254 Pocăință
Bune intenții, sfatul zilelor de pe urmă,
trezesc omul din somn adânc.
Amintiri dureroase,
pete vechi îmi torturează conștiința.
În buimăceală, cu teamă mă rog,
solemn, în pocăință.
Ești prea blând,
dar eu Te-am înșelat cu iubire falsă.
Sufletu-mi rău n-a regretat.
Trăind în păcat, fără teamă.
Fără să-mi pese ce-ai simțit.
Dorind numai harul Tău.
Neliniștit, îmi plâng de milă,
Îmi pare rău, nu mă pot opri.
Autoamăgirea e greu de ascuns.
Fără a ști că ești credincios şi drept,
mi-am căutat scăparea.
Când lucrarea Ta e gata, cine Te poate opri?
Rămân doar regrete și oftat.
Trăind în păcat, în corupție,
vina mi-apasă inima.
Cuvinte sincere persistă în mine.
Urăsc cât de josnic am ajuns.
Cu mâna goală, cuvântu-Ți înfrunt.
Prea rușinat să Te văd. Mm...
