel de a apăra mărturia lui Dumnezeu, interesele Sale și lucrarea casei lui Dumnezeu, atunci acestea sunt fapte bune și vor fi ținute minte de Dumnezeu. În schimb, indiferent dacă, la prima vedere, ești timid și ezitant ca o femeie cu picioarele legate sau dacă ești la fel de rapid și puternic ca un fulger, asemenea unui conducător sau unui rege – indiferent de forma exterioară a acțiunilor tale – dacă nu acționezi conform adevărurilor-principii, atunci provoci perturbări și tulburări, iar acestea sunt fapte rele, care vor fi condamnate de Dumnezeu și nu vor fi ținute minte de El. Acesta este principiul pentru a judeca dacă o persoană este bună sau rea. Înțelegeți? (Da.) Așadar, acum că am terminat părtășia despre aceste lucruri, înțelegeți întrucâtva ce noțiuni și închipuiri au oamenii în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu? (Da.) Acum că le înțelegeți, cunoașteți câteva dintre abaterile pe care le au oamenii pe parcursul credinței lor în Dumnezeu și al urmăririi adevărului? Vă este clar și cum ar trebui să practicați? (Da, ne este.)

Într-o privință, înțelegerea noțiunilor și închipuirilor oamenilor are scopul de a-i împiedica să trăiască în conformitate cu aceste noțiuni și închipuiri și să meargă pe calea greșită în viață. În altă privință, are scopul de a le da oamenilor posibilitatea – în timp ce renunță la aceste noțiuni și închipuiri – de a trăi în cadrul unei umanități normale și de a-și îndeplini responsabilitățile și îndatoririle cu ușurință și bucurie, neforțându-se să facă lucruri pe care nu le pot face. Dacă există ceva ce poți realiza și se cuvine să realizezi, atunci depune tot efortul necesar pentru a-l realiza; dacă un lucru îți depășește calibrul și capacitatea, atunci găsește pe cineva care să coopereze cu tine sau cere ajutorul altor frați și surori și fă-l cât mai bine posibil – acestea sunt principiile. Pe scurt, ce ar trebui să înțeleagă oamenii despre această chestiune este că, în perioada în care lucrează Dumnezeu, umanitatea fiecăruia se dezvoltă treptat într-o direcție bună pe parcursul acceptării cuvintelor lui Dumnezeu și în limitele condițiilor de bază inerente umanității sale, în loc să devină denaturată, supranaturală sau anormală. Prin urmare, dacă datoria pe care o îndeplinești implică o aptitudine tehnică sau profesională, atunci, pentru a o îndeplini bine, ar trebui să depui efortul de a învăța cu sârguință și de a aprofunda acea aptitudine tehnică sau profesională. Nu ar trebui să aștepți orbește ca Dumnezeu să acționeze pe baza unor gânduri și opinii precum: „Dumnezeu este atotputernic și tot ce este imposibil pentru oameni poate fi realizat de Dumnezeu dacă doar ne rugăm Lui” și a unor închipuiri despre lucruri supranaturale, fără a depune efortul de a deprinde acea aptitudine pe cont propriu. Ar trebui să te implici din toată inima, cu toată puterea și toată mintea ta în realizarea lucrurilor din sfera calibrului tău și, când vine vorba de lucrurile care îți depășesc calibrul și abilitățile, nu-ți îngreuna situația, nu te împovăra, nu te încărca și nu pune presiune asupra ta în niciun fel, ci fii blând cu tine însuți. Să luăm drept exemplu deprinderea competențelor informatice. Să spunem că înaintezi în vârstă și, pe baza vârstei, a calibrului și condițiilor tale actuale, este deja o realizare destul de mare pentru tine doar să înveți să tastezi. Dacă poți învăța și să-i contactezi pe frați și surori și să lucrezi online, este deja un lucru destul de bun. Cu toate acestea, nu ești niciodată mulțumit și încă ai dorința de a face mai mult – vrei să înveți să scrii programe și să menții securitatea rețelei, făcând o lucrare pe care doar inginerii de rețea și personalul specializat o pot face. Nu este o nesăbuință? (Ba da.) Nu te pricepi la aceste lucruri, așa că devii negativ și te plângi de Dumnezeu: „O, Dumnezeule, de ce nu mă pricep la aceste lucruri? De ce mi-ai dat acest tip de calibru? Sunt atât de bătrân – de ce nu poți să mă faci din nou tânăr? Nu este Dumnezeu atotputernic?” Este greșit să ai astfel de gânduri și să ceri astfel de lucruri. Ce înseamnă „să faci tot ce-ți stă în putință, fără să-ți depășești calibrul, abilitățile și instinctele”? Oricât îți îngăduie calibrul și abilitățile să realizezi, atât îți cere Dumnezeu. El nu-ți cere ceea ce te depășește și nici tu nu trebuie să ceri asta de la tine. Dacă nu poți face ceva, există alții care pot; Dumnezeu nu-ți cere să fii tu cel care face acel lucru. Spui: „Sunt bătrân – nu știu să încarc videoclipuri, nici să mențin securitatea rețelei și, cu atât mai puțin, să scriu programe” și totuși insiști să înveți aceste lucruri – te-ai întrebat dacă are nevoie casa lui Dumnezeu să faci această lucrare? Ți-ai făcut propria lucrare în mod adecvat? Ai făcut lucrarea pe care calibrul tău îți permite să o realizezi în mod adecvat? Dacă nu ai făcut-o în mod adecvat și totuși insiști să încerci să faci lucruri care îți depășesc capacitatea și puterea de înțelegere și pe care nici măcar nu vei reuși să le înveți vreodată în timpul vieții tale, crezi că te lupți împotriva ta sau împotriva lui Dumnezeu? Nu este foarte supărător? (Ba da.) Vrei mereu să te depășești pe tine însuți și să devii un supraom, dar Dumnezeu nu ți-a cerut să faci asta. Nu poate să existe decât un singur motiv pentru care îți dorești să fii un supraom, și anume că vrei să te dai mare și refuzi să-ți accepți înfrângerea sau să cedezi în fața bătrâneții. Nu înduri greutăți și nu plătești un preț de dragul de a-ți face bine datoria; nu-ți faci datoria conform principiului de a te purta bine și de a-ți păstra cu fermitate locul potrivit. Vrei să demonstrezi că nu ești bătrân, provocându-ți calibrul și abilitățile. „Încă mă pricep”, te gândești. „Sunt la fel de bun precum ceilalți, pot să fac orice pot alții!” Are vreun rost? (Nu.) Nu are niciun rost. Tot acest efort pe care îl depui este zadarnic și lipsit de valoare. Dacă te implici din toată inima, cu toată mintea și toată puterea în a face bine ceea ce îți permit propriile condiții să realizezi, atunci Dumnezeu va fi mulțumit. Nu te provoca și nu căuta să-ți depășești limitele. Dumnezeu știe care sunt calibrul și abilitățile tale. Calibrul și abilitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu au fost de mult predestinate de El. Să-ți dorești mereu să le depășești înseamnă să fii arogant și să te supraestimezi; înseamnă să cauți necazuri și să sfârșești inevitabil în eșec. Nu cumva astfel de oameni își neglijează sarcinile care le revin? (Ba da.) Nu se comportă ca și cum ar respecta regulile și nu se mențin în pozițiile lor adecvate pentru a îndeplini îndatoririle unei ființe create – nu respectă aceste principii în acțiunile lor, ci, mai degrabă, încearcă mereu să se dea mari. Există o zicală în două părți: „O femeie bătrână se dă cu ruj – ca să-ți ofere ceva la care să te uiți.” În ce scop ar face asta „bătrâna doamnă”? (Pentru a se da mare.) Bătrâna doamnă vrea să-ți arate astfel: „Eu, ca bătrână doamnă, nu sunt banală – îți voi arăta ceva special”. Ea nu vrea să fie desconsiderată, ci vrea să fie foarte apreciată și venerată; vrea să-și sfideze limitele și să se depășească pe sine. Nu înseamnă asta să ai o natură arogantă? (Ba da.) Dacă ai o natură arogantă, atunci nu rămâi în limitele tale, nu vrei să te comporți într-un mod adecvat rangului tău. Întotdeauna vrei să te provoci pe tine însuți. Tot ceea ce pot face alții, vrei să poți face și tu. Atunci când alții fac lucruri care îi fac să iasă în evidență, obțin rezultate sau aduc contribuții și primesc laudele tuturor, te simți inconfortabil, gelos și nemulțumit. Atunci vrei să-ți abandonezi sarcinile curente pentru a-ți asuma o lucrare care să-ți permită să strălucești, dorindu-ți să fii foarte apreciat și tu. Dar nu ești capabil să faci o lucrare care să-ți permită să ieși în evidență, deci nu este asta o pierdere de timp? Nu reprezintă asta neglijarea sarcinilor care îți revin? (Ba da.) Nu neglija sarcinile care îți revin, pentru că neglijarea lor nu se va sfârși bine. Nu numai că întârzie lucrurile și e o pierdere de timp, făcându-i pe ceilalți să te desconsidere, ci, de asemenea, Îl face și pe Dumnezeu să te disprețuiască și, în cele din urmă, te chinuiești să devii negativ. Indiferent de vârsta unei persoane – fie că este tânără, de vârstă mijlocie sau bătrână – aceasta are limite în ceea ce privește calibrul și talentele sale; nimeni nu este perfect. Nu te gândi să fii o persoană perfectă, să știi să faci totul, să fii capabil să faci totul și să înțelegi totul – este problematic dacă ai acest tip de fire.

