Introducere
În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvinte pentru a inaugura noua epocă, pentru a schimba mijloacele prin care lucrează și pentru a face lucrarea întregii epoci. Acesta este principiul conform căruia lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup și vorbește din diferite perspective, permițându-i omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup, și să vadă înțelepciunea și minunăția Sa. Dumnezeu lucrează în acest fel pentru a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a oamenilor, care reprezintă adevăratul sens al folosirii cuvintelor pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin cuvinte, oamenii ajung să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, substanța omului și în ce se cuvine să intre omul. Prin cuvinte, toată lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facă în Epoca Cuvântului este realizată. Prin cuvinte, oamenii sunt dezvăluiți, eliminați și încercați. Oamenii au văzut aceste cuvinte, le-au auzit și le-au recunoscut existența. Drept urmare, ei au ajuns să creadă în existența lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu și inima lui Dumnezeu de iubire și mântuire a omului. Termenul „cuvinte” poate fi obișnuit și simplu, dar cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat zguduie universul, transformă inimile oamenilor, noțiunile și vechile lor firi și modul în care părea întreaga lume. De-a lungul epocilor, numai Dumnezeu de astăzi a lucrat în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru a-l mântui pe om astfel. Începând din acest moment, omul trăiește sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, înconjurat de păstorirea și proviziile cuvintelor Sale; oamenii trăiesc în lumea cuvintelor lui Dumnezeu, printre blestemele și binecuvântările cuvintelor lui Dumnezeu, iar majoritatea oamenilor trăiesc sub judecata și mustrarea cuvintelor Sale. Aceste cuvinte și această lucrare sunt toate de dragul mântuirii omului, împlinirii voii lui Dumnezeu și schimbării aspectului inițial al lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea folosind cuvinte, îi conduce pe toți oamenii din univers folosind cuvinte, îi cucerește și îi mântuiește folosind cuvinte și, în cele din urmă, va folosi cuvinte pentru a pune capăt întregii lumi de demult, încheindu-Și în întregime planul de gestionare.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”
Cuvintele Mele sunt adevărul veșnic neschimbător. Eu sunt aprovizionarea cu viață pentru om și singurul călăuzitor pentru omenire. Valoarea și semnificația cuvintelor Mele nu sunt determinate de faptul dacă sunt sau nu recunoscute sau acceptate de către omenire, ci de esența cuvintelor înseși. Chiar dacă nici măcar o singură persoană de pe acest pământ nu poate accepta cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire sunt inestimabile pentru orice om. Prin urmare, atunci când se confruntă cu mulți oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele Mele, atitudinea Mea este doar aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și să dovedească faptul că spusele Mele sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să dovedească faptul că tot ceea ce am spus este drept, că este ceea ce ar trebui să aibă omul și, mai mult, ceea ce omul ar trebui să accepte. Îi voi anunța pe toți cei care Mă urmează cu privire la acest fapt: cei care nu pot accepta pe deplin cuvintele Mele, cei care nu pot să-Mi practice cuvintele, cei care nu pot găsi un obiectiv în cuvintele Mele și cei care nu pot primi harul mântuirii din cauza cuvintelor Mele sunt cei care sunt condamnați de cuvintele Mele; chiar mai mult, sunt cei care au pierdut harul mântuirii Mele, iar toiagul Meu nu se va depărta niciodată de la ei.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”
Indiferent dacă cuvintele rostite de Dumnezeu sunt, în aparență, simple sau profunde, toate sunt adevăruri indispensabile pentru intrarea omului în viață; ele sunt izvorul apelor vii care îi permit omului să supraviețuiască atât în spirit, cât și în trup. Ele îi asigură omului ceea ce are nevoie pentru a rămâne în viață; principiile și crezul pentru conduita sa personală în viața cotidiană; calea pe care trebuie să urmeze spre mântuire, cât și obiectivele și direcția pentru a obține mântuirea; fiecare adevăr pe care ar trebui să-l posede ca ființă creată înaintea lui Dumnezeu; și fiecare adevăr despre modul în care omul se supune și se închină lui Dumnezeu. Ele sunt garanția care asigură supraviețuirea omului, ele sunt pâinea zilnică a omului și ele sunt, de asemenea, suportul robust care permite omului să fie puternic și să se ridice. Ele sunt bogate în adevărul-realitate cu care omenirea creată trăiește umanitatea normală, bogate în adevărul prin care omenirea se eliberează de corupție și iese din capcanele Satanei, bogate în învățătură sinceră și răbdătoare, în îndemn, încurajare și consolare, pe care Creatorul le dă umanității create. Ele sunt farul care îndrumă și iluminează pe oameni ca să înțeleagă tot ceea ce este pozitiv, garanția care asigură că oamenii vor trăi și vor intra în posesia a tot ce este just, frumos și bun, criteriul prin care oamenii, evenimentele și lucrurile sunt toate măsurate și, de asemenea, indicatorul de navigație care conduce oamenii spre mântuire și calea luminii.
– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”
În „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Dumnezeu exprimă cuvintele Sale din perspectiva Duhului. Modul în care El vorbește este de neatins de către omenirea creată. În plus, vocabularul și stilul cuvintelor Sale sunt frumoase și în mișcare și nicio formă de literatură umană nu le-ar putea lua locul. Cuvintele cu care El îl expune pe om sunt exacte, sunt incontestabile de orice filozofie și ele îi aduc pe toți oamenii la supunere. Ca o sabie ascuțită, cuvintele cu care Dumnezeu judecă omul taie drept în profunzimile sufletelor oamenilor, tăind atât de adânc încât îi lasă fără niciun loc unde să se ascundă. Cuvintele cu care El îi mângâie pe oameni poartă milă și bunătate plină de iubire, sunt calde ca îmbrățișarea unei mame iubitoare și îi fac pe oameni să se simtă în siguranță ca niciodată până atunci. Singura cea mai mare caracteristică a acestor cuvântări este că, în timpul acestei etape, Dumnezeu nu vorbește folosind identitatea lui Iahve sau a lui Isus Hristos, nici a lui Hristos din zilele de pe urmă. În schimb, folosind identitatea Sa inerentă – Creatorul – El le vorbește și îi învață pe toți cei care Îl urmează pe El și pe toți cei care trebuie încă să-L urmeze pe El. Este corect să spunem că aceasta este prima dată de la crearea lumii când Dumnezeu S-a adresat întregii omeniri. Niciodată înainte Dumnezeu nu a vorbit omenirii create atât de detaliat și atât de sistematic. Desigur, aceasta este și prima dată când El a vorbit atât de mult, și atât de mult timp, întregii omeniri. Este total fără precedent. Mai mult, aceste cuvântări alcătuiesc primul text exprimat de Dumnezeu în rândul omenirii, în care El expune oamenii, îi călăuzește, îi judecă și le vorbește de la inimă la inimă și, de asemenea, acestea sunt primele cuvântări în care Dumnezeu le face cunoscut oamenilor pașii Lui, locul în care El se află, firea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu are și este, gândurile lui Dumnezeu și preocuparea Lui pentru omenire. Se poate spune că acestea sunt primele cuvântări pe care Dumnezeu le-a adresat omenirii din cel de-al treilea cer de la creație și prima dată când Dumnezeu Și-a folosit identitatea Sa inerentă pentru a apărea și a exprima omenirii vocea inimii Lui prin cuvinte.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Introducere
Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de orice persoană și nici nu este ceva ce fiecare persoană poate obține cu ușurință. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși are esența vieții și doar Dumnezeu Însuși are calea vieții. Și astfel, doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul nesecat al apei vii a vieții. Încă de când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multe lucrări care poartă în ele vitalitatea vieții, a făcut multe lucrări care îi aduc viață omului și a plătit numeroase prețuri care permit omului să dobândească viața. Asta deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul poate fi înviat. Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot timpul. El este motorul vieții omului, rădăcina supraviețuirii omului și o resursă bogată pentru supraviețuirea omului după naștere. El permite omului să renască și să trăiască neabătut în fiecare rol al său. Bazându-se pe puterea Lui și pe forța Lui vitală inepuizabilă, omul a trăit generații la rând, în timp ce puterea vieții lui Dumnezeu a oferit neîncetat sprijin oamenilor, iar Dumnezeu a plătit un preț pe care niciun om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa asupra oricărei puteri; ba chiar mai mult, ea întrece orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi copleșită de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și radiază cu o strălucire orbitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi mari schimbări, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile se pot stinge, dar viața lui Dumnezeu tot va exista, deoarece Dumnezeu este sursa supraviețuirii tuturor lucrurilor și rădăcina supraviețuirii lor. Viața omului provine de la Dumnezeu, raiul există datorită lui Dumnezeu iar supraviețuirea pământului provine, de asemenea, din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun lucru ce are vitalitate nu poate transcende suveranitatea lui Dumnezeu și niciun lucru ce are vigoare nu poate scăpa de sfera autorității lui Dumnezeu În acest fel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se predea în fața stăpânirii lui Dumnezeu, toți oamenii trebuie să trăiască sub controlul lui Dumnezeu și niciunul dintre ei nu poate să scape din mâinile Lui.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”
Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este drumul prin care omul câștigă viața și este singurul drum prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe poarta Împărăției Cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și de lanțurile istoriei, nu vor fi niciodată capabili să câștige viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care se agață de mii de ani, în locul apei vieții care se revarsă din tron. Cei care nu sunt aprovizionați cu apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci, cum pot ei să-L vadă pe Dumnezeu? Doar cauți să te agăți de trecut, să stai nemișcat și să menții lucrurile așa cum sunt și nu cauți să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie; prin urmare, nu vei fi mereu potrivnic față de Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile năvalnice și tunetele asurzitoare – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți demonstra că Dumnezeul de care te agăți este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt cuvinte care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să îți dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața umană, cu atât mai puțin calea care te poate conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Nu te fac să înțelegi tainele pe care le cuprind? Oare ești capabil să te trimiți singur în cer pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți duce singur în cer să te bucuri de fericirea familiei împreună cu Dumnezeu? Încă visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei dobândi niciodată adevărul și nu vei câștiga niciodată viața.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”
