Cum să urmărești adevărul (4)

Supliment: Cei care sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc vor fi inevitabil eliminați

După ce ați crezut în Dumnezeu toți acești ani, ați simțit schimbarea constantă care a avut loc în oamenii și lucrurile din jurul vostru și în situația din lumea exterioară? Mai ales în ultimii ani, ați văzut să se întâmple schimbări majore? (Da.) Ați văzut acest lucru. Și ați ajuns la vreo concluzie în acest sens? (Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit.) Așa e, într-adevăr, lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, iar oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile din jurul vostru sunt într-o perpetuă stare de schimbare. De exemplu, înainte, în acest grup erau zece oameni, iar acum sunt opt. Ce s-a întâmplat cu ceilalți doi? Unul a fost izgonit, iar celălalt a fost înlocuit din datoria pe care o făcea. Toate diferitele tipuri de oameni din biserică trec permanent prin schimbări și sunt mereu dați în vileag. La început, unii par foarte entuziaști, dar, după o vreme, devin dintr-odată slabi și atât de negativi încât nu pot continua. Entuziasmul, energia arzătoare și așa-zisa loialitate pe care le-au avut la început au dispărut toate, iar hotărârea lor de a îndura suferința nu mai există, nu mai au niciun interes să creadă în Dumnezeu și par a fi, dintr-odată, oameni complet diferiți. Nimeni nu știe de ce. De asemenea, mediile trec tot timpul prin schimbări. Ce schimbări se produc în mediile oamenilor? În unele locuri, mediul este ostil și persecuția e aspră, așa că oamenii nu se mai pot întruni sau nu mai pot lua legătura cu frații și surorile; în unele locuri, mediul este puțin mai bun și mai sigur; în alte locuri, mediul pentru îndeplinirea datoriei și condițiile de trai sunt oarecum mai avantajoase, mai liniștite și mai stabile decât au fost înainte, iar oamenii de acolo sunt mult mai buni decât cei care au fost acolo înainte; toți se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, există mai mulți oameni care sunt capabili să îndure suferința și să plătească prețul, toate proiectele lucrării progresează mai lin, lucrarea progresează mai eficient, iar rezultatele și efectele văzute sunt mai optimiste și mai satisfăcătoare. Mai mult decât atât, planurile, formele, căile și metodele în care se efectuează proiectele lucrării sunt îmbunătățite constant. Pe scurt, deși oamenii văd că apar tot felul de persoane, evenimente și lucruri greșite și negative, există, desigur, și tot felul de oameni, evenimente și lucruri bune, corecte și pozitive care apar tot timpul. Când oamenii trăiesc într-un astfel de mediu social, cu diverse lucruri pozitive și negative care alternează și se schimbă constant în jurul lor, de fapt, cei care beneficiază în cele din urmă sunt cei care Îl doresc cu tărie pe Dumnezeu, urmăresc adevărul și tânjesc după el. Ei sunt cei care tânjesc după lumină și dreptate, în vreme ce aceia care nu urmăresc adevărul, care se abandonează viciilor și care sunt scârbiți de adevăr sunt dați în vileag, eliminați și abandonați în ceea ce privește diferiți oameni, evenimente, lucruri și medii. Când sunt date în vileag toate aceste medii, oameni și evenimente diferite și când apar constant noi medii, oameni și evenimente, care este intenția lui Dumnezeu? După ce ați crezut în Dumnezeu toți acești ani, înțelegeți acest lucru? Cel puțin, simțiți că Dumnezeu orchestrează toate acestea și că El a îndrumat mereu aceste lucruri? (Da.) Scopul și sensul pentru care Dumnezeu face toate astea este de a le permite celor care-L urmează să învețe lecțiile, să dobândească mai multă pătrundere și experiență și, astfel, să pătrundă treptat în adevărul-realitate. Voi înșivă ați realizat asta? Oricât de ocupați cu munca sunt oamenii sau oricât de avantajos sau ostil este mediul lor, ținta lor în credința în Dumnezeu este să urmărească adevărul, fără să se schimbe. Oamenii nu trebuie să uite să urmărească adevărul fiindcă sunt ocupați cu munca, cu lucrurile, sau pentru că vor să evite mediul lor ostil, sau să uite că toate aceste situații sunt rânduite de Dumnezeu, sau că intenția Lui este ca ei să învețe lecțiile din aceste diverse situații, să învețe cum să discearnă între toate felurile de oameni, evenimente și lucruri, să înțeleagă adevărul, să-și dezvolte pătrunderea și să-L cunoască pe Dumnezeu. Cu toții ar trebui să faceți un rezumat sincer să vedeți dacă ați realizat aceste lucruri.

Lucrarea bisericii a fost incredibil de aglomerată în ultimii ani, așadar, transferul și ajustarea, precum și dezvăluirea, eliminarea și înlăturarea membrilor din fiecare grup au fost relativ frecvente. În procesul efectuării acestei lucrări, mai ales transferul de membri ai echipei a fost frecvent și cu o sferă largă. Totuși, indiferent câte transferuri au loc sau cât de multe lucruri se schimbă, hotărârea de a urmări adevărul a celor care cred cu adevărat în Dumnezeu și Îl doresc nu se schimbă, dorința lor de a obține mântuirea nu se schimbă, credința lor în Dumnezeu nu se diminuează, iar ei mereu evoluează într-o direcție bună și au continuat să persevereze în îndeplinirea propriilor îndatoriri până în ziua de azi. Există cei care sunt chiar mult mai buni decât atât, care, prin ajustarea constantă a datoriei lor, își găsesc locul potrivit și învață cum să caute principiile în datoria lor. Cu toate acestea, cei care nu urmăresc adevărul, care nu iubesc lucrurile pozitive și care sunt scârbiți de adevăr nu se descurcă bine. Unii se forțează să continue să-și îndeplinească îndatoririle când, de fapt, în sinea lor sunt deja complet răvășiți, iar ei sunt pe deplin demoralizați și negativi. Totuși, ei încă nu au părăsit biserica și par să creadă în Dumnezeu și încă își îndeplinesc îndatoririle, dar, în realitate, inimile lor s-au schimbat, iar ei s-au îndepărtat de Dumnezeu și L-au abandonat. Unii oameni se căsătoresc și se întorc acasă să-și trăiască viețile, spunând: „Nu-mi pot permite să-mi irosesc tinerețea. Suntem tineri doar o dată și în niciun caz nu-mi pot irosi tinerețea! În inima mea, cred că există dumnezeu, dar nu pot fi atât de naiv ca voi, care vă sacrificați tinerețea ca să urmăriți adevărul. Trebuie să mă căsătoresc și să-mi trăiesc viața. Viața e scurtă și noi suntem tineri doar câțiva ani, care trec într-o clipită. Pur și simplu nu-mi pot irosi tinerețea aici. Înainte ca ea să treacă, pot să fiu lipsit de griji și să-mi trăiesc viața la maximum timp de câțiva ani.” Unii oameni continuă să-și urmărească visele de a se îmbogăți; unii continuă să urmărească o carieră de funcționar și să-și îndeplinească visul de a deveni funcționari sau birocrați; unii urmăresc prosperitatea de a avea copii, așa că se căsătoresc și-și întemeiază o familie; unii oameni sunt hăituiți pentru credința lor în Dumnezeu, sunt persecutați ani de zile până devin slabi și se îmbolnăvesc, iar apoi își abandonează îndatoririle și se întorc acasă pentru a-și trăi anii rămași. Situația fiecăruia este diferită. Unii oameni pleacă de bunăvoie și numele le sunt șterse, unii sunt neîncrezători care sunt îndepărtați și unii fac tot felul de fapte rele și sunt excluși. Ce se află în adâncul sufletului acestor oameni? Care este esența lor? Ați văzut-o clar? Te simți profund impresionat de fiecare dată când poveștile acestor oameni îți ajung la urechi? S-ar putea să te gândești: „Cum au putut ajunge așa? Cum au putut atinge acest final? Înainte nu erau așa, erau minunați, deci cum s-au putut schimba atât de repede?” Aceste lucruri nu pot fi deslușite sau înțelese, indiferent cât de mult v-ați gândi la ele. Le cântăriți o vreme și vă gândiți: „Această persoană nu iubește lucrurile pozitive; este un neîncrezător.” După o vreme, lucrurile pe care le fac aceste persoane, randamentul lor, comportamentul, unele dintre cuvintele și remarcile lor și ceea ce urmăresc se estompează în mintea ta sau în conștiința oamenilor și, după aceea, uiți aceste lucruri și, puțin câte puțin, sentimentele tale față de ele dispar. Când astfel de oameni, evenimente sau lucruri reapar, te gândești din nou: „O, e de neconceput! Cum au putut? Înainte nu erau așa. Pur și simplu nu-mi dau seama.” Simți din nou aceleași lucruri și înțelegi la fel. Spuneți-Mi, e păcat când acești oameni sunt dezvăluiți și eliminați? (Nu.) Nu vă e dor de acești oameni? (Nu.) Nu luptați de partea acestor oameni? (Nu.) Atunci sunteți foarte necruțători. Cum de sunteți cu toții atât de lipsiți de empatie? Ei au părăsit biserica; cum de nu luptați de partea lor și nu aveți deloc empatie sau îndurare față de ei? Cum de nu vă e milă de ei? Sunteți pur și simplu incapabili de empatie? Sunteți necruțători? (Nu.) Spuneți-Mi, este acesta un mod adecvat prin care casa lui Dumnezeu să-i trateze pe acești oameni? (Da.) În ce fel este adecvat? Spuneți-Mi. (Acești oameni au crezut în Dumnezeu timp de foarte mulți ani și au auzit atât de mult adevăr, încât faptul că ei se poartă acum într-un asemenea fel, că Îl trădează pe Dumnezeu și se îndepărtează de El arată că ei sunt neîncrezători care nu sunt demni de mila noastră și de care nu merită să ne fie dor.) Așadar, când au început să creadă în Dumnezeu, au fost plini de entuziasm, au renunțat la casele lor, la slujbele lor, au adus adesea jertfe și și-au asumat slujbe riscante pentru casa lui Dumnezeu. Oricum i-ați fi privit, cu toții s-au consumat sincer pentru Dumnezeu. Deci cum de s-au schimbat acum? E din cauză că Dumnezeu nu i-a plăcut și i-a folosit de la început? (Nu.) Dumnezeu tratează corect și egal pe fiecare și oferă oportunități tuturor. Cu toții au trăit viața bisericească, au mâncat și au băut cuvintele lui Dumnezeu și au trăit aprovizionați de Dumnezeu, udați și păstoriți de El, deci cum de s-au schimbat atât de mult? Comportamentul lor când au început să creadă în Dumnezeu și comportamentul lor când au părăsit biserica păreau să aparțină unor persoane diferite. Dumnezeu i-a făcut să-și piardă speranța? Casa lui Dumnezeu sau faptele Lui i-au făcut să se simtă atât de dezamăgiți? Oare Dumnezeu, cuvintele pe care le rostește sau lucrarea pe care o face le-au rănit demnitatea? (Nu.) Atunci care e motivul? Cine poate explica asta? (Cred că acești oameni au ajuns să creadă în Dumnezeu mânați de dorința lor de binecuvântări. Ei au crezut în Dumnezeu doar ca să primească binecuvântări. În momentul în care au văzut că nu au nicio speranță de a le primi, s-au îndepărtat de Dumnezeu.) Oare nu există o binecuvântare chiar în fața lor? Încă nu a sosit momentul să înceteze să-și îndeplinească îndatoririle, așadar, de ce se grăbesc? Cum de nu pot înțelege nici măcar asta? (Dumnezeule, cred că, atunci când acești oameni au început să creadă în Dumnezeu, ei s-au bazat pe entuziasmul lor și pe bunele lor intenții și au fost capabili să facă unele lucruri, dar acum casa lui Dumnezeu își tratează toată lucrarea tot mai serios. Le cere oamenilor să facă lucruri conform adevărurilor-principii, dar acești oameni nu acceptă adevărul, ei se dezlănțuie, făcând lucruri rele atunci când își îndeplinesc îndatoririle și sunt adesea emondați. Așadar, simt tot mai mult că nu pot continua să facă totul de mântuială, ca acum, până când, în final, părăsesc casa lui Dumnezeu. Cred că acesta este un motiv.) Ei nu pot continua să facă totul de mântuială ca acum – e adevărat acest lucru? (Da.) Ei nu pot continua să facă totul de mântuială ca acum – spunem asta cu privire la oamenii care fac lucrurile de mântuială. Există unii oameni care ajung să creadă în Dumnezeu și nu fac lucrurile de mântuială, sunt foarte sinceri, tratează această chestiune cu multă seriozitate, deci cum de nu au continuat? (Fiindcă, prin însăși natura lor, acești oameni nu iubesc adevărul. Au ajuns să creadă în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări. Ei văd cum casa lui Dumnezeu vorbește mereu despre adevăr și simt aversiune și împotrivire față de adevăr, devin din ce în ce mai puțin dornici să participe la adunări și să asculte predici și, astfel, sunt dezvăluiți.) Acesta este un tip de situație și există mulți oameni de acest fel. De asemenea, există unii oameni care își îndeplinesc mereu îndatoririle în mod superficial, care nu își îndeplinesc niciodată bine datoria sau nu-și asumă răspunderea pentru ea, indiferent ce datorie ar face. Nu e vorba că nu sunt capabili sau că nu au un calibru pe măsura sarcinii, ci că sunt neascultători și nu fac lucrurile conform cerințelor casei lui Dumnezeu. Ei fac întotdeauna lucrurile așa cum vor ei să le facă, până când, în cele din urmă, provoacă tulburări și perturbări fiindcă se dezlănțuie și fac tot ce le place. Nu se căiesc, indiferent de felul în care sunt emondați, astfel încât ajung să fie dați afară. Acești oameni care sunt dați afară au o fire incredibil de odioasă și o umanitate arogantă. Oriunde se duc, vor să aibă ultimul cuvânt, îi privesc de sus pe toți și se poartă ca niște tirani, până când, în final, sunt înlăturați. După ce unii oameni sunt demiși și eliminați, ei simt că nimic nu le merge bine oriunde s-ar duce și că nimeni nu-i mai prețuiește și nu le mai acordă atenție. Nimeni nu-i mai stimează, nu mai pot avea ultimul cuvânt, nu pot obține ceea ce vor și nu au nicio speranță de a obține vreun statut, cu atât mai puțin de a primi binecuvântări. Simt că nu mai au nicio speranță de-a continua să facă totul de mântuială în biserică, nu mai au niciun interes față de ea, așa că aleg să plece – există mulți oameni de acest fel.

