42. Am fost acaparată de invidie
Îndeplineam la biserică datoria de designer de imagini, iar ulterior am fost aleasă conducător de echipă. După o perioadă de cooperare, lucrarea echipei a făcut unele progrese, iar calitatea designului s-a îmbunătățit și ea. Conducătoarea mă prețuia mult și mă consulta aproape tot timpul în chestiunile legate de echipă. Totodată, dacă una dintre surori era într-o stare proastă sau îi lipseau anumite aptitudini tehnice, eram rugată să îi ofer mai multă părtășie și ajutor. În plus, am auzit că, în mai multe rânduri, conducătoarea îmi lăudase abilitățile de lucru în fața altor echipe, iar asta mi-a făcut mare plăcere, gândindu-mă că sunt mai bună decât alții și că am un calibru acceptabil.
În august 2019, sora Li Wen a fost transferată să-și facă datoria în echipa noastră. Conducătoarea a spus despre ea că are un calibru foarte bun și m-a rugat să mă axez pe cultivarea ei. În interacțiunile ulterioare, am constatat că Li Wen avea, într-adevăr, un calibru foarte bun. Uneori, identifica în imagini chestiuni care mie îmi scăpaseră, iar modificările pe care le sugera erau foarte creative și originale. O altă soră din echipă, Zhao Ling, o admira și ea. Așa stând lucrurile, m-am simțit cuprinsă de o oarecare panică și mă gândeam: „Dacă nu sunt la fel de bună ca Li Wen, cine o să mă mai admire? E inacceptabil. Trebuie să lucrez din greu la partea tehnică a datoriei mele.” Însă, oricât mă străduiam, tot nu eram la fel de bună ca Li Wen în privința aspectelor tehnice, și nici un aveam asupra chestiunilor o perspectivă la fel de cuprinzătoare ca a ei. Eram foarte dezamăgită. Ulterior, am văzut că Zhao Ling devenise foarte apropiată de Li Wen și că îi cerea ajutorul în orice problemă, iar când conducătoarea discuta cu noi despre diverse aspecte, opiniile și sugestiile lui Li Wen primeau deseori aprobarea tuturor. Mă simțeam dată deoparte. Mai ales atunci când, la plecare, conducătoarea a îndemnat-o pe Li Wen să practice mai mult, m-am simțit foarte deranjată și m-am gândit: „Nu neg că Li Wen are calibru bun, dar nici eu nu-s de lepădat! Înainte, au fost selectate multe dintre imaginile pe care le-am creat, și sunt și eu capabilă să rezolv probleme. De ce nu vezi asta?” Cu aceste idei în minte, am început să fiu invidioasă pe Li Wen și mă gândeam: „Înainte să apari tu, conducătoarea mă prețuia mai mult și îmi cerea părerea cu privire la orice, dar, de când ai ajuns aici, am fost dată deoparte, mi-ai furat toată «gloria»!” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai nedreptățită, așa c-am ajuns s-o urăsc pe Li Wen.