În lucrarea Sa, atunci când Dumnezeu le vorbește tuturor tipurilor de oameni despre orice subiect sau orice fel de problemă, oare de ce vorbește în repetate rânduri despre același lucru, abordând diferite stări și situații? Cei care nu au înțelegere spirituală gândesc: „O astfel de vorbire este prea detaliată și întortocheată; noi înțelegem deja.” Poate că tu înțelegi deja, dar alții poate nu înțeleg; și, chiar dacă înțelegi, poți rezolva problemele diverselor stări? Dacă nu poți înseamnă că încă nu înțelegi pe deplin, așa că nu pretinde că înțelegi. Stările oamenilor sunt toate diferite. Abia după ce s-a vorbit despre toate stările fiecărui tip de persoană și au fost abordate toate diversele stări – adică, după ce s-a discutat despre toate stările tuturor tipurilor de oameni în cadrul unei anumite probleme majore și toată lumea înțelege acest aspect al adevărului – abia atunci a fost explicată clar această problemă. Ce vreau să spun prin asta? Că fiecare ajunge să aibă diferite probleme în timp ce trăiește în propriile condiții; problemele fiecăruia sunt diferite, iar personalitățile, punctele forte și lucrurile la care se pricepe sunt, de asemenea, diferite. Prin urmare, fiecare are propriile condiții personale, propriile dificultăți și propriile gânduri și opinii diferite. Cu toate acestea, indiferent cât de diferite sunt condițiile oamenilor și indiferent cât de diferite sunt abilitățile, calibrele, perspectivele, personalitățile și obiceiurile lor, firile corupte și natura-esență a ființelor umane sunt aceleași. Altfel spus, indiferent cât de diferite sunt diversele condiții ale umanității oamenilor, aceștia au trăsături comune. De ce au ființele umane trăsături comune? Deoarece firea-esență de care depind ființele umane pentru supraviețuire este aceeași. Așadar, după ce au fost expuse stările și problemele tuturor tipurilor de oameni, ceea ce trebuie să facă ființele umane este să practice în conformitate cu adevărurile și cu principiile cerute de Dumnezeu, iar apoi problemele comune ale omenirii vor fi rezolvate. Indiferent de personalitatea sau de calibrul tău, indiferent cât de capabil ești și indiferent dacă ești bărbat sau femeie, dacă te-ai născut în Occident sau în Orient sau dacă ești din Sud sau din Nord, atât timp cât firile tale corupte sunt rezolvate prin acceptarea adevărului, acceptarea judecății și a mustrării cuvintelor lui Dumnezeu și prin practicarea adevărului, dificultățile tale vor fi rezolvate. Aceasta înseamnă că toate stările diverse care iau naștere în oameni în contextul problemelor comune ale ființelor umane pot fi, la rândul lor, rezolvate. De ce iau naștere diverse stări în oameni? Deoarece condițiile inerente umanității pe care le deține fiecare persoană sunt diferite. De exemplu, dacă locuiești în Sud și ai anumite obiceiuri de viață și tipare specifice sudiștilor și, în plus, capeți unele trăsături de personalitate și ale stilului de viață specifice sudiștilor, atunci, în acest tip de context, vei dezvolta unele noțiuni și închipuiri specifice, unele gânduri și opinii specifice, precum și stări specifice. Dacă te-ai fi născut în Nord, ai avea personalitatea și obiceiurile de viață ale nordicilor sau unele stări care iau naștere din obiceiurile, contextul cultural, metodele de educație și alte asemenea lucruri proprii nordicilor. Astfel, stările care apar la oamenii care trăiesc în Sud și la cei care trăiesc în Nord sunt diferite. Cu toate acestea, cauza principală și esența stărilor care decurg dintr-o singură problemă sunt aceleași, prin urmare toate pot fi rezolvate cu aceleași adevăruri. Așa stând lucrurile, nu contează dacă ești din Nord sau din Sud, din Est sau din Vest; atât timp cât ești o ființă umană creată, problemele tale pot fi rezolvate cu adevăruri. Ai înțeles? Este complicată această chestiune? (Acum că i-am auzit explicația, nu mi se mai pare complicată.) De ce spui că această chestiune nu este complicată? (Deși condițiile, mediile și personalitățile oamenilor sunt diferite, iar acest lucru dă naștere în mod natural unor stări diferite, cauza principală a acestor stări diferite este aceeași, iar esența coruptă a oamenilor este aceeași. Indiferent cât de mult își dezvăluie oamenii firea coruptă, aceasta poate fi rezolvată cu aceleași adevăruri; prin urmare, adevărurile pot rezolva problemele fiecărei persoane.) Indiferent dacă oamenii sunt din Sud, Nord, Est sau Vest, indiferent dacă sunt bărbați sau femei, tineri sau bătrâni și indiferent care sunt condițiile lor, firile lor corupte sunt aceleași, iar diversele stări, gânduri, opinii și atitudini față de adevăr la care dau naștere aceste firi corupte au o trăsătură comună. Care este această trăsătură comună? Tot ce ia naștere din aceste firi corupte provine de la Satana și nu este în acord cu adevărul; desigur, pentru mai multă exactitate, s-ar putea spune că este contrar adevărului. Prin urmare, indiferent ce diferențe există între rasele, religiile sau culturile omenirii corupte și indiferent dacă oamenii au pielea galbenă, albă, brună sau neagră, toți sunt ființe umane corupte și toate ființele umane au aceeași esență de împotrivire față de Dumnezeu. Acesta este un lucru pe care îl au în comun. Așadar, indiferent din ce țară provin sau de ce rasă sunt, oamenii sunt denumiți colectiv ființe umane corupte. Cu alte cuvinte, indiferent dacă aceste rase de oameni sunt superioare sau umile, sărace sau bogate, în ceea ce privește culoarea pielii, aspectul, obiceiurile de viață sau cultura rasială și indiferent ce educație au primit, în orice caz, regulile pe care se bazează pentru supraviețuirea lor provin de la Satana, sunt incompatibile cu adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu. Chiar dacă aparțin unei rase bogate, nobile, cu un mediu religios elevat, esența oamenilor este tot cea a ființelor umane corupte, ei sunt tot de teapa Satanei care I se împotrivește lui Dumnezeu, sunt tot oameni corupți, se împotrivesc cu toții lui Dumnezeu, sunt cu toții judecați și mustrați în cadrul lucrării lui Dumnezeu, iar aceia dintre ei care pot accepta adevărul sunt cei pe care Dumnezeu intenționează să-i mântuiască. Ce implicație are acest lucru? Înainte de a fi mântuit, indiferent cât de elevat este mediul tău cultural, educațional și religios, esența ta este tot potrivnică față de Dumnezeu și ostilă Lui. Ca atare, esența ființelor umane nu se va schimba din cauza culorii pielii, religiei, țării de naștere sau a mediului lor educațional ori cultural. În mod similar, indiferent de ce rasă este o persoană, aceasta nu va deveni nobilă sau umilă în ochii lui Dumnezeu din cauza condițiilor sale. Așadar, în ochii lui Dumnezeu, care este standardul pentru a evalua dacă oamenii sunt nobili sau umili? Există un singur standard, și anume dacă accepți sau nu adevărul. Dacă accepți adevărul, indiferent de rasa sau de culoarea pielii tale, ești nobil. Dacă nu accepți adevărul, chiar dacă spui: „Am pielea albă, părul blond și ochii albaștri, iar familia mea este de viță regală de generații”, este inutil! Chiar dacă ești nobil în rândul oamenilor, dacă nu accepți adevărul, în ochii lui Dumnezeu ești tot o ființă umană coruptă, ești la fel ca orice altă ființă umană coruptă – nu există nicio diferență. Indiferent câți membri ai rasei umane te admiră, te venerează și îți aduc ofrande, nu este de niciun folos și nu-ți va schimba statutul, identitatea și esența în ochii lui Dumnezeu. Standardul lui Dumnezeu pentru evaluarea omenirii – care este desigur și etalonul înalt și standardul fix ale lui Dumnezeu pentru evaluarea omenirii – este de a o evalua pe baza adevărului. Dacă iubești și practici adevărul, atunci ești nobil; dacă nu practici adevărul, acest trup bătrân al tău este o ființă umană coruptă; nu face două parale și nu valorează nici cât o furnică de pe pământ. Cu excepția microorganismelor pe care oamenii nu le pot vedea, furnicile sunt relativ mici în rândul tuturor ființelor vii. Tiparele de viață, regulile de supraviețuire și instinctele lor respectă întru totul legile stabilite de Dumnezeu. Programul lor de muncă și odihnă se schimbă în funcție de climă și de fluctuațiile de temperatură din cele patru anotimpuri, iar ele nu vor schimba niciodată în mod proactiv aceste tipare și reguli. Dar oamenii sunt diferiți. Ei vor mereu să schimbe starea de fapt și lumea, au întotdeauna ambiții și recurg constant la trădare și răzvrătire. Deși furnicile nu au capacitatea de a accepta adevărul, nici capacitatea de a înțelege adevărul, cel puțin nu I se împotrivesc lui Dumnezeu. Oamenii sunt diferiți; iau în mod activ atitudine pentru a-L ataca pe Dumnezeu și a I se împotrivi. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu, ființele umane care nu au dobândit adevărul și nu au fost mântuite nu valorează nimic. Nu stau așa lucrurile? (Ba da.) Evaluarea și caracterizarea oamenilor pe baza acestui fapt sunt în deplin acord cu adevărurile-principii. Având părtășie despre aceste chestiuni, oamenii ar trebui să aibă o opinie și o înțelegere corecte despre esența omenirii și efectul pe care lucrarea lui Dumnezeu intenționează să-l obțină. După ce înțelegi acest aspect al adevărului, nu vei fi mai puțin constrâns atunci când le predici Evanghelia oamenilor sau când interacționezi și ai părtășie cu ei, indiferent de ce tip sunt – fie că au un mediu religios sau nu, fie că au o poziție și un statut în societate sau un statut social umil și fie că sunt albi sau persoane de culoare? (Ba da.) Dacă nu înțelegi aceste adevăruri, vei avea mereu tendința de a-i privi pe cei de alte rase cu o considerație înaltă sau de a simți că nu-i poți înțelege și nu știi cum să ai părtășie sau să interacționezi cu ei. Nu vă ajută înțelegerea acestor adevăruri să interacționați cu acei oameni? Vă va ajuta să priviți întreaga rasă umană din perspectiva corectă și din punctul de vedere corect. Acesta este beneficiul înțelegerii adevărului. Când vei înțelege adevărul, perspectiva ta asupra lucrurilor va fi corectă și, de asemenea, va avea un orizont relativ deschis, nefiind atât de mărginită. În caz contrar, nu vei avea niciodată încredere în calitate de conducător sau lucrător. În primul rând, vei simți că îți lipsește experiența de viață. În al doilea rând, vei simți că nu ai avut suficiente experiențe. În al treilea rând, vei simți că nu te pricepi să vorbești și că nu-ți dai seama de stările majorității oamenilor; în special, când vei vedea oameni în vârstă, vei fi speriat și agitat și nu vei îndrăzni să vorbești. Unii oameni spun: „Mai ales când văd că oamenii religioși care cred de mult timp au unele cunoștințe despre Biblie, nu știu cum să le predic Evanghelia, mă sperii și mă simt inferior față de ei.” Înțelegi atât de multe adevăruri, așadar, de ce te temi? Nu înseamnă că nu poți desluși anumite chestiuni? Odată ce înțeleg adevărul, oamenii ar trebui să poată rezolva aceste chestiuni și probleme și nu vor mai fi constrânși de aceste lucruri.

Ce aspecte ale adevărului ați înțeles prin intermediul subiectelor despre care am avut părtășie astăzi? V-ați lămurit în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu, modul în care Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, metodele Sale pentru mântuirea oamenilor și aspectele oamenilor pe care le schimbă Dumnezeu? (Da.) Acum că aceste lucruri vă sunt clare, nu simțiți și mai mult importanța de a practica adevărul și de a evalua totul în funcție de adevăr? (Ba da.) Nu credeți și mai mult că este extrem de important să urmăriți și să înțelegeți adevărul? Dacă cineva nu înțelege adevărul, nu poate să-și dea seama de nicio chestiune, nu poate să-și dea seama de toate tipurile de oameni, nici de oamenii din toate țările și etniile și, prin urmare, este un neghiob, un idiot. Când văd persoane care poartă ochelari, unii indivizi presupun că sunt profesori sau intelectuali, așa că se simt constrânși și nu îndrăznesc să vorbească, iar ori de câte ori văd persoane înalte și frumoase, se simt inferiori. După ce înțeleg adevărul, nu vor fi oamenii practic neafectați de aceste lucruri? Într-o privință, nu se vor simți constrânși; într-o altă privință, își vor îmbunătăți – într-o anumită măsură – atitudinea și punctul de vedere în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii și lucrurile și vor avea, de asemenea, unele perspective asupra acesteia. Acest lucru va fi benefic pentru îndeplinirea datoriei lor, în special când vine vorba de îndeplinirea lucrării de către conducători și lucrători de toate nivelurile. După ce înțeleg obiectivele și adevărata semnificație a lucrării lui Dumnezeu, cum ar trebui să acționeze oamenii pentru a-și aborda în mod corect condițiile inerente? Câte principii există? (Cele care îmi trec prin minte sunt că oamenii ar trebui să-și privească în mod corect personalitatea, calibrul și alte condiții, să nu mai urmărească lucruri supranaturale și să nu mai caute să fie supraoameni, să realizeze cât pot de bine ceea ce sunt capabili să realizeze și să nu se forțeze să realizeze ceea ce îi depășește. În acest fel, viața lor va fi mai eliberată, iar umanitatea lor va deveni tot mai normală.) În primul rând, dacă vrei să eviți să faci lucruri nesăbuite sau prostești, trebuie mai întâi să-ți înțelegi propriile condiții: cum este calibrul tău, care sunt punctele tale