Există și unii oameni al căror motiv pentru a pleca este același ca al majorității celor care sunt eliminați. Indiferent de când cred în Dumnezeu acești oameni, ceea ce experimentează și văd personal în casa lui Dumnezeu este că adunările de acolo au scopul ca oamenii să citească perpetuu cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, vorbind despre cunoașterea de sine, practicarea adevărului, acceptarea judecății și a mustrării, acceptarea emondării, îndeplinirea datoriei conform adevărurilor-principii, vorbind despre schimbarea firii și lepădarea de firile corupte. Conținutul despre lucrarea pe care o face Dumnezeu – fie că se are părtășie despre el în viața bisericească, fie că este o temă abordată în predici și părtășia oferită de Cel de mai sus – este în întregime adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și pe deplin pozitiv. Totuși, acești oameni nu acceptă deloc adevărul. La început, au ajuns să creadă în Dumnezeu, pentru a primi binecuvântări și a profita. Privind natura-esență pe care o au, ei nu numai că nu iubesc lucrurile pozitive sau adevărul, dar, chiar mai grav, simt o repulsie extremă și sunt ostili față de lucrurile pozitive și de adevăr. De aceea, cu cât casa lui Dumnezeu are mai multă părtășie despre adevăr, cu cât vorbește mai mult despre practicarea adevărului, urmărirea acestuia și a face lucrurile conform principiilor, cu atât mai neliniștiți și mai plini de repulsie se simt acești oameni și cu atât mai puțin sunt doritori să asculte. Spuneți-Mi, ce le place acestor oameni să audă? Știți? (Le place să audă subiecte despre destinații și primirea de binecuvântări și despre lucrarea de propovăduire a Evangheliei, care atinge niveluri fără precedent.) Acestea sunt câteva lucruri pe care vor să le audă. De asemenea, le place să trâmbițeze sloganuri, să predice doctrine și să vorbească despre teologie, teorie și taine. Din când în când, vorbesc despre momentul în care lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, când se vor abate marile dezastre, care va fi viitoarea destinație a omenirii, cum forțele malefice vor fi treptat distruse când vor veni dezastrele, cum Dumnezeu va înfăptui câteva semne și minuni și cum forțele și anvergura casei lui Dumnezeu se vor extinde și vor crește constant și, de asemenea, cum ei vor merge țanțoși, dându-se în spectacol. În plus, cel mai important lucru pentru ei este să fie tot timpul promovați și folosiți în casa lui Dumnezeu. Astfel, ei vor putea să facă lucruri de mântuială în casa lui Dumnezeu, pentru o vreme, dar, în timp ce fac asta, niciuna dintre lucrările făcute de Dumnezeu sau de casa Lui nu este ceea ce vor ei să fie și tot ce aud și văd sunt chestiuni legate de adevăr. Prin urmare, în inimile lor, ei sunt extrem de scârbiți de viața bisericească; nu sunt interesați de ea, se simt neliniștiți, incapabili să rămână și chinuiți de ea. Unii născocesc o scuză, un motiv și un pretext și găsesc o cale de a părăsi biserica, spunând: „Voi comite o faptă rea, voi da frâu liber negativității și voi face un lucru rău. Apoi, biserica mă va înlătura și mă va exclude, așa că voi avea justificarea perfectă pentru a părăsi biserica.” Mai sunt și cei care predau cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu, își strâng lucrurile și pleacă atunci când se duc să-și facă permise de ședere, fără ca măcar să-și ia rămas-bun. Acești oameni sunt ca niște huligani și prostituate și nu fac lucrurile în felul în care le fac oamenii normali. Ceea ce gândesc femeile virtuoase și oamenii normali și ceea ce spun când sunt în preajma altor oameni sunt chestiunile serioase despre cum trebuie trăită viața. Cum să trăiască o viață bună, cum să permită întregii familii să mănânce bine, să poarte haine decente, să aibă un cămin bun, cum să-și crească până la maturitate copiii și cum să-i facă să urmeze calea cea dreaptă – acestea sunt lucrurile la care se gândesc. Cu toate acestea, acei huligani și acele prostituate nu se gândesc niciodată la aceste lucruri. Dacă vorbești cu ei despre aceste chestiuni adecvate, îi enervezi, iar ei te urăsc și se îndepărtează de tine. Așadar, la ce se gândesc ei? Se gândesc mereu la mâncare, băutură și petreceri? (Da.) Ei se gândesc mereu la mâncare, băutură și petreceri, precum și la lucruri desfrânate. Când vorbesc cu oameni normali despre aceste lucruri, aceștia din urmă nu răspund; oamenii normali nu sunt ca ei, nu au un limbaj comun și nu sunt pe aceeași lungime de undă. Lucrurile despre care vorbesc oamenii normali nu se află în inimile lor, ei nu le pot tolera și nu vor să le asculte. Ei cred că o astfel de viață înseamnă că își fac singuri o mare nedreptate și că trăiesc încătușați și lipsiți de libertate. Ei cred că a fi mereu îmbrăcați frumos pentru a seduce un membru al sexului opus este un mod de viață incitant și lipsit de griji – pentru ei, este viața perfectă! Acești oameni care părăsesc biserica sunt invidioși pe viețile non-credincioșilor, pe plăcerile păcatului și cred că a-și petrece zilele și a trăi în felul în care o fac non-credincioșii este singura cale prin care pot duce o viață incitantă și fericită și singura cale de a trăi fără să se dezamăgească pe ei înșiși. Acești neîncrezători, întocmai precum huliganii și prostituatele, nu au umanitate normală și nu sunt oameni normali. Dacă le ceri să facă un lucru pozitiv, ei refuză categoric fiindcă, în adâncul sufletului lor și în natura-esența pe care o au, nu iubesc lucrurile pozitive și sunt scârbiți de adevăr. Ce lucruri fac ei? Ce fac ei în biserică, printre frați și surori și atunci când își îndeplinesc îndatoririle? Le îndeplinesc într-o manieră neglijentă, rostesc teorii pompoase, trâmbițând mereu sloganuri, dar nefăcând, de fapt, nimic – acesta este comportamentul lor normal. Ei nu fac niciodată tot ce pot pentru a-și îndeplini datoria, sunt mereu neglijenți și doar fac lucrurile mecanic, doar ca să-i vadă ceilalți, căutând în același timp să obțină prin tertipuri prestigiu și profit în preajma altor oameni. În plus, acești oameni răi îi fac pe alții să sufere și îi suprimă, iar oriunde sunt oameni răi, nu există pace și odihnă – există numai haos. Când oameni răi sunt la conducere, nu numai că lucrarea nu progresează eficient, dar devine paralizată; când oameni răi controlează o biserică, oamenii buni sunt hărțuiți, biserica devine insuportabil de haotică, credința aleșilor lui Dumnezeu va deveni lipsită de entuziasm, iar ei vor deveni negativi și slabi. Oriunde sunt oameni răi, ei joacă un rol perturbator și distructiv. Cea mai evidentă manifestare a oamenilor răi este lipsa dorinței lor de a-și îndeplini îndatoririle. Chiar dacă și le îndeplinesc, o fac într-o manieră neglijentă și nu le tratează niciodată cu seriozitate. În plus, ei îi deranjează și pe ceilalți atunci când aceștia își îndeplinesc îndatoririle. Mai există un aspect care trebuie subliniat, și anume că oamenii răi nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă, nu au părtășie despre adevăr cu ceilalți și nu și-au deschis niciodată cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu. Unii vin cu argumente amăgitoare în apărarea oamenilor răi, spunând: „Deși nu au citit cuvintele lui Dumnezeu, tot ascultă predicile.” Dar le înțeleg? Ei pur și simplu nu ascultă cu seriozitate, nu urmăresc niciodată videoclipurile și filmele produse de casa lui Dumnezeu, nu ascultă imnuri, mărturii bazate pe experiență sau înregistrări ale predicilor. La adunări, li se face somn și chiar sunt unii care își pierd vremea pe telefoane și urmăresc programe de divertisment, și mai există și unii care se uită la filme pentru adulți. Nimic din ceea ce fac toată ziua nu are nicio legătură cu credința în Dumnezeu sau urmărirea adevărului. Pe măsură ce casa lui Dumnezeu are părtășie tot mai detaliată despre adevăr, scârba pe care o simt față de adevăr și față de lucrurile pozitive devine tot mai evidentă. Se simt neliniștiți și, în limita de timp pe care o pot tolera, sunt incapabili să vadă destinația bună, finalitatea bună și marile dezastre după care tânjesc atât de mult și așteaptă în zadar aceste lucruri. Așteaptă aceste lucruri în zadar, așa că oare inimile lor nu sunt tulburate? (Ba da, sunt.) Ce fel de tulburare? Nu își fac mereu calcule în sinea lor? Ei nu sunt niciodată pregătiți să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu, suveranitatea și rânduielile Lui, să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să facă tot ce pot pentru a-și îndeplini îndatoririle oricând și oriunde. Care este mentalitatea lor? Ei sunt pregătiți, oricând și oriunde, să-și facă bagajele și să plece. Ei sunt de mult pregătiți să plece oricând, să-și ia rămas-bun de la biserică și de la frați și surori, să se separe complet de acestea și să rupă toate legăturile. Momentul în care pleacă este acela când ajung la capătul limitei de timp pe care sunt capabili să o tolereze. Nu-i așa? (Ba da.)

După ce sunt înlocuiți sau eliminați, unii oameni, indiferent de motiv, rămân capabili să persevereze în a-și îndeplini datoria cât pot ei de bine. Unii nu caută deloc adevărul și, astfel, decid să nu-și mai îndeplinească datoria. În vreme ce și-o îndeplineau, deja dădeau semne de repulsie și nerăbdare față de ea, vrând mereu să scape de viața bisericească și să nu-și îndeplinească datoria. Întrucât acești oameni nu sunt interesați de adevăr, ei nu se bucură de viața bisericească și nu sunt dispuși să-și îndeplinească datoria. Așteaptă cu nerăbdare doar venirea zilei lui Dumnezeu, ca să poată primi binecuvântări; nu sunt capabili să continue să facă lucruri de mântuială ca acum, ei văd că dezastrele devin tot mai mari și cred că, dacă nu caută plăcerile trupești acum, vor pierde șansa s-o facă. Așa că părăsesc biserica fără să privească în urmă, fără nicio reținere. Din acel moment, ei dispar în oceanul de oameni și nimeni din biserică nu mai aude nimic despre ei – acesta este modul în care acești neîncrezători sunt expuși și eliminați. Cu cât casa lui Dumnezeu are mai multă părtășie despre adevăr și le cere oamenilor să-l practice și să pătrundă în realitate, cu atât mai multă repulsie simt ei și nu vor să audă nimic despre asta. Nu numai că nu acceptă aceste lucruri, dar li se și împotrivesc. Ei înțeleg foarte bine situația: știu că oamenii ca ei nu au niciun loc în casa lui Dumnezeu, că nu se sacrifică realmente pentru Dumnezeu în credința lor, că nu fac tot ce pot când își îndeplinesc datoria, că sunt mereu neglijenți în datoria lor și că simt repulsie și detestare extreme față de adevăr; de asemenea, știu că, mai devreme sau mai târziu, vor fi eliminați, că acesta va fi cu siguranță finalul. Ei și-au făcut de mult planurile, gândindu-se: „În orice caz, un om ca mine sigur nu va primi binecuvântări, deci cel mai bine e să plec acum, să mă bucur de viața în lume timp de câțiva ani, să trăiesc viața bună câțiva ani și să nu mă păcălesc singur.” Nu fac ei astfel de planuri? (Ba da.) Cu astfel de intenții și planuri, își pot oamenii îndeplini bine datoria? Nu, nu pot. Prin urmare, indiferent de câți ani cred acești oameni în Dumnezeu, ei nu au nicio reținere să se despartă de Dumnezeu, de casa Lui, de biserică, de frați și surori sau de viața bisericească. Într-o zi spun că pleacă, iar în următoarea sunt îmbrăcați ca niște non-credincioși, la patru ace și machiați strident, îmbrăcându-se, vorbind și comportându-se exact ca niște non-credincioși; se îmbracă în haine ciudate și, pentru tine, nu arată bine, totuși, rămân inconștienți de modul în care apar în ochii tăi. Cum se face că se schimbă atât de repede? (Fiindcă și-au făcut demult planurile și așa este natura lor.) Așa e. Și-au făcut demult planurile; ei n-au născocit aceste planuri cu câteva zile înainte de plecare, ci au hotărât să facă asta cu mult timp în urmă. Au complotat și au plănuit multă vreme cum vor mânca, bea, petrece, cum se vor comporta și cum vor trăi. Nu le place să trăiască viața bisericească, să-și îndeplinească datoria, să aibă părtășie despre adevăr și, cu atât mai puțin, să asculte predici și să participe la adunări în fiecare zi. Sunt sătui până peste cap de acest fel de viață bisericească și, dacă n-ar fi fost vorba să primească binecuvântări, să obțină o destinație bună și să scape de marile dezastre, ei n-ar fi capabili să continue nici măcar o zi – aceasta este adevărata lor față. Așadar, cum ar trebui să vă comportați cu astfel de oameni, atunci când îi reîntâlniți? Îi veți convinge prin cuvinte pline de tact sau le veți oferi mai mult sprijin și ajutor? Sau veți fi triști să-i vedeți că pleacă și vă veți folosi de iubirea voastră ca să încercați să-i schimbați? Cum ar trebui să-i abordați? (Ar trebui să le cerem să plece imediat și să meargă în lumea non-credincioșilor.) Corect, cereți-le să se întoarcă în lume și nu vă mai bateți capul cu ei! Le spui: „Gândește-te bine, ca să nu regreți decizia ta mai târziu!” Ei spun: „M-am gândit bine și, orice greutăți aș înfrunta în viitor, nu mă voi întoarce și nu voi regreta!” Tu spui: „Atunci, du-te! Nu te oprește nimeni. Cu toții îți dorim succes și sperăm să-ți atingi idealurile și să-ți îndeplinești visurile dorite. Sperăm și că, atunci când va veni ziua în care vei vedea cum alți oameni sunt mântuiți, să nu simți invidie sau regret! La revedere!” Nu este acesta un lucru foarte potrivit pe care să li-l spuneți? (Ba da.) Așadar, privind astfel de oameni în felul acesta, pe de o parte, trebuie să le vedeți clar natura-esență, în vreme ce, pe de altă parte, trebuie să-i abordați în modul potrivit. Dacă sunt neîncrezători, non-credincioși, dar totuși sunt dornici să muncească și pot fi ascultători și supuși, atunci, chiar dacă nu urmăresc adevărul, nu-i deranjați și nu-i îndepărtați. În schimb, lăsați-i să continue să muncească și, dacă puteți să-i ajutați, atunci ajutați-i! Dacă nu vor nici măcar să muncească și încep să fie neglijenți și să comită fapte rele, atunci noi am făcut tot ce trebuia făcut. Dacă vor să plece, atunci lăsați-i să plece și nu le duceți dorul după ce pleacă! Au ajuns în punctul în care ar trebui să plece, iar astfel de oameni nu merită mila voastră, fiindcă sunt neîncrezători. Cel mai de plâns este că există unii oameni care sunt incredibil de nesăbuiți, care au mereu sentimente personale față de cei care sunt goniți, cărora mereu le e dor de ei, care vorbesc pentru ei, le țin partea și care chiar plâng, se roagă și imploră pentru ei. Ce credeți despre ceea ce fac acești oameni? (Că este o mare nesăbuință.) În ce fel? (Cei care pleacă sunt neîncrezători, nu acceptă adevărul și pur și simplu nu merită să ne rugăm pentru ei sau să ne fie dor de ei. Numai cei cărora Dumnezeu le oferă oportunități și care au speranța de a fi mântuiți merită lacrimile și rugăciunile celorlalți. Dacă cineva se roagă pentru un neîncrezător sau un diavol, atunci este foarte nesăbuit și ignorant.) Pe de o parte, nu cred cu adevărat că există un Dumnezeu – sunt neîncrezători; pe de altă parte, natura-esență a acestor oameni este aceea a unor non-credincioși. Care este semnificația subînțeleasă aici? Aceea că ei nu sunt deloc oameni, ci natura-esență pe care o au este aceea a unui diavol, a Satanei, și că acești oameni Îi sunt potrivnici lui Dumnezeu. Astfel stau lucrurile cu privire la natura-esență pe care o au. Totuși, mai există un aspect, și anume acela că Dumnezeu alege oameni, nu diavoli. Așadar, spuneți-Mi, sunt acești diavoli aleșii lui Dumnezeu și sunt selectați de El? (Nu.) Ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu, așa că dacă ai mereu legături emoționale cu acești oameni și ești trist să-i vezi plecând, atunci nu înseamnă că ești nesăbuit? Nu te face asta potrivnic lui Dumnezeu? Dacă nu ai sentimente profunde față de adevărații frați și surori și, totuși, le ai pentru acești diavoli, atunci tu ce ești? Ești cel puțin confuz, nu privești oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu, încă nu te comporți având perspectiva corectă și nu tratezi chestiunile principial. Ești un om confuz. Dacă ai sentimente pentru unul dintre acești diavoli, atunci te vei gândi: „O, dar este un om atât de bun și avem o relație minunată! Ne înțelegem bine și mă ajută foarte mult! Când sunt slab, mă alină foarte mult, iar când greșesc, este tolerant și răbdător cu mine. E foarte iubitor!” A fost așa numai cu tine, deci ce ești tu? Nu ești doar o altă ființă umană obișnuită și coruptă? Și cum tratează acea persoană adevărul, pe Dumnezeu și datoria pe care i-o încredințează casa lui Dumnezeu? De ce nu vezi lucrurile din aceste perspective? Este corect să vezi lucrurile din perspectiva propriilor interese, cu ochii și sentimentele tale trupești? (Nu.) În mod clar nu este corect! Și, de vreme ce nu este un mod corect de a vedea lucrurile, ar trebui să renunți și să schimbi perspectiva și punctul de vedere cu care privești acea persoană. Ar trebui să cauți să abordezi și să te comporți cu acea persoană având cuvintele lui Dumnezeu drept bază – acesta este punctul de vedere pe care aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l adopte și atitudinea pe care ar trebui s-o aibă. Nu fi prost! Crezi că ești un om bun pentru că ți-e milă de alții? Ești incredibil de nesăbuit și nu ai deloc principii. Nu tratezi oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu; stai de partea Satanei și simpatizezi cu el și cu diavolii. Simpatia ta nu este îndreptată către aleșii lui Dumnezeu sau către cei pe care El vrea să-i mântuiască și nu este îndreptată către adevărații frați și surori.

Acești oameni care sunt neîncrezători nu sunt niciodată dispuși să-și îndeplinească datoria și vor mereu s-o îndeplinească așa cum le place. Oricum ai avea părtășie despre adevăr cu ei, ei nu o acceptă și, chiar dacă înțeleg puțin adevărul, nu-l pun în practică. Mai există o manifestare principală pe care o arată – care este aceea? Faptul că și-au îndeplinit mereu datoria într-o manieră neglijentă, sunt mereu neglijenți și refuză cu încăpățânare să se căiască. Sunt foarte atenți, serioși și riguroși cu treburile personale și nu îndrăznesc deloc să le neglijeze. S-au gândit cu atenție la mâncarea, îmbrăcămintea, statutul, reputația, respectul de sine, plăcerile trupului, bolile, viitorul, perspectivele, pensionarea lor și chiar și la chestiuni privind propria moarte – au acoperit toate aspectele. Când e vorba de chestiuni privind îndeplinirea datoriei lor, ei sunt complet neatenți și cu atât mai puțin urmăresc adevărul. Unora li se face somn și ațipesc de fiecare dată când participă la o adunare și chiar simt repulsie când Îmi aud glasul. Nu se simt deloc în largul lor, se simt neliniștiți, se întind și cască, își scarpină urechile și-și freacă obrajii. Se comportă ca niște animale. Unii spun: „Predicile durează mult la adunări, iar unii oameni nu pot sta într-un loc atât de mult timp.” De fapt, uneori adunarea abia a început și ei deja se foiesc și simt repulsie în timp ce ascultă. De asta ei nu ascultă niciodată predicile sau nu citesc cuvintele lui Dumnezeu. În clipa în care aud pe cineva având părtășie despre adevăr, ei simt repulsie și sunt sătui până peste cap să vadă oameni ascultând cu mare atenție. Care este natura-esență pe care o au astfel de oameni? Ei poartă piele de om; la exterior, sunt oameni, dar dacă le îndepărtezi pielea, sunt diavoli, nu oameni. Dumnezeu vrea ca mulți să fie mântuiți, vrea ca aceia cu umanitate să fie mântuiți; El nu vrea ca diavolii să fie mântuiți. Dumnezeu nu mântuiește diavoli! Trebuie să-ți amintești asta mereu și să nu uiți acest lucru! Nu trebuie să te asociezi cu niciunul dintre cei care poartă piei de oameni, dar a căror natură și esență sunt acelea ale unor diavoli. Dacă nu rupi toate legăturile cu o astfel de persoană și încerci să-i faci pe plac și s-o flatezi, atunci vei deveni batjocura Satanei, iar Dumnezeu te va detesta și va spune: „Nebun orb, nu poți înțelege pe nimeni!” Dumnezeu nu mântuiește diavoli, înțelegi? (Da.) Dumnezeu nu mântuiește diavoli și nici nu alege diavoli. Diavolii nu pot iubi niciodată adevărul, nici nu-l pot urmări, cu atât mai puțin se pot supune lui Dumnezeu – ei nu se pot supune niciodată lui Dumnezeu. Ei cred în El nu pentru că-I iubesc dreptatea și corectitudinea și nu ca să poată urmări dobândirea mântuirii. Își exprimă repulsia și disprețul pentru frica de Dumnezeu a lui Iov și pentru faptul că se ferea de rău, iar în inimile lor simt o repulsie și o împotrivire enormă față de chestiunea urmăririi adevărului. Dacă nu Mă credeți, doar uitați-vă la cei din jurul vostru care au fost goniți și dați în vileag și vedeți ce ascund în suflet, despre ce vorbesc când nimeni nu ascultă, de ce le pasă, care este atitudinea lor față de propria viață și supraviețuire, față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor, precum și ceea ce spun și ce opinii exprimă. Din toate aceste expresii și manifestări, poți vedea clar exact ceea ce sunt, de ce sunt capabili să plece și de ce casa lui Dumnezeu vrea să-i îndepărteze. Nu este aceasta o lecție care merită învățată? (Ba da, este.) Și care este lecția pe care ați învățat-o? Ce ați înțeles? (Am învățat cum să avem discernământ și am înțeles că, în adâncul sufletului acestor oameni, ei nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el. Ei doar fac lucruri de mântuială în casa lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vor fi îndepărtați.) Dacă vedeți lucrurile în felul acesta, asta arată că ați învățat lecția.