Mai târziu, am asistat la un conflict între Li Wen și o soră-gazdă, dar nu am oferit niciun fel de părtășie sau ajutor, ba chiar m-am bucurat de situația ei, gândindu-mă: „Nu te pricepi tu la toate cele? Nu te admiră toată lumea? Cum se face că nu ești în stare nici măcar să-ți gestionezi relația cu această soră-gazdă?” Uneori, sora-gazdă pomenea de față cu noi de obiceiurile personale enervante ale lui Li Wen, și cu toate că i-am spus s-o trateze corect pe Li Wen, în adâncul sufletului speram că va deveni ostilă față de ea; în felul acesta, n-ar mai crede toată lumea că Li Wen e așa grozavă și n-ar mai respecta-o toți atât de mult. Într-o zi, trebuia să scriem o scrisoare de informare cu privire la tehnicile noastre și aveam și de revizuit unele imagini. Mă pricepeam destul de bine la redactarea scrisorilor de informare, dar, amintindu-mi de laudele pe care i le adusese conducătoarea lui Li Wen, n-am vrut s-o fac. M-am gândit că redactarea scrisorilor era punctul slab al lui Li Wen, așa c-am lăsat-o pe ea s-o scrie. Presupuneam că, dacă n-o scrie bine, ceilalți n-o să mai aibă o părere așa de bună despre ea. Afișând o mină plină de sinceritate, i-am spus lui Li Wen: „Eu o să lucrez cu Zhao Ling la imagini, iar tu scrie scrisoarea. Trebuie să practicăm cu toții întreaga gamă de activități, așa că scrie-o cum te pricepi mai bine și nu te stresa prea mult.” Li Wen a zis că nu mai redactase o scrisoare de acest fel până atunci și se temea că s-ar pierde timp de pomană dacă n-o scrie bine, dar eu am insistat s-o facă. Scrisoarea pe care a redactat-o era în regulă în linii mari, dar lipseau câteva detalii. M-am gândit: „Cum de nu te pune asta în dificultate? În ritmul ăsta, o să mă eclipsezi de tot până la urmă! Cum scrisoarea pe care ai redactat-o are unele neajunsuri, trebuie să te pun într-o lumină proastă!” Am semnalat o mulțime de probleme, spunând că unele părți erau neclare, iar din altele lipseau detalii. Li Wen a devenit oarecum negativă când a văzut că semnalez atât de multe probleme. Ulterior, i-am alocat lui Li Wen câteva dintre sarcinile mai dificile din cadrul echipei, încercând intenționat să-i fac viața grea. Uneori, profitam de orice mic semn de corupție pe care îl dezvăluia Li Wen și apoi o criticam în fața lui Zhao Ling, spunând cât de arogantă este și cum nu-și ține în frâu obiceiurile personale enervante, provocând aversiunea surorii-gazdă. Ca urmare, Zhao Ling a început să aibă prejudecăți față de Li Wen. Li Wen a devenit foarte constrânsă și negativă și voia să se transfere la altă echipă pentru a-și face datoria acolo. Văzând-o pe Li Wen atât de negativă, am avut remușcări și m-am gândit: „Oare sunt prea aspră cu ea?” Dar apoi mi-am zis: „Dacă nu fac asta, cum o să pot avea un cuvânt de spus în echipă? Cine îmi va da atenție? Până și funcția mea de lider de echipă ar putea fi în pericol.” Aceste gânduri mi-au risipit sentimentul de vinovăție. Ulterior, datorită părtășiei și ajutorului conducătoarei, starea lui Li Wen s-a ameliorat. Între timp, continua să mă roadă invidia și nu puteam coopera cu Li Wen. Mai târziu, am avut o durere de dinți care m-a ținut mai bine de două luni; orice medicamente aș fi luat, nimic nu ajuta. Surorile îmi aminteau să reflectez asupra mea, dar eu tot căutam pricini exterioare. Apoi, conducătoarea m-a expus pe motiv că eram prea preocupată de reputație și statut, că-i excludeam pe alții, că nu cooperam armonios cu ceilalți, că provocasem haos în echipă și că lucrarea nu dădea rezultate de câteva luni. A spus că urmam calea unui antihrist, așa că am fost demisă. Cuvintele ei mi-au străpuns inima și m-au tulburat. Mi-am dat seama că săvârșisem rele și nu mă puteam opri din plâns. Simțeam că interesul meu puternic față de reputație și statut arăta că Dumnezeu nu mă va mântui, așa că m-am dat bătută. Ulterior, Zhao Ling mi-a împărtășit experiențele ei și m-a ajutat, îndemnându-mă să nu mă dau bătută și spunându-mi că ar trebui să caut adevărul pentru a-mi rezolva problemele.
