89. În spatele fricii de a raporta probleme
În 2014, produceam videoclipuri în biserică. Yang Min era supraveghetoarea de la acea vreme. Odată, am observat că sugestia lui Yang Min pentru un videoclip nu era tocmai potrivită. Așa că am exprimat un punct de vedere diferit, dar ea a insistat asupra propriei opinii. Am spus că am putea să cerem sfatul conducătorilor, dar nu mă așteptam ca Yang Min să mă acuze, explicit și implicit, că sunt arogantă și că nu îi accept sugestiile. Eram foarte nedumerită atunci: „Scopul solicitării sfatului conducătorilor este de a căuta și de a clarifica principiile pentru a realiza videoclipul bine. Cum poți spune că sunt arogantă?” Mai târziu, Yang Min a promovat-o pe Li Ping ca lideră de echipă, responsabilă pentru lucrarea noastră. În acea perioadă, plănuiam să facem un videoclip destul de dificil și speram ca Li Ping să aibă mai multă părtășie cu noi despre principii și idei de producție. Dar, după ce am interacționat efectiv cu ea, am constatat că Li Ping nu prea făcea lucrare reală. Rareori se interesa de lucrarea noastră și, mai mult, de cele mai multe ori ne îndruma să facem videoclipuri pe baza sentimentelor ei, fără niciun principiu. Am revizuit videoclipurile în mod repetat conform sugestiilor ei, ceea ce a împiedicat grav progresul. I-am dat apoi o sugestie lui Li Ping, cerându-i să integreze principiile relevante în părtășia ei, deoarece doar așa s-ar fi obținut mai ușor rezultate și s-ar fi evitat refacerea lucrurilor. Dar Li Ping nu numai că a refuzat să accepte această sugestie, ci a și adus contraargumente. Ba chiar m-a emondat pentru că sunt arogantă și mă cramponez de propriile idei. M-am gândit în sinea mea: „Apar probleme și abateri în lucrare, dar ea nu ne conduce să le rezumăm și să le corectăm, nici nu indică o cale de practică. Doar ne ceartă și ne ocărăște, iar când frații și surorile îi fac sugestii rezonabile, nu le acceptă. Nu își îndeplinește absolut deloc responsabilitățile de lideră de echipă.” Am vrut să îi semnalez această problemă lui Li Ping, dar apoi am simțit și că era foarte dominatoare și m-am gândit în sinea mea: „Dacă îi semnalez problema, oare va crede că sunt prea arogantă și că nu o ascult?” Până la urmă, mi-am înghițit cuvintele. În mod neașteptat, Li Ping a dat pe noi toată vina pentru rezultatele slabe ale lucrării video și adesea ne ocăra și ne emonda. Toată lumea era într-o stare proastă.
Într-o zi, Li Ping a comparat videoclipul nostru cu cel al altui grup și ne-a supus unui torent de sarcasm și de batjocură. Am simțit că Li Ping avea o prejudecată față de noi și că mereu căuta să găsească nod în papură pentru chestiuni minore și să ne ocărască pentru ele. Toată lumea se simțea foarte presată de atacurile lui Li Ping, iar o soră a devenit atât de negativă, încât nu mai voia să-și facă datoria aici. M-am simțit foarte tristă în suflet și, de asemenea, foarte furioasă. M-am gândit că Li Ping nu făcea ea însăși o lucrare reală, dar îi emonda și îi critica pe alții orbește; nu mai puteam închide ochii. A doua zi i-am semnalat lui Li Ping problema ei de a-i emonda pe oameni cu nonșalanță. În mod neașteptat, ea a continuat să-și susțină raționamentul și chiar a spus că era problema altora. I-am semnalat apoi problema, integrând principiile pentru a fi conducători și lucrători, spunând: „Ar trebui să ai părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele fraților și surorilor tale. Simpla emondare și mustrare a oamenilor nu numai că nu va rezolva problema, dar îi va și face pe oameni să se simtă constrânși. În plus, ar trebui să asculți sugestiile făcute de frații și de surorile tale.” Atunci, a fost de acord, cu o