Ești capabil să vezi cum diavolilor și Satanei din tărâmul spiritual le este scârbă de adevăr și-l urăsc? Ești capabil să vezi cum diavolii și Satana Îl sfidează și-L hulesc pe Dumnezeu? Ești capabil să vezi ce cuvinte, zicale și metode folosesc diavolii și Satana ca să-L atace pe Dumnezeu? Ești capabil să vezi ce le permite Dumnezeu să facă diavolilor și Satanei, felul în care o fac și care este atitudinea lor? (Nu.) Nu poți vedea aceste lucruri. Prin urmare, orice spune Dumnezeu este doar o închipuire sau o imagine în inima ta; nu este realitatea. Întrucât nu ai văzut aceste lucruri cu ochii tăi, tot ce poți să faci este să te bazezi pe închipuirea ta și să-ți imaginezi un astfel de tablou sau un fel de faptă. Cu toate acestea, când întâlnești acești diavoli și satane în carne și oase, care poartă piele de om, practic intri în contact cu discursul și acțiunile diavolilor și ale satanelor, precum și cu faptele și dovezile că ei Îl judecă, atacă, sfidează și hulesc pe Dumnezeu – vei vedea cu absolută claritate firea lor de a le fi scârbă de adevăr și de a-l urî. Acești diavoli și satane care poartă piele de om Îl atacă pe Dumnezeu exact în același mod în care o fac diavolii și satanele din tărâmul spiritual; sunt absolut identici, doar că diavolii și satanele care poartă piele de om au adoptat o formă diferită de a-L ataca pe Dumnezeu – totuși esența lor rămâne aceeași. Ei poartă piele de om și s-au transformat în oameni, dar tot vin să-L judece, atace, sfideze și hulească pe Dumnezeu. Modul în care acești diavoli și satane în carne și oase și acești neîncrezători Îl judecă, atacă și sfidează pe Dumnezeu și în care Îi dărâmă lucrarea și tulbură lucrarea bisericii este exact același în care diavolii și satanele din tărâmul spiritual fac toate aceste lucruri. Prin urmare, când vezi cum diavolii și satanele din lumea materială Îl sfidează pe Dumnezeu, vezi cum diavolii și satanele din tărâmul spiritual Îl sfidează pe Dumnezeu – nu există nicio diferență. Provin din aceeași sursă și posedă aceeași natură-esență; de aceea fac aceleași lucruri. Indiferent de forma pe care o iau, toți fac aceleași lucruri. Prin urmare, acești diavoli și satane care poartă piele de om Îl sfidează pe Dumnezeu, Îl atacă și manifestă o repulsie și o împotrivire extremă față de adevăr, din cauza naturii lor și fiindcă nu se pot abține. De ce spun că nu se pot abține? Ei par a fi oameni, trăiesc împreună cu alți oameni, mănâncă trei mese complete pe zi, primesc o educație și cunoștințe umane, au aceleași aptitudini de viață și moduri de a trăi ca și ceilalți oameni; cu toate acestea, duhul lor interior nu este același cu al celorlalți oameni și nici esența lor nu este aceeași. Așadar, esența, rădăcina și sursa părerilor pe care le au și a lucrurilor de care sunt capabili sunt cele care dictează ceea ce sunt acești oameni. Dacă Îl atacă și-L hulesc pe Dumnezeu, atunci sunt diavoli, nu oameni. În piele de om, oricât de bine ar suna sau oricât de corecte sunt lucrurile pe care le spun ei, natura-esență pe care o au este aceea a diavolilor. Diavolii pot spune lucruri care sună bine ca să inducă în eroare oamenii, totuși, ei nu acceptă deloc adevărul și cu atât mai puțin îl pun în practică – exact așa stau lucrurile. Uitați-vă la acei oameni răi și antihriști și la cei care-L sfidează și-L trădează pe Dumnezeu – nu sunt ei astfel de persoane? Ei sunt capabili să spună lucruri care sună bine, dar nu sunt capabili să facă nimic practic. Pot să le arate puțin respect și să le spună lucruri care sună bine oamenilor care au statut și putere, mai ales superiorilor lor direcți, dar când vin înaintea lui Dumnezeu, ei nu arată nici minimul de respect pentru Dumnezeul întrupat. Dacă le cereți să se ocupe de o anumită chestiune pentru Dumnezeu, ei chiar nu vor să o facă și, chiar dacă o fac, o fac în mod neglijent. De ce sunt capabili să-L trateze pe Dumnezeu în felul acesta? Oare pentru că adevărul i-a dezamăgit? Oare Dumnezeu i-a dezamăgit? A mai interacționat Dumnezeu cu ei? Răspunsul la aceste întrebări este nu, iar Dumnezeu nici măcar nu i-a întâlnit niciodată. Deci cum se face că acești oameni au o astfel de atitudine față de Dumnezeu și de adevăr? Există un motiv și anume acela că natura-esență pe care o au este, în mod inerent, în opoziție cu Dumnezeu. De aceea ei nu se pot abține să nu-L ridiculizeze, hulească, disprețuiască, judece și atace pe Dumnezeu în inimile lor și chiar fac asta fără niciun fel de scrupule – acest lucru este decis de natura-esență pe care o au. Ei fac acest lucru aproape fără niciun efort, cuvintele le scapă din gură pe negândite, fără să-și dea seama, aceste lucruri se revarsă în mod natural. Ei le pot arăta respect altor oameni, oamenilor cu statut și oamenilor obișnuiți, dar disprețuiesc complet adevărul și pe Dumnezeu. Ce sunt ei? (Diavoli.) Așa este, sunt diavoli, nu oameni, indiferent de vârsta lor. Unii oameni spun: „Poate că doar sunt tineri și nu înțeleg lucrurile.” Crezi că sunt tineri și nu înțeleg lucrurile, dar atunci când merg în lume și în societate și văd oameni mai în vârstă, întotdeauna li se adresează cuviincios. Numai când Îl văd pe Dumnezeu nu I se adresează, spunând, în schimb: „Hei” sau „Tu de colo” sau doar „Tu”. Ei nu I se adresează lui Dumnezeu. În societate, știu să-i respecte pe cei bătrâni și să aibă grijă de cei tineri și sunt civilizați și politicoși. Cu toate acestea, când vin înaintea lui Dumnezeu, nu sunt capabili să facă aceste lucruri și nu înțeleg cum să-L onoreze. Așadar, ce sunt ei? (Diavoli.) Sunt diavoli, diavoli tipici! Sunt capabili să le arate respect și să fie politicoși cu oameni prestigioși din societate, cu cei care au statut, cu cei pe care îi admiră și chiar și cu cei de la care pot obține beneficii; doar că, atunci când vin înaintea lui Dumnezeu, ei nu arată deloc respect sau politețe, ci se împotrivesc imediat, disprețuindu-L în mod deschis și tratându-L cu o atitudine disprețuitoare. Ce sunt ei? Sunt diavoli, diavoli tipici! Acești neîncrezători, acești oameni care se infiltrează în casa lui Dumnezeu și sunt mai apoi îndepărtați și dați afară, sunt toți acest tip de persoane, sută la sută. Ei I se împotrivesc lui Dumnezeu și, astfel, Îl tratează cu dispreț, iar când e vorba de datoria pe care Dumnezeu le cere oamenilor s-o îndeplinească, cu atât mai mult nu țin cont de ea. Indiferent de statutul lor în societate, de nivelul lor de educație, de vârsta sau genul lor, natura-esență pe care o au este aceeași. Când sunt în lume și întâlnesc o persoană oficială care le cere să facă ceva, abia așteaptă să se târască pe jos și să se ploconească. Sunt fericiți și dispuși să fie sclavii acelei persoane oficiale și vor încerca să o flateze cât de bine pot. Dacă primesc o strângere de mână sau o îmbrățișare de la o celebritate sau un președinte, se simt onorați și poate că nu se vor mai spăla pe mâini sau nu-și vor mai schimba hainele cât vor trăi. Ei consideră că aceste celebrități și oameni mari sunt mai presus și mai măreți chiar și decât Dumnezeu și de aceea, în inimile lor, sunt capabili să-L disprețuiască pe Dumnezeu. Indiferent ce spune Dumnezeu sau ce lucrare face, acești oameni nu consideră aceste lucruri demne de menționat. Nu numai că nu le consideră demne de menționat, dar vor tot timpul să lucreze asupra cuvintelor lui Dumnezeu și să le schimbe, să le adauge propriul înțeles și să le facă să fie în deplin acord cu ceea ce gândesc ei – toți aceștia sunt oameni care au probleme cu natura-esență pe care o dețin. Spuneți-Mi, este potrivit să le permitem acestor oameni care aparțin diavolilor sau acestor oameni cu natura-esență a diavolilor să rămână în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Nu, nu este. Ei nu sunt la fel ca aleșii lui Dumnezeu: aleșii lui Dumnezeu aparțin lui Dumnezeu, pe când acești oameni aparțin diavolilor și Satanei.

Ce fel de oameni trebuie să se întrunească pentru a forma o biserică? Ce fel de oameni sunt doriți în casa lui Dumnezeu și cărui tip de oameni aparține casa lui Dumnezeu? Spuneți-Mi. (Oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul.) E puțin cam aspru. Din punctul Meu de vedere, limita minimă și standardul minim trebuie să fie oamenii care sunt dispuși să muncească. Poate că nu iubesc adevărul, dar asta nu înseamnă că sunt scârbiți de el. Fac ceea ce le cere casa lui Dumnezeu să facă, fără să pună întrebări, sunt ascultători și capabili să se supună. Când vine vorba de condițiile pentru urmărirea adevărului, unii ar putea considera că au un calibru slab, nu se bucură să facă acest lucru și nu sunt prea interesați. Ar putea crede că e acceptabil să asculte din când în când câte o predică și, uneori, când o ascultă, adorm, iar când se trezesc, se întreabă: „Ce ascultam? Am uitat. Mai bine mă apuc de lucru. E suficient doar să lucrez.” Nu sunt indisciplinați sau perturbatori și muncesc din greu la orice sarcină le este rânduită. Au un real aer de sinceritate și sunt ca niște cai de bătaie bătrâni – proprietarul lor doar le spune să lucreze și, fie că este vorba de rotit o piatră de moară, de tras la plug, de munca la câmp sau de trasul căruței, ei au mereu un real aer de sinceritate și pot îndeplini sarcini fără să provoace necazuri. Ce gândesc ei? „Mi se spune că sunt un muncitor, așa că voi munci. Nu sunt bun de nimic, sunt un nimeni de rând. Muncind pentru Dumnezeu, El mă înalță, iar eu nu mă simt deloc nedreptățit.” Vezi, aceasta e atitudinea pe care o au. Așadar, astfel de oameni ar trebui să fie păstrați în casa lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să aibă unele defecte, neajunsuri și obiceiuri proaste sau s-ar putea să aibă un calibru slab sau să fie nesăbuiți, Eu pot să-i rabd și să-i tolerez pe toți acești oameni; nu este o problemă, iar Eu ofer oportunități acestor oameni. Ce oportunități? Le ofer oportunitatea de a munci sau de a obține mântuirea? Ambele, desigur. În calitate de ființe create, ei sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu, să muncească în casa lui Dumnezeu și este dreptul lor să facă asta. În plus, cu această dorință pe care o au, ar trebui să li se ofere oportunitatea de a obține mântuirea. Totuși, există unii care spun: „Dar ei nu caută să obțină mântuirea!” Dacă nu caută să obțină mântuirea, atunci asta e treaba lor, dar cel puțin, acestor oameni li se poate face o favoare specială și li se poate da oportunitatea de a obține mântuirea și au șansa de a fi mântuiți. Ce vreau să spun prin „au șansa”? Adică ei au un calibru slab, sunt puțin nesăbuiți, nu-și pot asuma lucrări foarte mari sau importante atunci când își îndeplinesc îndatoririle, ci fac doar o datorie obișnuită, nu joacă un rol foarte important în casa lui Dumnezeu, nu-și asumă nicio sarcină importantă în timp ce Dumnezeu Își extinde lucrarea și nu aduc o contribuție prea mare; cu toate acestea, întrucât au această dorință de a fi dispuși să muncească pentru Dumnezeu, li se face o favoare specială și li se dă șansa de a fi mântuiți – aceasta este favoarea specială care li se oferă. Dumnezeu oferă multe oportunități fiecăruia. Tratează Dumnezeu oamenii în mod echitabil? (Da.) Fiindcă oricât de slabi sunt, oricât de slab este calibrul lor, oricât de nesăbuiți sunt, ei sunt membri ai rasei umane obișnuite și corupte; ei personal doar nu urmăresc foarte activ adevărul, dar tot sunt drepți ca oameni. În final, dacă sunt capabili să câștige adevărul sau să obțină mântuirea, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El le acordă bunătate și le face o favoare specială, fiindcă acești oameni sunt făcuți dintr-un aluat complet diferit de cel al neîncrezătorilor și diavolilor care I se împotrivesc lui Dumnezeu și au o esență diferită. Acei oameni sunt diavoli și dușmanii lui Dumnezeu, în vreme ce acești oameni, în ciuda faptului că doar caută să muncească și se mulțumesc cu asta, nu au deloc împotrivire față de Dumnezeu în inimile lor. Ei niciodată nu-L vor ataca, judeca sau huli activ pe Dumnezeu și au o atitudine pozitivă și corectă față de El, adică sunt dispuși să muncească pentru El, fie că sunt capabili să obțină mântuirea sau nu. Apoi există unii care sunt puțin mai buni decât atât și care, în timp ce muncesc, sunt capabili să pună în practică unele adevăruri, atât cât pot ei, care caută în mod activ și pozitiv unele adevăruri-principii și care se străduiesc să nu se abată de la principii. Acestea sunt dorința și atitudinea pe care le au și astfel Dumnezeu le oferă bunătate. El nu-i tratează nedrept, pur și simplu nu renunță la ei și le oferă mereu oportunități. Până când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, dacă au obținut supunerea față de Dumnezeu și pot scăpa de influența Satanei, atunci Dumnezeu îi va conduce în Împărăție – aceasta este destinația pe care ar trebui s-o aibă. Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe acești oameni și nu va renunța la ei; cât despre felul în care Dumnezeu va face asta și cum va împlini aceste cuvinte, într-o zi veți afla. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de diavoli și satane? (Este scârbit de ei.) Atitudinea lui este că este scârbit de ei. Nu mai este nevoie să spunem că este scârbit de ei. Dumnezeu folosește diavoli și satane ca să facă servicii la timpul și locul potrivit, în situația potrivită și cu lucrurile potrivite. Odată ce au făcut servicii, El îi dă afară fără să stea pe gânduri. Natura-esență pe care o au, care nu urmărește adevărul și care este scârbită de el este dată în vileag constant, în tot felul de situații. Dumnezeu nu le acordă bunătate, fiindcă îi detestă în mod absolut și este extrem de dezgustat de ei. Acești oameni nesăbuiți cu un calibru slab, dintre care unii s-ar putea să fie chiar confuzi, sunt totuși dispuși să muncească pentru Dumnezeu și au atitudinea și determinarea de a „dori să muncească și să nu regrete asta niciodată”. Prin urmare, în viața de zi cu zi, Dumnezeu le va ierta mereu nesăbuința și le va tolera slăbiciunea și, de asemenea, îi va proteja și va veghea asupra lor. Ce vreau să spun atunci când zic că Dumnezeu îi va proteja și va veghea asupra lor? Adică Dumnezeu îi va lumina în privința sensurilor proprii ale celor câteva adevăruri pe care ei sunt capabili să le pătrundă și le va permite să înțeleagă adevărurile pe care sunt capabili să le pătrundă; Dumnezeu este cu ei, oferindu-le pace și bucurie, iar atunci când întâlnesc ispite, Dumnezeu va rândui medii potrivite ca să-i apere de ele. Care sunt principalele ispite? Există multe ispite: căsătoria, relațiile nepotrivite între bărbați și femei, banii, statutul, faima și profitul, reputația, precum și o slujbă bună și un pachet salarial bun și așa mai departe – toate acestea sunt ispite. Și în ce alte feluri îi protejează Dumnezeu pe oameni? El te vindecă de boală ca să nu suferi, te ferește să fii prins în capcană și atacat de oameni răi și așa mai departe. În plus, atunci când întâmpini unele dificultăți sau lucruri care par catastrofale, Dumnezeu va rândui unii oameni, evenimente și lucruri ca să te protejeze de aceste calamități și dificultăți, permițându-ți să muncești nestingherit pentru Dumnezeu, în casa Lui, așa cum dorești, până la sfârșit – nu este acesta un lucru bun? (Ba da, este.) Așadar, să-ți meargă toate bine și așa cum îți dorești, de unde provine acest lucru? (Din protecția de la Dumnezeu.) Corect, provine din protecția de la Dumnezeu și din bunătatea Lui, fiindcă El veghează asupra ta. Cu toate acestea, acei oameni care aparțin diavolilor nu se pot abține să nu facă lucruri diavolești. Ei greșesc în orice fac și au cu toții intenții rele. E normal să cadă adesea în ispită; este întocmai lucrul de care au nevoie, ca o piatră mare care cade brusc din cer, îi lovește în cap, îi strivește și apoi îi ucide. Oamenii care sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu vor întâmpina și ei aceste lucruri, dar cu protecția miraculoasă de la Dumnezeu, acest dezastru nu se abate asupra lor, îi ocolește, iar ei, în inimile lor, spun: „Dumnezeu mă protejează, nu a venit timpul să mor!” Dumnezeu te ține în viață fiindcă încă Îi ești util. Dumnezeu ți-a dat viață și, de vreme ce ești dispus să muncești pentru El și să I te oferi, de ce nu te-ar proteja? Cu siguranță, Dumnezeu te va proteja. Cere El mult de la oameni? (Nu.) Acești oameni care sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu nu sunt de fapt foarte talentați, iar calibrul lor nu este atât de grozav; ei au o comprehensiune limitată a adevărului, până la punctul în care pot doar să înțeleagă unele cuvinte și doctrine și învață să vorbească la fel cum o fac ceilalți oameni. Cu toate acestea, ei pur și simplu nu sunt capabili să priceapă adevărurile-principii și nici nu pot ajunge să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. Supunerea lor față de Dumnezeu implică doar să facă exact ce le spune casa lui Dumnezeu, iar ei nu se pot supune sub niciun chip adevărului, asta-i tot. Așadar, întrucât sunt doar ființe umane obișnuite și corupte și întrucât sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu, El nu se leapădă de ei. Prin urmare, acei oameni care sunt înlăturați cu siguranță nu sunt buni de nimic. Dacă sunteți cu adevărat oameni buni, dacă sunteți cu adevărat oameni care au fost selectați de Dumnezeu, dacă într-adevăr ai o atitudine de supunere față de Dumnezeu, dorința și atitudinea de a fi dispus să muncești pentru Dumnezeu și să nu regreți asta niciodată, atunci, cu siguranță Dumnezeu nu se va lepăda niciodată de tine, ci îți va arăta bunătate. Aceasta va fi o binecuvântare pentru tine, iar Dumnezeu vrea astfel de oameni. Dumnezeu vrea astfel de oameni – ei nu urmăresc adevărul și sunt incapabili să-l înțeleagă fiindcă au un calibru prea slab. Totuși, ei sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu. Celălalt tip de oameni pe care îi vrea Dumnezeu sunt cei care doresc să urmărească adevărul, care iubesc adevărul, care iubesc corectitudinea, dreptatea și lucrurile pozitive, care vor să se supună adevărului și care, odată ce au înțeles și au pătruns adevărul, odată ce au ajuns să cunoască și să priceapă adevărul, sunt capabili să asculte, să se supună și să practice conform adevărului. Mai mult, acești oameni au determinarea de a urmări adevărul și a obține mântuirea și nu s-au îndoit niciodată de Dumnezeu. Desigur, acești oameni sunt cei pe care Dumnezeu îi iubește și dorește să îi mântuiască. Cu toate acestea, ești capabil să ajungi la acest standard? Și ce vei face dacă nu? Cel puțin atitudinea ta față de Dumnezeu și de adevăr nu trebuie să fie cea a diavolilor și a Satanei. Trebuie să te apropii măcar de standardul de aprobare al lui Dumnezeu și trebuie să fii dispus să muncești pentru Dumnezeu. Dacă te pui mereu în opoziție cu Dumnezeu, dacă acționezi contrar Lui, Îl ataci și-L hulești tot timpul în inima ta, atunci te vei afla într-o situație dificilă și periculoasă. În inima ta, ar trebui să știi clar ce atitudine să ai față de Dumnezeu și ar trebui să vezi unde te încadrezi printre categoriile de oameni despre care am vorbit aici.

