64. Cum să te eliberezi de emoțiile represive

de Tong Ling, China

În septembrie 2023, eram responsabilă cu lucrarea de udare a mai multor biserici. După un timp, a crescut numărul oamenilor care au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu, iar aceste biserici aveau nevoie de mai mulți udători. În fiecare zi, pe lângă udarea nou-veniților, trebuia să-i cultiv și pe udătorii nou selectați. Deoarece cu toții abia își începuseră pregătirea, trebuia să le arăt în mod practic fiecare aspect și să am părtășie cu ei în detaliu. Ziua ieșeam să-i ud pe nou-veniți, iar seara trebuia să am părtășie cu privire la problemele și dificultățile cu care se confruntau udătorii. Uneori, părtășia despre o singură problemă dura câteva ore, iar câteodată, când erau într-o stare proastă, trebuia să găsesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie și a le rezolva problemele, ceea ce mă făcea să lucrez adesea până noaptea târziu. Cu timpul, am ajuns să simt că este o reală bătaie de cap să cultivi oamenii. Mă epuiza nu numai fizic, ci și psihic. De când începusem să cultiv udătorii, echilibrul meu între muncă și odihnă fusese perturbat. Uneori, pur și simplu îmi venea să le spun să mă lase în pace, dar mi-era teamă că asta i-ar putea face să se simtă constrânși, așa că mă abțineam. La acea vreme, PCC făcea arestări în masă în rândul credincioșilor, iar nou-veniții aflați sub îngrijirea udătoarei Tian Yun deveniseră temători și negativiști. Trebuia să comunic cu Tian Yun aproape în fiecare zi despre problemele nou-veniților și eram mereu cu nervii întinși. Conducătoarea de echipă mi-a scris pentru a-mi cere să stabilesc un plan, în care să estimez cât timp trebuiau să fie cultivați udătorii înainte ca aceștia să poată uda nou-veniții în mod independent. Când m-am uitat la toate dificultățile din lucrare și la numeroasele scrisori de urmărire a lucrării, nu am mai putut rezista. M-am gândit: „Era mult mai bine înainte, când doar udam nou-veniții. Deși erau mulți nou-veniți de udat, cel puțin aveam ceva timp liber, iar uneori puteam chiar să stau de vorbă cu surorile gazdă. De când am început să cultiv udătorii, nu mai reușesc să mă culc devreme seara și trebuie să mă trezesc devreme dimineața. Echilibrul meu între odihnă și muncă a fost distrus și trebuie să depun foarte mult efort psihic și fizic. Când se vor încheia aceste zile? Dacă situația continuă, nu îmi va ceda corpul? Poate ar trebui să vorbesc cu conducătoarea și să-i spun că nu pot face această datorie și să cer să revin la un rol cu o singură sarcină?” Dar apoi m-am gândit: „Toți udătorii din aceste biserici sunt nou selectați și încă nu înțeleg principiile de udare a nou-veniților. Dacă aș demisiona acum, nu ar însemna că îmi abandonez datoria și că Îl trădez pe Dumnezeu?” Gândindu-mă la asta, nu am îndrăznit să demisionez, dar nu m-am mai dedicat lucrării de cultivare la fel de mult ca înainte. De exemplu, cultivând-o pe Tian Yun, știam că abia începuse pregătirea și că era mai bine să o ghidez direct prin părtășie despre problemele și dificultățile cu nou-veniții, dar nu voiam să depun atât de mult efort, așa că doar am analizat cu ea stările nou-veniților, am ajutat-o să găsească unele pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, și am lăsat-o să aibă părtășie și să rezolve singură problemele. Uneori vedeam clar că unii udători erau într-o stare proastă, dar închideam ochii, gândindu-mă: „Sunt și așa destul de ocupată doar cu udarea nou-veniților. Dacă vă întreb despre stările voastre, cu siguranță voi avea parte de încă o grămadă de probleme și ar trebui să-mi asum o mare povară psihică și să am părtășie pentru a rezolva aceste probleme. Câtă energie psihică mi-ar lua asta!” Așa că ignoram pur și simplu aceste lucruri. Unii udători îmi puneau întrebări, iar eu nu aveam părtășie cu ei la fel de atent ca înainte, ci doar îi lăsam să se roage singuri lui Dumnezeu și să se bazeze pe Dumnezeu pentru a căuta soluții. După un timp, unii udători au căzut în stări proaste din cauza incapacității lor de a rezolva problemele nou-veniților și se complăceau în dificultățile cu care se confruntau. Văzând atât de multe probleme de rezolvat, mă simțeam foarte reprimată și îndurerată și îmi tot doream să scap din acest mediu.