expresie încruntată. Dar nu mă așteptam ca, ulterior, să găsească un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu despre aroganță și îngâmfare și să ni-l dea să-l citim. În inima mea, am simțit vag că ceva nu era în ordine: ea nu rezolva problemele concrete și, în schimb, ne punea mereu să reflectăm asupra noastră, ceea ce însemna că nimeni nu o putea discerne. Chiar voiam să-i expun problemele, dar apoi m-am gândit că Li Ping nu acceptase niciodată cu umilință sugestiile altora și că, pe deasupra, avea și o umanitate rea. Odată, își formase o prejudecată față de o soră gazdă și o judeca mereu în fața noastră. M-am gândit: „Dacă îi semnalez direct problemele, oare își va forma o prejudecată față de mine și mă va judeca peste tot pe unde merge? Atunci nu aș fi distrusă, cu reputația făcută praf?” Când m-am gândit la acest lucru, m-am temut și nu am îndrăznit să semnalez problemele lui Li Ping. Ba chiar am fost și eu de acord să reflectez asupra mea. După aceea, am simțit mustrări de conștiință în inima mea și m-am întrebat de ce eram atât de amărâtă. Mai târziu, în timpul adunărilor, Li Ping nu a avut părtășie despre cum reflectase asupra sa și cum se înțelesese pe sine. În schimb, a spus că obținuse rezultate bune când îndrumase lucrarea video în alte grupuri și că frații și surorile o primiseră cu toții cu bucurie. Subînțelesul era că noi eram într-un constant dezacord cu ea pentru că eram prea aroganți ca să-i acceptăm sfaturile. Chiar voiam să-i semnalez problemele, dar mi-era teamă că, dacă le menționam, se va face de râs și mă va suprima, așa că nu am spus nimic.
Ulterior, am constatat că Li Ping mă viza și mă excludea la fiecare pas. Odată, când mă întorceam acasă de la o adunare, am cumpărat niște lucruri pentru surorile mele și, astfel, am ajuns puțin mai târziu. Li Ping m-a disecat apoi în fața fraților și surorilor în timpul unei adunări, spunând că profitam de ocazia de a merge la adunare pentru a-mi satisface poftele trupului. Li Ping mă diseca și mă emonda adesea, luându-se în mod deliberat de mine și exagerând enorm lucrurile, iar eu mă simțeam nefericită și oprimată. Nici măcar nu mai voiam să-mi fac datoria aici. Totuși, când m-am gândit că abandonarea datoriei mele era o trădare față de Dumnezeu, m-am simțit neliniștită, așa că, prin rugăciune, nu mi-am abandonat datoria. Am rememorat acele câteva luni de interacțiuni cu Li Ping. Ea își făcea datoria de mântuială și nu rezolva probleme reale, iar firea ei era extrem de arogantă; nu accepta sugestiile altora. Dacă o astfel de persoană ar fi continuat să fie responsabilă pentru lucrarea video, doar ar fi zădărnicit și mai mult lucrarea și ar fi tulburat intrarea în viață a fraților și surorilor. Știam că ar trebui să le raportez conducătorilor problemele lui Li Ping, dar apoi m-am gândit cum mă vizase în această perioadă. Dacă îi raportam din nou problemele și ea afla, atunci cine știe cum avea să mă chinuie? În plus, toată lumea putea vedea problemele lui Li Ping, iar celelalte surori nu îi făcuseră nicio sugestie, așa că m-am gândit că ar fi mai bine să nu mă mai amestec. Mai mult, Yang Min era supraveghetoarea lucrării video, iar Li Ping fusese promovată numai de ea. Dacă scriam o scrisoare pentru a raporta problemele lui Li Ping, oare Yang Min ar fi tratat problema corect când ar fi citit-o? Oare m-ar fi demis și ar fi spus că sunt arogantă și îngâmfată, luându-mă mereu de alții pentru a tulbura lucrarea video? Dacă m-ar fi îndepărtat din biserică? Nu mi-ar fi distrus asta viața de credință în Dumnezeu? Ba chiar m-am consolat gândindu-mă că, atunci când conducătorii vor descoperi problemele lui Li Ping, se vor ocupa ei de ea.