Urmărirea adevărului este foarte importantă, dar asta nu înseamnă că, dacă oamenii nu-l urmăresc, nu pot ajunge la capătul drumului; nu este un lucru sigur. Toți oamenii sunt ființe create și, atât timp cât nu sunt diavoli sau satane, ei nu-L vor ataca activ pe Dumnezeu sau nu-L vor ataca și huli activ în mod conștient. Prin urmare, Dumnezeu este corect și rezonabil față de omenirea obișnuită și coruptă și le dă tuturor șansa de a obține mântuirea. În vreme ce oamenii experimentează obținerea mântuirii, Dumnezeu este bun cu ei, îi protejează și are grijă de ei. Așadar, care este atitudinea lui Dumnezeu față de acei oameni care sunt diavoli și satane? Ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe dușmanul lor și Îl judecă, atacă și hulesc continuu, Îi distrug lucrarea și nu știu niciodată să se căiască. Dacă interacționează cu alți oameni, vor exista câțiva cu care se vor înțelege bine, dar numai când vin înaintea lui Dumnezeu, nu se înțeleg deloc cu El, nici măcar un minut sau o secundă; ei nu pot să lucreze cu Dumnezeu, să coexiste cu El sau să ajungă la un consens cu El în legătură cu nimic, iar asta arată că sunt diavoli și satane tipice. Dumnezeu nu tolerează sub nicio formă astfel de oameni, iar casa lui Dumnezeu nu păstrează sub nicio formă astfel de oameni. Când unul este descoperit, este îndepărtat; când doi sunt descoperiți, amândoi sunt îndepărtați; oricât de mulți sunt descoperiți, tot atâția sunt îndepărtați – ziua în care sunt dați în vileag este ziua în care sunt terminați. Vezi tu, atunci când oameni buni sunt promovați și folosiți în scopuri importante, ei sunt desăvârșiți, binecuvântați și culeg cea mai mare recoltă; când oameni răi și diavoli sunt promovați și folosiți, ei sunt dați în vileag și eliminați în mod natural, iar ultima lor zi a sosit. Gândiți-vă la cei din jurul vostru care au fost dați în vileag, eliminați sau îndepărtați recent sau cu mai mult timp în urmă și la cei care, în final, au fost șterși de pe listă. Au fost eliminați atunci când au ajuns la apogeul „carierei” lor în casa lui Dumnezeu, ultima lor zi a sosit și, în dreptul vieții lor de credință în Dumnezeu, s-a pus un mare punct. Neîncrezătorii vin și pleacă din biserică, nu-și pot găsi un loc potrivit și nici nu pot îndeplini nicio datorie. În momentul în care comit vreo faptă rea, ei sunt dați în vileag, iar ultima lor zi a sosit. Diavolilor le place să facă lucruri mari și să-și facă un renume, iar ziua în care se bucură de cea mai multă glorie este ultima lor zi. De ce spun acest lucru? Știți cumva? Așa stau lucrurile. Atunci când se bucură de cea mai multă glorie sunt cel mai mulțumiți și oare nu atunci când sunt cel mai mulțumiți este cel mai probabil să uite de ei? (Ba da.) Când nu au succes și glorie, acești oameni țin capul jos. Însă doar pentru că spun că țin capul jos nu înseamnă că sunt capabili să practice adevărul, ci numai că fac lucrurile cu multă grijă și prudență, cu o inimă precaută, nu una cu frică de Dumnezeu. În clipa în care întrezăresc o oportunitate sau se văd cu o anumită putere și statut, capabili să le poruncească vântului și ploii să le îndeplinească voia, devin mulțumiți și uită de ei înșiși, gândindu-se: „A venit vremea mea. Acum e momentul să-mi pun în valoare abilitățile și calitățile și să-mi pun în joc aptitudinile!” Și trec repede la acțiune. Care este motivația din spatele propriilor acțiuni și care este sursa acestora? De unde izvorăsc motivația și sursa propriilor acțiuni? De la diavoli, de la Satana și din ambițiile și dorințele lor nestăpânite. În asemenea circumstanțe, lucrurile pe care le fac pot fi în acord cu adevărurile-principii? Pot ei să aibă o inimă temătoare de Dumnezeu atunci când fac ceva? Se pot ocupa de chestiuni în conformitate cu ceea ce cere casa lui Dumnezeu? Răspunsul la toate aceste întrebări este nu, nu pot. Și care sunt consecințele? (Ei provoacă perturbări și tulburări.) Așa e, consecințele sunt că ei provoacă perturbări și tulburări grave și chiar tulburări și pierderi grave pentru casa lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Așadar, conform principiilor tratării oamenilor în casa lui Dumnezeu, cum ar trebui să fie tratați oamenii care produc astfel de consecințe în lucrarea bisericii? Dacă este vorba de o chestiune minoră, ei ar trebui să fie înlocuiți, iar dacă este o chestiune gravă, atunci ar trebui să fie îndepărtați. Când un om este promovat și folosit în scopuri importante sau când îi este rânduit să facă o anumită lucrare, casa lui Dumnezeu va avea întotdeauna părtășie clară cu el despre principiile îndeplinirii lucrării. Acelui om i se spun multe principii și detalii și numai când acesta a înțeles, a priceput și și-a notat tot, se consideră că predarea lucrării este completă. Cu toate acestea, atunci când ar trebui să facă o anumită lucrare și să-și îndeplinească datoria, se apucă de ea cu ghearele de diavol scoase și adevăratul diavol din sinea lui iese la iveală. Nu face deloc lucrurile conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu, ci numai cum vrea el, așa cum îi place, așa cum dorește. Nimeni nu-l poate controla, iar el nu ascultă de nimeni, gândindu-se: „Casa lui dumnezeu, dumnezeu și adevărul se pot da toate deoparte! Aici eu iau deciziile!” Așa fac diavolii lucrurile și aceasta este atitudinea pe care o au față de datorie și de adevăr. Dacă ai o astfel de atitudine față de adevăr, atunci vei fi dat în vileag. Dacă tu consideri lucrarea casei lui Dumnezeu și datoria ta drept chestiuni neînsemnate și nu faci lucrurile conform principiilor pe care casa lui Dumnezeu ți-a poruncit să le urmezi, atunci nu vei fi tratat cu amabilitate. Casa lui Dumnezeu are principii după care se ocupă de oameni; cei care ar trebui să fie demiși din postul lor sunt demiși, iar cei care ar trebui să fie îndepărtați sunt îndepărtați și cu asta basta. Nu-i așa? Nu asta face casa lui Dumnezeu? Și nu așa sunt dezvăluiți acei diavoli? Și nu aceasta este motivația lor de a face lucrurile, sursa acțiunilor lor și felul în care fac lucrurile? (Ba da.) Oare, procedând astfel, casa lui Dumnezeu îi tratează nedrept? (Nu.) Este un mod potrivit de a-i trata? (Da.) Chiar este foarte potrivit! O persoană normală își acceptă datoria, primește o promovare și este folosită într-un scop important. Își duce la îndeplinire lucrarea conform propriilor abilități și propriului calibru și, într-o mai mică sau mai mare măsură, conform principiilor lucrării pe care le înțelege sau pe care casa lui Dumnezeu i-a poruncit să le urmeze. În pofida faptului că adesea dezvăluie firi corupte, acest lucru nu afectează îndeplinirea normală a datoriei sale. Orice dificultăți întâmpină, în orice stare greșită se află sau orice tulburare îndură, în cele din urmă, va obține câteva rezultate pozitive în îndeplinirea datoriei sale, iar aceste rezultate sunt acceptabile pentru toată lumea. Cu toate acestea, acei neîncrezători, indiferent de cât timp își îndeplinesc datoria, nu obțin niciodată rezultate pozitive. Ei fac mereu lucruri rele și încearcă să strice lucrurile, iar asta nu numai că afectează lucrarea bisericii, dar dăunează și intereselor ei, creând o atmosferă respingătoare în jurul lucrării lor și distrugând-o. Dacă un singur diavol tulbură și strică o anumită lucrare, trebuie să existe mulți oameni în culise care să facă iarăși lucrarea de la zero, risipind resursele umane și financiare ale casei lui Dumnezeu și mâniindu-i pe mulți dintre aleșii lui Dumnezeu. Odată ce diavolul a fost înlăturat, lucrarea bisericii capătă imediat un aspect nou și strălucitor, iar rezultatele lucrării sunt diferite. Diavolul care a provocat perturbări și tulburări este izgonit, oamenii ajung să aibă o mentalitate liberă și degajată, eficiența lucrării crește și toți își îndeplinesc îndatoririle în mod normal. Prin urmare, acești oameni care aparțin diavolilor și Satanei par, din exterior, a fi oameni și, indiferent de vârsta sau educația lor, atât timp cât sunt oameni răi, pot face fapte rele și joacă rolul diavolilor și al Satanei, corupând și perturbând oamenii. De exemplu, faci o oală de supă de pui, pe care toată lumea abia așteaptă să o mănânce, când, deodată, o muscă aterizează în supă. Spune-Mi, mai poate fi mâncată această supă de pui? Nu ai ce face, trebuie să o arunci și ai pierdut două sau trei ore de muncă. Apoi trebuie să speli oala de mai multe ori și, chiar și după ce ai spălat-o, tot nu ți se pare curată și rămâi cu o urmă de dezgust. Ce te-a perturbat? (Musca.) Deși musca este foarte mică, esența ei murdară este foarte dezgustătoare. Acești oameni care aparțin diavolilor sunt ca muștele. Ei se strecoară în biserică, provoacă tulburări grave în ordinea normală a vieții bisericești și perturbă progresul normal al lucrării bisericii. Așadar, acum îi înțelegeți clar pe acești oameni care aparțin diavolilor? Să încerci să-i determini să presteze vreun serviciu și să își îndeplinească bine datoria este mai greu decât să încerci să faci o vacă să se urce în copac; este ca și cum ai încerca să forțezi pe cineva să facă un lucru de care nu este capabil. Cel mai greu este să încerci să-i faci pe diavoli și pe satane să practice adevărul, la fel cum este să încerci să-i faci pe neîncrezători să-și îndeplinească datoria cu loialitate. Pur și simplu așa stau lucrurile. Dacă întâlniți oameni care aparțin Satanei și sunt neîncrezători și trebuie să le cereți să vă ajute temporar cu ceva, atunci este în regulă. Dar dacă rânduiești ca ei să îndeplinească o datorie sau să facă o anumită lucrare, atunci ești orb și ești luat de prost. Mai ales dacă le ceri să facă vreo lucrare importantă, atunci ești și mai nesăbuit. Dacă într-adevăr nu găsești pe nimeni potrivit să te ajute cu ceva și de aceea le ceri ajutorul, atunci este în regulă să le ceri să facă ceva, dar trebuie să fii cu ochii pe ei și să nu tratezi problema cu indiferență. Nu te poți baza deloc pe astfel de oameni; întrucât nu sunt oameni, ci diavoli, nu te poți baza deloc pe ei. Așadar, acum, aruncă o privire la persoanele care se ocupă de echipe sau la liderii de echipă și la cei care îndeplinesc îndatoriri-cheie și lucrări importante și vezi dacă sunt asemenea acestor diavoli. Dacă îi poți înlocui, înlocuiește-i cât mai curând posibil; dacă nu îi poți înlocui, fiindcă nu există nimeni potrivit pentru a le lua locul, fii cu ochii pe ei, supraveghează-i și urmărește-i cu atenție. Nu trebuie să le dai diavolilor și satanelor șansa de a provoca perturbări. Un diavol va fi întotdeauna un diavol, nu are umanitate, conștiință și rațiune – trebuie să-ți amintești mereu acest lucru! Toți cei neîncrezători aparțin diavolilor și Satanei și nu trebuie să îi crezi! Să ne oprim aici cu părtășia despre acest subiect!

Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

I. Renunțarea la diverse emoții negative

D. Emoțiile de tulburare, anxietate și îngrijorare

Înainte, când am avut părtășie despre felul în care trebuie urmărit adevărul, am vorbit despre două lucruri. Care a fost primul? (Renunțarea.) Unul dintre ele a fost renunțarea. Dar celălalt? (Dedicarea.) Dedicarea. Am vorbit despre primul, „renunțarea”, de trei ori. Despre ce am avut părtășie ultima dată? (Ultima dată, Dumnezeu a disecat motivele pentru care emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare apar în oameni, din perspectiva dificultăților pe care le înfruntă și a atitudinii lor față de lucrarea lui Dumnezeu și de adevăr.) Există multe motive pentru care emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare pot apărea, dar, în general, ele sunt provocate de motivul obiectiv că oamenii nu înțeleg adevărul. Aceasta este un motiv. Mai există unul, iar acela este motivul principal pentru care oamenii nu urmăresc adevărul. Când oamenii nu înțeleg sau nu urmăresc adevărul și nu au credință adevărată în Dumnezeu, atunci nu se supun cu adevărat și de aceea apar în ei tot felul de emoții negative. În viața de zi cu zi, din cauza dificultăților practice pe care oamenii le experimentează în viețile lor și a tuturor problemelor diferite pe care le întâmpină în gândirea lor, ei ajung să simtă tot felul de emoții negative în mediile lor obiective. Mai ales emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, despre care am vorbit data trecută, toate apar pentru că oamenii înfruntă tot felul de dificultăți și probleme legate de viețile lor trupești. Întrucât atunci când oamenii se confruntă cu aceste probleme, ei nu caută adevărul sau nu cred ceea ce spune Dumnezeu, cu atât mai puțin caută în cuvintele lui Dumnezeu adevărul pe care ar trebui să-l înțeleagă și să-l pună în practică, lucru care le-ar permite să renunțe la opiniile lor greșite, la gândurile și părerile lor greșite cu privire la aceste chestiuni, precum și să renunțe la modurile lor greșite de a trata și de a aborda aceste lucruri, zilele trec, timpul trece, iar diversele dificultăți cu care oamenii se confruntă în viața de zi cu zi generează tot felul de gânduri care tulbură și constrâng în adâncul inimilor lor. Fără știrea lor, aceste gânduri le provoacă sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare cu privire la viețile lor trupești și la toate problemele diferite cu care se confruntă. De fapt, atunci când oamenii n-au venit încă înaintea lui Dumnezeu sau nu înțeleg adevărul, aceste probleme îi vor provoca fiecărei persoane sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare, într-o măsură diferită – acest lucru nu poate fi evitat. Pentru cei care trăiesc în trup, orice li se întâmplă va provoca o anumită tulburare și le va afecta viețile și gândurile. Când această tulburare și acest efect devin mai mult decât pot îndura sau suporta sau atunci când instinctele, abilitățile și statutul lor social sunt insuficiente ca să-i mențină în picioare, ori să rezolve sau să îndepărteze aceste dificultăți, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea vor apărea în mod natural în adâncul inimilor lor, se vor aduna acolo și aceste sentimente vor deveni starea lor normală. Să se frământe în legătură cu diverse lucruri, precum perspectivele de viitor, mâncarea, băutura, căsătoria, supraviețuirea în viitor sau sănătatea, vârsta înaintată, statul și reputația în societate este o stare împărtășită de toată omenirea, pe baza faptului că oamenii nu înțeleg adevărul și nu cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, odată ce oamenii ajung să creadă în Dumnezeu, atunci când înțeleg puțin din adevăr, hotărârea lor de a urmări adevărul va deveni tot mai puternică. În felul acesta, dificultățile și problemele practice pe care le întâmpină se vor diminua treptat, iar emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare vor scădea și se vor atenua puțin câte puțin – acesta este un lucru foarte natural. Asta pentru că, după ce oamenii au citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ajung să înțeleagă o parte din adevăr în credința lor în Dumnezeu, ei vor cântări și vor aborda mereu esența, rădăcina și originea problemelor pe care le întâmpină de-a lungul vieții conform cuvintelor lui Dumnezeu. La analiza finală, ei vor ajunge, în cele din urmă, să înțeleagă că soarta lor și toate aceste lucruri pe care le experimentează în viețile lor sunt în mâinile lui Dumnezeu și astfel vor înțelege, dintr-o perspectivă generală, că toate acestea sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu și nimic nu depinde de ei. Prin urmare, cel mai ușor lucru pe care-l pot face oamenii este să se supună – să se supună rânduielilor și suveranității Cerului. Ei n-ar trebui să lupte împotriva sorții lor, ci, atunci când întâlnesc orice problemă, ar trebui să caute mereu, în mod pozitiv și activ, intențiile lui Dumnezeu și, de acolo, să găsească cea mai potrivită cale de a o rezolva – acesta este un lucru de bază pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă. Adică, după ce oamenii ajung să creadă în Dumnezeu, datorită adevărurilor pe care le înțeleg și pentru că se supun în principiu lui Dumnezeu, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea lor scad treptat. Asta înseamnă că aceste emoții nu vor putea să-i vexeze atât de mult sau să-i facă să se simtă confunzi sau dezorientați sau să creadă că viitorul lor este sumbru și nesigur, făcându-i astfel să se simtă adesea tulburați, anxioși și îngrijorați cu privire la aceste lucruri. Dimpotrivă, întrucât au ajuns să creadă în Dumnezeu, să înțeleagă o parte din adevăr și să aibă un anumit discernământ și o oarecare înțelegere a tuturor felurilor de lucruri din viață sau să aibă o cale mai potrivită de a se ocupa de aceste lucruri, emoțiile lor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare se vor diminua treptat. Cu toate acestea, deși crezi în Dumnezeu de mulți ani și ai ascultat multe predici, emoțiile tale negative de tulburare, anxietate și îngrijorare tot nu au fost eliminate sau diminuate – adică atitudinea ta față de modul în care ai privit oamenii și lucrurile, te-ai comportat și ai acționat, precum și gândurile și părerile tale și felul în care te-ai ocupat de lucruri înainte să ajungi să crezi în Dumnezeu nu s-au schimbat – asta înseamnă că, după ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, nu ai acceptat adevărul, nu l-ai dobândit sau nu l-ai folosit ca să rezolvi aceste probleme, după ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu și ai ascultat predici, înlăturând astfel aceste emoții negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Dacă nu cauți niciodată adevărul pentru a înlătura aceste emoții negative, oare nu arată asta că ai o problemă? (Ba da.) Ce problemă arată? Crezi în Dumnezeu de mulți ani și crezi în continuare că viitorul tău este complet sumbru și trist. Deseori, tot te simți pustiit și neajutorat în inima ta, pierdut și fără o cale de a merge înainte. Nu știi încotro se îndreaptă viața ta și încă ai senzația că bâjbâi în ceață, fără o cale, fără o direcție înainte. Ce înseamnă asta? Înseamnă cel puțin că nu ai dobândit adevărul, nu-i așa? Și dacă nu ai dobândit adevărul, ce ai făcut în toți acești ani? Ai urmărit adevărul? (Nu.) Dacă, în timp ce ai renunțat la lucruri, te-ai sacrificat și ți-ai îndeplinit îndatoririle, nu ai urmărit adevărul și nu l-ai folosit ca să rezolvi probleme practice, ce ai făcut în tot acest timp? (Am lenevit și am făcut lucrurile de mântuială.) Există mulți oameni care-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod neglijent, iar acești oameni, de fapt, muncesc. Muncitorii se mulțumesc să fie capabili să-și îndeplinească îndatoririle, să plătească un anumit preț și să sufere puțin, dar ei nu urmăresc adevărul. De aceea, după ce au crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, ei nu s-au schimbat deloc. Acești oameni sunt, de fapt, muncitori și, dacă spunem ceea ce se spunea odinioară, putem zice că se implică în activități religioase. Uită-te la acele activități religioase din lumea religioasă – duminica, oamenii merg să se închine și să țină adunări, de obicei se roagă dimineața, spun rugăciunea, mulțumesc pentru toate, binecuvântează oamenii cu rugăciunile lor și, când văd alți oameni, spun: „Dumnezeu te binecuvântează, Dumnezeu te protejează.” Când văd un potențial candidat, ei predică Evanghelia și îi citesc un fragment din Biblie. Cei mai buni fac curat în biserică, iar atunci când vine un predicator, îl găzduiesc entuziaști în casele lor; când întâlnesc oameni în vârstă, care au dificultăți în viețile lor, ei îi ajută și le face plăcere s-o facă. Nu sunt toate acestea activități religioase? Să mănânce ouă de Paști, să sărbătorească Crăciunul și să cânte imnuri de Crăciun – acestea sunt activitățile în care se implică ei. Activitățile voastre de acum sunt ceva mai frecvente decât cele făcute de oamenii religioși. Mulți dintre voi vă părăsiți casele și vă îndepliniți îndatoririle cu normă întreagă. Vă faceți devoțiunile spirituale dimineața, o parte din lucrarea bisericii după-amiaza, mergeți regulat la adunări și citiți cuvintele lui Dumnezeu, iar înainte de a merge la culcare seara, vă rugați lui Dumnezeu și Îi cereți să vă protejeze, să vă dea un somn liniștit și să vă ferească de vise urâte, iar apoi faceți totul din nou în ziua următoare. Viețile voastre de zi cu zi sunt excepțional de regulate, dar și excepțional de insipide și plictisitoare. Nu dobândiți nimic și nu înțelegeți nimic vreme îndelungată, nu reflectați niciodată sau nu recunoașteți aceste emoții negative de bază și nici nu le-ați scos la iveală și nu le-ați îndepărtat. În timpul vostru liber sau când întâlniți un lucru care nu vă place în datoria voastră sau primiți un mesaj de acasă, care spune că părinții voștri nu se simt bine sau că s-a întâmplat un lucru nefericit, nu mai aveți chef să vă faceți datoria și deveniți slabi zile în șir. Când vă simțiți slabi, acele emoții negative, care s-au adunat în sinea voastră de mult timp, izbucnesc din nou. Te gândești la ele zi și noapte și te urmăresc ca niște umbre. Ba chiar există unii în sinea cărora gândurile și opiniile pe care le aveau înainte de a crede în Dumnezeu reizbucnesc brusc, atunci când se simt slabi și negativi și se gândesc: „Poate că ar fi fost mai bine dacă aș fi mers la facultate, dacă aș fi făcut vreo specializare și aș fi găsit un loc de muncă bun – aș fi putut chiar să mă căsătoresc până acum. Cutare coleg de-ai mei nu părea deloc special când eram la școală împreună, dar, când a absolvit, a mers la facultate. După ce și-a găsit un loc de muncă, a fost promovat, iar acum are o viață de familie fericită și perfectă. Are mașină și casă și duce o viață minunată.” Atunci când se gândesc la astfel de lucruri și cad în aceste stări negative, tot felul de emoții negative izbucnesc toate odată. Se gândesc la casă, la mamele lor, tânjesc după felul în care erau lucrurile înainte, iar lucrurile bune, rele, dureroase, fericite și de neuitat le inundă mintea și, când se gândesc la toate acestea, se întristează, iar ochii li se umplu de lacrimi. Ce arată toate acestea? Arată că modul în care trăiai și modul în care îți trăiai viața pot să apară din când în când și să-ți tulbure viața actuală și starea ei curentă. Aceste lucruri pot chiar să domine modul în care îți trăiești viața acum și atitudinea pe care o ai față de ea, precum și părerile pe care le ai despre lucruri. Ele îți deranjează și îți domină în mod constant viața. Acest lucru nu este intenționat din partea ta, ci mai degrabă este un caz în care te-ai împotmolit, în mod natural, în aceste emoții negative. În prezent, s-ar putea să crezi că nu ai aceste emoții, dar asta numai pentru că nu au sosit momentul și mediul potrivit. De îndată ce vor sosi momentul și mediul potrivit, atunci, în orice clipă și în orice loc, poți cădea pradă exact acelorași emoții. Atunci când cazi pradă acestor emoții, ești în pericol, în pericol de a reveni, oricând și oriunde, la modul tău de viață inițial și de a cădea sub stăpânirea gândurilor și viziunilor tale primare – acest lucru este foarte periculos. Acest pericol te poate priva oricând și oriunde de șansa și de speranța de a obține mântuirea și te poate îndepărta oricând și oriunde de calea credinței în Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cât de puternice sunt acum hotărârea și dorința ta de a-ți îndeplini datoria sau oricât de profunde și înalte crezi că sunt adevărurile pe care le înțelegi sau oricât de mare este statura ta, atât timp cât gândurile tale, perspectiva ta asupra vieții, modul în care îți trăiești viața și dorința de a obține ceea ce vrei în viață nu se schimbă – toate acestea fiind sub influența acestor emoții – vei fi în pericol în orice moment și în orice loc; când poți fi devorat, copleșit și dus de aceste gânduri oricând și oriunde, ești în pericol. Prin urmare, nu trata cu superficialitate aceste emoții negative. În orice moment și în orice loc, ele pot să te priveze de șansa de a dobândi mântuirea și să ți-o distrugă, iar aceasta nu este o chestiune minoră.

Toate emoțiile negative ale oamenilor sunt provocate de diferitele lor gânduri, păreri, moduri și filosofii de viață satanice greșite. Există, de asemenea, unele lucruri care se întâmplă în viața ta reală, mai ales în momentele în care nu ești capabil să înțelegi clar esența acestor lucruri, poți să te sperii foarte ușor și să fii copleșit de felul cum par aceste lucruri și poți să aluneci foarte ușor spre confuzie, revenind astfel la vechile obiceiuri de viață; fără să știi, te vei proteja, Îl vei abandona pe Dumnezeu, vei abandona adevărul și vei folosi propriile metode și căi, pe care le crezi a fi cele mai tradiționale și de încredere pentru a căuta o cale de scăpare, un mod de trai și speranța de a continua să trăiești. Deși, în aparență, aceste emoții negative se prezintă ca simple emoții și, dacă le descriem în cuvinte, ele par subestimate când sunt luate literalmente și nu sunt atât de grave, unii oameni se agață strâns de aceste emoții negative și nu vor să le dea drumul, de parcă s-ar agăța de un pai care le va salva viața, și sunt strâns legați și încătușați de aceste lucruri. De fapt, faptul că sunt legați de aceste emoții negative este, în realitate, provocat de diversele căi pe care oamenii se bazează pentru a supraviețui, precum și de diversele gânduri și păreri care îi domină și diversele atitudini pe care le au față de viață și existență. Prin urmare, deși sentimentele de depresie, tulburare, anxietate, îngrijorare, inferioritate, ură și mânie și așa mai departe sunt toate negative, oamenii continuă să creadă că se pot baza pe aceste lucruri și doar atunci când alunecă înapoi spre aceste emoții se simt în siguranță, simt că s-au regăsit și că există. În realitate, faptul că oamenii se împotmolesc în aceste emoții merge în direcția opusă adevărului și se îndepărtează de el, precum și de modurile corecte de a gândi, de gândurile și părerile corecte și de atitudinea și perspectiva corectă asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le spune să le aibă. Indiferent de emoția negativă pe care o experimentezi, cu cât te afunzi mai adânc în ea, cu atât vei fi mai înrobit de ea; cu cât ești mai înrobit de ea, cu atât vei simți nevoia să te protejezi; cu cât simți nevoia să te protejezi, cu atât vei spera să fii mai puternic, mai capabil și mai competent să câștigi oportunități de a trăi și să găsești diverse moduri de a trăi pentru a cuceri lumea, pentru a revendica victoria asupra tuturor dificultăților pe care le înfrunți în lume și pentru a depăși toate dificultățile și greutățile vieții. Cu cât te afunzi în aceste emoții, cu atât vrei, de fapt, să controlezi sau să rezolvi toate dificultățile cu care te întâlnești în viață. Nu-i așa? (Ba da, așa este.) Așadar, cum apar aceste gânduri ale omului? Să luăm căsătoria drept exemplu. Te simți tulburat, anxios și îngrijorat în legătură cu căsătoria, dar care anume este problema din spatele acestui lucru? De ce îți faci griji? De unde provine această îngrijorare? Provine din faptul că tu nu știi că această căsătorie este rânduită și guvernată de soartă și că e rânduită și guvernată de Cer. Neștiind acest lucru, vrei mereu să decizi singur lucrurile, să plănuiești, să propui și să complotezi, gândindu-te în mod repetat la lucruri precum: „Ce fel de partener ar trebui să caut? Cât de înalt ar trebui să fie? Cum ar trebui să arate? Ce fel de personalitate ar trebui să aibă? Ce nivel de educație? Din ce fel de familie ar trebui să provină?” Cu cât planurile tale sunt mai amănunțite, cu atât te frămânți mai mult, nu-i așa? Cu cât cerințele tale sunt mai mari și mai numeroase, cu atât te frămânți mai mult, nu-i așa? Și cu atât mai greu devine să găsești un partener, nu? (Ba da.) Când nu știi dacă cineva este potrivit sau nu pentru tine, dificultățile tale devin mai mari și, cu cât dificultățile tale devin mai mari, cu atât mai grave devin sentimentele tale de tulburare și anxietate, nu-i așa? Cu cât mai grave devin sentimentele tale de tulburare și anxietate, cu atât mai mult te acaparează aceste emoții. Așadar, cum rezolvi această problemă? Să spunem că înțelegi esența căsătoriei și calea corectă de a înainta și direcția în care să mergi – atunci care este abordarea corectă a căsătoriei? Spui: „Căsătoria este un eveniment major în viață și, indiferent ce aleg oamenii, totul a fost predestinat cu mult timp în urmă. Dumnezeu a poruncit și a rânduit demult cine va fi soțul tău sau soția ta și cum va fi el sau ea. Oamenii nu trebuie să se pripească sau să se bazeze pe închipuirile lor, cu atât mai puțin pe preferințele lor. Să te bazezi pe închipuirile și preferințele tale și să te pripești sunt toate manifestări ale ignoranței și nu sunt în acord cu realitatea. Oamenii nu trebuie să își lase fanteziile să o ia razna și toate închipuirile sunt contrare realității. Cel mai practic lucru de făcut este să lași aceste lucruri să-și urmeze cursul natural și să aștepți persoana pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine.” Așadar, având această teorie și această înțelegere practică drept fundament, cum ar trebui să practici în legătură cu această chestiune? Ar trebui să ai credință, să aștepți vremea lui Dumnezeu și rânduiala Lui. Dacă Dumnezeu îți rânduiește un partener potrivit în această viață, acesta va apărea la momentul potrivit, în locul potrivit și în mediul potrivit. Asta se va întâmpla când condițiile vor fi adecvate și tot ce trebuie să faci este să cooperezi în această chestiune într-un astfel de moment, loc și mediu. Singurul lucru pe care poți să-l faci este să aștepți – așteaptă acest moment, așteaptă acest loc, așteaptă acest mediu, așteaptă ca această persoană să apară, așteaptă ca toate acestea să se întâmple, fiind nici activ, nici pasiv, ci doar așteptând ca aceste lucruri să se întâmple și să sosească. Ce vreau să spun prin „așteaptă”? Vreau să spun că trebuie să ai o atitudine supusă, să nu fii nici activ, nici pasiv; această atitudine este una de căutare și supunere, fără stăruință. Odată ce ai adoptat acest tip de atitudine, oare te vei mai simți tulburat, anxios și îngrijorat față de căsătorie? (Nu.) Planurile, închipuirile, dorințele, predilecțiile tale individuale și toată gândirea ta ignorantă, care este contrară faptelor, dispar. Inima ta este atunci calmă și nu mai simți emoții negative față de chestiunea căsătoriei. Te simți relaxat, eliberat și degajat în legătură cu această chestiune și lași lucrurile să-și urmeze cursul normal. Odată ce ajungi să ai atitudinea corectă, tot ceea ce faci și tot ceea ce exprimi devine rațional și adecvat. Emoțiile care se manifestă în mod firesc din umanitatea ta normală nu pot fi tulburare, anxietate și îngrijorare, ci sunt sentimente pașnice și stabile. Emoțiile nu sunt deprimante sau radicale – doar așteaptă! În inima ta, singura cale de a practica și atitudinea privind această chestiune sunt de a aștepta și a te supune: „Vreau să mă supun tuturor rânduielilor lui Dumnezeu pentru mine. Nu am nicio cerință sau plan personal.” Oare n-ai renunțat atunci la aceste emoții negative? Și nu este așa că aceste emoții nu vor apărea? Chiar dacă le-ai simți, oare, după aceea, nu ai renunța treptat la ele? Așadar, ce fel de proces este procesul de renunțare la aceste emoții negative? Este o manifestare a urmăririi adevărului? Arată atât că urmărești adevărul, cât și că îl practici. Rezultatul final obținut prin urmărirea adevărului este acela de a-l practica – se implementează prin practicarea adevărului. Când atingi nivelul de practicare a adevărului, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea nu te vor mai urmări ca niște umbre; ele vor fi fost complet îndepărtate din adâncul inimii tale. Este procesul de îndepărtare a acestor emoții acela de renunțare? (Da.) Practicarea adevărului este atât de simplă. Este ușoară? Practicarea adevărului este o transformare a gândurilor și părerilor și, mai mult decât atât, este o transformare a atitudinii față de lucruri. Pentru a renunța la o simplă emoție negativă, trebuie să practici și să parcurgi aceste procese. Mai întâi treci printr-o transformare a gândurilor și părerilor, apoi printr-o transformare a atitudinii față de practicare, înainte de a trece printr-o transformare a modului în care practici, a principiilor de practicare și a căii de practicare. Nu vei fi renunțat atunci la acea emoție negativă? E atât de simplu. Rezultatul final pe care-l obții prin „renunțare” este că nu mai ești perturbat, uluit și controlat de această emoție negativă și, în același timp, nu mai ești bântuit de tot felul de gânduri și păreri negative provocate de această emoție negativă. Astfel, vei trăi relaxat, liber și degajat. Desigur, să te simți relaxat, liber și eliberat sunt doar sentimente umane – beneficiul real pe care îl câștigă cu adevărat oamenii este că ajung să înțeleagă adevărul. Baza existenței omului este adevărul și cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii se bazează pe închipuirile lor ca să trăiască diverse emoții negative pentru a se proteja, dacă se bazează pe ei înșiși și pe propriile abilități, mijloace și metode de autoapărare și merg pe propria cale, atunci se vor fi îndepărtat de adevăr și de Dumnezeu și vor ajunge, în mod firesc, să trăiască sub controlul Satanei. Prin urmare, când înfrunți aceleași dificultăți și situații, ar trebui să ai înțelegere în inima ta și, în mod natural, te vei gândi: „Nu trebuie să-mi fac griji în legătură cu aceste lucruri. Nu are sens să mă îngrijorez. Oamenii inteligenți și înțelepți se vor baza pe Dumnezeu și îi vor încredința toate aceste lucruri Lui, se vor supune suveranității Sale, vor aștepta toate lucrurile pe care le rânduiește și timpul, locul, persoana sau lucrul rânduit de El. Ceea ce ar trebui și poate să facă omul este doar să coopereze și să se supună – aceasta este cea mai rațională alegere.” Desigur, dacă nu faci asta și nu practici în felul acesta, atunci tot ceea ce rânduiește Dumnezeu tot se va întâmpla în final – nicio persoană, niciun eveniment și nicio situație nu pot fi schimbate prin voia omului. Tulburarea, anxietatea și îngrijorarea omului sunt doar un sacrificiu neînsemnat, sunt doar gânduri nesăbuite și manifestări ignorante ale omului. Oricât de profunde sau grave sunt sentimentele tale de tulburare, anxietate și îngrijorare sau oricât de temeinic cântărești o chestiune, în cele din urmă, toate sunt în zadar și trebuie să scapi de ele. Faptele și rezultatele finale nu pot fi schimbate prin voia omului. În final, omul trebuie să trăiască sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu; nimeni nu poate schimba aceste lucruri și nimeni nu se poate elibera de ele. Nu este așa? (Ba da.)

