116 Doar oamenii sinceri au înfățișare umană
Demult, urmăream avere și faimă.
Renunțasem la principii;
Mințeam ca mod de viață.
Conștiința mea lipsea,
n-aveam nicio moralitate.
Integritate, demnitate, toate acestea
nu-nsemnau nimic pentru mine.
Trăiam ca să-mi hrănesc
pasiunile lumești: lăcomia, dorința,
musteam de păcat
cu o inimă grea, tulburată.
Nu puteam scăpa de-ntunericul etern.
Bogățiile, plăcerile trecătoare
nu puteau ascunde golul interior.
Spune-mi de ce e așa greu
să fii integru-n viață?
Ce fel de lume e asta în care
omul e așa viclean?
Cine să mă mântuie?
Am auzit vocea lui Dumnezeu
și m-am întors în fața Lui.
Adevărul din cuvintele Lui mă curăță.
Cuvintele Lui de judecată și mustrare
sunt tovarășii mei pe viață.
Accept cercetarea Lui,
ce-mi aduce pace-n inimă.
Gata cu minciunile de-acum,
trăiesc în lumină.
Onestă, cu inima deschisă,
am înfățișare umană, în sfârșit.
Profit citind cuvintele Lui,
citindu-le-n fiecare zi.
Pricep atâtea adevăruri,
reguli de conduită umană.
Am trecut prin încercări, I-am văzut fața.
În cuvintele Lui mi-am câștigat viață nouă
și pot fi un om onest.
Am auzit vocea lui Dumnezeu
și m-am întors în fața Lui.
Adevărul din cuvintele Lui mă curăță.
Cuvintele Lui de judecată și mustrare
sunt tovarășii mei pe viață.
Accept cercetarea Lui,
ce-mi aduce pace-n inimă.
Gata cu minciunile de-acum,
trăiesc în lumină.
Onest, cu inima deschisă,
am înfățișare umană, în sfârșit.
Sunt mereu recunoscătoare
pentru iubirea și mântuirea lui Dumnezeu!
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic.