În mod neașteptat, surorile mele din grup au început să mă izoleze și să se îndepărteze de mine. Chiar și Xia Yu, cu care interacționasem adesea, a devenit distantă. Nu puteam înțelege, oricât m-aș fi străduit, și în fiecare zi simțeam ca și cum inima îmi era strivită de un bolovan și-mi era greu să respir. De multe ori am plâns pe ascuns, singură, simțindu-mă extrem de nefericită și de neajutorată. Într-o noapte, Xia Yu mi-a spus în secret că Li Ping a profitat de faptul că eram plecată la o adunare pentru a spune lucruri denigratoare despre mine în fața surorilor mele. De asemenea, a dat vina numai pe mine pentru faptul că lucrarea video nu producea niciun rezultat, cerându-le fraților și surorilor să mă discearnă. După ce au fost instigați de Li Ping, toată lumea a început să fie precaută față de mine. După ce am auzit cuvintele lui Xia Yu, inima mea nu s-a putut liniști mult timp. „Doar pentru că i-am făcut câteva sugestii lui Li Ping, ea m-a suprimat și m-a exclus. Acum chiar formează o clică pe la spatele meu pentru a mă exclude. Oare nu mă chinuie pur și simplu? Această persoană este atât de rea!” Eram foarte negativă atunci, iar starea mea era absolut groaznică. Îmi era foarte teamă că, dacă situația ar fi continuat așa, chiar aș fi fost demisă și exclusă. M-am gândit că, în loc să fiu chinuită de ea, era mai bine să demisionez și să preiau o altă datorie, ca să nu mai trebuiască să mă confrunt cu acest mediu. Însă m-am gândit apoi la hotărârea pe care o luasem înaintea lui Dumnezeu, că sigur voi face videoclipuri bune pentru a-I aduce mărturie lui Dumnezeu. „Chiar o să renunț la această datorie?” Nu eram dispusă să accept asta. L-aș fi rănit prea mult pe Dumnezeu făcând asta și nu aș fi arătat deloc loialitate față de El. Mă simțeam foarte derutată și nu știam cum să trăiesc acest mediu. În mijlocul durerii și neajutorării, m-am rugat lui Dumnezeu, ca El să mă călăuzească să înțeleg adevărul și să găsesc o cale de practică.
În mai 2015, casa lui Dumnezeu a emis rânduieli de lucru despre cum să discernem antihriștii și conducătorii falși. Când le-am citit și le-am corelat cu comportamentul lui Li Ping, mi-am dat seama că era o lucrătoare falsă și că mergea pe calea antihriștilor. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie îndeplinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care urmează voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). În plus, în „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”, Dumnezeu spune: „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că protejarea lucrării bisericii și a intereselor acesteia este ceea ce Dumnezeu ne cere și că este o responsabilitate pe care fiecare credincios în Dumnezeu trebuie să și-o asume. În această perioadă, văzusem că Li Ping nu făcea absolut nicio lucrare reală și că, de asemenea, îi suprima și îi chinuia pe oameni, iar umanitatea ei era răuvoitoare. Mi-era teamă să nu fiu chinuită și demisă, așa că nu am îndrăznit niciodată să-i expun și să-i raportez problemele și nu am îndrăznit să lupt cu forțele întunericului. În ce fel eram eu o persoană care arăta considerație față de povara lui Dumnezeu? Nu am protejat câtuși de puțin lucrurile legate de lucrarea bisericii sau de interesele acesteia și am luat în considerare doar propriile interese. Eram prea egoistă! Acum, casa lui Dumnezeu emisese rânduieli de lucru pentru ca noi să discernem antihriștii și conducătorii falși. În aceasta era intenția lui Dumnezeu și, totodată, Dumnezeu îmi oferea o ocazie să practic adevărul. Nu mai puteam fi constrânsă de forțele întunericului. Prin urmare, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule drag, am fost mereu nefericită din cauză că am fost suprimată de Li Ping. Am în mod clar discernământ în privința ei, dar nu îndrăznesc să-i expun și să-i raportez problemele. Sunt prea lașă și îmi lipsește complet simțul dreptății. Atrag dezgustul Tău! Acum, casa lui Dumnezeu ne-a cerut să discernem și să raportăm antihriștii și conducătorii falși. Știu că în aceasta este intenția Ta și sunt dispusă să mă bizui pe Tine pentru a practica adevărul și a nu mai fi constrânsă de forțele întunericului.” După ce m-am rugat, m-am simțit mai liniștită și am avut hotărârea de a practica adevărul.