Într-o seară, în timpul devoționalelor, am ascultat un imn inspirat de cuvintele lui Dumnezeu și intitulat „Hotărârea necesară pentru a urma adevărul” și am fost cu adevărat mișcată. Dumnezeu spune: „Trebuie să ai următorul mod de înțelegere: «Nu contează ce întâmpin, toate sunt lecții pe care trebuie să le învăț în demersul meu de urmărire a adevărului – ele au fost rânduite de Dumnezeu. Poate că sunt slab, dar nu sunt negativ și-I sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi dă oportunitatea de-a învăța aceste lecții. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi creează situația aceasta. Nu pot renunța la determinarea mea de a-L urma pe Dumnezeu și de-a obține adevărul. Dacă aș renunța la ea, ar fi totuna cu a ceda Satanei, a mă ruina și a-L trăda pe Dumnezeu.» Acesta e tipul de hotărâre pe care trebuie să o ai” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”). Am cântat iar și iar acest cântec în mintea mea, în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi. Am simțit că demiterea mea și expunerea aspră pe care mi-o făcuse conducătoarea veneau de la Dumnezeu, arătând dragostea Lui și șansa mea de mântuire. Fusesem atât de amorțită și de intransigentă, urmărind cu încăpățânare reputația și statutul și mergând pe calea unui antihrist. Mă chinuise multă vreme durerea de dinți, iar surorile, la rândul lor, mă atenționaseră și îmi oferiseră ajutor, dar eu nu m-am gândit să mă pocăiesc. Eram obsedată de gândul că admirația de care se bucura Li Wen mă punea pe mine în umbră și eram orbită de dorința mea de reputație și statut, ceea ce m-a determinat s-o urăsc pe Li Wen și să am prejudecăți față de ea, să fac lucruri care s-o rănească și să provoc haos în echipă. Dar eu nu am reflectat; în schimb, m-am dat bătută, crezând în mod greșit că Dumnezeu nu avea să mă mai mântuiască. Oare asta nu însemna că denaturam intenția lui Dumnezeu? Chiar nu aveam niciun strop de înțelegere despre inima Lui! Nu mă cunoșteam absolut deloc! Dându-mi seama de asta, m-am simțit profund îndatorată lui Dumnezeu, căci, dacă El n-ar fi rânduit aceste situații pentru a mă mustra și a mă disciplina, nu aș fi reflectat asupra mea și aș fi mers mai departe pe calea greșită. Nu puteam continua să-l înțeleg greșit pe Dumnezeu; voiam să mănânc și să beau așa cum se cuvine cuvintele Lui pentru a-mi îndrepta starea.
După aceea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care avea legătură directă cu starea mea. Dumnezeu spune: „Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de loialitate în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Reflectând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El expune întocmai starea mea. Eram invidioasă pe capacitățile celorlalți și aveam o fire rea. Lucrarea de design este foarte importantă și are nevoie de colaborarea unor oameni creativi și pătrunzători. Aceasta duce la o eficiență sporită a muncii de design. Însă eu și Zhao Ling nu eram foarte creative, în timp ce Li Wen excela în acest domeniu, ceea ce, întâmplător, suplinea neajunsurile noastre. Era un lucru benefic pentru lucrare, iar eu ar fi trebuit să fiu fericită că biserica are pe cineva ca ea. Însă eu nu gândeam așa. Din cauză că urmăream reputația și statutul, eram invidioasă pe Li Wen pentru orice. Când am aflat că are un calibru mai bun decât mine și că este prețuită de conducătoare, m-am temut că avea să mă pună în umbră și eram hotărâtă s-o întrec, însă, spre uimirea mea, oricât mă străduiam, tot nu puteam ține pasul cu ea. Dar nu am fost dispusă să-mi accept înfrângerea, așa că am început să-i fac viața grea, căutându-i nod în papură și punând-o intenționat în situații jenante. Ba chiar am profitat de corupția pe care o dezvăluise Li Wen pentru a o judeca și a o vorbi de rău pe la spate, făcându-i pe ceilalți să-și piardă respectul pentru ea. Am înțeles că eram cu-adevărat răutăcioasă și că nu aveam deloc rațiunea unui om normal! O persoană cu umanitate și rațiune normale nu ar face ceva pentru a-i răni pe alții. O astfel de persoană ar fi onestă, ar ține cont de intențiile lui Dumnezeu și ar avea o inimă îndreptată către El, bucurându-se să vadă pe cineva cooperând la lucrarea casei lui Dumnezeu. Însă eu nu numai că eșuasem în a sprijini lucrarea, dar o și tulburasem și o distrusesem. Acțiunile și comportamentul meu erau absolut detestabile în ochii lui Dumnezeu, iar eu eram cu-adevărat nevrednică să mă numesc om!