forte, la ce te pricepi și la ce nu te pricepi, precum și ce lucruri poți sau nu poți să faci în funcție de vârsta și de sexul tău, de cunoștințele de care dispui și de perspectivele și experiența ta de viață. Adică, ar trebui să-ți fie clar care sunt punctele forte și slăbiciunile tale în datoria pe care o îndeplinești și în lucrarea pe care o faci și care sunt deficiențele și meritele personalității tale. Odată ce-ți sunt clare condițiile, meritele și neajunsurile tale, ar trebui să analizezi apoi care merite și puncte forte ar trebui păstrate, care neajunsuri și defecte pot fi depășite și care nu pot fi depășite deloc – trebuie să-ți fie clare aceste lucruri. Pentru a ajunge la această claritate, într-o privință, ar trebui să cauți adevărul, să cugeți la aceste lucruri și să dobândești cunoștințe despre ele comparând cuvintele lui Dumnezeu cu situația ta reală și, totodată, să te rogi ca Dumnezeu să dezvăluie aceste lucruri. Într-o altă privință, poți și să-i întrebi pe frații și surorile din jurul tău și să-i rogi să-ți ofere indicații și sfaturi. Astfel, vei avea o înțelegere mai profundă despre tine însuți și vei avea mai multe idei și indicii când vine vorba de cunoașterea de sine. Există unele probleme care nu pot fi rezolvate de oameni. De exemplu, s-ar putea să fii predispus la a deveni emotiv când vorbești cu ceilalți; când te confrunți cu situații, s-ar putea să ai propriile idei și puncte de vedere, dar să nu le poți articula clar. Ești emoționat mai ales când sunt prezenți mulți oameni; vorbești incoerent și îți tremură gura. Unii oameni chiar se bâlbâie; în cazul altora, dacă sunt prezenți membri ai sexului opus, sunt și mai puțin inteligibili, pur și simplu neștiind ce să spună sau să facă. Este ușor de depășit acest lucru? (Nu.) Cel puțin pe termen scurt, nu-ți este ușor să depășești acest cusur, pentru că face parte din condițiile tale înnăscute. Dacă, după mai multe luni de practicare, continui să ai emoții, acestea se vor transforma în presiune, lucru care te va afecta negativ, făcându-te să-ți fie frică să vorbești, să întâlnești oameni, să participi la adunări sau să ții predici, iar aceste temeri te vor zdrobi. Așadar, ce ar trebui să faci? Poți să chibzuiești la această chestiune și să o discuți cu alții; vezi ce mentalitate au alții când se confruntă cu această problemă și cum o rezolvă și apoi ar trebui să practici și tu în acest fel. Să spunem că în timpul adunării de astăzi ești într-o formă destul de bună; ai o dispoziție veselă și, mai mult, ești și mișcat de citirea cuvintelor lui Dumnezeu și simți o dorință deosebită de a te exprima. Se întâmplă să fie o adunare cu un grup mic, format doar din câteva persoane, așa că încerci să ai părtășie spunând câteva cuvinte și te simți destul de bine, neavând emoții. În această situație, când nu simți nicio presiune și nu te-ai pregătit deloc, te exprimi liber foarte bine și toată lumea este cu adevărat mișcată și edificată de acest lucru. Nu este un progres? Începi pur și simplu să practici vorbitul și părtășia în adunări cu un grup mic, unde sunt puțini oameni, și treptat vei putea să vorbești normal, iar emoțiile tale se vor estompa puțin câte puțin. Practicând în acest fel, vei obține cele mai bune rezultate. Mai întâi, alege o adunare cu un grup mic, unde sunt puțini oameni, sau un cadru informal pentru a practica acest lucru, vorbind și având părtășie în mod spontan, ca și cum ai sta de vorbă, pentru a depăși acest defect al tău. Uneori, după ce vorbești un minut, s-ar putea să te simți puțin emoționat, s-ar putea să te simți mai puțin încrezător cu cât vorbești mai mult și să ai mai puține de spus cu cât continui să vorbești; în astfel de cazuri, nu mai vorbi – termină repede și oprește-te. Uneori, după ce vorbești un timp, toată lumea poate fi dispusă să asculte și se poate simți foarte eliberată; într-o astfel de atmosferă, emoțiile și stresul tău se vor risipi fără să-ți dai seama. Doar în astfel de circumstanțe se poate atenua treptat acest defect al tău – dar nu va fi depășit. Dacă, după o lună de instruire, simți că starea ta nu s-a îmbunătățit prea mult și, în inima ta, apare chiar și un fel de presiune, făcându-te să fii tot mai emoționat, ceea ce îți afectează lucrarea, viața și îndeplinirea normală a datoriei, atunci nu trebuie să continui să te antrenezi. Este suficient dacă poți să-ți faci datoria normal. Pur și simplu, concentrează-te la a-ți face bine datoria – e un lucru corect. Păstrează acel defect, acel cusur, în inima ta, roagă-te în tăcere lui Dumnezeu și apoi găsește ocazii potrivite ca să lucrezi la a vorbi și a relaționa cu oamenii, exprimând ceea ce vrei să spui articulând fiecare cuvânt, vorbind sistematic și clar. Astfel, defectul tău, acest cusur, se va îndrepta treptat. După un an sau doi, odată cu vârsta, s-ar putea să devii mai matur și mai familiarizat cu oamenii din jurul tău și este posibil ca privirea, opiniile lor și atmosfera creată când sunt toți împreună să nu te mai preseze, înrobească sau constrângă – atunci cusurul tău s-ar putea să fie depășit și înlăturat în mijlocul acestor oameni. Acesta este tipul de persoană care are cea mai gravă formă a acestui cusur; îl poate depăși doar prin adaptare și antrenament pe termen lung în astfel de medii. Desigur, există și oameni care scapă treptat de acest cusur, într-o perioadă scurtă, de trei până la cinci luni. Nu au emoții când interacționează și vorbesc cu alții în situații obișnuite, mai puțin atunci când se confruntă cu situații majore. Prin urmare, dacă poți depăși acest defect, acest cusur, pe termen scurt, atunci fă-o! Dacă este greu de depășit, atunci nu-ți bate capul cu el, nu lupta împotriva lui și nu ieși din zona ta de confort. Desigur, dacă nu îl poți depăși, nu ar trebui să te simți negativ. Chiar dacă nu îl poți depăși niciodată în viața ta, Dumnezeu nu te va condamna, pentru că asta nu este firea ta coruptă. Tracul, emoțiile și frica ta – aceste manifestări nu-ți reflectă firea coruptă; fie că sunt înnăscute sau provocate de mediu mai târziu în viață, cel mult reprezintă un defect, un cusur al umanității tale. Dacă nu îl poți schimba pe termen lung sau chiar toată viața ta, nu te gândi la el, nu-l lăsa să te constrângă și nici nu deveni negativ din cauza lui, pentru că aceasta nu este firea ta coruptă; nu are rost să încerci să-l schimbi sau să lupți împotriva lui. Dacă nu-l poți schimba, atunci acceptă-l, lasă-l să existe și tratează-l corect, pentru că poți coexista cu acest defect, acest cusur – faptul că îl ai nu te împiedică să-L urmezi pe Dumnezeu și să-ți faci îndatoririle. Atât timp cât poți să accepți adevărul și să-ți faci îndatoririle cât poți de bine, tot poți fi mântuit; nu te împiedică să accepți adevărul și nu-ți afectează atingerea mântuirii. Prin urmare, nu ar trebui să fii constrâns adesea de un anumit defect sau cusur din umanitatea ta și nici nu ar trebui să devii adesea negativ sau descurajat sau chiar să renunți la datoria ta și la urmărirea adevărului, ratând ocazia de a fi mântuit, din același motiv. Nu merită sub nicio formă; asta ar face o persoană nesăbuită și ignorantă.

Unii oameni pot atinge doar notele medii atunci când cântă și nu pot atinge notele înalte, oricât de mult se pregătesc. Ce se poate face, așadar, în această privință? Cântă numai notele din gamele medii și joase; este în regulă să cânți bine doar acele note. Dacă vrei să te provoci în permanență, spunând: „Mă pricep să cânt note medii. Vreau să mă provoc să ating note înalte”, atunci, chiar dacă reușești în această provocare, va fi lipsită de sens și nu va însemna că ai obținut adevărul. În cel mai bun caz, va însemna doar că ai dobândit o aptitudine suplimentară, că poți îndeplini o datorie în plus, poți cânta mai multe cântece și te poți afla în lumina reflectoarelor puțin mai mult. Dar care este rostul? Dacă te afli mai mult în lumina reflectoarelor înseamnă că practici mai mult adevărul? Există o legătură între aceste două lucruri? (Nu.) Dacă poți cânta note medii, atunci cântă-le bine. Dacă nu poți cânta bine note înalte, dar insiști să te forțezi să le cânți și ajungi să nu le poți cânta corect și, în plus, te îmbolnăvești de epuizare, Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru. Nu contează dacă poți cânta note înalte sau medii, atât timp cât poți să le cânți bine, să fii loial și să faci tot posibilul în datoria ta, fără a fi superficial, alunecos și delăsător, fără a comite în mod nechibzuit fapte rele sau a debita idei pompoase, și atât timp cât te străduiești – fie în ceea ce privește tehnica, emoția, calitatea tonală și notele – să cânți într-un mod standard, frumos, care ajunge la inimă și într-un mod care poate să-i emoționeze pe oameni, să le liniștească inimile înaintea lui Dumnezeu și să-i edifice atunci când te ascultă, aceasta înseamnă că-ți îndeplinești datoria conform standardului. Dacă vrei mereu să-ți provoci limitele, să faci progrese personale și să te depășești pe tine însuți, aceasta este o dezvăluire a firii tale corupte satanice și nu o îndeplinire a datoriei tale. După ce ți-ai făcut propria lucrare în mod adecvat și ai făcut ceea ce ești capabil să realizezi în mod adecvat, este în regulă să înveți ceva util pentru datoria ta în timpul liber, dar nu este ceea ce cere Dumnezeu. Să presupunem că interpretezi bine notele medii și, în timpul liber, exersezi notele înalte. După o perioadă de timp, faci un progres și, după doi-trei ani de muncă asiduă, ești capabil să cânți bine și note înalte. Ești în stare să cânți atât note medii, cât și înalte și să îndeplinești ambele îndatoriri; ești capabil să îndeplinești ambele îndatoriri conform adevărurilor-principii și să cânți din toată inima, fără să fii superficial, alunecos sau delăsător și fără să debitezi idei pompoase. Este și mai bine, este o faptă bună și Dumnezeu Își va aminti de ea. Dar să spunem că nu poți realiza acest lucru și tot te gândești în permanență: „Dumnezeu are așteptări mari de la mine, oare nu sunt alunecos și delăsător în cazul în care cânt doar note medii? Dumnezeu nu este mulțumit!” Aceasta este închipuirea ta. Speculezi în legătură cu Dumnezeu și recurgi la practica „evaluării nobilului după standardele ignobilului”. Dumnezeu nu are astfel de cerințe de la tine. El îți cere să faci bine ceea ce se cuvine să faci în limitele calibrului și abilităților tale inerente și, dacă faci bine acel lucru în conformitate cu principiile cerute de Dumnezeu, atunci îți va da deja note maxime. Dar dacă nu încerci să faci bine ceea ce ești capabil să realizezi și nu faci acel lucru conform principiilor, fiind mereu alunecos și delăsător și dorind mereu să debitezi idei pompoase și nu exersezi diversele tehnici de cântat, însă vrei totuși să-ți provoci limitele, atunci, un astfel de comportament este lipsit de rațiune, este o manifestare a aroganței și ignoranței, iar Dumnezeu nu va fi mulțumit. El nu va spune în niciun caz: „Această persoană poate să cânte note medii și încearcă să cânte și note înalte. Deși nu poate cânta bine notele înalte, persoana este destul de conștiincioasă și asta este suficient.” Dumnezeu nu te va privi în acest fel, așa că nu avea o părere bună despre tine. Dumnezeu observă doar dacă te comporți într-un mod adecvat poziției tale și dacă ești o persoană care îndeplinește bine îndatoririle unei ființe create. El observă dacă îți îndeplinești datoria cu toată inima și cu toată puterea ta, în condițiile inerente pe care Dumnezeu ți le-a dat, și dacă acționezi conform principiilor și obții rezultatele dorite de Dumnezeu. Dacă poți îndeplini toate aceste lucruri, Dumnezeu îți acordă note maxime. Să spunem că nu faci lucrurile conform cerințelor lui Dumnezeu și chiar dacă te străduiești și depui efort, nu faci decât să te etalezi și să te dai mare și nu acționezi conform adevărurilor-principii sau nu-ți dedici toată inima și toată puterea pentru a-L satisface pe Dumnezeu, în îndeplinirea datoriei tale. În acel caz, manifestările și comportamentul tău sunt detestabile pentru Dumnezeu. De ce le detestă Dumnezeu? Dumnezeu spune că nu te concentrezi asupra sarcinilor adecvate, nu ți-ai pus toată inima, puterea sau cugetul în îndeplinirea datoriei tale și nu mergi pe calea cea dreaptă. Calibrul, darurile și talentele pe care Dumnezeu ți le-a dat sunt deja suficiente – doar că tu nu ești mulțumit, nu ești devotat datoriei tale, nu-ți cunoști niciodată locul, vrei mereu să trâmbițezi idei pompoase și să te dai mare, făcând în cele din urmă un dezastru din îndatoririle tale. Nu ai pus în joc calibrul, darurile și talentele care ți-au fost date de Dumnezeu, nu ai dat totul și nu ai obținut niciun rezultat. Deși poate că ai fost destul de ocupat, Dumnezeu spune că ești ca un bufon, nu o persoană care își cunoaște locul și este concentrată asupra sarcinilor care îi revin. Lui Dumnezeu nu-I plac astfel de oameni. Prin urmare, indiferent de planurile și obiectivele tale, dacă în cele din urmă nu ajungi să-ți faci datoria conform principiilor cerute de Dumnezeu, din toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea ta, pe baza calibrului, darurilor, talentelor și abilităților tale inerente și a altor condiții pe care ți le-a dat Dumnezeu, atunci, El nu-Și va aminti ce ai făcut, iar tu nu-ți vei face datoria, ci, dimpotrivă, vei face rău.