Să vorbim acum despre boală. Indiferent de ce boală se îmbolnăvește trupul îmbătrânit al unei persoane, în ce măsură suferă sau dacă această boală poate fi vindecată – nimic din toate acestea nu depinde de ea, totul este în mâinile lui Dumnezeu. Când boala se abate asupra ta, indiferent dacă te poți supune orchestrărilor lui Dumnezeu sau nu, indiferent dacă ești dispus să accepți acest fapt sau nu, boala este tot în trupul tău; nu poți scăpa de ea. Așadar, zilele trec la fel, indiferent dacă îți înfrunți boala în mod pozitiv sau negativ, și nu poți schimba faptul că această boală este în trupul tău. Poți, totuși, să alegi ce atitudine să adopți față de ea. Așadar, ce alegere va face o persoană înțeleaptă? Și ce alegere fac oamenii nesăbuiți? Oamenii nesăbuiți vor alege să trăiască sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare. Ba chiar se vor împotmoli în aceste sentimente și nu vor dori să iasă din ele. Nu ascultă niciun sfat primit și se întreabă: „O, cum m-am îmbolnăvit așa? A fost din cauza oboselii? A fost din cauza îngrijorării? Sau din cauza inhibiției?” În fiecare zi, se întreabă cum s-au îmbolnăvit și când a început, gândindu-se: „De ce nu am observat? Cum am putut să fiu atât de prost și să-mi îndeplinesc datoria cu atâta onestitate? Alți oameni merg la un control în fiecare an și, cel puțin, își iau tensiunea și fac o radiografie. Cum de nu mi-am dat seama că trebuia să merg la un control? Alții trăiesc cu foarte mare grijă. Eu cum de trăiesc prostește? Am făcut această boală și nici nu mi-am dat seama. O, trebuie să mă tratez! Ce tratament pot să iau?” Apoi intră pe internet și caută cum s-au îmbolnăvit, ce a provocat boala, cum să o trateze prin medicina chinezească, cum să o trateze cu medicina occidentală și ce remedii din popor există – ei caută toate aceste lucruri. După aceea, acasă, iau medicamente chinezești și apoi medicamente occidentale, fiind mereu gravi, anxioși și nerăbdători în legătură cu îmbolnăvirea lor și, cu timpul, nu-și mai îndeplinesc datoria, renunță la credința în Dumnezeu, nu mai cred și se gândesc numai cum să-și vindece boala; datoria lor este acum de a-și vindeca boala. Boala lor îi consumă, în fiecare zi se simt tulburați din cauza ei, iar când se întâlnesc cu cineva, spun: „O, așa am făcut această boală. Ce mi se întâmplă mie să-ți fie învățătură de minte și, când te îmbolnăvești, să mergi la control și să iei tratament. Cel mai important lucru e să ai grijă de sănătatea ta. Trebuie să fii ager și să nu trăiești prostește.” Ei spun aceste lucruri tuturor celor pe care îi întâlnesc. Îmbolnăvindu-se, au această experiență și învață această lecție. Odată ce se îmbolnăvesc, sunt atenți când mănâncă și când se plimbă, și învață să aibă grijă de sănătatea lor. În cele din urmă, ajung la o concluzie: „Oamenii trebuie să se bazeze pe ei înșiși ca să aibă grijă de sănătatea lor. În ultimii câțiva ani, nu prea am avut grijă de sănătatea mea, iar în clipa în care nu am fost atent, am făcut această boală. Din fericire, am descoperit-o devreme. Dacă aș fi descoperit-o mai târziu, acesta mi-ar fi fost sfârșitul. Ar fi un mare ghinion să mă îmbolnăvesc și să mor tânăr. Încă nu am putut să mă bucur de viață, sunt atât de multe mâncăruri bune pe care nu le-am gustat încă și atât de multe locuri distractive în care nu am fost încă!” Se îmbolnăvesc și trag această concluzie. Se îmbolnăvesc, dar nu mor și se consideră isteți și cred că au descoperit boala la timp. Nu spun niciodată că toate acestea depind de suveranitatea lui Dumnezeu și că sunt prestabilite de El și că, dacă cineva nu trebuie să moară, atunci indiferent cât de grav bolnav este, tot nu va putea muri și că, dacă cineva trebuie să moară, atunci va muri și fără să se îmbolnăvească – nu înțeleg acest lucru. Cred că boala lor i-a făcut isteți, când, de fapt, merg prea departe cu „istețimea” lor și sunt prea nesăbuiți. Când oamenii care urmăresc adevărul dau piept cu boala, oare se împotmolesc în emoții de tulburare, anxietate și îngrijorare? (Nu.) Ce abordare au față de boala lor? (Mai întâi, ei sunt capabili să se supună și apoi, cât sunt bolnavi, caută să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și reflectează asupra firilor corupte pe care le au.) A reflecta asupra ta în acest fel este corect, iar a fi capabil să-ți rezolvi firile corupte este esențial, dar când o boală necesită tratament, tot trebuie să primești tratamentul. Dacă este într-adevăr o boală majoră, atunci a nu primi tratament cu promptitudine îți va întârzia recuperarea. Pe de o parte, ar trebui să rezolvi problema firilor tale corupte, iar pe de altă parte, tot trebuie să primești tratament pentru orice boală care îl necesită – asta face o persoană înțeleaptă. Când oamenii nesăbuiți se îmbolnăvesc, ei nu știu să reflecteze asupra lor și să încerce să se cunoască pe ei înșiși, nici nu caută adevărul. Tot ce fac este să se îngrijoreze și să trăiască în boala lor, gândindu-se: „O, Doamne, mă voi vindeca de această boală? Sper ca Dumnezeu să mă vindece. Dacă Dumnezeu nu mă vindecă, voi muri cu siguranță! Oare nu voi suferi mult când voi muri?” Indiferent ce boală are o persoană nesăbuită, ea nu caută niciodată adevărul și este mereu incapabilă să deslușească chestiunile legate de boală, viață și moarte. Odată ce se îmbolnăvește, se simte tulburată, îngrijorată și negativă și nici măcar nu vrea să-și facă datoria. O persoană înțeleaptă, totuși, este capabilă să caute adevărul în toate lucrurile. Chiar și atunci când vine vorba de alții care se îmbolnăvesc și au o mărturie bazată pe experiență, ea este totuși capabilă să accepte adevărul și să învețe lecții din asta și este astfel capabilă să deslușească într-o oarecare măsură chestiunile legate de îmbolnăvire sau de confruntarea cu moartea. Cei care nu caută adevărul nu îl caută nici măcar atunci când ei înșiși se îmbolnăvesc și, drept urmare, trăiesc în boala lor, dând vina pe toată lumea și pe orice pentru asta, ceea ce este foarte periculos. Când vine vorba de chestiunea bolii, ce înțelegere și perspectivă ar trebui să aibă oamenii? În primul rând, va ocoli boala pe cineva pentru că se simte tulburat, anxios și îngrijorat? (Nu.) Când se va îmbolnăvi cineva și când va contracta o boală majoră sau gravă – spuneți-Mi, nu sunt aceste lucruri predeterminate? Cu siguranță sunt. După o viață întreagă de experiență, mulți oameni pot concluziona că „soarta omului este determinată de Ceruri”. Și, deși oamenii nu știu cum va fi întreaga lor viață, acei ghicitori și cititori de fețe non-credincioși pot desluși o mare parte din destinul unei persoane de-a lungul vieții, făcând oamenii să fie pe deplin convinși. Din aceste lucruri, se poate confirma, de asemenea, că totul este predeterminat de Dumnezeu. Prin urmare, indiferent de momentul din viața unei persoane în care se confruntă cu ceva sau contractează o boală majoră, acest lucru este sortit să se întâmple. Când oamenii mănâncă aceeași mâncare și, mai mult sau mai puțin, desfășoară aceeași muncă și suferă aceleași greutăți și aceeași epuizare, de ce unii oameni se îmbolnăvesc grav, în timp ce alții nu se îmbolnăvesc? Non-credincioșii spun că „este sortit să se întâmple”, așadar, cum spunem noi despre asta în casa lui Dumnezeu, folosind cuvinte care sunt în acord cu adevărul? Toate acestea sunt sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu; sunt predeterminate de Dumnezeu. Prin urmare, indiferent ce mănânci și bei și în ce mediu trăiești, aceste lucruri nu au de fapt nicio legătură cu momentul în care vei contracta o boală majoră sau gravă. Dacă cineva este destinat de Dumnezeu să fie sănătos, atunci, chiar dacă condițiile sale de viață și mediul de lucru sunt foarte proaste, el nu va contracta o boală majoră. Dacă este sortit să se îmbolnăvească, atunci chiar dacă condițiile sale de viață sunt bune, el se va îmbolnăvi oricum. Prin urmare, indiferent ce boală are o persoană, ea nu ar trebui să caute mereu cauze obiective și să creadă mereu că boala este provocată de condiții de viață proaste sau de epuizare din cauza muncii – acest lucru este incorect. Dă-Mi voie să-ți spun, toate alimentele diferite pe care Dumnezeu le-a creat pentru om sunt lucruri pe care omul trebuie să le mănânce; doar că nu în exces, ci cu moderație. Trebuie să înveți cum să ai grijă de sănătatea ta, dar e greșit să vrei mereu să studiezi cum să previi boala. Cum tocmai am spus, felul în care va fi sănătatea cuiva la o anumită vârstă sau dacă va face o boală gravă, toate sunt rânduite de Dumnezeu. Chiar și unii non-credincioși pot spune când o persoană se va îmbolnăvi și când va muri citindu-i în palmă, pe față sau în astrograma natală și chiar și ei cred că toate acestea sunt deja predeterminate. Dacă nu crezi în suveranitatea și predeterminarea lui Dumnezeu, în ciuda faptului că crezi în Dumnezeu și asculți adesea predici și părtășii despre adevăr, atunci ești pur și simplu un neîncrezător, iar calibrul tău este chiar mai slab decât cel al non-credincioșilor care cred în soartă. Dacă tu crezi cu adevărat că totul este în mâinile lui Dumnezeu, atunci ar trebui să crezi că toate aceste lucruri – indiferent că sunt boli grave, boli majore, boli minore, sau felul în care se prezintă condiția fizică a cuiva – se află sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și că apariția unei boli grave și felul în care este sănătatea cuiva la o anumită vârstă nu sunt lucruri care se întâmplă accidental. Acesta este un fel de înțelegere pozitivă și precisă. Este acest lucru în conformitate cu adevărul? (Da.) Este în acord cu adevărul, este adevărul. Ar trebui să accepți asta, iar atitudinea și părerile pe care le ai față de această chestiune ar trebui să se schimbe. Și ce se rezolvă odată ce aceste lucruri se schimbă? Nu sunt îndepărtate sentimentele tale de tulburare, anxietate și îngrijorare? Cel puțin, emoțiile tale negative de tulburare, anxietate și îngrijorare față de boală sunt înlăturate la nivel cognitiv. Întrucât acest adevăr ți-a transformat gândurile și părerile, pe cale de consecință, îți înlătură emoțiile negative. Acesta este un aspect: dacă cineva se îmbolnăvește sau nu, ce boală gravă face și cum este sănătatea lui în fiecare etapă a vieții, aceste lucruri nu pot fi schimbate prin voia omului, ci mai degrabă sunt toate predeterminate de Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu vreau să mă îmbolnăvesc. Este în regulă dacă Îi cer lui Dumnezeu să-mi ia această boală și să-mi permită să evit această calamitate?” Credeți că este în regulă? (Nu.) Spuneți acest lucru cu atâta certitudine, dar nimeni nu este în stare să deslușească aceste lucruri. Unii oameni își îndeplinesc îndatoririle cu devotament și au hotărârea de a urmări adevărul și sunt foarte importanți pentru un anumit element al lucrării din casa lui Dumnezeu. Dacă ei contractează o boală gravă, le va afecta energia și puterea și le va afecta îndeplinirea lucrării și a datoriei. În acest caz, Dumnezeu le-ar putea lua boala, deoarece Dumnezeu trebuie să-Și asume responsabilitatea pentru propria Sa lucrare. Oricine a primit însărcinarea dată de Dumnezeu nu va contracta o boală gravă care să-i întârzie lucrarea. Dacă se îmbolnăvește cu adevărat, nu l-ar putea vindeca Dumnezeu cu un singur cuvânt? Dumnezeu ar putea avea un gând: „Lucrarea este atât de aglomerată acum, nu pot să-l las să experimenteze această boală. Îl eliberez de ea.” Acest lucru este foarte ușor pentru Dumnezeu. Dar cine este binecuvântat astfel? Oricine are cu adevărat o astfel de hotărâre și devotament și poate într-adevăr juca un rol important în lucrarea casei lui Dumnezeu ar putea primi această binecuvântare și nu va mai experimenta suferință majoră din cauza bolii. Să lăsăm acest subiect deoparte și să vorbim despre boală; aceasta este ceva ce majoritatea oamenilor vor experimenta în timpul vieții lor. Prin urmare, ce fel de boală urmează să experimenteze cineva și cum va fi sănătatea sa, la un anumit moment sau la o anumită vârstă, sunt toate lucruri rânduite de Dumnezeu, iar oamenii nu pot decide aceste lucruri pentru ei înșiși; la fel ca momentul în care se naște cineva, ei nu sunt în stare să-l decidă pentru ei înșiși. Așadar, nu este o nesăbuință să te simți tulburat, anxios și îngrijorat de lucruri pe care nu le poți decide singur? (Ba da.) Oamenii ar trebui să se apuce să rezolve lucrurile pe care le pot rezolva singuri, iar pentru acele lucruri pe care nu le pot face singuri, ar trebui să-L aștepte pe Dumnezeu; oamenii ar trebui să se supună în tăcere și să-I ceară lui Dumnezeu să-i protejeze – aceasta este mentalitatea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Când boala chiar lovește și moartea e aproape, oamenii ar trebui să se supună, să nu se plângă, să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să nu spună lucruri care Îl hulesc sau Îl atacă pe Dumnezeu. În schimb, oamenii ar trebui să-și asume locul potrivit de ființe create și să experimenteze și să aprecieze tot ce vine de la Dumnezeu – nu ar trebui să încerce să aleagă lucruri pentru ei înșiși. Aceasta ar putea să fie o experiență specială care îți îmbogățește viața și nu e neapărat un lucru rău, nu-i așa? Prin urmare, când vine vorba de boală, atunci când gândurile și părerile greșite ale oamenilor cu privire la originea bolii sunt înlăturate în primul rând, ei nu-și vor mai face griji în privința asta. În plus, oamenii nu au puterea de a controla lucruri cunoscute sau necunoscute și nici nu sunt capabili să le controleze, întrucât toate aceste lucruri sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu. Atitudinea și principiile de practică pe care ar trebui să le aibă oamenii sunt să aștepte și să se supună. De la înțelegere la practică, totul ar trebui să se facă în conformitate cu adevărurile-principii – asta înseamnă să urmărești adevărul.