Apoi am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Una dintre cele mai evidente caracteristici ale esenței unui antihrist este aceea că ei monopolizează puterea și își conduc propria dictatură: nu ascultă de nimeni, nu respectă pe nimeni și, indiferent de punctele forte ale oamenilor sau de punctele de vedere corecte ori opiniile înțelepte pe care le-ar putea exprima sau ce metode potrivite ar putea propune, nu le acordă nicio atenție; este ca și cum nimeni nu ar fi calificat să coopereze cu ei sau să ia parte la orice fac. Acesta este tipul de fire pe care o au antihriștii. Unii oameni spun că asta înseamnă să ai o umanitate rea – dar cum ar putea fi o banală umanitate rea? Este în întregime o fire satanică, iar o astfel de fire este extrem de feroce. De ce spun că firea lor este extrem de feroce? Antihriștii expropriază totul din casa lui Dumnezeu și proprietatea bisericii și tratează aceste lucruri ca fiind proprietăți personale care trebuie să fie gestionate doar de ei și nu permit să intervină în asta. Singurele lucruri la care se gândesc atunci când fac lucrarea bisericii sunt propriile interese, propriul statut și propria mândrie. Ei nu permit nimănui să le prejudicieze interesele, cu atât mai puțin permit cuiva de calibru sau oricui este capabil să vorbească despre mărturia sa bazată pe experiență să le amenințe reputația și statutul. […] Mai mult decât atât, antihriștii născocesc adesea minciuni și denaturează faptele în rândul fraților și surorilor, disprețuind și condamnând oamenii care pot vorbi despre mărturia lor bazată pe experiență. Indiferent ce lucrare fac acei oameni, antihriștii găsesc scuze pentru a-i exclude și a-i suprima și sunt critici față de ei, spunând că sunt aroganți și neprihăniți de sine, că le place să se dea mari și că au ambiții. De fapt, acești oameni au o oarecare mărturie bazată pe experiență și dețin întrucâtva adevărul-realitate. Au o umanitate relativ bună, au conștiință și rațiune și sunt capabili să accepte adevărul. Și, deși pot avea unele neajunsuri sau deficiențe și dezvăluie ocazional o fire coruptă, sunt capabili să reflecteze asupra lor și să se căiască. Acești oameni sunt cei pe care îi va mântui Dumnezeu și care au speranța de a fi desăvârșiți de El. În concluzie, acești oameni sunt potriviți să realizeze o datorie. Ei îndeplinesc cerințele și principiile pentru realizarea unei datorii. Însă antihriștii gândesc în sinea lor: «Nici vorbă să suport așa ceva. Vrei să ai un rol în domeniul meu, să concurezi cu mine. Este imposibil; nici să nu te gândești la asta. Ești mai educat decât mine, te exprimi mai clar decât mine, ești mai popular decât mine și urmărești adevărul mai sârguincios decât mine. Dacă aș coopera cu tine și tu mi-ai fura strălucirea, ce aș face eu atunci?» Iau ei în considerare interesele casei lui Dumnezeu? Nu. La ce se gândesc ei? Se gândesc doar cum să-și păstreze statutul” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. Cuvintele de expunere ale lui Dumnezeu sunt foarte clare. Antihriștii acordă o mare importanță statutului și nu le permit altora să-i întreacă. Dacă cineva totuși îi întrece și le amenință statutul, fac tot ce le stă în putință pentru a ataca și a exclude persoana respectivă, nelăsându-se până nu o distrug complet. Au un comportament cu-adevărat răuvoitor! Antihriștii nu iau în considerare decât cum să-și apere statutul și nu se gândesc niciodată la interesele casei lui Dumnezeu. Chiar dacă interesele casei lui Dumnezeu sunt afectate sau frații și surorile au de suferit, ei rămân indiferenți. Felul în care mă purtam eu se potrivește