Într-o zi, sora Zhuo Yue, care era responsabilă de lucrarea lui Li Ping, m-a rugat să ies la o adunare. Am fost foarte entuziasmată și am simțit că aceasta era o ocazie pe care Dumnezeu mi-o pregătise. Trebuia să raportez problemele lui Li Ping. Înainte să pot deschide gura, sora Zhuo Yue ne-a întrebat: „Cum se descurcă Li Ping ca lideră de echipă video?” Am vorbit despre prestația lui Li Ping. Ea mi-a cerut să scriu totul și le-a cerut și membrilor echipei să scrie evaluările lor despre Li Ping. În acel moment, eram atât de entuziasmată, încât aproape că mi-au dat lacrimile. Am simțit că Dumnezeu îmi ascultase rugăciunile și îmi deschisese o cale de ieșire. Și mai neașteptat, după ce surorile din echipă au citit principiile relevante privind discernerea conducătorilor falși și a antihriștilor, și-au dat seama și ele că ceva nu era în regulă cu Li Ping. Mai târziu, am avut părtășie și am discernut împreună și am consemnat prestația lui Li Ping, adică eșecul ei de a face o lucrare reală și modul în care a perturbat și a tulburat lucrarea video, și am transmis evaluarea conducătorilor. Curând, conducătorii de nivel superior au demis-o pe Li Ping după ce au aflat și au verificat situația. După un timp, și Yang Min a fost demisă. Eram cu toții foarte entuziasmați și L-am lăudat pe Dumnezeu din adâncul inimii pentru că este atât de drept.
Mai târziu, sora Ye Xin a preluat responsabilitatea lucrării video. Adesea discuta cu noi despre idei de producție video și ne încuraja să avem în mod activ părtășie, să discutăm și să ne exprimăm liber gândurile. Uneori prezentam opinii diferite și, atât timp cât erau potrivite, ea le accepta cu plăcere. Simțeam că era relaxant și eliberator să ne facem îndatoririle în acest fel și eram deosebit de fericită că rezultatele pe care le obțineam în producția video erau din ce în ce mai bune. După aceea, m-am gândit adesea cum discernusem cu mult înainte că Li Ping nu era o persoană potrivită pentru a fi responsabilă de lucrarea video, dar nu îndrăznisem să-i raportez problema. Ce fire coruptă mă înrobise? Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Când tot felul de oameni răi și neîncrezători își fac apariția și joacă diverse roluri de diavoli și satane, împotrivindu-se rânduielilor de lucru și făcând ceva cu totul diferit, mințind și înșelând casa lui Dumnezeu; când tulbură și perturbă lucrarea lui Dumnezeu, săvârșind lucruri care Îi necinstesc numele și întinează casa lui Dumnezeu, și anume biserica, nu faci nimic decât să te enervezi când vezi asta, însă nu poți lua atitudine ca să susții dreptatea, să-i dai în vileag pe oamenii răi, să susții lucrarea bisericii, să-i abordezi și să te ocupi de acești oameni răi și să-i împiedici să tulbure lucrarea bisericii și să întineze casa lui Dumnezeu, biserica. Nefăcând aceste lucruri, n-ai reușit să fii martor. […] Atunci, care e sursa incapacității tale de a te ocupa de oamenii răi și de a-i aborda? Este faptul că umanitatea ta e în mod inerent fricoasă, timidă și temătoare? Aceasta nu e nici cauza principală, nici esența problemei. Esența problemei este că oamenii nu sunt loiali față de Dumnezeu; se protejează pe ei înșiși, își protejează siguranța personală, reputația, statutul și calea lor de ieșire. Lipsa lor de loialitate se manifestă prin modul în care se protejează mereu pe ei înșiși, retrăgându-se ca o țestoasă în carapace oricând se confruntă cu ceva și așteptând să treacă pericolul înainte de a-și scoate din nou capul. Indiferent ce întâmpină, merg mereu în vârful picioarelor, dau dovadă de multă anxietate, griji și temeri și sunt incapabili să se ridice și să apere lucrarea bisericii. Care e problema aici? Nu este oare lipsa de credință? Nu ai credință adevărată în Dumnezeu, nu crezi că El este suveran peste toate lucrurile și nu crezi că viața ta și tot ce ține de tine se află în mâinile Lui. Nu crezi ce spune El: «Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu îndrăznește să se atingă de niciun fir de păr de pe corpul tău.» Te bazezi pe ochii tăi și judeci faptele pe baza calculelor tale, protejându-te mereu pe tine însuți. Nu crezi că soarta unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu; te temi de Satana, de forțele rele și de oamenii răi. Nu este aceasta o lipsă de credință