(III) Cuvinte despre Epoca Împărăției – Epoca finală

33. Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor putea să accepte personal călăuzirea lui Dumnezeu. Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a îndeplinit doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfă pentru păcatele omului; El nu l-a scăpat pe om de toate firile sale corupte. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firile sale corupte de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta a adus omenirea pe un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

34. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja sădite în interiorul acestuia și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu a fost nimic mai mult decât un caz de răscumpărare. Adică, omul a fost cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de spurcat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Prin această lucrare de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să fie purificat. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare actuală este realizată astfel încât omul să poată fi purificat și schimbat; astfel încât omul să se poată elibera de corupția sa și să fie purificat prin judecata și mustrarea cuvântului și prin rafinare. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea de purificare. Într-adevăr, această etapă este și lucrarea de cucerire, precum și a doua etapă din lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin rafinare, judecată și expunere prin cuvânt, toate impuritățile, noțiunile, motivele și speranțele personale din inima omului sunt complet dezvăluite. Cu toate că omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, acest lucru poate fi tratat doar ca însemnând că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, omul trăiește în trup, fără să fie eliberat de păcat, și poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și la nesfârșit coruptele firi satanice. Aceasta este viața pe care o duce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei și se mărturisesc seara. Și astfel, chiar dacă jertfa pentru păcat este pe vecie eficientă pentru om, ea nu îl poate mântui pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă firi corupte. De exemplu, când oamenii au aflat că se trag din Moab, s-au plâns, au încetat să urmărească viața și au devenit absolut negativi. Nu arată aceasta că omul încă este incapabil să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lui coruptă satanică? Când tu nu ai fost supus mustrării, ai ridicat mâna mai sus decât toți ceilalți, chiar și decât Isus. Iar tu ai strigat cu voce tare: „Să fim fii preaiubiți ai lui Dumnezeu! Să fim apropiați ai lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât să ne plecăm Satanei! Să ne răzvrătim împotriva vechiului Satana! Să ne răzvrătim împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă de la putere o dată pentru totdeauna! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Ai strigat mai tare decât toți ceilalți. Dar apoi a venit vremea mustrării și, încă o dată, firile tale corupte au fost dezvăluite. Strigătele tale au încetat, iar tu ți-ai pierdut hotărârea. Aceasta este corupția omului; este un lucru mai profund decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinat adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale și nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată. Numai prin judecata cuvântului se poate obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi treptat schimbat de aici înainte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

35. Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni din acceptarea acestor cuvinte sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni din acceptarea semnelor și minunilor din Epoca Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea coruptă din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul putea să se elibereze de firile corupte satanice din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută asupra lui. Omul a fost doar răscumpărat și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost înlăturată și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin întruparea lui Dumnezeu, dar acest lucru nu a însemnat că omul nu a mai avut păcat în el. Păcatele omului au putut fi iertate prin jertfa pentru păcat, dar în ceea ce privește modul exact în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască, modul în care firile sale corupte și natura sa păcătoasă pot fi complet alungate și modul în care viața-fire pe care o are poate fi schimbată într-o oarecare măsură, el nu are nicio cale să rezolve această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării de răstignire a lui Dumnezeu, dar omul continuă să trăiască înlăuntrul vechilor sale firi corupte satanice. Așa stând lucrurile, omul trebuie să fie complet mântuit de firile sale corupte satanice, natura lui păcătoasă trebuie să fie complet alungată, să nu se mai dezvolte niciodată, iar firea sa trebuie să sufere o transformare. Acest lucru necesită ca omul să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și să înțeleagă modul de a-și schimba firea. În plus, necesită ca omul să practice în concordanță cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, ca el să se poată elibera de firile sale corupte satanice și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va fi primit omul harul mântuitor deplin. La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și a spus că El este un mare proroc, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea tivului hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firile corupte satanice adânc înrădăcinate în el însuși și nici nu a știut cum să se elibereze de acestea. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru al unei familii care aduce binecuvântare asupra întregii familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și înfățișarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios conform standardului. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce însemna că erau răscumpărați. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înțeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost condiția omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape a lucrării, a rămas încă lucrarea de judecată și de mustrare. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, astfel, a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să îndepărteze complet natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa pentru păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea de răstignire a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar firile corupte ale omului încă rămân în el, omul poate încă să păcătuiască și să I se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu a câștigat omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a da în vileag firile corupte ale omului și pentru a-l determina pe om să practice în concordanță cu calea adecvată. Lucrarea acestei etape este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care aprovizionează în mod direct viața omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai temeinică. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

36. Lucrarea din zilele de pe urmă constă în sortarea tuturor după felul lor și în încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu, deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care intră în Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu este de a inspecta faptele oamenilor sau de a le cerceta traiul, ci de a le judeca răzvrătirea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vin în fața tronului Său. Toți cei care au călcat pe urmele lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care vin în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul purificării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală fac obiectul judecății lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”

37. Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-l învăța pe om, pentru a expune substanța omului și pentru a-i diseca faptele și cuvintele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie loial lui Dumnezeu, cum se cuvine ca omul să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firile sale corupte. Mai ales, cele care expun cum Îl respinge omul pe Dumnezeu vizează și mai mult modul în care omul este o întruchipare a Satanei și o forță ostilă lui Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu explică pe deplin natura umană în doar câteva cuvinte; El o expune și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și de emondare nu pot fi înlocuite de cuvinte obișnuite; mai degrabă, adevărul pe care omul nu îl deține absolut deloc este folosit pentru a săvârși această lucrare de expunere și de emondare. Doar metodele de acest fel pot fi numite judecată; doar prin acest tip de judecată poate omul să fie subjugat și pe deplin convins în privința lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea de judecată este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea de judecată i-a permis omului să dobândească multă înțelegere despre intențiile lui Dumnezeu, despre scopul lucrării lui Dumnezeu și despre tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, i-a permis omului să își înțeleagă și să își cunoască esența coruptă și rădăcina corupției sale, precum și să-și descopere fața urâtă. Aceste efecte sunt toate produse de lucrarea de judecată, deoarece esența acestei lucrări este, de fapt, lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”

