207 Nu voi lăsa regretul în inima mea
1
Timp de mulţi ani am crezut în Domnul, totuși nu am știut să urmăresc adevărul.
M-am agățat de ceremonii religioase, credința mea în Dumnezeu era nedeslușită și abstractă.
Am înțeles un pic din Biblie și am crezut că Îl cunosc pe Dumnezeu.
M-am sacrificat și am suferit pentru Domnul pentru a fi recompensat, pentru a fi încoronat.
Inima mea era plină de concepții și închipuiri despre Dumnezeu.
Inima mea tânjea după desfătarea harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu.
Când am văzut cuvântările Fiului Omului întrupat,
am folosit cuvintele Bibliei pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu.
M-am agățat de concepții religioase și credeam că aceasta este loialitate față de Domnul.
Cum au fost acțiunile mele diferite de cele ale fariseilor?
2
Când am trăit judecata cuvintelor lui Dumnezeu, a fost ca o trezire dintr-un vis.
Am văzut cât de nepotrivită și irațională fusese atitudinea mea față de Dumnezeu.
Lipsit de adevăr, adesea am folosit concepții și închipuiri pentru a-L măsura pe Dumnezeu.
Am emis judecăţi asupra lui Hristos și L-am negat, ca și cum El ar fi fost o persoană obișnuită.
Doar când am fost cucerit de cuvintele lui Dumnezeu amvăzut apariția lui Dumnezeu.
M-am disprețuit pentru că am fost prea arogant și orb pentru a-L vedea pe Dumnezeu.
Gândindu-mă la opunerea și nesupunerea mea trecută, m-am umplut de regrete.
Înclinându-mă în fața lui Dumnezeu, am simțit cel mai mare regret.
Am hotărât că voi urmări adevărul și voi trăi ca un om.
Țin cu tot dinadinsul să Îl urmez pe Dumnezeu și nu voi avea odihnă până ce nu voi dobândi adevărul.