sinceră în Dumnezeu? (Ba da.) De ce nu există credință sinceră în Dumnezeu? Oare pentru că experiențele oamenilor sunt superficiale și ei nu-și pot da seama de aceste lucruri sau pentru că înțeleg prea puțin din adevăr? Care este motivul? Are vreo legătură cu firile corupte ale oamenilor? Este din cauză că oamenii sunt prea vicleni? (Da.) Indiferent cât de multe lucruri experimentează, indiferent cât de multe fapte sunt așezate în fața lor, ei nu cred că aceasta e lucrarea lui Dumnezeu sau că soarta unei persoane este în mâinile Lui. Acesta este un aspect. O altă problemă fatală este că oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși. Nu sunt dispuși să plătească niciun preț sau să facă vreun sacrificiu pentru Dumnezeu, pentru lucrarea sau interesele casei Lui, pentru numele sau slava Lui. Nu sunt dispuși să facă nimic din ce presupune chiar și cel mai mic pericol. Oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși! Din cauza fricii lor de moarte, de umilire, de a fi prinși în capcană de cei răi și de a ajunge în orice tip de necaz, oamenii își dau toată osteneala să-și apere trupul, străduindu-se să nu intre în vreo situație periculoasă. Într-o anumită privință, acest comportament arată că toți oamenii sunt prea vicleni, iar în alta, le dezvăluie instinctul de autoconservare și egoismul. Nu ești dispus să te lași în mâinile lui Dumnezeu și, când spui că ești dispus să te sacrifici pentru El, nu e nimic mai mult decât o dorință. Când vine vorba să faci efectiv un pas în față și să fii martor pentru Dumnezeu, să lupți împotriva Satanei și să înfrunți pericole, moartea și diverse dificultăți și greutăți, nu mai ești dispus. Mica ta dorință se prăbușește și faci tot posibilul să te protejezi mai întâi pe tine, făcând apoi ceva lucrare superficială pe care ești nevoit să o faci, lucrare ce poate fi văzută de toți. Mintea unei persoane încă este mai agilă decât o mașinărie: oamenii știu cum să se adapteze, când întâmpină situații, știu care acțiuni contribuie la propriile interese și care nu contribuie și aplică rapid fiecare metodă de care dispun. Prin urmare, de fiecare dată când te confrunți cu anumite lucruri, puțina ta încredere în Dumnezeu nu poate să rămână neclintită. […] Indiferent cu câte chestiuni te confrunți, nu reușești să fii loial și să-ți îndeplinești responsabilitatea prin credința ta în Dumnezeu. În consecință, rezultatul final este că nu dobândești nimic. În fiecare circumstanță pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu și atunci când te-ai luptat împotriva Satanei, alegerea ta a fost mereu să te retragi și să fugi. N-ai urmat traiectoria pe care a indicat-o Dumnezeu sau pe care a rânduit să o experimentezi. Așadar, în toiul acestei lupte, ratezi adevărul, înțelegerea și experiențele pe care ar fi trebuit să le dobândești” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (19)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit de parcă inima îmi era străpunsă. Eram una dintre acele persoane egoiste și înșelătoare pe care le expusese Dumnezeu. Nu credeam că El este suveran peste toate. Când o persoană rea tulbura lucrarea bisericii, luam în considerare doar interesele personale și nu arătam absolut nicio loialitate față de Dumnezeu. Vedeam clar că Li Ping îndruma lucrarea video într-un mod care încălca principiile. În plus, era arogantă, îngâmfată și se crampona de propriile idei, neacceptând niciodată sugestiile rezonabile ale fraților și surorilor ei și certându-i constant pe oameni cu superioritate, făcându-i să se simtă constrânși. Întârziase grav progresul lucrării de producție video. Îi puteam vedea problemele, dar mi-era teamă să nu o ofensez și să nu fiu atacată și exclusă de ea, așa că nu am îndrăznit să le expun. Dumnezeu a îngăduit ca acest mediu să vină asupra mea. Intenția Sa era ca eu să învăț discernământul și ca, atunci când o persoană rea perturbă și tulbură lucrarea bisericii, să pot practica adevărul și să iau atitudine pentru a-i expune și a-i opri. Totuși, deși mă bucurasem de udarea și de aprovizionarea cu atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, când am văzut o persoană rea tulburând lucrarea bisericii, m-am retras în carapacea mea și m-am gândit doar să mă apăr. Deși voiam să le raportez conducătorilor