17 Însemnătatea arătării lui Dumnezeu
Arătarea lui Dumnezeu
înseamnă venirea Lui în persoană pe pământ să-Și facă lucrarea.
Cu propria identitate și fire
și după propriile-I metode,
El coboară printre oameni
să înceapă o epocă și să-ncheie una.
O astfel de arătare nu e un semn sau o imagine.
Nu e o formă de ceremonie.
Nu e o minune. Nu e o viziune mare.
Cu atât mai puțin un fel de ritual religios.
E un fapt real, concret, ce poate fi atins și văzut,
un fapt ce poate fi atins și văzut.
O astfel de arătare nu e de dragul urmării unui proces
sau de dragul unei scurte inițiative;
ci mai degrabă de dragul unei etape de lucru
în planul de gestionare al lui Dumnezeu.
Arătarea lui Dumnezeu e-ntotdeauna semnificativă
și are-ntotdeauna legătură cu planul Lui de gestionare,
are legătură cu planul Lui de gestionare.
Această arătare nu e deloc la fel
cu arătarea lui Dumnezeu pentru a conduce omul,
să-l călăuzească și să-l lumineze,
să-l călăuzească și să-l lumineze.
Dumnezeu face ceva măreț de câte ori se revelează pe Sine.
E o lucrare diferită decât în orice altă eră,
inimaginabilă omului, neexperimentată de el,
neexperimentată de om.
E o lucrare ce începe o nouă epocă
și-o încheie pe cea veche,
o lucrare nouă și mai bună pentru salvarea omenirii
și-o lucrare de-a aduce omenirea-n noua epocă.
E însemnătatea arătării lui Dumnezeu.
Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 1: Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă”