Unii oameni își fac mereu griji în legătură cu boala lor, spunând: „Voi putea să o îndur dacă boala mea se agravează? Dacă starea mea se deteriorează, mă va ucide? M-am supus deja lui Dumnezeu, deci va lăsa Dumnezeu această boală să-mi ia viața? Trebuie să mă operez pentru această boală? Și dacă mă operez, voi muri pe masa de operație?” Ce rost are să te gândești la aceste lucruri? Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Bazându-te pe tine însuți, cu siguranță nu vei putea să o înduri. Nimeni nu vrea să fie nevoit să îndure boala și nimeni nu zâmbește larg, nu se simte fericit și nu sărbătorește când se îmbolnăvește. Nu există nimeni de felul acesta, pentru că aceasta nu este umanitate normală. Când oamenii normali se îmbolnăvesc, toți suferă și se simt tulburați și au o anumită limită la ceea ce pot îndura. Dar dacă oamenii vor mereu să depindă de propria lor putere pentru a scăpa de boală și a se elibera de ea, care va fi rezultatul final? Nu numai că nu vor putea să-și aline suferința, dar vor suferi și se vor simți și mai tulburați. De aceea, cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ar trebui să cauți adevărul și să cauți cum să practici în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să-ți cunoști propria corupție și cerințele irezonabile pe care le ai de la Dumnezeu. Cu cât suferi mai mult din cauza bolii, cu atât mai mult ești testat în ceea ce privește supunerea adevărată. Prin urmare, dacă ești încă în stare să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu în timp ce înduri boala și te poți abține să te plângi de Dumnezeu și, de asemenea, să renunți la cerințele tale irezonabile de la El, chiar dacă ești bolnav pe moarte, aceasta arată că ești cineva care urmărește cu sinceritate adevărul și se supune lui Dumnezeu, că ai mărturie și că loialitatea și supunerea ta față de Dumnezeu sunt reale, că nu sunt sloganuri sau doctrine, ci în schimb rezistă la testare. Asta este ceea ce se cuvine să practice oamenii atunci când se îmbolnăvesc. Când te îmbolnăvești, într-o privință, acest lucru este menit să-ți dezvăluie toate cerințele tale irezonabile, toate închipuirile și noțiunile tale nerealiste despre Dumnezeu, iar în altă privință este menit să-ți testeze credința în Dumnezeu și supunerea față de El. Dacă treci testul în aceste privințe, atunci ai o mărturie adevărată și o dovadă reală a credinței tale în Dumnezeu, a loialității și supunerii tale față de El. Asta este ceea ce vrea Dumnezeu și este ceea ce o ființă creată ar trebui să aibă și să trăiască. Nu sunt toate acestea lucruri pozitive? (Ba da.) Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le urmărească. Mai mult, dacă Dumnezeu te poate lăsa să te îmbolnăvești, nu poate El, de asemenea, să-ți ia boala oricând și oriunde? (Poate.) Deci nu poate El, de asemenea, să facă astfel încât boala să rămână în tine și să nu dispară? (Ba da, poate.) Și dacă Dumnezeu face astfel încât boala ta să rămână în tine, vei mai fi în stare să-ți faci datoria? Vei mai putea să te ții ferm de credința ta în Dumnezeu? Nu va fi acesta un test pentru tine? (Ba da, va fi.) Dacă te îmbolnăvești și te recuperezi după câteva zile sau una sau două luni și nu s-a dezvăluit cum sunt credința ta în Dumnezeu și loialitatea și supunerea ta față de El, atunci nu se poate determina dacă ai mărturie sau nu. Îi este ușor unei persoane să suporte o boală care durează doar câteva zile sau una sau două luni. Dar dacă boala continuă timp de doi sau trei ani, iar credința ta și supunerea și loialitatea ta față de Dumnezeu nu se schimbă, ci, în schimb, devin din ce în ce mai practice, nu vei avea atunci mărturie? (Ba da.) Aceasta este creștere în viață și acesta este un câștig. Așadar, în timp ce cineva care urmărește realmente adevărul este bolnav, el experimentează diversele beneficii aduse de boala sa și nu se grăbește să scape de ea. Nu își face griji cu privire la consecințele sau problemele care ar putea apărea dacă boala sa se prelungește, respectiv dacă se va agrava sau dacă el va muri. În timp ce nu se îngrijorează de aceste lucruri, el este, de asemenea, capabil să pătrundă activ și să caute adevărul pentru a-și rezolva firile corupte și cerințele sale irezonabile de la Dumnezeu și, prin urmare, să obțină credință adevărată în Dumnezeu, loialitate și supunere față de El. Ajunge să aibă mărturie și, de asemenea, câștigă foarte mult în ceea ce privește dobândirea intrării sale în viață și schimbarea firii și construiește o temelie solidă pentru dobândirea mântuirii. Cât de minunat este acest lucru! Mai mult, o boală poate fi majoră sau poate fi minoră, dar în ambele cazuri, este o încercare și o rafinare pentru oameni. Unele boli nu durează mult și oamenii sunt în stare să le îndure. În timp ce oamenii experimentează astfel de boli, ei nu-și pierd credința în Dumnezeu, nu se plâng și sunt supuși lui Dumnezeu. Manifestările lor sunt practic conform standardului și, după ce le-au experimentat, au câștigat ceva și se simt destul de mulțumiți. Așa stau lucrurile în cazul bolilor obișnuite. Totuși, există unele boli care, în ciuda faptului că se ameliorează după o perioadă de tratament, reapar și se agravează, până când boala devine în cele din urmă atât de gravă încât nici spitalele mari nu o pot trata, iar persoana care suferă de ea s-ar putea confrunta cu moartea în orice moment. Ce înseamnă asta? Înseamnă că mai are un timp limitat de trăit, că aceasta nu mai este perioada în care nu este bolnavă iar moartea este o perspectivă îndepărtată și că, în schimb, se confruntă cu sfârșitul zilelor sale – adică se confruntă cu cel mai dificil, cel mai important moment din viața sa: moartea. Fiecare persoană se simte tulburată, anxioasă, îngrijorată și neajutorată când moartea se apropie de ea – acesta este momentul final, cel mai dificil din viața unei persoane. Cu cât oamenii se tem mai mult de moarte, cu atât moartea se apropie mai mult de ei și cu cât vor mai puțin să se confrunte cu moartea, cu atât mai mult îi apasă. Ce au de făcut? Ar trebui să încerce să o evite, să o respingă, să i se împotrivească, să se plângă de ea sau ar trebui să încerce să-I impună condiții lui Dumnezeu? Niciuna dintre aceste abordări nu va funcționa și nu ele le pot da oamenilor posibilitatea să scape de moarte. Indiferent cât de tulburați și anxioși se simt, este inutil. Care este cel mai tulburător lucru pentru o persoană când ajunge în momentul morții sale? Poate că înainte îi plăcea să mănânce carne, dar acum trupul său nu mai este în stare și nu o poate mânca și dacă ar vrea; poate că înainte îi plăcea să se îmbrace elegant, dar acum nu mai are nicio ocazie să poarte acele haine frumoase. Moartea este cel mai dureros lucru dintre toate și, când se gândește la ea, simte ca și cum un cuțit i se răsucește în inimă și nu se poate abține să verse lacrimi. Înainte, când nu era grav bolnavă, credea că moartea nu este înfricoșătoare: „Cine nu se confruntă cu moartea? Dacă mor, mor!” Acum, însă, își dă seama că aceste cuvinte nu se rostesc ușor. Când se confruntă cu adevărat cu moartea, cu cât se gândește mai mult la ea, cu atât se simte mai speriată, mai neajutorată și mai îndurerată. Dar chiar dacă nu vrea să moară, ce poate face? Tot trebuie să moară; nimeni nu poate scăpa de asta. Moartea îi prinde pe oameni în capcană; în inimile lor, ei nu vor să moară, totuși, moartea le umple atât inimile, cât și mințile. Poți fi cu adevărat sigur când vei muri? Unii oameni spun că li s-a ghicit soarta și știu anul, luna și ziua morții lor. Chiar poți fi sigur de asta? (Nu.) Nu poți fi sigur când vei muri – și acesta nu este cel mai important lucru. Cheia este care va fi atitudinea ta dacă boala ta ți-ar putea provoca moartea foarte curând. Aceasta este o întrebare la care ar trebui să meditezi și să te gândești. Vei înfrunta moartea cu o atitudine de supunere sau o vei aborda cu o atitudine de opoziție, respingere sau reticență? Ce atitudine ar trebui să ai? (O atitudine de supunere.) Această supunere nu poate fi obținută și pusă în practică doar la nivel declarativ. Cum poți obține această supunere? Ce înțelegere trebuie să ai înainte să poți obține supunerea de bunăvoie? Nu e un lucru simplu, nu-i așa? (Nu, nu este.) Așadar, spuneți ce este în inimile voastre. (Dacă mă îmbolnăvesc grav, atunci mă voi gândi că, și dacă mor cu adevărat, suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu sunt în aceasta și, deoarece omul este atât de profund corupt, dacă mor, aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, iar omul nu are dreptul să-I ceară lui Dumnezeu să-l protejeze de moarte. Mă voi gândi, de asemenea, că am ajuns să văd calea cea dreaptă în viață și am înțeles, de asemenea, destul de multe adevăruri prin credința în Dumnezeu, așa că totul va fi meritat, chiar dacă mor exact în acel moment.) Este acesta modul corect de a gândi? Se poate spune că are o anumită bază teoretică? (Da.) Cine mai vrea să vorbească? (Dacă într-o zi mă voi îmbolnăvi cu adevărat și voi fi pe punctul de a mă confrunta cu moartea, acestea vor fi, de asemenea, suveranitatea și predeterminarea lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult m-aș frământa sau m-aș îngrijora, nu va fi de niciun folos. Voi petrece puținul timp care mi-a mai rămas axându-mă pe cum pot să-mi fac bine datoria. În acest fel, chiar dacă mor, nu voi avea regrete. A avea o oarecare supunere față de Dumnezeu în ultimele mele zile va fi mult mai bine decât a trăi în groază și teroare.) Ce credeți despre această înțelegere? Nu e puțin mai bună? (Ba da.) Așa e, acesta este modul în care ar trebui să privești chestiunea morții. Toți trebuie să înfrunte moartea în viața lor, adică moartea este lucrul pe care toți trebuie să-l înfrunte la sfârșitul călătoriei lor. Totuși, există diferite naturi ale morții. Una dintre acestea este că, la momentul predeterminat de Dumnezeu, o persoană și-a îndeplinit propriile misiuni și Dumnezeu trage o linie sub viața ei fizică, astfel încât aceasta ajunge la sfârșit, dar asta nu înseamnă că viața ei s-a încheiat. Când trupul cuiva încetează să existe, viața lui s-a încheiat – așa stau lucrurile? (Nu.) Forma în care va exista viața ta după moarte depinde de cum tratezi lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu în timp ce ești în viață – acest lucru este foarte important. Forma în care vei exista după moarte, sau dacă vei exista sau nu, depinde de atitudinea ta față de Dumnezeu și față de adevăr în timp ce ești în viață. Dacă, în timp ce ești în viață, când te confrunți cu moartea și cu tot felul de boli, atitudinea ta față de adevăr este una de răzvrătire, opoziție și aversiune, atunci în ce mod vei exista când viața ta fizică se va sfârși? Cu siguranță vei exista într-un alt fel, iar viața ta sigur nu va continua. Dimpotrivă, dacă în timpul vieții, atunci când ai conștiință în trup, atitudinea ta față de adevăr și de Dumnezeu este una de supunere și loialitate și ai credință adevărată, atunci, chiar dacă viața ta fizică ajunge la final, viața ta tot va continua să existe într-o altă formă, într-un alt tărâm. Aceasta este definiția morții. Mai este un punct de adăugat: chestiunea morții este de aceeași natură ca orice alt eveniment major din viață; niciunul dintre aceste lucruri nu depinde de alegerea umană, cu atât mai puțin pot fi schimbate de voința umană, ci, mai degrabă, sunt toate sub predeterminarea și suveranitatea Creatorului. Dacă cineva ar implora ca moartea să vină, e posibil să nu moară; dacă ar implora să trăiască, e posibil să nu trăiască. Toate acestea sunt sub suveranitatea și predeterminarea lui Dumnezeu și sunt lucruri schimbate și hotărâte de autoritatea Sa, de firea Lui dreaptă și de suveranitatea și rânduielile Sale. Așadar, chiar dacă tu contractezi o boală gravă sau potențial fatală, nu vei muri neapărat. Cine ia decizia cu privire la moartea ta? (Dumnezeu.) Dumnezeu face asta; oamenii nu pot lua decizia cu privire la acest fapt, la fel cum nu poți alege cine sunt părinții tăi sau ora și locul nașterii tale. Când vine vorba de chestiunile bolii și ale morții, cea mai înțeleaptă abordare este să lași lucrurile să-și urmeze cursul natural și să te supui, să nu faci alegeri și să nu consumi niciun gând sau energie pentru aceste chestiuni, nici să te simți tulburat, anxios sau îngrijorat în legătură cu ele. De vreme ce oamenii nu sunt capabili să aleagă pentru ei înșiși, să consume atât de multă energie și gânduri în privința acestei chestiuni reprezintă o nesăbuință și o lipsă de înțelepciune. Ceea ce ar trebui să facă oamenii atunci când se confruntă cu chestiunea extraordinar de importantă a morții este să nu se tulbure, să nu se agite sau să se teamă de ea, dar ce? Oamenii ar trebui să aștepte, da? (Da.) Nu-i așa? Așteptarea înseamnă să aștepte moartea? Să aștepte să moară atunci când se confruntă cu moartea? Așa este? (Nu, oamenii ar trebui să o înfrunte în mod pozitiv și să se supună.) Așa e, nu înseamnă să aștepți moartea. Nu rămâne împietrit în fața morții și nu-ți folosi toată energia gândindu-te la moarte. Nu te gândi toată ziua: „Oare voi muri? Când voi muri? Ce voi face după ce voi muri?” Pur și simplu nu te gândi la asta. Unii spun: „De ce să nu mă gândesc la asta? De ce să nu mă gândesc la asta când sunt în pragul morții?” Fiindcă nu se știe dacă vei muri sau nu și nici dacă Dumnezeu îți va permite să mori – aceste lucruri sunt necunoscute. Mai exact, nu se știe când vei muri, unde, la ce oră sau cum se va simți trupul tău când vei muri. Oare nu ești nesăbuit dacă îți macini creierul, gândindu-te și meditând la lucruri pe care nu le cunoști și fiind anxios și îngrijorat din cauza lor? De vreme ce asta te face un nesăbuit, nu ar trebui să îți macini creierul pentru aceste lucruri.

