565 Am văzut dragostea lui Dumnezeu în mustrare și judecată
I
O, Dumnezeule! Deși am suferit sute de încercări și de necazuri și am fost chiar aproape de moarte, acestea mi-au permis să Te cunosc cu adevărat și să câștig mântuirea supremă. Dacă mustrarea, judecata și disciplina Ta m-ar părăsi, atunci aș trăi în întuneric, sub controlul Satanei. Ce beneficii are trupul omului? Dacă mustrarea și judecata Ta m-ar părăsi, ar fi ca și cum Duhul Tău m-ar abandona, ca și cum nu ai mai fi cu mine. Dacă ar fi așa, cum aș putea să continui să trăiesc?
II
Mi-ai dat boală și mi-ai luat libertatea, eu am putut continua să trăiesc, dar dacă vreodată m-ar părăsi mustrarea și judecata Ta, nu aș avea cum să continui să trăiesc. Dacă aș fi fost fără mustrarea și judecata Ta, aș fi pierdut iubirea Ta, iubirea Ta este prea profundă ca să o pot exprima în cuvinte. Fără iubirea Ta aș trăi sub controlul Satanei și nu aș putea să Îți văd fața glorioasă. Cum aș putea să continui să trăiesc? Cu greu aș putea să continui într-un astfel de întuneric, într-o asemenea viață. Să Te am cu mine este ca și cum Te-aș vedea, deci cum aș putea să Te părăsesc?
III
Te implor cu toată sinceritatea, Te rog să nu îmi iei cea mai mare mângâiere, chiar dacă este vorba doar de câteva cuvinte mângâietoare. M-am bucurat de iubirea Ta și astăzi nu pot sta departe de Tine; cum aș putea să nu Te iubesc? Am vărsat multe lacrimi de durere din cauza iubirii Tale, totuși am simțit mereu că o viață precum aceasta este mai plină de semnificație, mai capabilă să mă îmbogățească, mai capabilă să mă schimbe, mai capabilă să îmi permită să obțin adevărul care ar trebui să fie posedat de ființe create.
din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”
