256 Cum să recuperez pierduta mântuire
Ai întrebat cât Te voi urma;
Am zis că mi-aș da tinerețea pentru a Te însoți.
Un murmur a venit din adâncul inimii mele,
a zdruncinat pământul și a făcut ca munții să se legene.
Am jurat cu obrajii de lacrimi pătați,
Dar nu mi-am cunoscut propria fățărnicie.
Cu timpul, schimbări mari îmi domolesc simțirea
și jurămintele către Tine au devenit minciuni.
În sfârșit am înțeles puținul ce l-am dat.
Să încerc să Te răsplătesc sunt numai vorbe goale.
Trezindu-mă din vis, îmi fac griji pentru mine.
Cum să recuperez pierduta mântuire?
Trezindu-mă din vis, îmi fac griji pentru mine.
Cum să recuperez pierduta mântuire?
Când ne-am cunoscut, contra Ta m-am răzvrătit.
Nu vreau să-mi amintesc aceste scene vechi.
Devotamentul meu fără loialitate
a adus asupra-Ți durere și mai mare.
În tinerețea mea, Tu ai lucrat atât de greu pentru mine,
dar cu nicio mulțumire n-ai fost răsplătit.
Acei ani s-au strecurat pe lângă mine și am dobândit puțin
Cui îi pot spune căința dinăuntru?
În sfârșit am înțeles puținul ce l-am dat.
Să încerc să Te răsplătesc sunt numai vorbe goale.
Trezindu-mă din vis, îmi fac griji pentru mine.
Cum să recuperez pierduta mântuire?
Trezindu-mă din vis, îmi fac griji pentru mine.
Cum să recuperez pierduta mântuire?
Grăbindu-mă încoace și încolo
Neputându-mă lega la inima Ta.
O dată ne-am întâlnit din întâmplare, dar nu Te-am recunoscut,
Ceea ce m-a lăsat cu și mai mari regrete.