Într-o zi, am auzit că sora Lu Mei fusese realocată în datorie din cauza calibrului ei scăzut și că volumul ei de muncă fusese redus. M-am gândit: „Dacă aș putea face și eu o datorie mai ușoară, nu ar trebui să-mi fac atâtea griji sau să îndur atâtea suferințe.” În acel moment, mi-am dat seama brusc că starea mea era greșită și m-am gândit: „Dorința mea constantă de a-mi abandona datoria nu înseamnă că Îl trădez pe Dumnezeu?” M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, gândurile mele sunt atât de depravate! Tu m-ai înălțat ca să îndeplinesc o datorie atât de importantă, dar eu sunt nerecunoscătoare și o invidiez pe sora care a fost realocată în datoria ei. Chiar nu știu ce e bine pentru mine! Dumnezeule, mi-am făcut datoria fără tragere de inimă, simțindu-mă constant epuizată fizic și psihic. Știu că această stare este greșită, dar încă nu știu cum să o rezolv. Te rog, călăuzește-mă să ies din această stare.” După aceea, am vorbit cu conducătoarea despre starea mea. Ea mi-a găsit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, iar unele dintre aceste cuvinte m-au impresionat profund: „Mai există și cazul în care oamenii se plâng mereu de greutăți în timp ce-și fac datoria, când nu vor să facă niciun efort pentru asta, când, imediat ce au puțin timp liber, se odihnesc, pălăvrăgesc, se relaxează ori se distrează. Iar atunci când se intensifică munca și le întrerupe ritmul și rutina vieții, sunt nefericiți și nemulțumiți de asta. Ei mormăie și se plâng și devin superficiali în a-și face datoria. Aceasta înseamnă râvnirea la confortul trupului, nu-i așa?[Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (2)”]. Ceea ce expuneau cuvintele lui Dumnezeu era exact starea mea. La început, când udam nou-veniții, volumul de muncă era redus și nu prea obositor fizic, așa că am fost dispusă să cooperez. Dar, pe măsură ce volumul de muncă a crescut și a trebuit și să cultiv udătorii și să le rezolv problemele prin părtășie, am simțit că trupul meu era în suferință, așa că am fost nefericită, m-am văitat, m-am plâns și chiar am vrut să îmi abandonez datoria. Nu erau acestea doar manifestări ale dorinței mele de confort fizic?

Mai târziu, am dat peste un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care se potrivea perfect cu starea mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă oamenii caută constant confort fizic și fericire, dacă urmăresc constant fericire și confort fizic și nu doresc să sufere, atunci, chiar și puțină suferință fizică, faptul că suferă puțin mai mult decât alții sau că se simt puțin mai munciți decât de obicei i-ar face să se simtă ținuți în frâu. Aceasta este una dintre cauzele reprimării. Dacă oamenii nu consideră că puțină suferință fizică este mare lucru și nu urmăresc confortul fizic, ci, în schimb, urmăresc adevărul și caută să-și îndeplinească îndatoririle pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci, adesea, ei nu vor simți suferința fizică. Chiar dacă, ocazional, se simt puțin ocupați, obosiți sau epuizați, după ce se culcă, se vor trezi simțindu-se mai bine și apoi, își vor continua lucrarea. Ei se vor concentra pe îndatoririle și pe lucrarea lor; nu vor considera că puțină oboseală fizică este o problemă semnificativă. Totuși, când apare o problemă în gândirea oamenilor și aceștia urmăresc constant confortul fizic, oricând le sunt ușor nedreptățite corpurile fizice sau nu pot găsi mulțumire, în ei se vor naște anumite emoții negative. Așadar, de ce acest tip de persoană, care mereu vrea să facă ce dorește, să-și răsfețe trupul și să se bucure de viață se trezește adesea prizoniera acestei emoții negative care este reprimarea, oricând este nemulțumită? (Pentru că urmărește confortul și plăcerea fizică.) Asta este adevărat pentru unii oameni[Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (5)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am înțeles mai clar starea. Mereu mă simțeam reprimată și îndurerată pentru că urmăream constant confortul și plăcerea fizică și nu voiam să-mi las corpul să sufere câtuși de puțin. Direcția și obiectivele a ceea ce urmăream erau greșite. Dacă scopul a ceea ce urmăream ar fi fost să-mi fac bine datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și mi-aș fi considerat datoria ca fiind responsabilitatea și obligația mea, atunci aș fi fost gata să îndur orice suferință pentru a-mi face bine datoria și nu m-aș fi simțit reprimată doar din cauza unei mici suferințe. Când volumul de muncă era redus și suferința fizică era minimă, încă puteam să mă supun, dar când volumul de muncă a crescut și a trebuit să-mi țin în frâu trupul, m-am simțit epuizată fizic și psihic, de parcă mă apăsa un munte. M-am plâns că această datorie este prea obositoare și dureroasă și am tratat-o cu superficialitate și iresponsabilitate. Am sperat chiar să fiu realocată la o datorie mai ușoară și îmi doream mereu să nu trebuiască să trec prin atâtea suferințe fizice și să pot face o datorie ușoară și totuși să fiu mântuită de Dumnezeu în cele din urmă. Nu era aceasta doar o iluzie?