și el acestei descrieri. Am văzut că Li Wen avea o înțelegere bună, că progresa rapid, că putea oferi perspective originale și că se bucura de aprobarea conducătoarei și a surorii-partenere, așa că, temându-mă să nu-mi pierd statutul, am început să simt ostilitate față de Li Wen. Credeam că ea îmi furase „gloria”, așa c-am început s-o exclud. Îi făceam intenționat viața grea ca s-o pun într-o lumină proastă și, în plus, o judecam pe la spate, cooptându-le pe sora-gazdă și pe Zhao Ling să-mi țină partea în planul meu de a o exclude și a o desființa pe Li Wen. Voiam să o afund în negativitate și apoi s-o izgonesc din „ograda” mea. Am înțeles că fusesem cu-adevărat imorală și perfidă! Eram controlată de otrăvuri satanice precum: „Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ” și „Poate exista un singur mascul alfa”. Nu eram capabilă să tolerez pe nimeni altcineva, iar dacă descopeream că o persoană este mai bună decât mine, fie o uram, fie eram invidioasă pe ea, folosind chiar stratageme pentru a o chinui și nelăsându-mă până când acea persoană nu devenea negativă și nu era complet înfrântă. Privind în urmă, trăiam conform acestor otrăvuri satanice și aveam o fire deosebit de arogantă și de răutăcioasă. În ce spuneam și făceam, nu țineam niciodată cont de interesele casei lui Dumnezeu. Prin ce se deosebea această fire a mea de aceea a unui antihrist?
Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere asupra naturii și urmărilor acțiunilor prin care îmi protejam interesele și tulburam lucrarea bisericii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă tulburi, perturbi și subminezi mereu lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le apere, dacă ești mereu disprețuitor față de astfel de lucruri și ai mereu noțiuni și opinii despre ele, atunci Îl contești pe Dumnezeu și I te împotrivești. Dacă nu consideri că lucrarea lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu sunt importante și vrei mereu să le subminezi, vrei mereu să provoci distrugere sau vrei mereu să profiți de pe urma lor, să înșeli sau să delapidezi, nu cumva Dumnezeu Se va mânia atunci pe tine? (Ba da.) Care sunt consecințele mâniei lui Dumnezeu? (Vom fi pedepsiți.) Cu siguranță. Dumnezeu nu te va ierta, categoric nu! Pentru că lucrurile pe care le faci dărâmă și distrug lucrarea bisericii, iar acest lucru este contrar lucrării și intereselor casei lui Dumnezeu. Acesta este un rău teribil, înseamnă să intri în rivalitate cu Dumnezeu și este un lucru care ofensează direct firea lui Dumnezeu. Cum să nu Se mânie Dumnezeu pe tine? Dacă unii oameni, pentru că au un calibru slab, nu sunt competenți în lucrarea lor și, fără să vrea, fac lucruri care provoacă perturbări și tulburări, acesta este un lucru scuzabil. Totuși, dacă, din cauza intereselor tale personale, devii invidios, intri în conflicte și, intenționat, perturbi, tulburi și distrugi lucrarea casei lui Dumnezeu, aceasta este considerată o încălcare voită și reprezintă o ofensă la adresa firii lui Dumnezeu. Oare te va ierta Dumnezeu? Dumnezeu face lucrarea planului Său de gestionare de 6000 de ani și toate eforturile Lui minuțioase sunt concentrate în aceasta. Dacă cineva I se opune lui Dumnezeu, prejudiciază voit interesele casei lui Dumnezeu și își urmărește voit interesele personale, prestigiul personal și statutul, în detrimentul casei lui Dumnezeu, și nu ezită să dărâme lucrarea bisericii, obstrucționând-o și distrugând-o, și chiar provocând daune materiale și financiare enorme casei lui Dumnezeu, credeți că asemenea oameni ar trebui să fie iertați? (Nu, nu ar trebui.) […] Urmărirea