Ai înțeles principiul de practică privind abordarea corectă a condițiilor înnăscute – adică propriile condiții, merite și neajunsuri? (Da.) Care este primul pas? Mai întâi, folosește cât mai bine darurile, abilitățile și punctele forte inerente și existente pe care ți le-a dat Dumnezeu, precum și competențele tehnice sau profesionale pe care ești în stare să le dobândești și să le deprinzi și nu șovăi. Dacă ai ajuns să-L mulțumești pe Dumnezeu în toate aceste lucruri și simți că poți atinge culmi și mai mari, atunci privește ce aptitudini tehnice sau profesionale poți îmbunătăți sau în privința cărora poți face un progres, în limita calibrului tău. Poți continua să înveți și să te perfecționezi pe baza a ceea ce poți realiza cu ajutorul calibrului tău. Așadar, cum ar trebui să se practice renunțarea la noțiunile și închipuirile proprii despre lucrarea lui Dumnezeu? În primul rând, trebuie să înțelegi care sunt condițiile tale înnăscute, ce ți-a dat Dumnezeu, cum ar trebui să folosești aceste lucruri și cum să le descătușezi întregul potențial și să le valorifici la maximum, transformându-le în condiții de bază – și nu obstacole – pentru a-ți îndeplini datoria cu devotament. Înțelege-ți punctele forte și pune-le în practică. Înțelege-ți neajunsurile și defectele și, dacă le poți schimba într-o perioadă scurtă de timp, fă-o; dacă nu sunt ușor de schimbat, nu le lăsa să devină piedici sau obstacole în procesul de îndeplinire a datoriei tale, nu te lăsa constrâns sau influențat de ele și nu te lăsa încătușat sau legat de mâini și de picioare de ele. Să spunem, de exemplu, că te naști cu o sănătate precară și o constituție slabă și vrei în permanență să depășești acest lucru, dorind să poți mânca, bea și sta treaz până târziu, ca o persoană normală, dar Dumnezeu nu ți-a dat acest capital. Ar trebui atunci să abordezi fiecare zi pe baza propriilor condiții și să faci lucrurile în conformitate cu principiile cerute de Dumnezeu. Nu te provoca și nu lăsa neajunsurile și defectele tale să devină piedici și obstacole în calea ta de a-L urma pe Dumnezeu, de a-ți face datoria și de a urmări adevărul; nu le lăsa să devină un factor declanșator pentru a fi negativ și, cu atât mai mult, nu renunța la urmărirea adevărului sau la îndeplinirea datoriei și nu simți invidie și ură față de alții doar fiindcă ai anumite defecte, neajunsuri și inadecvări – nu ar trebui să existe nimic din toate acestea. Trebuie să-ți abordezi corect defectele și neajunsurile; dacă nu le poți schimba, ar trebui să le permiți să existe și apoi să cauți adevărul pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să le abordezi corect și să nu te lași constrâns de ele. De ce trebuie să procedezi astfel? Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă umanitatea normală. Dacă rațiunea umanității tale este normală, ar trebui să-ți înfrunți defectele și cusururile în maniera corectă; ar trebui să le recunoști și să le accepți. Acest lucru este benefic pentru tine. Să le accepți nu înseamnă să fii constrâns de ele și nici să fii adesea negativ din cauza lor, ci mai degrabă înseamnă să nu fii constrâns de ele, recunoscând că ești doar un membru obișnuit al umanității corupte, având cusururile și defectele tale, fără nimic cu care să te lauzi, că Dumnezeu este Cel care-i înalță pe oameni ca să-și facă datoria și că Dumnezeu intenționează să-Și lucreze cuvântul și viața în ei, permițându-le să obțină mântuirea și să scape de influența Satanei – că acest lucru reprezintă în întregime înălțarea oamenilor de către Dumnezeu. Fiecare are cusururi și defecte. Ar trebui să le permiți cusururilor și defectelor tale să coexiste cu tine; să nu le eviți, să nu le ascunzi și să nu te simți adesea reprimat în sinea ta sau chiar să te simți mereu inferior din cauza acestora. Nu ești inferior; dacă îți poți face datoria cu toată inima, cu toată puterea și cu tot cugetul, cât de bine poți, și ai o inimă sinceră, atunci ești la fel de prețios ca aurul înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu poți să plătești un preț și îți lipsește loialitatea când îți faci datoria, atunci, chiar dacă ai condiții înnăscute mai bune decât cele ale unei persoane obișnuite, nu ești prețios înaintea lui Dumnezeu, nu valorezi nici cât un grăunte de nisip. Ai înțeles? (Da.) Fie că este vorba de aspectul natural, de calibrul și talentele tale naturale sau de defectele și inadecvările unui aspect al umanității tale, nu le lăsa să te constrângă și să-ți afecteze loialitatea și supunerea față de Dumnezeu, nu le lăsa să-ți afecteze urmărirea adevărului și, bineînțeles, cu atât mai mult nu le lăsa să afecteze importanta chestiune a mântuirii tale. Ar trebui să-ți abordezi corect defectele și inadecvările și să le lași să coexiste cu tine, ceea ce înseamnă că nu ar mai trebui să încerci să le schimbi, deoarece nu-ți vor afecta câtuși de puțin îndeplinirea datoriei din toată inima, cu toată mintea și puterea ta și, desigur, nu-ți vor afecta nici îndeplinirea datoriei conform principiilor și, cu atât mai puțin, urmărirea adevărului de-a lungul vieții, în credința ta în Dumnezeu, sau modul în care privești oamenii sau lucrurile și în care te porți și acționezi în procesul de urmărire a adevărului. Desigur, nu ar trebui să ceri mereu lucruri de la tine, gândindu-te: „Nu arăta acest defect, nu-i lăsa pe alții să-ți vadă defectele și nu-i lăsa să se uite de sus la tine!” Dacă faci asta, vei duce o viață foarte obositoare. Dacă îți lași defectele și neajunsurile să coexiste cu tine, atunci lasă-le să existe și, chiar dacă alții îți văd defectele, acest lucru îți poate fi chiar benefic, fiind și o protecție, care te va împiedica să devii arogant și îngâmfat. Bineînțeles, în cazul multor oameni este nevoie de curaj pentru a-și dezvălui propriile defecte și neajunsuri. Unii spun: „Fiecare își dezvăluie punctele forte și meritele. Cine și-ar dezvălui în mod deliberat punctele slabe și defectele?” Nu este vorba că le dezvălui în mod deliberat, ci le lași să se dezvăluie. De exemplu, dacă ești timid și ai adesea emoții când vorbești în prezența unui număr mare de oameni, poți lua inițiativa de a le spune celorlalți: „Mă emoționez ușor când vorbesc; vă rog doar să fiți înțelegători și să nu-mi găsiți vreo vină.” Iei inițiativa de a-ți dezvălui defectele și neajunsurile tuturor, astfel încât să fie înțelegători și să te tolereze și astfel încât toată lumea să ajungă să te cunoască. Cu cât te cunosc mai mult toți, cu atât inima ta va fi mai liniștită și cu atât mai puțin vei fi constrâns de defectele și neajunsurile tale. Acest lucru îți va fi de fapt benefic și util. Ascunderea permanentă a defectelor și neajunsurilor tale dovedește că nu vrei să coexiști cu ele. Dacă le permiți să coexiste cu tine, trebuie să le dezvălui; nu te simți rușinat sau descurajat și nici inferior altora și nu crede că nu ești bun de nimic și nu ai nicio speranță de a fi mântuit. Atât timp cât poți urmări adevărul și îți poți face datoria din toată inima, cu toată puterea și toată mintea, conform principiilor, iar inima ta este sinceră și tu nu ești superficial față de Dumnezeu, atunci ai speranța de a fi mântuit. Dacă cineva spune: „Privește cât de inutil și de timid ești! Ai atâtea emoții doar pentru că spui câteva cuvinte și ți se înroșește toată fața”, atunci ar trebui să spui: „Am un calibru slab și nu mă pricep să vorbesc. Dacă mă încurajați, voi avea curajul de a exersa vorbitul.” Nu crede că nu ești bun de nimic sau că ești o rușine. Întrucât știi că umanitatea ta are aceste defecte și probleme, ar trebui să le înfrunți și să le accepți. Nu te lăsa afectat în niciun fel din cauza lor. Cât despre momentul în care aceste defecte și neajunsuri se vor schimba, nu-ți face griji în privința asta. Axează-te doar pe a trăi și a-ți face datoria normal în acest fel. Trebuie doar să-ți amintești: aceste defecte și neajunsuri ale umanității nu sunt lucruri negative sau firi corupte și, atâta vreme cât nu sunt firi corupte, nu-ți vor afecta îndeplinirea datoriei sau urmărirea adevărului și, cu atât mai puțin, dobândirea mântuirii de către tine; desigur, și mai important este că nu vor afecta modul în care te privește Dumnezeu. Nu te liniștește acest lucru? (Ba da.) Dacă încă îți faci griji că vei fi privit cu dispreț de alți oameni, aceasta este o problemă a firii tale arogante și trebuie să rezolvi această fire arogantă. Aceasta este calea de practică pentru a-ți aborda corect propriile defecte și neajunsuri. Nu te ajută o astfel de practică să renunți la aceste lucruri și să nu mai fii constrâns de ele? (Ba da.)

Oare îndeplinirea normală a datoriei unei persoane și defectele și neajunsurile umanității sale se influențează reciproc? (Prin părtășia lui Dumnezeu, înțeleg acum că defectele și neajunsurile umanității nu sunt firi corupte și că nu vor afecta îndeplinirea normală a îndatoririlor de către oameni. Atât timp cât își îndeplinesc îndatoririle conform adevărurilor-principii, oamenii vor obține rezultate bune. Cât despre defectele și inadecvările umanității, dacă suntem capabili să le depășim, atunci putem face acest lucru. Dacă nu le putem depăși într-o perioadă scurtă de timp, atunci ar trebui să le permitem să existe și să fim capabili să le abordăm corect.) Dacă ai un nivel scăzut de educație, dar trebuie să folosești cunoștințe academice în datoria ta, nu este aceasta un fel de deficiență? (Ba da.) Cum poate fi rezolvată, așadar, această dificultate? (Pot să îndeplinesc în schimb o datorie care mi se potrivește, pe baza nivelului meu de educație. Sau, dacă această datorie mi se potrivește, dar necesită un anumit nivel de cunoștințe academice, pot căuta niște frați și surori cu educație, care să coopereze cu mine – ne putem folosi reciproc punctele forte pentru a ne compensa slăbiciunile și putem îndeplini această datorie împreună.) Poate adevărul să compenseze un nivel scăzut de educație? (Da, deoarece o persoană poate să-și dea seama de lucruri atunci când deține adevărul.) Educația ține de nivelul cunoașterii. Indiferent cât de multe cunoștințe ai, dacă nu înțelegi adevărul, atunci când vorbești sau scrii articole, nu vei fi capabil decât să folosești gramatica corectă, nu vei putea să explici clar sau să rezolvi probleme legate de adevăr. Prin urmare, educația nu este importantă; adevărul este mai important decât educația. Desigur, dacă îți lipsește educația de la bază și dacă datoria pe care o îndeplinești implică o cunoaștere academică, nu vei fi competent pentru aceasta. Totuși, dacă înțelegi adevărul, poți îndruma alte persoane – poți efectua o verificare în ceea ce privește adevărurile-principii. Dacă ai un nivel scăzut de educație și nu ai capacitatea de a te exprima și vrei să ții predici sau să ai părtășie despre adevăr, poți căuta o persoană educată care să te ajute să-ți pui ordine în ciorne. Atunci îți va fi ușor să obții rezultate când ai părtășie sau când predici. Cu toate acestea, trebuie cel puțin să înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai nici educație, nu vei fi capabil să îndeplinești îndatoriri care implică o cunoaștere academică și, prin urmare, ar trebui să îndeplinești o datorie care să se potrivească nivelului tău de educație. Nu rezolvă acest lucru problema? (Ba da.) Prin urmare, urmărirea adevărului este cel mai important lucru, indiferent de perspectiva din care îl privești. Poți evita defectele și deficiențele umanității, dar nu poți evita niciodată calea urmăririi adevărului. Indiferent cât de perfectă sau de nobilă ar putea fi umanitatea ta sau dacă s-ar putea să ai mai puține cusururi și defecte și ai mai multe puncte forte decât alți oameni, asta nu înseamnă că înțelegi adevărul și nici nu poate înlocui urmărirea adevărului. Din contră, dacă urmărești adevărul, dacă înțelegi mult din adevăr și ai o înțelegere suficient de profundă și de practică a acestuia, atunci asta va compensa numeroasele defecte și probleme din umanitatea ta. De exemplu, să spunem că ești timid și introvertit, te bâlbâi și nu ești foarte bine educat – adică ai o mulțime de defecte și inadvertențe – însă ai experiență practică și, deși te bâlbâi atunci când vorbești, poți să ai părtășie clară despre adevăr, iar această părtășie îi edifică pe toți când o aud, rezolvă probleme, le permite oamenilor să iasă din negativitate și le înlătură plângerile și înțelegerile greșite pe care le au despre Dumnezeu. Vezi, chiar dacă îți bâlbâi cuvintele, acestea pot rezolva probleme – cât de importante sunt aceste cuvinte! Atunci când le aud, laicii spun că ești o persoană needucată și că nu respecți regulile gramaticale atunci când vorbești, iar uneori nici cuvintele pe care le folosești nu sunt tocmai potrivite. Se poate întâmpla să folosești jargonul regional sau limbajul de zi cu zi, iar cuvintele tale să nu aibă clasa și stilul persoanelor cu studii superioare care vorbesc foarte elocvent. Cu toate acestea, părtășia ta conține adevărul-realitate, poate rezolva dificultățile oamenilor, iar după ce oamenii o aud, toți norii negri din jurul lor dispar și toate problemele lor sunt rezolvate. Vezi tu, nu este importantă înțelegerea adevărului? (Ba da.) Să spunem că nu înțelegi adevărul și, deși ai unele cunoștințe academice și vorbești elocvent, atunci când toți te aud vorbind, se gândesc: „Cuvintele tale sunt doar doctrine, nu există nici cea mai mică fărâmă de adevăr-realitate în ele și nu pot rezolva deloc probleme reale, așadar nu sunt goale aceste cuvinte ale tale? Tu nu înțelegi adevărul. Nu ești numai un fariseu?” Deși ai rostit numeroase doctrine, problemele rămân nerezolvate, iar tu gândești în sinea ta: „Am vorbit destul de sincer și serios. De ce nu ați înțeles ce am spus?” Ai rostit o mulțime de doctrine, însă cei care erau negativi rămân negativi, iar cei care aveau înțelegeri greșite cu privire la Dumnezeu încă le au și niciuna dintre dificultățile care există în îndeplinirea îndatoririlor proprii nu a fost rezolvată – asta înseamnă că acele cuvinte pe care le-ai spus au fost doar aiureli. Indiferent cât de multe defecte și cusururi există în umanitatea ta, în cazul în care cuvintele pe care le rostești conțin adevărul-realitate, părtășia ta poate rezolva probleme; în cazul în care cuvintele pe care le rostești sunt doctrine și sunt lipsite de cea mai mică urmă de cunoaștere practică, atunci oricât de mult vorbești, nu vei putea rezolva problemele reale ale oamenilor. Indiferent cum te privesc oamenii, atât timp cât lucrurile pe care le spui nu sunt în acord cu adevărul și nu pot să abordeze stările oamenilor sau să le rezolve dificultățile, atunci oamenii nu vor dori să le asculte. Așadar, ce este mai important: adevărul sau propriile condiții ale oamenilor? (Adevărul este mai important.) Urmărirea adevărului și înțelegerea lui sunt cele mai importante lucruri. Prin urmare, indiferent de defectele pe care le ai în ceea ce privește umanitatea sau condițiile tale înnăscute, nu trebuie să fii constrâns de ele. În schimb, ar trebui să urmărești adevărul și să-ți compensezi diferitele defecte prin înțelegerea adevărului, iar dacă descoperi unele neajunsuri la tine, ar trebui să te grăbești să le corectezi. Unii oameni nu se concentrează asupra urmăririi adevărului și, în schimb, se concentrează mereu asupra rezolvării dificultăților, defectelor și cusururilor umanității lor și asupra rectificării problemelor din umanitatea lor, și se dovedește că depun mai mulți ani de efort fără a obține rezultate clare și, în consecință, se simt dezamăgiți de ei înșiși și cred că umanitatea lor este prea slabă și că sunt de nerăscumpărat. Nu este acest lucru foarte nesăbuit?

