248 Iubirea sinceră a lui Dumnezeu
Am fost negativistă deseori
și-am plâns că mi-am pierdut prestigiul.
Încercările mi-au arătat
că mă preocupa doar viitorul
și eram copleșită de supărare.
Deseori am fost rebelă și-ncăpățânată,
încercând să scap de judecata lui Dumnezeu; conștiința nu m-a dojenit.
De-atâtea ori am hotărât să mă căiesc,
dar tot am făcut rău și am căzut în păcat.
Dumnezeule, judecata cuvintelor Tale mi-arată urâțenia,
văd clar corupția mea.
Nu mă pot ascunde nicăieri de rușine.
Credeam că-s dincolo de mântuire,
dar cuvintele Tale au spulberat ce-am înțeles greșit.
Uneori am căzut în ispita Satanei,
dar Tu m-ai vegheat și m-ai protejat în taină.
Când am gândit greșit și m-am opus Ție,
mi-ai arătat mereu răbdare și milă.
Nu Ți-ai amintit când am făcut fărădelegi;
mi-ai dat șansa să mă căiesc.
Dumnezeule, sunt neînsemnată și josnică,
dar Ție Îți pasă mereu de mine.
Oare-s demnă să fiu numită om de nu-Ți pot răsplăti iubirea?
Prin judecata, încercările și disciplinarea Ta,
Îți cunosc iubirea în sfârșit.
Îndur marea durere a rafinării,
dar firea coruptă mi-e curățată.
Când mă supun Ție și practic adevărul,
mă simt liniștită și în pace.
Sunt fericită să trăiesc după cuvintele Tale,
să mă tem de Tine și să resping răul.
Dumnezeule, judecata Ta e iubire.
Mi-a permis să ating măreața Ta mântuire.
Am trăit iubirea Ta sinceră
și vreau să Te iubesc și să mă supun Ție mereu.