problemele lui Li Ping, eram îngrijorată că, dacă scrisoarea de raportare ar fi fost interceptată de Yang Min sau dacă Li Ping ar fi aflat despre ea, m-ar fi chinuit și mai aspru și poate chiar m-ar fi exclus din biserică. Atunci, speranța mea de a fi mântuită prin credința în Dumnezeu s-ar fi stins complet. Când mă gândeam la asta, mă cuprindea frica de toate și eram plină de îndoieli. Aceste comportamente ale mele nu se datorau doar lașității, timorării și fricii, ci erau rezultatul naturii mele prea egoiste și înșelătoare. Mă protejam excesiv! Mi-era teamă să nu fiu chinuită și exclusă, așa că am căutat doar să-mi salvez pielea și m-am făcut că nu văd. Ba chiar m-am gândit: „I-am menționat problemele ei, dar nu le-a acceptat. Am făcut tot ce am putut. Voi aștepta pur și simplu să afle conducătorii și să se ocupe de ea. Astfel mă pot feri de a fi chinuită de această persoană rea.” De fapt, Li Ping nu făcea o lucrare reală, îi certa pe alții cu superioritate și îi oprima pe frați și pe surori. Nu expusesem niciodată aceste fapte rele și nu îndrăznisem să le raportez conducătorilor de nivel superior, așa că problema nu fusese deloc rezolvată. Cum aș fi putut spune că făcusem tot ce am putut? Urmasem filosofiile satanice pentru interacțiuni lumești, precum „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli”, și astfel trăiam într-un mod deosebit de egoist, alunecos și înșelător. Am stat și am privit cu ochii larg deschiși cum Li Ping a tulburat lucrarea video timp de peste șase luni. Nu am protejat lucrarea bisericii în momentul critic și chiar m-am apărat pe mine însămi, tolerând o persoană rea care continua să prejudicieze și să tulbure lucrarea bisericii. Nu am avut absolut nicio loialitate față de Dumnezeu și am lăsat în urma mea o fărădelege gravă. Când am reflectat asupra acestor lucruri, am simțit un regret profund. M-am simțit rușinată să-L înfrunt pe Dumnezeu și nu puteam decât să vărs lacrimi de vinovăție și de mustrare de sine. Nu mai voiam să trăiesc după filosofiile satanice pentru interacțiuni lumești.
Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag, să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare reală sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași; se tem să nu fie suprimați și chinuiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: «În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?» Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te chinuie și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt îndepărtați sau excluși din biserică, acest lucru este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când îndepărtarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihristului și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către un conducător fals sau un antihrist drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să te răzvrătești împotriva Lui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu raportezi acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de represaliile unui conducător fals sau ale unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că mai exista un motiv pentru care ezitam mereu și nu îndrăzneam să raportez problemele lui Li Ping. Și anume pentru că nu aveam credință în Dumnezeu și nu credeam că El este suveran peste toate. Priveam statutul conducătorilor și al lucrătorilor cu prea multă considerație și credeam că aceștia, împreună cu supraveghetorii, hotărau dacă puteam continua să-mi fac îndatoririle și să primesc mântuirea. Prin urmare, când am văzut-o pe supraveghetoare și pe lidera de echipă tulburând lucrarea video, m-am făcut că nu văd și am încercat cu prudență să mă protejez. Mi-era teamă că, dacă le-aș fi ofensat, mi-ar fi făcut viața amară și aș fi fost chinuită și demisă. Când eram suprimată de Li Ping, mă simțeam foarte presată lăuntric și trebuia să îndur în tăcere în fiecare zi, dar tot nu îndrăzneam să raportez problemele ei. Mi-era teamă că Li Ping și Yang Min mi-ar fi găsit nod în papură și m-ar fi chinuit și exclus, așa că nu aș mai fi fost mântuită. Era ca și cum dacă aș fi continuat sau nu în datorie, viitorul și destinul meu erau toate în mâinile lor. De fapt, chiar dacă m-ar fi demis și m-ar fi exclus cu adevărat, aș fi putut să găsesc frați și surori care