În ceea ce privește conștiința – la ce am spus anterior că se referă? Este simțul dreptății și al bunătății umanității normale. O persoană trebuie să fie integră și bună pentru a se spune că are conștiință. Așadar, cum pot fi optimizate și înălțate integritatea și bunătatea umanității normale după ce o persoană ajunge să creadă în Dumnezeu? Acestea trebuie clădite pe temelia înțelegerii adevărului. Cu alte cuvinte, după ce o persoană înțelege adevărul, criteriile după care se poartă și acționează vor fi un obiectiv pozitiv, care va avea un efect pozitiv, valoare și semnificație pentru sine și pentru toți ceilalți. Odată ce înțelege adevărul, persoana va privi și va trata totul pe baza adevărurilor-principii învățate de la Dumnezeu. În ochii celorlalți, o astfel de persoană este destul de integră. Ce înseamnă integritatea? Integritatea înseamnă să nu te abați la stânga sau la dreapta, să nu te abați din cauza impetuozității, a sentimentelor, intereselor, relațiilor sau intențiilor personale, ci să practici în schimb în vederea celui mai corect, celui mai adecvat obiectiv, un obiectiv care să fie cel mai demn de respectul, admirația și stima oamenilor – sau, se poate spune, să practici în vederea unui obiectiv pe care Dumnezeu îl consideră bun și pe care îl aprobă. Nu este acest lucru superior „integrității”, așa cum este văzută de omenirea coruptă obișnuită? (Ba da.) Ce înseamnă această integritate? Este în concordanță deplină cu adevărurile-principii, bazată în întregime pe cuvintele lui Dumnezeu și clădită pe temelia conștiinței. Când înțelege adevărul, o persoană deține căile și principiile de a rezolva probleme și de a gestiona chestiuni, prin urmare, nu este desăvârșită conștiința acestei persoane? Nu a fost optimizată? (Ba da.) Atunci, nu ar trebui o persoană adevărată, o ființă creată adevărată, să aibă o astfel de conștiință? Nu ar trebui să aibă integritate în acest sens? (Ba da.) O persoană adevărată ar trebui să aibă integritate în acest sens, în acord cu adevărul, nu cu cele spuse de oameni – să fii în mod ferm integru și imparțial, deschis și cinstit sau „un om adevărat nu ascunde nimic și își susține mereu acțiunile”. Aceasta este impetuozitate, nu are un conținut real și este întru totul simulată de oameni. Integritatea are ca bază adevărul; are practici concrete trăite. Înseamnă că o persoană cu umanitate normală deține adevărul ca sursă și punct de plecare și este capabilă să trateze și să gestioneze diverse chestiuni conform cuvintelor lui Dumnezeu – aceasta se numește integritate. Bunătatea, într-o măsură și mai mare, este evidentă; cel puțin, depășește standardul conștiinței și rațiunii. Nu există ipocrizie în bunătate, cu atât mai puțin ferocitate. Înseamnă să acționezi în totalitate pe căi benefice și edificatoare pentru oameni și care, în același timp, se conformează cerințelor lui Dumnezeu; înseamnă să acționezi în totalitate pe baza obiectivului și a criteriilor de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău, de a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a urma calea Lui. Acesta este cel mai bun, cel mai frumos lucru de sub ceruri, din întregul univers. O persoană care are cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul ca viață are cu siguranță cea mai bună inimă, deoarece este capabilă să accepte adevărul, iar acest lucru îndeplinește pe deplin standardul pe care Dumnezeu îl cere de la oameni. Întrucât are acest tip de umanitate, este adecvat să spunem că este integră și, de asemenea, este adecvat să spunem că este bună. Aceasta deoarece persoana respectivă este capabilă să accepte și să practice adevărul și nu se călăuzește după sentimentele sale, nu are ambiții sau dorințe în îndeplinirea datoriei sale și nu are înlăuntrul ei otrăvurile culturii tradiționale, iar standardul său de evaluare a moralității și umanității nu este alterat de niciuna dintre filosofiile, gândurile sau opiniile Satanei – se conformează întru totul adevărului. Așadar, spuneți-Mi, nu este deja foarte optimizată umanitatea care conține o astfel de conștiință și rațiune? (Ba da.) Deoarece acest tip de persoană deține adevărul și deoarece esența vieții pe care o trăiește este adevărul, umanitatea sa, care deține o astfel de viață-esență, este desăvârșită. Dacă nu vă place să auziți cuvântul „desăvârșită”, atunci o pot numi și „optimizată”. Cel puțin, în ochii lui Dumnezeu, aceste persoane sunt optimizate și sunt iubite de El. Dumnezeu folosește fărâma de conștiință, de rațiune și de simț al rușinii pe care o au oamenii pentru a-Și lucra cuvintele și adevărul în ei. Când adevărul cuvintelor lui Dumnezeu este lucrat în tine, nu doar că rațiunea și conștiința ta nu sunt slăbite sau ascunse, ci devin în schimb mai normale și optimizate. Așa este omenirea pe care o dorește Dumnezeu. Să nu spunem desăvârșită, să spunem optimizată. De ce să nu spunem desăvârșită? Dacă spun desăvârșită, unii oameni fără înțelegere spirituală vor zice: „Nu ai spus Tu să nu fim oameni desăvârșiți?” Așadar, trebuie să evit acest cuvânt, în eventualitatea în care unii oameni înțeleg greșit. De fapt, dacă ceva este optimizat în ochii lui Dumnezeu, atunci se poate spune în rândul omenirii create că este desăvârșit. Această desăvârșire nu este desăvârșirea din închipuirile oamenilor, ci mai degrabă un lucru frumos și bun, o forță a dreptății și, de asemenea, un lucru pozitiv, demn de lauda, aspirația, aprecierea, respectul și prețuirea oamenilor. Prin urmare, dacă vrei o conștiință care nu doar să se blocheze în a nu încălca limita inferioară a umanității în conduita personală, ci vrei să-ți faci conștiința mai sensibilă, mai perspicace și să-ți faci rațiunea să fie la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu, atunci ai o singură cale. Această cale nu este de a depăși diversele neajunsuri și defecte ale umanității, ci de a urmări adevărul, de a depune efort pentru diversele adevăruri pe care le învățăm de la Dumnezeu și de a înțelege care sunt standardele cerute de Dumnezeu de la tine când vine vorba de diverse persoane, evenimente și lucruri și de modul în care ar trebui să privești, să tratezi și să gestionezi aceste persoane, evenimente și lucruri. Dumnezeu a impus principii și standarde pentru toate aceste aspecte. Care este sarcina ta? Este de a practica în această direcție, în acest scop, conform acestor standarde. Mai întâi, caută și înțelege care sunt standardele pentru practicarea adevărului. Apoi, ai cerințe de la tine însuți conform standardelor pe care le cere Dumnezeu, renunțând totodată la diversele gânduri, opinii, reguli, reglementări și așa mai departe din noțiunile și închipuirile tale care nu se conformează cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărului. Apoi, lasă cuvintele lui Dumnezeu să devină puțin câte puțin principiile tale de practică. În timp ce înveți să renunți, nu uita: scopul renunțării nu este să devii o persoană cu inima goală; Dumnezeu vrea ca viața ta să aibă conținut. La ce se referă acest conținut? Se referă la principiile cerute de Dumnezeu pentru diverse chestiuni. Desigur, Dumnezeu nu vrea ca oamenii să transforme diversele principii de practică în teorii goale, doar vorbind despre ele, dar fără să le pună în practică. În schimb, El speră ca oamenii să poată transforma cu fermitate aceste adevăruri-principii într-o parte a vieții lor și să-I poată aduce cuvintele în viața lor reală. Să luăm exemplul îndeplinirii unei datorii – ce standard le cere Dumnezeu oamenilor în această privință? Să se poarte într-un mod pragmatic și conform locului lor adecvat. Adică, în îndeplinirea datoriei tale, trebuie să fii pragmatic, nu trebuie să fii superficial sau grăbit, nu trebuie să faci lucrurile mecanic sau doar de ochii altora și, de asemenea, nu trebuie să te dai în spectacol; desigur, și mai important este să acționezi conform adevărurilor-principii. Ar trebui să acționezi în modul în care îți spune Dumnezeu și să te abții să faci lucrurile pe care Dumnezeu îți spune să nu le faci. Dacă nu te poți abține complet de la a face aceste lucruri, începe prin a le face mai puțin, răzvrătește-te împotriva propriilor dorințe și preferințe și ajungi treptat să te abții complet de la a le face – nu este ușor de realizat? (Ba da.) În timp ce urmărești mântuirea, ar trebui să rezolvi diversele firi corupte expuse de cuvintele lui Dumnezeu și să renunți la ele. Desigur, renunțarea la aceste firi corupte nu este obiectivul final. Obiectivul final este, cu condiția prealabilă de a renunța la aceste firi corupte, să accepți cuvintele și cerințele lui Dumnezeu. Acceptarea lor nu este de dragul de a-ți schimba starea de spirit și nici de dragul de a putea să trăiești cu demnitate; este pentru a te elibera de firile tale corupte. Acesta este obiectivul final, întrucât poți obține mântuirea doar după ce te-ai eliberat de firile tale corupte.