Mai târziu, m-am gândit: „De atâția ani cred în Dumnezeu și mi-am făcut mereu datoria în biserică, deci cum se face că, atunci când mă confrunt cu dificultăți și cu puțină presiune în datoria mea, încep să mă simt reprimată și chiar mă gândesc să-mi abandonez datoria?” Am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a ajunge la o înțelegere a naturilor, în afară de a dezvălui lucrurile din naturile oamenilor care le sunt dragi acestora, câteva dintre cele mai importante aspecte privind natura lor trebuie, de asemenea, să fie dezvăluite. De exemplu, punctele de vedere ale oamenilor privind lucrurile, metodele și obiectivele în viață ale oamenilor, valorile lor de viață și perspectiva asupra vieții, precum și opiniile și ideile lor asupra tuturor lucrurilor referitoare la adevăr. Acestea sunt toate lucruri din adâncul sufletelor oamenilor și au o relație directă cu transformarea firii. Așadar, care este, atunci, perspectiva omenirii corupte asupra vieții? Se poate spune că este aceasta: «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.» Toți oamenii trăiesc pentru ei înșiși; sincer spus, ei trăiesc doar pentru trup. Trăiesc doar pentru a-și pune mâncare în gură. Cum diferă această existență de cea a animalelor? Nu există nicio valoare în a trăi astfel, fără a mai vorbi de vreo semnificație. Perspectiva unei persoane asupra vieții are legătură cu lucrurile pe care te bazezi pentru a trăi în lume, lucrurile pentru care trăiești și cum trăiești, iar toate aceste lucruri au legătură cu esența naturii umane. Analizând natura oamenilor, vei vedea că toți oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu. Toți sunt demoni și nu există nicio persoană cu adevărat bună(Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”). „Trupul omului este ca șarpele: esența trupului e să facă rău vieții omului – și, atunci când toate îi reușesc pe deplin, omul își pierde viața. Trupul este al Satanei. Mereu adăpostește dorințe extravagante; întotdeauna se gândește la sine și își dorește mereu tihnă și vrea să se răsfețe cu confort, lipsit de anxietate și de un sentiment de presiune, desfătându-se în trândăvie și, dacă-l satisfaci până la un anumit punct, în cele din urmă, te va devora. Adică, dacă îl satisfaci de data aceasta, data viitoare îți va cere să-l satisfaci din nou. Acesta are întotdeauna dorințe extravagante și noi cerințe și profită de înclinația ta spre trup pentru a te face să-l prețuiești și mai mult și să trăiești în confortul acestuia – și, dacă nu poți să-l biruiești niciodată, în cele din urmă te vei distruge. Dacă poți să câștigi viață înaintea lui Dumnezeu și care va fi finalul tău depinde de modul în care îți practici răzvrătirea împotriva trupului. Dumnezeu te-a mântuit și te-a ales și te-a predestinat, dar dacă astăzi nu ești dispus să-L mulțumești, să pui adevărul în practică și să te răzvrătești împotriva propriului trup cu o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, în cele din urmă vei sfârși prin a te ruina și vei suferi amarnic. Dacă te dedai mereu trupului, Satana te va înghiți treptat și te va lăsa fără viață sau atingerea Duhului, până când va veni ziua când în tine nu va fi decât întuneric. Când vei trăi în întuneric, înseamnă că vei fi fost luat captiv de Satana, nu Îl vei mai avea pe Dumnezeu în inima ta, iar în acel moment Îi vei nega existența și Îl vei părăsi(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am dobândit o oarecare înțelegere a originii și a consecințelor grave ale dorinței de confort și comoditate. Trăiam după idei și puncte de vedere greșite precum „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Viața se rezumă doar la a mânca bine și a se îmbrăca frumos” și „Tratează-te bine și bucură-te de viața ta”. Nu eram dispusă să îndur nici măcar o mică suferință în datoria mea și am planificat și am luat în considerare totul în funcție de confortul meu fizic. Biserica mi-a rânduit să-i ud pe nou-veniți și să-i cultiv pe udători. Aceasta era responsabilitatea mea. Dar eu simțeam mereu că datoria mea era obositoare și că îmi provoca pierderi, așa că o făceam cu superficialitate. Chiar și când am văzut udători cu stări slabe, nu am vrut să am părtășie cu ei pentru a le rezolva stările. Unii dintre nou-veniți se temeau că ar putea fi arestați, așa că au devenit negativi și slabi, iar Tian Yun, care abia începuse pregătirea, nu putea să aibă părtășie cu claritate despre adevăr. Ar fi trebuit să o îndrum să îi sprijine împreună cu mine pe nou-veniți, dar eu râvneam la confortul fizic și nu am îndrumat-o de fapt pe Tian Yun să aibă părtășie cu ei, ceea ce a condus la nerezolvarea problemelor nou-veniților și a făcut-o pe Tian Yun să se confrunte cu dificultăți. Acest lucru nu numai că a afectat viața nou-veniților, dar a și întârziat cultivarea udătorilor, iar între timp, eu trăiam în întuneric și suferință insuportabilă, aproape abandonându-mi îndatoririle și trădându-L pe Dumnezeu. Abia atunci am văzut cât de grave erau consecințele dorinței de confort. Dacă nu mă schimbam, în cele din urmă aș fi ajuns la distrugere. Casa lui Dumnezeu mă cultivase atâția ani, dar acum, când mulți nou-veniți din biserică aveau nevoie să fie udați, nu mă gândeam cum să plătesc prețul pentru a-i uda bine pe nou-veniți și pentru a-i cultiva pe udători. În schimb, mă eschivam de la lucrări grele, iar în momentele critice mă retrăgeam în fața dificultăților și recurgeam la lene. Eram cu adevărat egoistă și detestabilă! În același timp, am înțeles și că Dumnezeu rânduise acest mediu nu pentru a-mi îngreuna în mod deliberat situația, ci pentru a-l folosi ca să-mi dezvăluie corupția și să mă facă să mă răzvrătesc împotriva trupului meu, să mă eliberez de aceste gânduri și opinii depravate insuflate de Satana, să trăiesc conform cuvintelor lui Dumnezeu și să urmăresc să fiu o persoană cu umanitate. Aceasta a fost mântuirea lui Dumnezeu pentru mine!