înțelegeau adevărul pentru a avea părtășie, să le raportez și să le expun faptele lor rele conducătorilor de nivel superior. Casa lui Dumnezeu cu siguranță ar fi tratat problema cu dreptate. Totuși, deși nu fusesem demisă și exclusă, oricum m-am îngrozit și nu am îndrăznit să vorbesc sau să le raportez problemele. Nu aveam absolut nicio credință reală în Dumnezeu. Oare nu eram ceea ce Dumnezeu numește un laș, un om de nimic, un slujitor al Satanei? Dumnezeu a avut părtășie foarte clar despre principiile tratării conducătorilor și lucrătorilor. Când conducătorii și lucrătorii fac ceea ce este corect și în concordanță cu adevărul, ar trebui să fiu de acord și să accept; dacă fac lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul și care încalcă principiile, putem avea părtășie și semnala aceasta, ceea ce reprezintă un ajutor pentru ei. Dacă lucrătorii și conducătorii nu acceptă acest lucru și continuă să tulbure lucrarea bisericii și să-i suprime pe oameni, ar trebui să le expunem faptele rele în conformitate cu spusele lui Dumnezeu. Putem și să-i raportăm conducătorilor de nivel superior până când problema este rezolvată. Aceasta este responsabilitatea pe care ar trebui s-o îndeplinim. Crezusem anterior că, atunci când conducătorii sau supraveghetorii făceau sugestii sau ne emondau, indiferent dacă era corect sau greșit, ar trebui să le primim ca venind de la Dumnezeu și să ne supunem și că, dacă nu le acceptam și încercam să le contrazicem, am fi părut aroganți și lipsiți de rațiune. Am văzut că înțelegerea mea fusese atât de ridicolă! Dumnezeu nu a spus niciodată că a asculta de conducători sau de supraveghetori înseamnă a te supune adevărului. Dumnezeu ne spune să privim și să tratăm oamenii și lucrurile în conformitate cu spusele Sale. Doar aceasta este în acord cu adevărul. Insistând asupra adevărurilor-principii, poți fi suprimat și chinuit de antihriști și de oameni răi, sau chiar exclus de ei, dar asta nu înseamnă că ai fost exclus de biserică sau eliminat de Dumnezeu, nici nu înseamnă că nu ai nicio șansă de a primi mântuirea. Când antihriștii și oamenii răi săvârșesc rău, vor fi dezvăluiți și tratați mai devreme sau mai târziu. Mai mult, biserica promovează sau demite oamenii pe baza comportamentului lor consecvent, iar decizia este luată după o evaluare cuprinzătoare a aprecierilor majorității fraților și surorilor. Nu este la latitudinea niciunui conducător sau lucrător să decidă de unul singur. Casa lui Dumnezeu acționează conform adevărurilor-principii. Am auzit de la sora Ye Xin, supraveghetoarea, că Li Ping încercase în mod constant să mă demită. Totuși, ei au descoperit prin investigații concrete că ceea ce spunea Li Ping nu era adevărat și au constatat că aceasta nu făcea o lucrare reală, printre alte probleme. Am văzut că în casa lui Dumnezeu domnesc adevărul și dreptatea. Asta m-a făcut să experimentez că antihriștii sau oamenii răi nu îmi pot face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Credeam în Dumnezeu de mulți ani, dar nu priveam oamenii sau lucrurile pe baza cuvintelor Lui și nu acționam conform principiilor. Când forțele răului tulburau lucrarea bisericii și îi vătămau pe frații și pe surorile mele, nu practicam adevărul pentru a proteja lucrarea bisericii. În schimb, toleram conducătorii falși care se implicau în fapte rele și aduceau prejudicii casei lui Dumnezeu. Oare nu acționam ca un complice al Satanei? Dacă aș fi rămas nepocăită, aș fi fost în cele din urmă eliminată de Dumnezeu, iar acest lucru ar fi fost hotărât de firea Lui dreaptă. În timp ce cugetam la aceste experiențe, am ajuns să înțeleg grija minuțioasă a lui Dumnezeu în rânduirea acestor medii. Ele au fost într-adevăr foarte benefice pentru intrarea mea în viață, iar inima mea s-a umplut de recunoștință față de Dumnezeu. De asemenea, m-am simțit vinovată și îndatorată pentru fărădelegile pe care le săvârșisem nepracticând adevărul. M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu: „Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru mediile pe care le-ai rânduit pentru mine. Înainte am ratat multe ocazii de a practica adevărul. Sunt dispusă să mă pocăiesc și să urmăresc să devin o persoană cu simțul dreptății, care practică adevărul și protejează lucrarea bisericii.”