Cel mai mare obstacol în calea dobândirii mântuirii de către oameni constă în firile lor corupte. Nivelul scăzut de educație, vârsta înaintată sau felul stângaci de a vorbi și lipsa capacității de a te exprima – niciunul dintre acestea nu este cel mai mare obstacol în calea mântuirii. Competențele profesionale slabe din datoria ta și incapacitatea ta de a te descurca – nici acestea nu sunt cel mai mare obstacol în calea mântuirii. Atunci care este cel mai mare obstacol în calea mântuirii? Sunt firile tale corupte. Desigur, diversele firi corupte care sunt expuse în cuvintele lui Dumnezeu nu sunt ușor de rezolvat de către oameni. Aceasta nu se datorează faptului că oamenii nu sunt dispuși să renunțe la firile lor corupte, nici faptului că gândurile și opiniile lor sunt învechite și, desigur, cu atât mai mult nu se datorează neajunsurilor sau defectelor umanității lor, nici faptului că oamenii sunt amorțiți, reacționează lent și așa mai departe – niciunul dintre acestea nu constituie rădăcina problemei. Atunci care este cauza? Pur și simplu întrucât firile corupte au prins rădăcini în inimile lor, oamenii nu se pot elibera de ele doar fiindcă își doresc, așa că firile lor corupte ies adesea la iveală, provocând perturbări și probleme în timp ce ei își îndeplinesc îndatoririle. De exemplu, să presupunem că ești un conducător de biserică, ai făcut ceva greșit și ai fost emondat. În acest caz, ar trebui să accepți, să recunoști că ai făcut ceva greșit, să fii dispus să te căiești, să schimbi acea abordare greșită și să acționezi conform adevărurilor-principii. Aceasta este o chestiune foarte simplă, dar nu poți să o faci. Te gândești: „Am fost emondat așa pentru că le sunt neplăcut și vor să mă demită?” În inima ta iau naștere plângeri și înțelegeri greșite și chiar încerci să te cerți cu Dumnezeu: „Din moment ce mă găsești neplăcut și vrei să mă demiți și să mă elimini, atunci nu-i nimic, hai să lămurim lucrurile. Am început să cred în Dumnezeu la 18 ani, am fost conducător în toți acești ani, lepădându-mă de familie și de carieră, renunțând la căsătorie și familie – cum vor fi puse acestea la socoteală?” Cu cât calculezi mai mult, cu atât mai agitat devii. Înseamnă că pur și simplu nu poți renunța? Nu. De ce nu poți renunța la aceste lucruri? Există o problemă principală aici. Când ești emondat, te simți nedreptățit, te plângi și simți sfidare în inima ta și, în plus, încerci să te cerți și să te justifici și chiar le ceri altora să-ți sară în apărare. De ce te comporți așa? (Pentru că avem firi corupte.) Există un singur motiv, o singură cauză principală: ai firi corupte nerezolvate. Unii dintre voi vor spune: „Oare nu pot face lucrarea din cauza faptului că abilitatea și calibrul meu înnăscut sunt insuficiente?” Pentru unii dintre voi, este posibil ca acesta să fie unul dintre motive; ești incompetent pentru lucrare din cauza calibrului slab și, în plus, nu înțelegi adevărul, așa că faci lucruri care provoacă perturbări și tulburări. Cauza este într-adevăr doar faptul că ai un calibru slab? Acesta este doar un aspect. Problema principală este că există o problemă privind conștiința ta. Această problemă privind conștiința ta este direct legată de firile tale corupte. Ai făcut lucruri care au cauzat perturbări și tulburări și ai fost emondat – cum ar trebui să abordezi acest lucru? Cum abordezi chestiunea incompetenței tale pentru lucrare? Dacă poți practica adevărul, acestea nu sunt probleme și le poți aborda în mod corect. Dar cum se comportă majoritatea oamenilor când se confruntă cu aceste lucruri? Încearcă să se certe, se plâng, devin negativi și chiar vorbesc impetuos: „Nu este doar din cauză că, după părerea ta, am un calibru slab și nu sunt capabil? Nu mi-a dat Dumnezeu acest calibru? Totuși, te plângi că nu pot face lucrarea! Dacă mă găsești neplăcut, ar fi trebuit să spui asta mai devreme!” Dacă se folosesc cuvinte oarecum mai dure în timp ce sunt emondați, se gândesc: „Am pierdut speranța de a obține binecuvântări? Statutul meu în această viață este în pericol și poate că nu am nicio speranță nici în lumea care va veni.” Au vreo intenție de a căuta adevărul? Pot să se supună în inimile lor? Nu le este ușor să se supună. Toate aceste manifestări, la o analiză finală, există din cauza faptului că oamenii au firi corupte. Calibrul tău este slab, iar tu ești incompetent pentru lucrare – acesta este doar unul dintre neajunsurile sau defectele naturale ale umanității; nu este o problemă. Chiar dacă neajunsurile și defectele tale naturale sunt mari și ești incompetent pentru lucrare, Dumnezeu nu simte deloc antipatie față de tine și nu te detestă. Dar, pe lângă faptul că ești incompetent pentru lucrare, nu-ți recunoști propriile probleme și, de asemenea, te plângi, ești potrivnic și, în cele din urmă, devii negativ și îți abandonezi îndatoririle – ce este asta? Sunt firi corupte. Asta trebuie să rezolvi. Așa este? (Da.) După ce sunt rezolvate firile tale corupte, vei deveni potrivit pentru a fi folosit în lucrarea pentru care sunt competente calibrul tău și condițiile umanității tale. Dar dacă nu-ți rezolvi firile corupte și nu poți practica în conformitate cu adevărul, nu te poți supune emondării sau expunerii, atunci, indiferent cât de bun este calibrul tău, indiferent de superioritatea condițiilor umanității tale, nu vei fi potrivit pentru a fi folosit. S-a înțeles? (Da.) Spune-Mi, care a fost ideea principală a celor despre care am avut părtășie adineaori? (În credința în Dumnezeu, cel mai important lucru este ca omul să-și cunoască firile corupte. Accentul ar trebui să fie pus pe rezolvarea firilor corupte, nu pe defectele sau deficiențele exterioare ale umanității noastre. Când ne confruntăm cu anumite situații, suntem mereu prinși în chestiuni externe, suntem fundamental incapabili să rezolvăm probleme esențiale și, de asemenea, suntem incapabili să ne supunem emondării sau mediilor pe care le pregătește Dumnezeu.) Dacă firile tale corupte sunt rezolvate și, în chestiunile pe care le întâlnești, poți pricepe adevărurile-principii și știi cum să le gestionezi conform principiilor, atunci vei fi potrivit pentru a fi folosit în îndeplinirea datoriei tale. Indiferent dacă ai un calibru ridicat sau scăzut și indiferent cât talent ai, dacă firile tale corupte nu sunt rezolvate, atunci, indiferent de poziția în care ești plasat, nu vei fi potrivit pentru a fi folosit. În schimb, dacă abilitățile și calibrul tău sunt limitate, dar înțelegi diverse adevăruri-principii, inclusiv adevărurile-principii pe care ar trebui să le înțelegi și să le pricepi în sfera lucrării tale, iar firile tale corupte au fost rezolvate, atunci vei fi o persoană potrivită pentru a fi folosită. S-a înțeles? S-ar putea să aveți nevoie să digerați aceste cuvinte o vreme, pentru a le înțelege pe deplin.

În prezent, majoritatea oamenilor încă se bazează pe daruri și respectă reglementări în timp ce își îndeplinesc datoria. Atât timp cât nu păcătuiesc și nu fac rău, ei cred că și-au făcut bine datoria. Nu se axează pe urmărirea adevărului și pe reflectarea asupra propriei persoane pentru a-și rezolva firile corupte. Majoritatea oamenilor doar se încurcă și se împotmolesc în abordări și comportamente, dar nu se axează pe căutarea adevărului și pe acționarea conform principiilor. Se mulțumesc să facă doar ceea ce pot, încercând să nu provoace perturbări sau tulburări ori să saboteze lucrurile și asta e tot. Majoritatea oamenilor încă nu s-au confruntat cu emondarea sau expunerea, nici nu au experimentat mustrarea și judecata, cu atât mai puțin etapa încercărilor severe, așa că firile corupte ale celor mai mulți dintre ei nu au început să se schimbe. Aceasta nu este o veste bună, dar este un fapt. Voi da un exemplu și apoi veți ști ce se întâmplă. Vezi, majoritatea oamenilor care își îndeplinesc îndatoririle acum sunt adepți obișnuiți; nu au statut și nu au ajuns în punctul în care îndeplinesc un element al lucrării în timp ce au statut și putere. Principiul de bază pe care îl practică majoritatea oamenilor este să fie ascultători și supuși. Ei cred că, în orice caz, conducătorii au părtășie conform rânduielilor de lucru ale Celui de mai sus, prin urmare fac doar ceea ce le cer conducătorii, așa cum le cer conducătorii, și cred că nu este nevoie să discearnă binele de rău sau să investigheze dacă este conform cu adevărul și că, atât timp cât nu fac greșeli, este în regulă. Înseamnă asta că au adevărurile-principii ca viață? (Nu.) Atunci, în ce circumstanțe se poate stabili dacă ai adevărul ca viață? Atunci când ești ales conducător pentru a face lucrarea bisericească; acest lucru îi dezvăluie cel mai mult pe oameni. Faptul că ai sau nu principii în gestionarea chestiunilor și gradul în care îți dezvălui firile corupte pot dovedi dacă deții adevărul-realitate și dacă ești potrivit să fii conducător sau lucrător. Dacă dezvălui firi corupte, cum ar trebui să tratezi acest lucru? Ar trebui să te destăinui și să ai părtășie despre adevăr sau să te ascunzi și să te deghizezi? Și acesta este momentul în care oamenii sunt cel mai mult dezvăluiți. Majoritatea celor din biserică nu sunt capabili să privească lucrurile conform adevărurilor-principii; în schimb, privesc și comentează lucrurile conform propriilor noțiuni și închipuiri și pe baza propriilor preferințe. Majoritatea oamenilor gândesc: „Atât timp cât nu fac greșeli majore în datoria mea și mențin desfășurarea lucrării în acest mod, este suficient. Dacă fac o greșeală majoră și sunt izolat pentru a reflecta asupra propriei persoane sau sunt mutat într-un grup B, atunci este doar ghinionul meu.” Ce ilustrează această situație? Deși poți să fii ascultător și supus în timp ce-ți îndeplinești datoria, făcând orice ți se cere, asta nu înseamnă că ai adevărul ca viață și că ești o persoană care se supune lui Dumnezeu. Când ești ales drept conducător și dobândești acest statut, vei fi dezvăluit. De ce? Odată ce ai statut, vei face orice dorești, vei prelua controlul asupra tuturor lucrurilor, vei exercita o dominație completă și vei întemeia o împărăție independentă; vei acționa pe baza impetuozității, pe baza firilor tale corupte și pe baza dorințelor și ambițiilor proprii. Așadar, încă nu ești potrivit pentru a fi folosit. Până acum, se poate spune că nouăzeci și nouă la sută dintre oameni se află în acest tip de stare și situație. Deși majoritatea oamenilor și-au făcut datoria timp de mulți ani și, la prima vedere, au devenit relativ ascultători și disciplinați, înseamnă asta că nu mai au firi corupte? (Nu.) Comportamentul lor nu mai este desfrânat, sunt disciplinați la prima vedere și par să aibă o fărâmă din decența unui sfânt, dar firile lor corupte nu s-au schimbat deloc, deoarece aceștia nu caută în mod activ adevărul pentru a-și rezolva propriile firi corupte. Când apar probleme în lucrarea lor, fie că sunt emondați de conducători sau de Cel de mai sus, cel mult se gândesc: „Bine, dacă îmi spun să corectez acest lucru, îl voi corecta. Voi îndura puțin mai multe greutăți, voi petrece puțin mai mult timp și mă voi grăbi să-l refac.” Au pur și simplu acest tip de atitudine și mentalitate. Aceasta nu reprezintă supunere față de adevăr și nu reprezintă supunere adevărată. De unde provine această mentalitate? Provine din faptul că, în credința lor în Dumnezeu, oamenii au o aspirație pozitivă, aspirația de a fi oameni buni, de a fi ființe create care corespund standardului. Această dorință aduce cu sine acest tip de mentalitate în viața de zi cu zi a oamenilor și în îndeplinirea datoriei lor; în termeni umani, înseamnă următoarele: „Nu creați probleme, haideți să ne purtăm cu toții frumos.” La ce se referă „comportamentul frumos”? Este un adevăr-principiu? Te determină doar să asculți, să respecți regulile și să nu creezi probleme. Aceasta este cerința minimă de la oameni și nu se ridică la nivelul unui adevăr-principiu. Care este, atunci, adevărul-principiu? Este faptul că trebuie să cauți în mod activ intențiile lui Dumnezeu. Când dezvălui firi corupte, când ai dorințe egoiste sau dezvălui impetuozitate, când firile corupte dau naștere unei stări în sinea ta, trebuie să compari în mod activ cuvintele lui Dumnezeu cu aceste manifestări. Cu luminarea, îndrumarea, ajutorul și sprijinul lui Dumnezeu și chiar cu judecata și mustrarea aspre ale cuvintelor Sale, puțin câte puțin, îți schimbi atitudinea față de cuvintele Sale, gradul de acceptare a cuvintelor lui Dumnezeu devine tot mai mare și recunoști tot mai mult și spui „Amin” cuvintelor lui Dumnezeu. Apoi accepți cuvintele lui Dumnezeu în sinea ta, renunți la gânduri și opinii false și nu te mai agăți de moștenirea omului; ești capabil să accepți adevărul și să te ocupi de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău, să-ți schimbi perspectiva, atitudinea și punctul de vedere față de oameni, evenimente și lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Aceasta este calea către rezolvarea firilor tale corupte. Atunci, aveți acum acest tip de practică proactivă? Cred că nouăzeci și nouă la sută dintre oameni nu au. Articolele despre mărturii bazate pe experiență ale celor mai mulți oameni sunt despre experimentarea unui mediu care i-a forțat să acționeze într-un anumit fel și să ajungă la „supunerea față de Dumnezeu” în acțiunile lor. Se simt destul de mulțumiți de ei înșiși, crezând că dețin adevărul-realitate. Deși ai scris un articol de mărturie, de fapt, l-ai scris ca să te lauzi, să mărturisești pentru tine însuți și să te afirmi: „Uite, am o mărturie! Nu L-am dezamăgit pe Dumnezeu. Am rămas credincios datoriei mele în acest mediu!” Articolele despre mărturii bazate pe experiență ale altor oameni sunt despre modul în care, după ce au fost emondați, au reflectat și au ajuns la o concluzie, dându-și seama că au fost superficiali și că nu L-au mulțumit pe Dumnezeu, și acum sunt dispuși să se căiască. Deși există o perioadă de timp în care își arată căința, în care pare că nu mai sunt superficiali, oare s-au schimbat firile lor corupte? Nu. În culise, sunt în continuare foarte aroganți și autoritari. Poziția, perspectiva și punctele de vedere din care privesc și tratează oamenii și lucrurile nu se bazează deloc pe cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, firile lor corupte nu au început să se schimbe deloc! Prin urmare, care este această schimbare despre care vorbești? Este doar o schimbare a comportamentului, a stilului de viață și poate a tonului, a modului de exprimare și a stilului în care interacționezi cu alții și gestionezi problemele. Credința ta s-a întărit și ea; ești capabil să cauți adevărul după ce ai trecut prin atât de multe emondări în diverse medii și acum înțelegi multe adevăruri, iar hotărârea ta de a-L urma pe Dumnezeu este mai fermă decât înainte – toate aceste aspecte s-au schimbat. Aceste schimbări i-au făcut pe oameni mai încrezători în obținerea mântuirii, mai dispuși să urmărească adevărul și mai plini de speranță și optimiști în privința urmării lui Dumnezeu. Indiferent de încercările sau necazurile care le ies în cale, ei nu vor deveni atât de negativi încât să-și abandoneze credința. Totuși, acestea sunt schimbări numai în ceea ce este trăit la exterior în umanitatea normală. Aceste gânduri și opinii relativ pozitive și proactive ocupă treptat inimile oamenilor. Aceste schimbări sunt semne că inimile lor sunt trezite și revitalizate. Cu alte cuvinte, oamenii devin mai proactivi și mai plini de aspirații și tânjesc mai mult după lucruri pozitive, devenind mai încrezători în urmărirea cuvintelor lui Dumnezeu, a lucrării și a cerințelor Sale. Firește, au și o concepție mai clară despre cea mai importantă lucrare pe care o săvârșește Dumnezeu – lucrarea de mântuire a oamenilor. Pe baza acestor condiții, mulți oameni își îndeplinesc îndatoririle într-un mod mai pragmatic, respectând mai mult regulile și fiind mai ascultători decât înainte. Eficiența îndatoririlor lor se îmbunătățește, în special în lucrarea tehnică, ale cărei progrese sunt mai rapide acum. Nu mai sunt la fel de înceți ca înainte, când sarcinile care ar trebui să dureze câteva zile se prelungeau o săptămână sau mai mult – acum apar rezultate în doar câteva zile. Desigur, aceasta este o veste bună. Însă care este vestea proastă? Aceea că schimbările pe care le dezvăluiți și le afișați sunt doar schimbări de comportament, de gândire și de mentalitate, și câteva semne de trezire a unor elemente relativ pozitive, proactive și optimiste din subconștientul vostru. Totuși, aceste semne nu înseamnă că firile voastre corupte au început să se schimbe. Această veste nu este prea bună, nu-i așa? (Nu, nu este.) Deși nu este prea bună, acesta este un proces inevitabil pentru ca omenirea coruptă să obțină mântuirea. Oamenii sunt atât de jalnici și săraci, atât de imaturi, iar viteza pătrunderii lor în viață și a eliberării lor de firile corupte este atât de lentă. Cauza fundamentală a acestei viteze lente este că o astfel de omenire nu are capacitatea de a accepta adevărul și este atât de amorțită față de adevăr, de lucrurile pozitive și de orice vine de la Dumnezeu.

