299 Așteptând veștile bune ale lui Dumnezeu
I
Cu ochi de dor, Tu chemi îndată.
Față în față cu cruda omenire, din suflet Tu grăiești.
Pentru o singură dorință suferi imense nedreptăți,
picurându-Ți speranța și al inimii sânge.
Niciodată n-ai așteptat prea multe, Tu dai totul
Nefiind străin de durere și prigoană.
O, Sfinte, cu a Ta frumusețe cine se măsoară?
Lucrarea Ta splendidă în veci va fi slăvită.
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Mai bine aș suferi să-Ți alin jalea inimii.
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Când florile înfloresc din nou, Îți voi asculta veștile bune.
II
În păcat am căzut, dar în lumină mă ridic
Tu mă înflăcărezi atât, sunt atât de recunoscător.
Dumnezeu întrupat, El suferă, eu cât ar mai trebui?
Dacă am cedat întunericului, cum aș putea să-L văd pe Dumnezeu?
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Mai bine aș suferi să-Ți alin jalea inimii.
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Când florile înfloresc din nou, Îți voi asculta veștile bune.
III
Când mă gândesc la ale Tale cuvinte,
mă fac să tânjesc după Tine.
Oricând Îți văd chipul,
în vina mea Te salut.
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Mai bine aș suferi să-Ți alin jalea inimii.
Cum aș putea de Tine să mă lepăd pentru o părelnică libertate?
Când florile înfloresc din nou, Îți voi asculta veștile bune.