Mai târziu am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am fost profund mișcată. Dumnezeu Atotputernic spune: „Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. […] Dacă ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu ai dobândit încă adevărul și viața, cel puțin vei vorbi și vei acționa de partea lui Dumnezeu; cel puțin, nu vei sta cu mâinile în sân când vei vedea că sunt compromise interesele casei lui Dumnezeu. Când simți dorința de a închide ochii, te vei simți vinovat și inconfortabil și îți vei spune: «Nu pot să stau aici și să nu fac nimic, trebuie să mă ridic și să spun ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, trebuie să dau în vileag acest comportament rău, trebuie să-l opresc, pentru ca interesele casei lui Dumnezeu să nu fie prejudiciate, iar viața bisericească să nu fie tulburată.» Dacă adevărul a devenit viața ta, atunci nu numai că vei avea acest curaj și această hotărâre și vei fi capabil să înțelegi complet chestiunea, dar vei și îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o porți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru interesele casei Sale, iar datoria ta va fi astfel îndeplinită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că inima unei persoane care urmărește cu adevărat adevărul este orientată spre El. Când se confruntă cu diverse situații, poate sta de partea Lui și de partea adevărului. Când îi vede pe alții perturbând și tulburând lucrarea bisericii, nu ignoră acest lucru, ci renunță la interesele personale și acționează conform principiilor pentru a proteja lucrarea bisericii. În ceea ce privește lucrurile care sunt în detrimentul intereselor bisericii, poate practica adevărul pentru a le expune și a le stopa. Astfel de persoane sunt curajoase în lupta împotriva forțelor răului și își pot îndeplini responsabilitățile de a proteja interesele bisericii. Aceștia sunt singurii oameni care urmăresc adevărul și au conștiință și rațiune. M-am avertizat în inima mea că, dacă aș observa din nou în biserică lucrători falși și conducători falși care nu fac o lucrare reală sau oameni care acționează încălcând principiile și aducând prejudicii lucrării bisericii, cu siguranță nu aș mai fi o persoană care caută să facă pe plac altora pentru a încerca să mă protejez. În schimb, le-aș semnala problemele și, dacă nu ar accepta, ar trebui să am simțul dreptății pentru a-i raporta conducătorilor de nivel superior până când problemele ar fi rezolvate. Doar în acest fel mi-aș fi îndeplinit responsabilitatea. Odată, am auzit întâmplător că o altă soră din biserică fusese și ea suprimată de Li Ping. După ce am aflat despre situația surorii suprimate de Li Ping, am văzut că firea ei coruptă nu se schimbase absolut deloc, deși credea în Dumnezeu de mulți ani, și că ar fi suprimat și chinuit pe oricine i-ar fi lezat interesele. Mai mult, are o umanitate răuvoitoare, urăște adevărul și are o fire antihristică foarte pronunțată. Dacă o astfel de persoană ar fi rămas în biserică, doar ar fi tulburat lucrarea și i-ar fi vătămat pe frați și pe surori. Prin urmare, am înaintat un raport detaliat conducătorilor despre comportamentul lui Li Ping de a suprima și a chinui oamenii, precum și despre faptele ei rele. Am sperat că o vor trata conform principiilor. În scurt timp, conducătorii mi-au răspuns în scris, spunându-mi că Li Ping fusese arestată de poliție. Deși fusese eliberată, era încă sub supravegherea poliției. Ei adunaseră deja dovezi ale faptelor ei rele și urmau să o trateze conform principiilor. Când am citit răspunsul conducătorilor, m-am simțit foarte liniștită. După aceea, ori de câte ori vedeam conducători sau lucrători acționând nepotrivit sau încălcând principiile, nu mai eram timorată și supusă orbește. În schimb, le semnalam aceasta în conformitate cu spusele lui Dumnezeu.
Deși am îndurat unele greutăți în experiența mea de a fi chinuită și suprimată de o persoană rea, am dobândit un oarecare discernământ al esenței antihriștilor și a oamenilor răi, care este ura față de adevăr. De asemenea, am văzut cu adevărat că Dumnezeu controlează totul și că viitorul și destinul meu sunt și ele în mâinile Sale. Am experimentat, totodată, în mod real că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu și că toate personajele negative care fac rău și tulbură lucrarea bisericii vor fi tratate cu dreptate. Faptul că am putut obține aceste câștiguri și înțelegeri este un rezultat dobândit prin cuvintele lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!