Unii oameni cred în Dumnezeu de peste 10, 20 sau 30 de ani, dar abia acum își dau seama că, după toți acești ani, s-au schimbat întrucâtva doar în ceea ce privește comportamentul lor exterior și au experimentat o ușoară trezire în inimile lor, dar nu a existat o schimbare fundamentală în firile lor corupte. Unii, văzând unele schimbări comportamentale în ei înșiși, cred că aceasta este o schimbare a vieții-firi și chiar se laudă altora: „Uite, nu s-a schimbat oare viața-fire pe care o am?” În realitate, doar comportamentul tău s-a schimbat; nu ai manifestările reale ale unei schimbări a firii și nu ai trăit o umanitate normală. Atunci, cum poate cineva să-și dea seama dacă a existat o schimbare în firea ta? Nu este ceva ce se citește pe față; acea persoană nu-și poate da seama privindu-ți aspectul exterior, nici ascultând ceea ce spui, cu atât mai puțin auzindu-te cum îți exprimi hotărârile și dorințele – hotărârile și dorințele sunt cele mai deșarte lucruri. Atunci, cum poate să-și dea seama? Își poate da seama analizând dacă, fără să fii îndemnat, supravegheat sau chiar susținut și ajutat de cineva, ai calea și capacitatea de a privi și de a gestiona fiecare chestiune conform cuvintelor lui Dumnezeu și dacă ai cuvintele Sale ca viață în inima ta, pentru a te înfrâna în tot ceea ce faci. În cazul în care nu ai ajuns la acest nivel, să vorbim despre unul inferior: dacă ai conștientizarea de a folosi cuvintele lui Dumnezeu ca principiu pentru tot ceea ce faci și spui. Dacă nu poți realiza acest lucru, atunci, din păcate, nu ai adevărul ca viață. Firile tale corupte sunt încă viața ta; încă te pot controla oricând, oriunde, dominându-ți conștiința, gândurile și opiniile. Oricând și oriunde, vei trata și vei gestiona orice persoană, eveniment sau lucru pe baza propriilor emoții, stări de spirit, dorințe, judecăți, perspective și preferințe. Ești încă în mare pericol; încă nu-ți poți îndeplini datoria în mod independent și nu ești capabil să trăiești independent – trebuie să te bazezi mereu pe alții și, fără sprijinul altora, vei cădea. Aceasta înseamnă că statura ta este prea mică; dovedește că nu ai dobândit adevărul ca viață. Ce înseamnă că nu ai dobândit adevărul ca viață? Înseamnă că ai doar unul sau două principii care te împiedică să faci lucruri rele sau să comiți greșeli majore. Cu alte cuvinte, atunci când raționalitatea ta este normală și nimeni nu te instigă sau nu te provoacă, categoric nu-L vei huli în mod intenționat pe Dumnezeu, nu-L vei blestema sau nu vei perturba și tulbura lucrarea bisericii. Cu toate acestea, faptul că nu vei face acest lucru în mod intenționat nu înseamnă că nu ești capabil să-l faci; s-ar putea să nu-l faci în mod proactiv, dar poți totuși să-l faci în mod pasiv. La ce se referă aici termenul „pasiv”? Înseamnă că firile tale corupte pot ieși oricând la iveală pentru a te controla, a te determina să spui și să faci orice, să privești în orice moment o persoană sau o chestiune având puncte de vedere false și apoi să-ți folosești firile corupte pentru a gestiona o chestiune sau a trata un anumit tip de persoană. De exemplu, să presupunem că ai făcut ceva greșit și crezi că trebuie să-l ascunzi de Cel de mai sus, de conducători sau de oricine altcineva. Indiferent de motivul din spatele acestui lucru, în orice caz, ai propriile idei diavolești, așa că îl ascunzi și nu spui nimic. Sunt firile tale corupte cele care dețin controlul aici sau adevărul este cel care deține controlul? În mod evident, firile tale corupte dețin controlul. Firile corupte te domină, făcându-te să ascunzi acel lucru și să nu spui nimic, și nu te poți elibera. Ce înseamnă faptul că nu te poți elibera? Înseamnă că, deși ești dispus să practici adevărurile pe care le înțelegi, îți lipsește puterea de a face asta; pur și simplu nu-ți poți birui firile corupte. Asta înseamnă că ai necazuri; nu poți practica adevărul. Dacă vrei să ascunzi lucruri și să-i înșeli pe ceilalți, ești absolut capabil să comiți fapte de tăinuire și înșelătorie, în special față de Cel de mai sus, raportând doar vești bune, dar nu și rele, chiar înșelându-i pe cei de mai sus și ascunzând lucruri față de cei de mai jos. Spui: „Chiar iubesc adevărul și sunt o persoană care practică adevărul. Îmi iau notițe cu atenție, cuget și rezum fiecare adevăr pe care îl rostește Dumnezeu, apoi îl practic în viața reală.” Gândești așa, ai această dorință, dar asta nu înseamnă că ai practicat adevărul. De ce? Pentru că ai multe gânduri și opinii false în tine, care ți-au ocupat deja inima. Prin urmare, firile corupte au devenit viața ta. Firile tale corupte dețin controlul, dominându-ți gândurile și acțiunile. Chiar dacă vrei să practici adevărul, este inutil; nu reușești să faci asta. Așadar, dacă firile tale corupte nu sunt rezolvate, chiar dacă îți faci datoria, este imposibil să ajungi să acționezi conform principiilor – este deja destul de bine dacă te poți abține de la a te împotrivi lui Dumnezeu și de la a-L judeca sau huli în mod proactiv și fățiș. Cu toate acestea, având inima stăpânită de firi corupte, nu te poți abține și te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și I te împotrivești. Poate crezi că încerci să-L înșeli pe Cel de mai sus și să ascunzi lucruri de El și să-L înșeli pe Dumnezeu doar în situații în care ești pasiv sau în momente de disperare și că îi oprimi pe oameni sau dezvălui impetuozitate doar în momente de disperare. Chiar este din cauza momentelor temporare de disperare? Nu, este rezultatul faptului că firile tale corupte, adânc înrădăcinate, dețin controlul. Este inevitabil. De ce este inevitabil? Pentru că adevărurile pe care le înțelegi sunt doar un fel de voință, un fel de credință pentru tine; ele nu au devenit încă viața ta. Indiferent dacă ai cunoștințe sau dacă ai un calibru mare sau mic, cel puțin, adevărul nu a devenit viața ta. Adică, adevărul nu deține controlul înlăuntrul tău; firile satanice și filosofiile Satanei sunt cele care dețin controlul înlăuntrul tău. Când ești dominat de firi satanice, trăiești conform firilor satanice și trăiești în continuare sub influența Satanei. Când interesele și mândria ta nu sunt afectate, când statutul, faima și câștigul tău nu sunt implicate, ești dispus să practici puțin din adevăr. Dar de îndată ce faima, câștigul, statutul sau destinația ta sunt implicate, firile tale corupte te cuprind și te controlează ferm și cu putere. Încă nu ai supunere adevărată față de Dumnezeu; încă este sută la sută probabil să-L trădezi pe Dumnezeu și adevărul. Judecând după aceste fenomene, au fost rezolvate firile tale corupte? Au fost alungate? A devenit adevărul viața ta? Când se întâmplă ceva, dacă adevărurile pe care le înțelegi nu-ți pot birui firile corupte, nu-ți pot birui alegerile și pretențiile, nu-ți pot birui dorințele, ambițiile, statutul și reputația, atunci adevărurile pe care le înțelegi nu sunt viața ta. Când adevărul devine viața ta, poți birui în mod firesc aceste firi corupte. Dacă nu-ți poți birui firile corupte, asta arată că adevărul încă nu deține controlul înlăuntrul tău și încă nu a devenit viața ta. Spui că iubești adevărul, dar acestea sunt doar aspirația și dorința ta; nu-ți reprezintă viața. Toți oamenii cu umanitate normală au aspirații pozitive. Aspirația de a fi o persoană bună înseamnă că ești o persoană bună? (Nu.) Dragostea de adevăr, corectitudine și dreptate înseamnă că deții adevărul, corectitudinea și dreptatea? Nu – nu deții aceste lucruri, doar aspiri la ele. La ce se referă aspirația? (La dorința minunată a unei persoane.) Corect, este doar o dorință. Nu are nicio legătură cu modul în care te porți de fapt, nu-i așa? (Așa e.)