faimei, a câștigului și a statutului și urmărirea intereselor personale – asta înseamnă să cooperezi cu Satana, făcând rău, și să I te împotrivești lui Dumnezeu. Pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, Satana creează diverse medii pentru a-i ispiti, tulbura și induce în eroare pe oameni și pentru a-i împiedica să-L urmeze pe Dumnezeu și să fie capabili să I se supună. În schimb, ei cooperează cu Satana și îl urmează, ridicându-se voit ca să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent cât de multă părtășie are Dumnezeu despre adevăr, ei tot nu-și vin în fire. Indiferent cât de mult îi emondează casa lui Dumnezeu, ei tot nu acceptă adevărul. Nu I se supun deloc lui Dumnezeu, în schimb, insistă ca lucrurile să fie cum vor ei și să procedeze după bunul plac. Drept urmare, tulbură și distrug lucrarea bisericii, afectând grav progresul diverselor lucrări ale bisericii și provocând prejudicii enorme pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest păcat este prea mare, iar astfel de oameni sigur vor fi pedepsiți de Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. Citind cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit ca și cum El mă expunea pe mine personal. Cuvintele Lui mi-au săgetat inima și m-am simțit cu-adevărat înfricoșată. Ținând cont de faptul că Li Wen putea produce creații mai multe și mai bune, de natură să aducă beneficii lucrării bisericii, eu nu numai că nu am ajutat-o și nu am susținut această lucrare, dar am și exclus-o neîncetat și am profitat cu bună-știință de neajunsurile ei pentru a-i face viața grea și pentru a o izola. Rezultatul a fost că Li Wen s-a cufundat într-o stare negativă și a devenit incapabilă să-și facă datoria în mod obișnuit. Munca echipei a fost și ea grav afectată, rămânând lipsită de rezultate timp de luni de zile. Prin acțiunile mele, am subminat, am tulburat și am zădărnicit lucrarea bisericii. Asta însemna că mă împotriveam lui Dumnezeu și că mâniam firea Lui. M-am gândit la invidia lui Saul față de David. Dumnezeu l-a uns pe David, iar acesta se bizuia pe Iahve Dumnezeu pentru a obține victorii și a dobândi sprijinul israeliților. Saul nu-l putea suferi și simțea că, avându-l pe David în preajmă, nu și-ar putea păstra tronul, așa că îl urmărea pe David fără contenire, încercând să-l ucidă; dar pentru că David era ocrotit de Dumnezeu, Saul nu l-a putut răni și, în cele din urmă, și-a găsit sfârșitul pe câmpul de luptă. În esență, acțiunile mele erau la fel ca acelea ale lui Saul. Mă foloseam de tertipuri pentru a-mi proteja reputația și statutul și am exclus-o și am chinuit-o pe Li Wen, ceea ce o făcuse să trăiască într-o stare negativă și să-și piardă motivația de a-și face datoria, ajungând până într-acolo încât să dorească să părăsească echipa. Privind în urmă, deși ar fi putut părea că nu încercam decât să-i fac viața grea lui Li Wen, eu distrugeam de fapt lucrarea bisericii și mă împotriveam lui Dumnezeu! Li Wen era eficientă în datoria ei, însă eu apelam la toate tertipurile care-mi treceau prin minte pentru a o exclude și mă bucuram când reușeam s-o dau deoparte. Aceasta era o tulburare și o perturbare a lucrării bisericii. Nu era asta fapta unui diavol și a unei satane? Gândul acesta mă îngrozea. Nu mă așteptasem să am o fire atât de răuvoitoare. Privind acum în urmă, demiterea mea fusese într-adevăr dreptatea lui Dumnezeu! În acel moment, am vărsat lacrimi de regret și m-am urât pentru că fusesem atât de lipsită de umanitate! Plină de căință, m-am rugat lui Dumnezeu, dorind să-mi îndrept pe de-a-ntregul greșelile din trecut.