Cu orice chestiune s-ar confrunta oamenii, ar trebui s-o abordeze întotdeauna cu o atitudine pozitivă, iar acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când vine vorba de chestiunea morții. Să ai o atitudine pozitivă nu înseamnă să aștepți moartea, să cedezi în fața ei sau să o urmărești în mod activ. Atunci, ce înseamnă? (Să te supui.) Supunerea este o atitudine față de chestiunea morții, iar a renunța la această chestiune și a nu te gândi la ea este cea mai bună abordare. Unii oameni spun: „De ce să nu mă gândesc la asta? Dacă nu mă gândesc bine la această chestiune, o pot depăși? Pot renunța la ea?” Da, poți. Și de ce spun asta? Spune-Mi, a fost momentul nașterii tale un lucru pe care l-ai gândit tu? Înfățișarea ta, vârsta ta, domeniul de activitate în care te afli și faptul că poți să crezi în Dumnezeu și să stai aici ascultând o predică – sunt toate acestea lucruri pe care le-ai gândit tu? Nu sunt; ai ajuns unde ești astăzi odată cu trecerea zilelor și a lunilor, trăind o viață normală. Acest lucru este foarte natural. Moartea este la fel. O persoană trăiește fără să-și dea seama până la maturitate, la vârsta de mijloc și la bătrânețe, iar în cele din urmă sosește moartea. Nu va veni mai devreme pentru că te gândești mereu la ea, nici nu va fi evitată pentru că nu te gândești la ea. Nu se schimbă în funcție de voința umană, așa că nu este nevoie să te gândești la ea. Dacă urmează să te confrunți cu moartea în viitorul apropiat, atunci a te gândi la ea tot timpul va pune o presiune invizibilă asupra ta. Această presiune te va umple de groază față de viață și de existență, făcându-te să nu ai o atitudine pozitivă și, în schimb, făcându-te și mai demoralizat. O persoană care se confruntă cu moartea nu are niciun interes și nicio atitudine pozitivă față de nimic; îi rămâne doar demoralizarea. Când se gândește că va muri în curând, că totul s-a terminat pentru ea și că, indiferent ce urmărește sau face, nu poate schimba faptul că va muri, simte că nu mai are nimic de așteptat sau nicio motivație și că nu are niciun sens să urmărească sau să facă ceva. În consecință, tot ceea ce face are elementul și natura negativității și a morții. Așadar, este ușor să nu te simți tulburat sau anxios când vine vorba de chestiunea morții? Dacă această chestiune este pur și simplu un rezultat al raționamentului și imaginației tale mentale, atunci este o alarmă falsă și te sperii singur – moartea ta pur și simplu nu se va întâmpla prea curând, așadar, ce rost are să te gândești la ea? A te gândi la ea devine și mai inutil. Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla întotdeauna; ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, indiferent cum te-ai gândi la acel lucru. Să te temi de ea e inutil, la fel și să te îngrijorezi în privința ei. Moartea nu poate fi evitată dacă te îngrijorezi în privința ei și nici nu te va cruța doar pentru că ți-e frică de ea. Prin urmare, dacă te simți constrâns în inima ta când vine vorba de moarte, ar trebui să-I încredințezi această chestiune lui Dumnezeu prin rugăciune. Atât timp cât ne supunem orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, putem fi eliberați de sentimentul de a fi constrânși de moarte. Când murim este o chestiune rânduită de Dumnezeu. Trebuie doar să ne supunem orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu în inimile noastre, și asta este tot. Nu este mult mai simplu să practici în acest fel? Un alt aspect este că ar trebui să ai o atitudine pozitivă față de moarte. Spuneți-Mi, cine dintre miliardele de oameni de pe tot globul are binecuvântarea de a auzi atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, de a înțelege atât de multe dintre adevărurile vieții și de a înțelege atât de multe taine? Cine poate primi îndrumarea, aprovizionarea, grija și protecția personală a lui Dumnezeu? Cine are aceste binecuvântări? Foarte puțini oameni le au. Așadar, pentru voi toți – voi care sunteți în prezent capabili să trăiți în casa lui Dumnezeu și să primiți mântuirea și aprovizionarea Sa, și v-ați bucurat de atât de multe binecuvântări – chiar dacă ați muri chiar acum, ar merita. Doar pe baza acestui punct, nu ar trebui să fiți îngroziți de moarte, nici nu ar trebui să fiți constrânși de chestiunea morții. Chiar dacă nu te-ai bucurat deloc de gloria și bogăția lumii, ai primit, totuși, mila Creatorului și ai auzit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu – nu este aceasta o mare fericire? (Ba da.) Oricâți ani trăiești în viața asta, totul merită și nu ai regrete, fiindcă ți-ai făcut mereu datoria în lucrarea lui Dumnezeu, ai înțeles adevărul, tainele vieții, calea și obiectivele pe care ar trebui să le urmărești în viață – ai câștigat atât de mult! Ai trăit o viață însemnată! Deși nu poți explica asta foarte clar, ești capabil să practici unele adevăruri și să deții o parte din realitate, iar asta dovedește că ai dobândit o oarecare aprovizionare a vieții și ai înțeles câteva adevăruri din lucrarea lui Dumnezeu. Ai câștigat atât de mult – un adevărat belșug – iar asta e o binecuvântare grozavă! De la începutul istoriei omenirii, de-a lungul veacurilor, nimeni nu s-a bucurat de această binecuvântare, totuși, voi vă bucurați de ea. Așadar, și dacă ați muri chiar acum, nu ați face-o de bunăvoie? (Ba da.) Dacă aveți această disponibilitate, atunci există o supunere adevărată în atitudinea voastră față de moarte. Dacă, pe de o parte, oamenii au o înțelegere adevărată a morții și, pe deasupra, cooperează activ și se supun cu adevărat și au atitudinea corectă pe care ar trebui să o aibă față de moarte, atunci sentimentele lor de tulburare, anxietate și îngrijorare față de moarte nu se diminuează foarte mult? (Ba da.) Se diminuează foarte mult. Unii spun: „Tocmai am terminat de ascultat această părtășie, dar nu simt că aceste sentimente s-au atenuat prea mult. Poate că durează ceva timp. Mai ales oamenii în vârstă și cei care sunt bolnavi se gândesc mult la moarte.” Oamenii își cunosc dificultățile. Când sunt bolnavi de mult timp, ei trag linie și se gândesc: „Am crezut în Dumnezeu în toți acești ani, iar oamenii care au avut aceeași boală ca mine au murit demult. Dacă s-au reîntrupat, probabil că acum au vreo douăzeci-treizeci de ani. Am trăit atât de mulți ani datorită harului lui Dumnezeu. I-am primit pe toți gratuit. Dacă n-aș crede în Dumnezeu, aș fi mort demult. Când am mers la spital pentru consultație, doctorii au fost uluiți. Ce avantaj și binecuvântare mare am! Dacă aș fi murit acum 20 de ani, atunci n-aș mai fi auzit aceste adevăruri și predici și nu le-aș fi înțeles. Dacă aș fi murit în felul acela, n-aș fi câștigat nimic. Chiar dacă aș fi dus o viață lungă, n-ar fi fost decât o viață deșartă și irosită. Acum, am trăit toți acești ani în plus și am fost foarte favorizat. Nu m-am gândit la moarte în toți acești ani și nu mi-e teamă de ea!” Dacă oamenii se tem mereu de moarte, atunci se vor gândi mereu la toate întrebările legate de moarte. Dacă oamenilor nu le e frică să moară și nu sunt îngroziți de moarte, atunci asta arată că au suferit mai mult decât suficient și că nu mai sunt îngroziți de ea. Unii spun: „Dacă cineva nu e îngrozit de moarte, înseamnă asta că el o caută?” Nu, nu este așa. Căutarea morții este un tip de atitudine negativă, evazivă, în vreme ce tot ce am spus anterior despre a nu te gândi la moarte este o atitudine obiectivă, pozitivă; adică, a privi moartea cu indiferență, a nu o percepe ca atât de importantă, a nu te gândi la ea ca la un eveniment atât de dureros care provoacă tristețe; a nu-ți mai face griji în privința ei, a nu mai fi preocupat de ea, a nu mai fi robul ei, a o lăsa departe în urma ta – oamenii care pot face asta au o anumită experiență a morții. Dacă un om e mereu înrobit și constrâns de boală și moarte, cufundat mereu în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, nu-și poate îndeplini datoria în mod normal sau nu poate trăi normal, atunci ar trebui să asculte mai multe mărturii experiențiale despre moarte, să vadă cum o experimentează și o înțeleg în experiența lor cei care pot privi moartea cu indiferență și apoi vor fi capabili să câștige un lucru prețios.

Moartea nu este o problemă ușor de rezolvat și este cea mai mare dificultate a omului. Dacă cineva îți spune: „Firile tale corupte sunt atât de grave, iar umanitatea ta este de asemenea rea. Dacă nu urmărești cu sinceritate adevărul și, prin urmare, faci multe lucruri rele în viitor, atunci vei merge jos, în iad, și vei fi pedepsit!”, s-ar putea să te simți supărat pentru o vreme după ce auzi asta. Ulterior, s-ar putea să te gândești: „Trebuie să urmăresc cu seriozitate adevărul și trebuie să mă pocăiesc!” și, după o noapte de somn, nu te vei mai simți atât de supărat. Totuși, dacă te îmbolnăvești de o boală potențial fatală și s-ar putea să nu mai ai mult de trăit, atunci aceasta nu este ceva ce poate fi rezolvat cu o noapte de somn și nu se poate renunța la ea atât de ușor. Este necesară o perioadă de călire. Cei care urmăresc realmente adevărul pot ieși din tulburarea și anxietatea fricii de moarte și pot alunga groaza din inimile lor căutând adevărul – atât timp cât oamenii caută adevărul, nu există nicio problemă pe care să nu o poată rezolva. Dacă oamenii nu caută adevărul și încearcă să folosească metode umane pentru a rezolva această problemă, atunci nu pot decât să se simtă constant tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu ea. Când lucrurile sunt de nerezolvat, ei iau măsuri extreme pentru a încerca să le rezolve. Există, de asemenea, unii oameni care adoptă o atitudine demoralizată, negativă, spunând: „Dacă mor, mor. Cui îi e frică de moarte? După moarte, pur și simplu mă voi reîncarna și voi trăi din nou!” Poți fi sigur de asta? Doar cauți să te consolezi și asta nu rezolvă problema. Motivul pentru aceasta este că toate lucrurile și totul, vizibil sau invizibil, material sau imaterial, sunt controlate și stăpânite de mâinile Creatorului și nimeni nu-și poate controla propriul destin. Fie că este vorba de boală sau de moarte, singura atitudine pe care ar trebui să o aibă oamenii este cea de înțelegere, acceptare și supunere; oamenii nu ar trebui să abordeze aceste lucruri conform închipuirilor sau noțiunilor lor sau să caute o cale de ieșire, cu atât mai puțin să le respingă sau să li se împotrivească. Dacă tu continui să încerci să rezolvi problemele bolii și ale morții folosind propriile metode, atunci cu cât trăiești mai mult, cu atât vei suferi mai mult, cu atât vei deveni mai deprimat și cu atât vei fi mai prins în capcană. La sfârșit, tot va trebui să mergi pe calea morții, iar finalul tău va fi cu adevărat același cu moartea ta – vei fi mort de-a binelea. Fie că te confrunți cu o boală pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine sau te confrunți cu moartea, dacă poți căuta activ adevărul și poți recunoaște că, în calitate de ființă creată, ar trebui să te supui tuturor rânduielilor lui Dumnezeu, inclusiv evenimentelor majore precum boala și moartea, și ești în stare să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, chiar dacă mori, atunci asta înseamnă a fi capabil să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, iar acest lucru este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă te bazezi pe puterile și metodele omului ca să faci față acestor lucruri și încerci din răsputeri să le rezolvi sau să scapi de ele, atunci, chiar dacă în final nu mori și reușești temporar să eviți momentul morții, deoarece nu ai înțelegere, acceptare și supunere adevărată față de Dumnezeu și adevăr, ceea ce te face să nu aduci mărturie în această chestiune, atunci când te vei confrunta din nou cu aceeași problemă, aceasta va fi în continuare un test major pentru tine. Vei avea în continuare posibilitatea de a-L trăda pe Dumnezeu și de a cădea, iar acesta va fi, fără îndoială, un lucru periculos pentru tine. Prin urmare, dacă tu chiar te confrunți acum cu boala sau cu moartea, atunci dă-Mi voie să-ți spun, este mai bine să profiți de această situație reală chiar acum pentru a căuta adevărul și a rezolva această chestiune de la rădăcină, în loc să aștepți ca moartea să vină cu adevărat, doar pentru a fi prins nepregătit, a te simți pierdut, perplex și neajutorat și, în consecință, a face lucruri pe care le vei regreta pentru tot restul vieții și pe care nu le vei putea remedia niciodată. Dacă faci astfel de lucruri, ar putea duce la un final de distrugere pentru tine. Prin urmare, indiferent ce te așteaptă, ar trebui mai întâi să înfrunți situația și să cauți adevărul, și să-ți începi pătrunderea în adevărurile pe care ar trebui să le înțelegi și în cunoașterea pe care ar trebui să o ai. Dacă te simți tot timpul tulburat, anxios și îngrijorat în legătură cu lucruri precum boala și trăiești cuprins de astfel de emoții negative, atunci ar trebui să începi să cauți adevărul chiar acum și să rezolvi aceste probleme cât de curând posibil.

Emoții negative precum tulburarea, anxietatea și îngrijorarea au aceeași natură ca alte diverse tipuri de emoții negative. Ele sunt tot felul de emoții negative care apar în oameni fiindcă aceștia nu înțeleg adevărul și trăiesc încătușați de numeroasele lor firi corupte satanice sau trăiesc asediați și afectați de tot felul de gânduri satanice. Aceste emoții negative îi fac pe oameni să trăiască perpetuu cu tot felul de gânduri și păreri greșite, precum și să fie mereu controlați de tot felul de gânduri și opinii greșite, ceea ce le afectează și obstrucționează urmărirea adevărului. Desigur, aceste tipuri de emoții negative de tulburare, anxietate și îngrijorare tulbură și dirijează viețile oamenilor, le afectează urmărirea adevărului și îi împiedică să îl urmărească. Prin urmare, deși aceste emoții negative sunt emoții într-un sens simplu, funcția lor nu trebuie subestimată; efectul pe care îl au asupra oamenilor și consecințele pe care le provoacă asupra a ceea ce urmăresc oamenii și a căii pe care merg aceștia sunt periculoase. În orice caz, când un om are adesea tot felul de emoții negative care ies la suprafață ca să-l perturbe, el ar trebui imediat să descopere și să disece de ce aceste emoții negative apar adesea și de ce este adesea deranjat de ele. De asemenea, într-un anumit mediu special, aceste emoții negative vor deranja tot timpul acea persoană și îi va perturba grav urmărirea adevărului – acestea sunt lucruri pe care oamenii trebuie să le înțeleagă. Odată ce au înțeles aceste lucruri, următorul lucru pe care trebuie să-l facă este să se gândească cum să caute și să înțeleagă adevărul în această chestiune, să se străduiască să nu mai fie deranjați și afectați de aceste gânduri și opinii greșite și să le înlocuiască cu adevărurile-principii învățate de la Dumnezeu. Odată ce au înțeles adevărurile-principii, următorul pas este să practice în conformitate cu adevărurile-principii învățate de la Dumnezeu. În timp ce fac asta, toate emoțiile lor negative vor ieși la iveală ca să-i perturbe, doar ca să fie treptat îndepărtate și ca ei să se răzvrătească împotriva lor, una câte una, până când, fără ca ei să-și dea seama, vor lăsa în urmă toate aceste emoții negative. Așadar, pe ce se bazează îndepărtarea diverselor emoții negative? Se bazează pe faptul că oamenii le disecă și le înțeleg, pe faptul că oamenii acceptă adevărul și, mai mult decât atât, pe faptul că oamenii urmăresc și practică adevărul. Nu-i așa? (Așa este.) Pe măsură ce oamenii urmăresc și practică treptat adevărul, ei îndepărtează și renunță treptat la toate diversele lor emoții negative. Așadar, privind lucrurile acum, care credeți că sunt mai ușor de îndepărtat și la care se renunță mai ușor, la aceste emoții negative sau la firile corupte? (Emoțiile negative sunt mai ușor de îndepărtat.) Credeți că emoțiile negative sunt mai ușor de îndepărtat? Diferă de la om la om. Unele nu sunt mai greu sau mai ușor de îndepărtat decât celelalte, doar depinde de persoană. În orice caz, începând cu părtășia despre renunțarea la emoțiile negative, am adăugat un anumit conținut la urmărirea de către oameni a schimbării firii, și anume renunțarea la diverse emoții negative. Renunțarea la emoțiile negative se face în primul rând pentru înlăturarea unor gânduri și opinii greșite, pe când înlăturarea firilor corupte necesită o înțelegere a esenței firilor corupte. Spuneți-Mi, care e mai ușoară, înlăturarea emoțiilor negative sau a firilor corupte? De fapt, niciuna dintre probleme nu este ușor de rezolvat. Dacă ești cu adevărat hotărât și poți căuta adevărul, atunci orice problemă încerci să rezolvi nu va fi deloc o problemă. Totuși, dacă nu urmărești adevărul și nu ești capabil să simți cât de grave sunt cu adevărat aceste probleme, atunci nu va fi ușor, indiferent ce problemă încerci să rezolvi. Când vine vorba despre aceste lucruri negative, ostile, trebuie să accepți adevărul, să-l practici și să i te supui, pentru a le rezolva și a le înlocui cu lucruri pozitive. Procesul e mereu același și necesită mereu ca oamenii să se răzvrătească împotriva lucrurilor negative și să accepte lucrurile pozitive și active și pe cele care sunt în conformitate cu adevărul. Un aspect este să lucrezi asupra gândurilor și opiniilor tale, iar altul este să lucrezi asupra firilor tale; unul este să-ți înlături gândurile și opiniile, iar altul este să-ți înlături firile corupte. Desigur, aceste două lucruri uneori apar împreună și se implică unul pe celălalt. În orice caz, renunțarea la emoțiile negative este un lucru pe care oamenii ar trebui să-l practice când urmăresc adevărul. Bine, să încheiem aici părtășia de azi.

29 octombrie 2022