209 Remușcarea din timpul judecății
1
Trecând prin judecata lui Hristos, sunt copleșit de emoție.
Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este adevărul, arătând adevărul stricăciunii omenirii.
Reflectând asupra acțiunilor mele și a comportamentului meu, sunt plin de regret.
Arogant, vanitos, egoist și vrednic de dispreț, nu am nicio asemănare umană.
Fără judecata lui Dumnezeu, eu m-aș crede în continuare bun.
Cuvintele lui Dumnezeu mă alertează și mă previn; de ce nu mă trezesc?
El mă îndeamnă iar și iar, iubirea Lui e mai presus de iubirea de mamă.
Dumnezeu speră că toți vom practica ale Lui cuvinte și vom asculta de El.
2
Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și voia Lui a fost complet dezvăluită.
Văd că iubirea lui Dumnezeu pentru omenire este atât de mare și atât de reală.
Reflectând asupra acțiunilor mele și a comportamentului meu, sunt plin de regret.
Încăpățânarea și răzvrătirea mea repetată Îi aduc lui Dumnezeu atâta durere.
Drumul pe care am călătorit a fost pavat cu sângele și lacrimile Lui.
Dumnezeu speră că firile noastre se vor schimba curând.
Când judecata lui Dumnezeu va veni, eu nu voi mai fugi.
Sunt dornic să accept judecata și mustrarea pentru a fi curățit și desăvârșit.
Dumnezeu Și-a pus speranțe atât de mari în noi,
Dumnezeu încă așteaptă ca oamenii să Îi dea inimile.
Am văzut cele mai aprinse speranțe ale Sale pentru omenire.
Nu pot eșua să mă ridic la nivelul eforturilor minuțioase pe care le-a făcut Dumnezeu.
Îl voi iubi pe Dumnezeu și voi Îi alina inima pe vecie.