Apoi am citit din nou cuvintele lui Dumnezeu: „Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt toți indivizi care se ocupă de lucrarea lor reală, sunt cu toții dispuși să-și îndeplinească îndatoririle, sunt capabili să preia o lucrare și să o îndeplinească bine conform calibrului lor și reglementărilor casei lui Dumnezeu. Firește, inițial, poate fi dificil să te adaptezi la această viață. Este posibil să te simți epuizat fizic și mental. Totuși, dacă ești cu adevărat hotărât să cooperezi și ești dispus să devii o persoană normală și bună și să obții mântuirea, atunci, trebuie să plătești un mic preț și să-I permiți lui Dumnezeu să te disciplineze. Când ai impulsul de a fi încăpățânat, trebuie să te răzvrătești împotriva lui și să renunți la el, reducându-ți treptat încăpățânarea și dorințele egoiste. Trebuie să cauți ajutorul lui Dumnezeu în chestiuni cruciale, în momente cruciale și cu privire la sarcini cruciale. Dacă ești hotărât, atunci ar trebui să-I ceri lui Dumnezeu să te mustre și să te disciplineze și să te lumineze astfel încât să poți înțelege adevărul și astfel, vei obține rezultate mai bune. Dacă ești cu adevărat hotărât și te rogi lui Dumnezeu în prezența Lui și Îl implori, Dumnezeu va acționa. Îți va schimba starea și gândurile. Dacă Duhul Sfânt lucrează puțin, mișcându-te și luminându-te puțin, inima ta se va schimba și starea ta va fi transformată. Când va avea loc această transformare, vei simți că nu ești ținut în frâu când trăiești în acest fel. Starea și emoțiile tale reprimate vor fi transformate și alinate și vor fi altfel decât înainte. Vei simți că nu este obositor să trăiești în acest fel. Te vei bucura să-ți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu. Vei simți că ai o viață bună comportându-te și îndeplinindu-ți datoria în acest fel, îndurând greutăți și plătind un preț, urmând regulile și făcând lucruri pe baza principiilor. Vei simți că acesta este genul de viață pe care ar trebui să-l aibă oamenii normali. Când trăiești în conformitate cu adevărul și îți îndeplinești bine datoria, vei simți că inima ta este calmă și liniștită și că viața ta este plină de sens. […] Fiecare adult ar trebui să ia asupra lui responsabilitățile unui adult, indiferent cu cât de multă presiune se confruntă, precum greutăți, boli, chiar și diverse dificultăți – acestea sunt lucruri pe care toată lumea ar trebui să le experimenteze și să le suporte. Ele fac parte din viața unei persoane normale. Dacă nu poți suporta presiune sau îndura suferință, asta înseamnă că ești prea fragil și inutil. Oricine trăiește trebuie să suporte această suferință și nimeni n-o poate evita. Fie în societate, fie în casa lui Dumnezeu, este la fel pentru toată lumea. Aceasta este responsabilitatea pe care ar trebui s-o porți, povara grea pe care ar trebui s-o ducă un adult, lucrul pe care ar trebui să-l ia asupra lui, și nu ar trebui să-l eviți. Dacă încerci mereu să scapi sau să te eliberezi de toate acestea, atunci emoțiile tale represive vor ieși la suprafață și vei fi mereu înlănțuit de ele. Totuși, dacă poți înțelege și accepta corect toate acestea și le poți privi ca pe o parte necesară a vieții și existenței tale, atunci, aceste probleme nu ar trebui să fie un motiv pentru care să începi să simți