Aveți acum adevărul ca viață? (Nu.) Cum își poate da cineva seama dacă ai adevărul ca viață? Își poate da seama analizând dacă adevărurile pe care le înțelegi îți pot birui firile corupte atunci când interesele tale intră în conflict cu adevărul, când interesele tale sunt pe cale să sufere pierderi sau să fie amenințate. Dacă le pot birui, ești o persoană care are adevărul ca viață. Dacă nu, înseamnă că statura ta este foarte mică. Cât de mică? Nu ai adevărul ca viață. Aceasta este realitatea. Unii oameni spun: „Dacă nu avem adevărul ca viață, de ce putem totuși să ne lepădăm de toate pentru a ne îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu? De ce putem totuși să suferim și să plătim un preț pentru Dumnezeu?” Unii chiar spun: „Am deja o oarecare devoțiune; am fost deja făcut un biruitor.” De fapt, astfel de afirmații sunt contaminate de noțiunile și închipuirile oamenilor. Nu este greșit ca oamenii să aibă hotărâri și aspirații. Ei tânjesc după lumină, după dreptate și, de asemenea, tânjesc să urmărească adevărul, să dobândească mântuirea și așa mai departe – aceste dorințe minunate le pot schimba întrucâtva conștientizarea, direcția căii pe care merg și, bineînțeles, unele dintre comportamentele lor și, la exterior, unele aspecte ale purtării și modului lor de viață. La ce se referă aici schimbarea? De exemplu, să presupunem că ai în prezent credință, starea ta este foarte bună, nu ești negativ și datoria ta decurge deosebit de bine. Prin urmare, simți că ești deosebit de loial și că ai speranța să-ți îndeplinești dorința de a dobândi mântuirea și accepți să înduri orice greutăți. Dar vremurile bune nu durează. În timp ce-ți îndeplinești datoria, întâmpini unele obstacole și eșecuri, ești emondat, faci multe ocolișuri și ești chiar indus în eroare și oprimat de antihriști, având multe nemulțumiri. Atunci simți disconfort în inima ta. Nu înțelegi adevărul, nu știi de ce s-au întâmplat aceste lucruri și nu primești niciun răspuns din rugăciunile către Dumnezeu, așa că ești nefericit. Într-o mare măsură, apariția acestor lucruri dă o anumită lovitură hotărârii tale de a tânji după adevăr și lumină, zdrobind-o. După ce suferi această devastare, nu mai vrei să-ți faci datoria, simțind că nu are rost. Ce se întâmplă aici? Cum te-ai schimbat atât de repede? De ce ești o persoană complet diferită față de cum erai înainte? Dacă ai avea statură și ai avea adevărul ca viață, devoțiunea ta nu s-ar schimba. Dar pentru că nu ai adevărul ca viață, starea ta interioară, mentalitatea și motivația ta de a crede în Dumnezeu și de a te consuma sunt mereu instabile și fluctuează între cald și rece. În perioadele în care totul merge bine și ești într-o stare bună de spirit, ai motivație, ai multe de spus în timpul rugăciunii, ești dispus să citești cuvintele lui Dumnezeu, muncești din greu în datoria ta și nu te deranjează să fii ocupat sau obosit ori să înduri orice greutate. Dar de îndată ce lucrurile devin ușor nefavorabile, devii negativ și slab, pierzând motivația de a-ți face datoria. Când ratezi o masă sau dormi un pic mai puțin, simți că este o greutate imensă și apar nemulțumiri în inima ta: „De ce să sufăr? Nici măcar nu câștig bani din îndeplinirea datoriei mele, nu merită!” Vezi, mentalitatea ta este complet diferită. De ce s-a produs o schimbare atât de mare? Pentru că nu ai adevărul ca viață, iar firile tale corupte încă există în sinea ta. Când sunt entuziaști, oamenii simt că nu au ambiții, dorințe sau cerințe de la Dumnezeu. În realitate, firile lor corupte încă dețin controlul înlăuntrul lor; aceste lucruri rămân neschimbate. Când sunt pozitivi, oamenii sunt foarte entuziaști și deosebit de motivați și nimeni nu-i poate opri. Când sunt negativi, devin lipsiți de vlagă și nimeni nu-i poate urni. Merg mereu la extreme și sunt complet instabili. Aceasta arată că le lipsește ceva din umanitatea lor normală. Ce le lipsește? Le lipsește adevărul ca viață – asta le lipsește. Starea ta fluctuează între cald și rece, fiind negativă într-un moment și pozitivă în următorul. Care este cauza? Firile tale corupte sunt cele care creează probleme. Astăzi te fac să gândești una, mâine te fac să gândești alta; în orice caz, aceste gânduri se aliniază mereu la dorințele și la impetuozitatea ta, precum și la starea, dispoziția și emoțiile tale actuale. Dar lucrurile stau altfel când oamenii au adevărul înlăuntrul lor. Dacă adevărul devine viața ta, îți va da mereu posibilitatea de a avea o definiție exactă și adevărată a faptelor tale, iar acest lucru nu se va schimba niciodată. Nu vei alterna între două extreme, nu vei deveni negativ și blocat într-o pasă proastă din cauza unui eșec și a unei căderi ori din cauza unei mici emondări sau al unui mic obstacol. Nici nu vei fi atât de pozitiv încât să te comporți ca un tânăr zelos, rămânând treaz trei zile și trei nopți. În schimb, vei avea o raționalitate normală. Așa este? (Da.) Odată ce oamenii înțeleg adevărul și adevărul devine viața lor, viziunile devin clare. Ei știu de ce trebuie să-L urmeze pe Dumnezeu, de ce trebuie să-și facă datoria, ce rezultate ar trebui să obțină în îndeplinirea datoriei lor, precum și scopul, semnificația și valoarea îndurării acestor greutăți. Înțeleg pe deplin toate aceste adevăruri-principii în inimile lor, fără confuzie sau neclaritate. Și astfel, suferă de bunăvoie și fără să se plângă, au reguli și principii în tot ceea ce fac și nu-și pierd niciodată credința în Dumnezeu; când se simt negativi, nu se plâng de Dumnezeu și nu-L abandonează, iar când se simt pozitivi, nu au cerințe suplimentare de la Dumnezeu, iar starea lor este foarte normală. Sunteți așa acum? (Nu.) Ce ar trebui făcut, atunci? (De acum înainte, ar trebui să ne axăm pe urmărirea adevărului pentru a ne rezolva firile corupte; nu există altă cale.) Nu există altă cale decât urmărirea adevărului. Dă-Mi voie să-ți spun: dacă nu urmărești adevărul și firile corupte rămân mereu stăpâne pe viața ta, atunci nu vei avea o destinație bună; vei ajunge cel mult un muncitor. Dar dacă vei urmări adevărul, speranța ta de a dobândi mântuirea va fi mare, iar binecuvântările pe care le vei primi în cele din urmă vor fi și ele mari. Dacă vei urmări adevărul, te vei elibera de robia firilor corupte, firile corupte nu vor mai fi viața ta și, în consecință, vei vedea cu adevărat speranța de a dobândi mântuirea. Dacă nu urmărești adevărul și firile tale corupte rămân nerezolvate și vrei să te bazezi doar pe stăpânirea de sine și pe voință pentru a face lucruri bune și a nu comite rău, atunci este greu de spus dacă poți măcar să ajungi la capătul drumului. Ai înțeles? (Da.) Care este cea mai mare problemă pe care oamenii trebuie să o rezolve în credința în Dumnezeu? (Firile corupte.) Rezolvarea firilor corupte este cel mai important lucru. Nu te gândi: „Acum îndeplinesc o datorie full-time în casa lui Dumnezeu, mă consum tot timpul, așa că sunt un biruitor!” Dumnezeu vorbește despre crearea unui grup de biruitori – ce se înțelege prin „biruitori”? „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4). Aceștia sunt biruitori în sensul simplu al cuvântului. Nu te poți mulțumi să fii doar biruitor. A fi biruitor în acest sens simplu nu înseamnă că firile tale corupte au fost alungate și nu înseamnă că ai adevărul ca viață. Cei care sunt mântuiți în cele din urmă nu sunt doar biruitori – nu este atât de simplu. Biruitori sunt doar cei care biruiesc lumea seculară, pe Satana, tendințele rele și regimurile rele – asta sunt biruitorii. Dacă doar înțelegi câteva adevăruri-principii și poți birui temporar trupul și sentimentele, nu ești constrâns de diverse zvonuri nefondate sau nu ești tulburat de oameni răi sau neîncrezători, tot nu îndeplinești pe deplin standardul unui biruitor. Nu este de mare valoare să ai doar aceste câteva experiențe minore. Ce este valoros? Să ai adevărul ca viață este cel mai valoros lucru. Cum poți face din adevăr viața ta? Există o singură cale: trebuie să citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, să le practici și să le experimentezi mai mult. Numai în acest fel poți să dobândești adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și să ajungi să ai adevărul ca viață. Dacă folosești adevărul pentru a-ți îndruma întreaga viață, cotidianul și principiile după care acționezi și te porți – dacă practici în acest fel – vei deține adevărul-realitate. Când vei deține adevărul-realitate, vechile tale firi satanice vor fi date deoparte. Înainte de a decide cum să acționezi, cugetă mai întâi: „Ceea ce cred nu reprezintă adevărurile-principii. Trebuie să văd ce spun cuvintele lui Dumnezeu.” În cazul în care cugeți în acest fel de fiecare dată și vorbești și practici conform cuvintelor lui Dumnezeu de fiecare dată, nu va ajunge adevărul să pătrundă puțin câte puțin în viața ta? Multe picături mici formează un ocean. Lasă adevărul să-ți pătrundă în inimă puțin câte puțin pentru a-ți schimba viața de zi cu zi, opiniile, statutul actual al existenței și starea. Pe măsură ce starea ta se schimbă treptat și se dezvoltă într-o direcție bună, probabilitatea de a face rău și de a provoca perturbări și tulburări va continua să scadă, probabilitatea de a te da în spectacol va continua să scadă, în timp ce mărturiile tale despre practicarea în conformitate cu adevărurile-principii vor continua să crească. Atunci când apar chestiuni critice legate de bine și de rău, adevărurile-principii îți înving firile satanice corupte și dorințele, preferințele și planurile personale. Numai atunci vei fi un adevărat biruitor, cineva care are adevărul ca viață și care poate dobândi mântuirea. În caz contrar, dacă acționezi doar pe baza preferințelor tale, gândindu-te: „Este bine să acționez așa, fac aceste lucruri cu bucurie și de bunăvoie și nu mă plâng de nimic”, ce rost are? Nu te plângi de nimic, dar care sunt principiile practicii tale? Practica ta provine în întregime din preferințele firilor tale corupte, din gânduri și opinii eronate, din intenții egoiste, din ambiții și dorințe, din sentimente și din impetuozitate – este îndrumată complet de firile tale corupte. Aceasta este o viață care dezvăluie firi corupte, nu o viață care dezvăluie adevărul. Dumnezeu nu doar că nu-Și va aminti de ea, dar o va și condamna. Trebuie să încerci tot ce-ți stă în putință pentru a face așa încât ceea ce trăiești, cuvintele pe care le rostești și lucrurile pe care le faci, precum și gândurile și opiniile pe care le dezvălui să fie toate conforme cu adevărul; să faci așa încât acele gânduri și opinii false cauzate de firi corupte să devină tot mai rare în inima ta; și să faci așa încât ceea ce gândești în sinea ta și toate opiniile tale despre chestiuni să fie legate de adevăr și să se conformeze toate adevărului. Trebuie să urmărești acest aspect și să te concentrezi asupra lui, iar atunci vor exista tot mai multe schimbări înlăuntrul tău și starea ta va deveni tot mai bună. În zilele noastre, mulți oameni pot rosti cuvinte și doctrine, articulându-le clar și logic, dar când vine vorba să discute despre adevărul-realitate, nu au nimic de spus și nu sunt capabili să exprime nici măcar o fărâmă de înțelegere practică. Ce se întâmplă aici? (Nu avem adevărul.) Viața ta încă este viața firilor corupte, viața Satanei și nu este viața adevărului.

Ați înțeles cele despre care tocmai am avut părtășie? Dacă recunoașteți cu adevărat că firile voastre corupte nu au fost încă alungate și încă trăiți conform firilor corupte, veți deveni negativi? (Adineaori, când L-am auzit pe Dumnezeu spunând că firile noastre corupte nu s-au schimbat, am simțit un mare dezacord în inima mea, gândindu-mă că am mâncat și am băut întruna cuvintele lui Dumnezeu în toți acești ani și m-am concentrat asupra practicării adevărului în anumite situații – așadar, cum de nu s-au schimbat încă firile mele corupte? M-am simțit puțin dezamăgit și negativ. Dar, datorită îndrumării și părtășiei treptate a lui Dumnezeu, am înțeles că prezint doar unele comportamente bune exterioare, dar firile mele corupte încă dețin controlul înlăuntrul meu; chiar nu a existat nicio schimbare. Dumnezeu a spus că, atunci când fac lucruri, oamenii trebuie mai întâi să cugete și că, indiferent cât de bune sunt ideile lor, ele nu reprezintă adevărurile-principii, iar ei trebuie să vadă ce spune adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și să se deprindă să caute adevărul și să practice potrivit cuvintelor Sale de fiecare dată când fac ceva, iar apoi, încet, starea lor se va schimba. După ce am auzit părtășia lui Dumnezeu, mi s-a părut că văd din nou speranța, am simțit că există o cale și nu am mai fost negativ.) Este greșit să fii negativ; nu ar trebui să fii negativ în nicio situație. Eliberarea de firile corupte este chestiunea esențială pentru dobândirea mântuirii. Cu cât un lucru reprezintă mai mult o fire coruptă, cu atât mai mult trebuie să te concentrezi asupra rezolvării sale. Trebuie să faci tot posibilul și să-i dedici întreaga atenție. Nu poți fi negativ și nu poți să renunți. Deși începeți acum să vă concentrați asupra urmăririi adevărului, încă nu știți uneori cum să practicați. Faptul că vă vorbesc acum despre calea practicării este mai benefic pentru intrarea voastră în viață și, totodată, poate duce la apariția unui sentiment de criză în sinea voastră, dându-vă posibilitatea de a vă concentra asupra adevărului, de a înțelege adevărul și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil. Nu fiți mulțumiți de voi înșivă și nu vă mulțumiți cu situația voastră actuală. Ați devenit doar ascultători și disciplinați și sunteți puțin mai raționali decât înainte, dar încă sunteți departe de a vă elibera de firile voastre corupte! Faptele sunt evidente, deci ce rost are să fiți negativi? Negativitatea nu poate rezolva probleme reale. Ar trebui să găsiți de unde provine problema și să începeți să încercați să o rezolvați de acolo. Nu este prea târziu să începeți acum. Când va fi prea târziu? Va fi prea târziu când se va termina lucrarea lui Dumnezeu. Aveți hotărârea de a pătrunde în adevărul-realitate și de a ajunge să dobândiți adevărul ca pe viața voastră? (Avem acum această hotărâre.) De fapt, nu este dificil să pătrundeți în adevărul-realitate. Gândiți-vă, au fost rostite multe cuvinte de părtășie despre adevăr, iar acestea sunt foarte detaliate și specifice. Pare că există mult conținut, dar principiile nu se schimbă și calea practicării nu se schimbă. Când dezvălui o fire coruptă, analizează în mod conștient acea idee sau acel gând și cugetă în sinea ta: „Aceasta este o fire coruptă, deci cum ar trebui să o rezolv? Nu am rezolvat-o până acum. Cred în Dumnezeu de atâția ani, dar m-am concentrat doar asupra acțiunilor exterioare și pe lauda de sine și nu am cugetat niciodată la faptul că încă am firi corupte. Astăzi am descoperit brusc că am un astfel de gând în sinea mea. De unde a venit acest gând? Dintr-o fire coruptă. Atunci, cum ar trebui rezolvată această fire coruptă?” Roagă-te lui Dumnezeu și caută adevărul și, de asemenea, întreabă-i pe oamenii din jurul tău care au avut experiențe; ei te vor călăuzi să cauți adevărul și să rezolvi problema. Când sunteți cu toții împreună, trebuie să vă sprijiniți și să vă ajutați reciproc și să fiți înțelegători unii cu alții. Statura fiecăruia este la fel și nimeni nu ar trebui să se uite de sus sau de jos la altcineva. Dacă toată lumea se ajută și se sprijină reciproc în acest fel, iar statura fiecăruia crește treptat și, în cele din urmă, obțineți cu toții mântuirea și intrați împreună în Împărăție, nu ar fi bine? (Ba da.) În regulă, haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

9 septembrie 2023