A doua zi dimineața, în timpul devoționalelor mele, am citit articole despre mărturii bazate pe experiențe, scrise de frați și surori pornind de la experiențe în urma cărora își învinseseră invidia, și am găsit o cale de practică. Dumnezeu spune: „Funcțiile nu sunt aceleași. Există un singur trup. Fiecare își îndeplinește datoria, fiecare în dreptul său și făcând tot ce-i stă în putință – pentru fiecare scânteie există un fulger de lumină – și căutând maturitatea în viață. Astfel, Eu voi fi mulțumit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 21). „Trebuie să înveți să renunți și să lași aceste lucruri deoparte, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta sau nu te grăbi să profiți de oportunități pentru a te remarca și a străluci. Trebuie să fii capabil să lași aceste lucruri deoparte, dar nu trebuie nici să împiedici îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează într-un anonimat liniștit și nu se dă mare în fața altora, în timp ce-ți îndeplinești datoria cu loialitate. Cu cât vei renunța mai mult la mândria și statutul tău și cu cât vei renunța mai mult la interesele tale, cu atât mai împăcat te vei simți, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va deveni starea ta” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Reflectând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că în parteneriatul meu cu Li Wen la realizarea îndatoririlor noastre exista un adevăr pe care trebuia să-l practic. Trebuia să-mi îndeplinesc așa cum se cuvine rolul și să nu mă mai gândesc la câștiguri și pierderi în raport cu interesele mele; trebuia să învăț să susțin lucrarea bisericii și să-mi fac bine datoria. Calibrul unei persoane este hotărât de Dumnezeu și nu poate fi schimbat de persoana respectivă. La fel ca Li Wen, care avea o înțelegere ageră și putere de pătrundere, punctele sale de vedere și lucrările ei de design erau inovatoare și creative, ea fiind tipul persoanei înzestrate cu un calibru bun. Eu aveam un calibru mediu și nu eram la fel de inventivă ca Li Wen, așa încât, în orice fel aș fi concurat cu ea, n-aș fi putut-o întrece. Eficiența pe care o dovedisem înainte se datora cu totul îndrumării lui Dumnezeu, iar rezultatele le obținusem prin cooperarea fraților și surorilor, nu datorită extraordinarei mele capacități de lucru sau calibrului meu. Dar eu nu I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui. În schimb, mi-am atribuit rezultatele mie însămi, lăudându-mă că am calibru bun și că sunt o persoană talentată. Eram cu-adevărat neobrăzată! Dacă nu ar fi existat acea demitere și emondarea aspră din partea conducătoarei, aș fi concurat și acum cu Li Wen pentru reputație și statut, iar în final nici n-aș fi avut măcar habar de ce am fost eliminată! Acum îmi dădeam seama că urmărirea reputației și statutului n-are absolut nicio valoare. Stând și gândindu-mă, la ce folosea oare faptul că ceilalți mă priveau cu respect? Cândva mă bucuram de admirația și de susținerea celorlalți, dar acest prestigiu și această mândrie erau efemere. Firea mea coruptă nu se schimbase deloc și concuram în continuare pentru faimă și câștig. În cele din urmă, am ajuns atât de amorțită, încât, până și atunci când surorile mi-au evidențiat defectele chiar sub nasul meu, nu mi-am dat seama că trebuia să reflectez asupra mea. Am înțeles că fusesem orbită de reputație și statut. Fusesem cu-adevărat nechibzuită! Mă luptasem pentru o reputație și un statut fără nicio valoare și am lăsat în urma mea fărădelegi grave în ochii lui Dumnezeu. Am irosit atâtea ocazii de a dobândi adevărul! Era într-adevăr ceva zadarnic! Biserica rânduise ca eu și Li Wen să ne facem îndatoririle împreună ca să putem coopera armonios și să ne evidențiem punctele forte. Era exact așa cum spune Dumnezeu: „Fiecare își îndeplinește datoria” și „pentru fiecare scânteie există un fulger de lumină”. (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 21). Când lucrăm din greu împreună pentru a ne face bine îndatoririle și pentru a-l mulțumi pe Dumnezeu, inima Lui se umple de mulțumire. Reflectând la asta, am simțit o mare ușurare. Eliberându-mă de invidia care mă rodea, inima mi-a fost cuprinsă de pace și alinare.