emoții negative. Într-o privință, trebuie să înveți să iei asupra ta responsabilitățile și obligațiile pe care adulții s-ar cuveni să le aibă și să le preia. Într-o altă privință, ar trebui să înveți să coexiști armonios cu alții, cu umanitate normală, în mediul tău de viață și de lucru. Nu face, pur și simplu, ce vrei. Care este scopul coexistenței armonioase? Este să duci mai bine lucrarea la bun sfârșit și să îndeplinești mai bine obligațiile și responsabilitățile pe care tu, ca adult, s-ar cuveni să le duci la bun sfârșit și să le îndeplinești, să minimizezi pierderile provocate de problemele cu care te confrunți în lucrarea ta și să maximizezi rezultatele și eficiența lucrării tale. Asta s-ar cuveni să realizezi. Dacă ai umanitate normală, ar trebui să realizezi asta când lucrezi între oameni. Cât despre presiunea lucrării, indiferent dacă vine de la Cel de mai sus sau de la casa lui Dumnezeu sau dacă este o presiune exercitată asupra ta de către frații și surorile tale, este ceva ce ar trebui să suporți. Nu poți să spui: «Este prea multă presiune, așa că nu o voi face. Eu caut doar timp liber, tihnă, fericire și confort când îmi fac datoria și lucrez în casa lui Dumnezeu.» Asta nu va funcționa; acesta nu este un gând pe care ar trebui să-l aibă un adult normal, iar casa lui Dumnezeu nu este un loc în care tu să te bucuri de confort. Fiecare persoană își asumă un anumit nivel de presiune și de risc în viața și în lucrarea sa. La orice slujbă, în special când îți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu, ar trebui să te străduiești să obții rezultate optime[Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (5)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles ce cere El de la oameni. Un adult cu o umanitate normală ar trebui să-și asume responsabilitățile și să-și îndeplinească bine îndatoririle, ceea ce necesită suferință, plata unui preț, și depunerea unui efort pentru adevărurile-principii. Nu ar trebui să se gândească în permanență la trupul său. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă cineva față de îndatoririle sale. M-am gândit la modul în care unii frați și unele surori servesc în rolul de conducători, supraveghetori, lucrători evanghelici sau îndeplinesc îndatoriri generale în biserică și cum, indiferent de vârsta lor, toți își asumă propriile lucrări și își îndeplinesc responsabilitățile, în timp ce eu mă plângeam mereu și nu reușeam să îmi asum propria responsabilitate și propria datorie. Îmi era atât de rușine! După ce Îl urmasem pe Dumnezeu atâția ani și mă bucurasem de atât de multă udare și hrană din cuvintele Lui, nu ținusem cont de intențiile lui Dumnezeu și râvneam mereu la confortul fizic. Eram cu adevărat nedemnă de a mă numi om! Biserica mi-a rânduit să-i ud pe nou-veniți și, de asemenea, să-i cultiv pe udători. Aceasta era înălțarea mea de către Dumnezeu. Ar trebui să mă gândesc cum să-mi fac bine datoria și să-i cultiv repede pe udători. Am înțeles, de asemenea, că indiferent ce dificultăți sau câtă suferință voi întâmpina, acestea nu sunt un motiv pentru a-mi refuza însărcinarea și cu siguranță nu ar trebui să mă facă să mă simt reprimată. În schimb, ar trebui să mă bazez pe Dumnezeu și să caut adevărul pentru a rezolva aceste dificultăți.

