139 O, Dumnezeule, știi că Îți simt lipsa?
Te iubesc, în inimă, Dumnezeule,
dar mă simt nevrednică.
Fiindu-mi rușine să Te-ntâlnesc,
sunt atât de neliniștită.
Nu pot decât să hotărăsc în sinea mea să-mi ofer mintea și trupul.
Sunt gata să-ndur încercarea finală,
să îndur încercarea.
Dumnezeule, știi că aștept întoarcerea Ta?
Te rog, nu mă abandona.
Nu pot trăi fără Tine.
Deși nevrednică de a Te întâlni,
nu îmi voi pierde speranța.
Sunt plină de credință, iubindu-Te în tăcere.
Tot ce am Îți dedic, doar să Te mulțumesc.
Cu mare credință, salut întoarcerea Ta.
Salut întoarcerea Ta.
Dumnezeule, Te rog, așteaptă-mă,
să-Ți dăruiesc iubire.
Cred că mă iubești și nu pot trăi fără Tine!
Deși sunt slabă în trup,
mizerabilă și tristă,
poți să ai încredere în faptul că nu Te-am uitat.
Îmi urăsc trupul. Îl detest pe Satana.
Ce mult doresc să scap de nedreptate!
Ce mult doresc să scap de nedreptate!
Incapabilă de-a-Ți satisface dorința,
nu vreau să mor.
Până când nu Îți voi vedea zâmbetul nu mă voi simți mulțumită.
Am hotărâre și perseverare.
Nu sunt pasivă; Te iubesc,
Te iubesc cu-adevărat.
Oricât de multe sunt suferințele
sau cât de mari sunt obstacolele,
voi încerca să-Ți fiu pe plac,
voi încerca să-Ți fiu pe plac.
Când voi putea să trăiesc Chipul Tău,
sau întruchiparea inocenței și a vioiciunii?
Voi fi un om nou sfânt și Ție mă voi oferi.
Nu mă voi despărți de Tine niciodată!
Nu mă voi despărți de Tine niciodată!