După mai bine de o lună de devoționale și de reflecție, am dobândit o oarecare cunoaștere de sine, iar conducătoarea a rânduit apoi să-mi fac din nou datoria alături de Li Wen și de ceilalți. Știam că aceasta era mila lui Dumnezeu și că El îmi dădea o șansă de a mă pocăi, iar eu Îi eram cu-adevărat recunoscătoare! La vremea aceea, Li Wen era liderul echipei, iar conducătoarea o consulta în tot felul de chestiuni. Mă simțeam oarecum stingherită. Mi-am dat seama că invidia mea se dezlănțuia din nou, așa că m-am rugat repede lui Dumnezeu, cerându-I să vegheze asupra mea și să mă ajute să practic adevărul, eliberându-mă de invidia față de sora mea. Ulterior, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Care sunt principiile după care vă comportați? Ar trebui să vă comportați conform funcției voastre, să găsiți locul potrivit pentru voi și să faceți bine datoria pe care se cuvine să o faceți; doar o astfel de persoană e una cu rațiune. De exemplu, sunt oameni cu anumite abilități profesionale pe care le stăpânesc și care pot să înțeleagă principiile, iar ei ar trebui să își asume responsabilitatea și să facă ultimele verificări în acest domeniu; există oameni care pot oferi idei și perspective, inspirându-i pe ceilalți și ajutându-i să își îndeplinească mai bine îndatoririle – atunci ei ar trebui să ofere idei. Dacă poți să găsești locul potrivit pentru tine și să lucrezi în armonie cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria – asta înseamnă să te comporți conform funcției tale” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Ținând cont de faptul că Li Wen avea aptitudini tehnice mai bune și că toate lucrările ei erau inovatoare și creative, ea putând, ca lider de echipă, să îndrume lucrarea celorlalți, trebuia să cooperez armonios cu ea și să îndeplinim bine îndatoririle care ne reveneau. Era de necontestat faptul că nu aveam aptitudini tehnice la fel de bune ca Li Wen, așa că trebuia să-mi văd corect neajunsurile și să nu fiu invidioasă pe ea. Calibrul meu este hotărât de Dumnezeu, iar eu trebuie să accept asta ca venind de la El, să învăț să mă supun și să-mi aduc contribuția prin punctele mele forte. Aceasta este datoria și responsabilitatea mea. Faptul că înainte nu cooperasem cum trebuie cu Li Wen a provocat pierderi lucrării bisericii, dar Dumnezeu mi-a dat o altă oportunitate, pe care trebuie s-o prețuiesc, renunțând la orice acțiune de natură să perturbe sau să submineze. Cu asta în minte, am fost capabilă să mă eliberez în oarecare măsură de invidia mea față de Li Wen. În decursul colaborării noastre, am împărtășit atât cât înțelegeam și am acceptat sugestiile bune pe care le avansa Li Wen. În felul acesta, lucram la unison și cooperam armonios, iar eficiența îndatoririlor noastre s-a îmbunătățit. Am făcut unele progrese și cu privire la intrarea mea în viață și la aptitudinile mele tehnice. Am reușit să mă eliberez din chingile invidiei și să cooperez armonios cu sora mea. Acesta a fost rezultatul acțiunii cuvintelor lui Dumnezeu asupra mea. Slavă lui Dumnezeu!
