215 Laudă către Dumnezeu din partea descendenţilor lui Moab
Copiii lui Moab jelesc în chinuri,
cu feţe ude de lacrimi.
Judecata lui Dumnezeu mă face să tremur.
Înlăcrimat, trupul meu e dat focului judecății.
Copiii lui Moab plâng în chinuri.
Nemiloasa judecată mă trimite în iad.
Chin şi mustrare vin peste mine.
În încercări Te caut, pe Tine Te strig.
Tot mai disperat, cu-atât mai mult mă urăsc.
E o tragedie, cred în Tine, însă nu sunt al Tău.
Mă simt vinovat şi mă blestem cu remuşcare.
Încercarea cuptorului îmi chinuie inima.
Copiii lui Moab plâng în chinuri,
dorinţa de-a fi binecuvântaţi
li s-a şters cu totul în judecata lui Dumnezeu,
stricăciunea fiind zdrobită de mustrare.
Mă căiesc, mă decid să-L iubesc pe Dumnezeu.
Copiii lui Moab aduc curată laudă.
Dumnezeu e încântător, Îl voi iubi mereu.
Eu cred, însă nu-Ţi fac pe plac,
nedemn să fiu numit om.
Având o conştiinţă, ar trebui să mă scol şi să-Ţi fiu martor.
Chiar şi dacă mă deteşti, eu tot Te voi iubi, fără teamă.
Deşi sunt un copil al lui Moab,
iubirea mea pentru Tine nu se schimbă.
Mulţi caută să-Ţi înţeleagă voia.
Mulţi vor să Te iubească deplin.
Îşi pregătesc mărturia ca să-Ţi facă pe plac.
Mulţi vor să-şi dea viaţa să-Ţi răsplătească iubirea.
Copiii lui Moab plâng în chinuri,
dorinţa de-a fi binecuvântaţi
li s-a şters cu totul în judecata lui Dumnezeu,
stricăciunea fiind zdrobită de mustrare.
Mă căiesc, mă decid să-L iubesc pe Dumnezeu.
Copiii lui Moab aduc curată laudă.
Dumnezeu e încântător, Îl voi iubi mereu.