După o vreme, am descoperit că o nou-venită, sora Tingting, avea o înțelegere bună și era potrivită pentru cultivare. Cu toate acestea, având în vedere că deja cultivam niște udători și eram responsabilă și cu udarea nou-veniților, dacă o cultivam și pe Tingting, aș fi avut și mai puțin timp să mă relaxez. În plus, Tingting abia începuse să creadă în Dumnezeu în urmă cu șase luni, erau multe adevăruri pe care nu le înțelegea și ar fi fost nevoie de mult efort pentru a o cultiva, așa că am decis să le cer altor udători să o cultive. Mai târziu, mi-am dat seama că această stare a mea era greșită și că tot nu voiam să mă preocup de lucruri, să plătesc un preț sau să îndur epuizarea și suferința. M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Se întâmplă ceva ce necesită să înduri greutăți, moment în care ar trebui să înțelegi care sunt intențiile lui Dumnezeu și cum să fii atent la ele. Nu trebuie să te mulțumești: mai întâi, neagă-te pe tine însuți. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să cauți să-L mulțumești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu îți va aduce luminare specială în această chestiune, iar inima ta va găsi și ea mângâiere(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Mi-am dat seama că nu ar trebui să am grijă doar de confortul meu trupesc. Ar trebui să mă gândesc cum să Îl mulțumesc pe Dumnezeu și să aduc beneficii lucrării bisericii. Tingting avea un calibru bun, o înțelegere pură și o dorință puternică de a căuta, iar dacă era cultivată, putea să se ocupe de o parte din lucrare. Trebuia să o aduc la stadiul de a îndeplini îndatoriri cât mai curând posibil. Acest lucru avea să fie benefic pentru lucrare și, de asemenea, avea să contribuie la creșterea sa în viață. După aceea, am făcut un efort pentru a găsi timp să am părtășie cu Tingting și să o îndrum cum să îndeplinească datoria de udare. Deși uneori mă simțeam destul de obosită și întâmpinam dificultăți, nu mă mai simțeam reprimată, ci, în schimb, mă răzvrăteam împotriva trupului meu pentru a coopera cu adevărat. Această schimbare în mine a fost rezultatul cuvintelor lui Dumnezeu. Mulțumesc lui Dumnezeu!

Anterior:  63. După ce s-a îmbolnăvit fiul meu

Înainte:  65. Urmărirea faimei și câștigului efectiv m-a distrus

Conținut similar

52. Rămas bun, om serviabil!

de Li Fei, SpaniaApropo de oamenii serviabili, îi credeam grozavi înainte să cred în Dumnezeu. Aveau firi blânde, nu se supărau pe nimeni,...

68. Protecția lui Dumnezeu

de You Xin, Coreea de SudDumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuşi judecății,...

Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă Expunerea antihriștilor Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor Despre urmărirea adevărului Despre urmărirea adevărului Judecata începe de la casa lui Dumnezeu Cuvinte esențiale de la Dumnezeu Atotputernic Hristos al zilelor de pe urmă Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Adevărurile-realitate în care trebuie să pătrundă credincioșii în Dumnezeu Urmați Mielul și cântați cântări noi Ghid pentru răspândirea Evangheliei Împărăției Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu Auziți glasul lui Dumnezeu Iată arătarea lui Dumnezeu Întrebări esențiale și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 1) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 2) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 3) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 4) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 5) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 6) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 7) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 8) Cum m-am întors la Dumnezeu Atotputernic

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Connect with us on Messenger