38. Omenirea, atât de profund coruptă de Satana, nu știe că există un Dumnezeu și s-a oprit din a se închina lui Dumnezeu. La început, când Adam și Eva au fost creați, slava și mărturia lui Iahve erau mereu prezente. Dar, după ce a fost corupt, omul a pierdut slava și mărturia, căci toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au încetat cu totul să se teamă de El. Lucrarea de cucerire de astăzi este de a recupera toată mărturia și toată gloria și de a face ca toți oamenii să se închine lui Dumnezeu, astfel încât să existe mărturie printre ființele create; aceasta e lucrarea ce trebuie făcută în această etapă. Cum anume trebuie cucerită omenirea? Prin folosirea lucrării cuvintelor din această etapă pentru a-l convinge pe om pe deplin; prin folosirea dării în vileag, a judecății, a mustrării și a blestemului nemilos pentru a-l convinge total; prin darea în vileag a răzvrătirii omului și judecarea împotrivirii sale, ca el să poată cunoaște nedreptatea și murdăria omenirii și astfel, folosind aceste lucruri drept contrast pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. În principal prin aceste cuvinte omul este cucerit și pe deplin convins. Cuvintele sunt mijloacele pentru cucerirea finală a omenirii, iar toți cei care acceptă cucerirea lui Dumnezeu trebuie să accepte lovitura și judecata cuvintelor Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (1)”

39. În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvinte pentru a inaugura noua epocă, pentru a schimba mijloacele prin care lucrează și pentru a face lucrarea întregii epoci. Acesta este principiul conform căruia lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup și vorbește din diferite perspective, permițându-i omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup, și să vadă înțelepciunea și minunăția Sa. Dumnezeu lucrează în acest fel pentru a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a oamenilor. Acesta este adevăratul sens al folosirii cuvintelor pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin cuvinte, oamenii ajung să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, substanța omului și în ce se cuvine să intre omul. Prin cuvinte, toată lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facă în Epoca Cuvântului este realizată. Prin cuvinte, oamenii sunt dezvăluiți și eliminați și încercați. Oamenii au văzut aceste cuvinte, le-au auzit și le-au recunoscut existența. Drept urmare, ei au ajuns să creadă în existența lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu și inima lui Dumnezeu de iubire și mântuire a omului. Termenul „cuvinte” poate fi obișnuit și simplu, dar cuvintele rostite de gura Dumnezeului întrupat zguduie universul; transformă inimile oamenilor, transformă noțiunile lor și vechile lor firi și transformă modul în care obișnuia să arate întreaga lume. De-a lungul epocilor, numai Dumnezeul de astăzi lucrează în acest fel și numai El vorbește astfel și îl mântuiește pe om astfel. Începând din acest moment, omul trăiește sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, înconjurat de păstorirea și proviziile cuvintelor Sale; oamenii trăiesc cu toții în lumea cuvintelor lui Dumnezeu, printre blestemele și binecuvântările cuvintelor lui Dumnezeu, iar majoritatea oamenilor trăiesc sub judecata și mustrarea cuvintelor Sale. Aceste cuvinte și această lucrare sunt toate de dragul mântuirii omului, împlinirii voii lui Dumnezeu și schimbării aspectului inițial al lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea folosind cuvinte, îi conduce pe toți oamenii din univers folosind cuvinte, îi cucerește și îi mântuiește folosind cuvinte și, în cele din urmă, va folosi cuvinte pentru a pune capăt întregii lumi vechi, încheindu-Și în întregime planul de gestionare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

40. În timpul Epocii Împărăției, Dumnezeu întrupat rostește cuvinte pentru a-i cuceri pe toți cei care cred în El. Acesta este „Cuvântul Se arată în trup”; Dumnezeu a venit în zilele de pe urmă pentru a săvârși această lucrare și pentru a îndeplini semnificația reală a Cuvântului care Se arată în trup. El doar rostește cuvinte și, rareori, există apariția faptelor. Aceasta este însăși esența Cuvântului care Se arată în trup, și atunci când Dumnezeu întrupat Își rostește cuvintele, aceasta este apariția Cuvântului în trup și este Cuvântul care vine în trup. „La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost Dumnezeu, iar Cuvântul S-a întrupat.” Aceasta (lucrarea arătării Cuvântului în trup) este lucrarea pe care Dumnezeu o va săvârși în zilele de pe urmă și este ultimul capitol al întregului Său plan de gestionare și, astfel, Dumnezeu trebuie să vină pe pământ pentru a-Și manifesta cuvintele în trup. Ceea ce este făcut astăzi, ceea ce va fi făcut în viitor, ceea ce va fi săvârșit de Dumnezeu, destinația finală a omului, cine va fi mântuit, cine va fi nimicit și așa mai departe – toată această lucrare ce trebuie realizată în final a fost clar menționată și toate acestea sunt pentru a îndeplini semnificația reală a Cuvântului care Se arată în trup. Decretele administrative și constituția care au fost emise anterior, cine va fi nimicit, cine va intra în odihnă – toate aceste cuvinte trebuie să fie împlinite. Aceasta este lucrarea realizată în principal de Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă, astfel încât oamenii să poată înțelege unde aparțin cei predestinați de Dumnezeu și unde aparțin cei care nu sunt predestinați de Dumnezeu, cum vor fi împărțiți poporul și fiii Săi, ce se va întâmpla cu Israelul, ce se va întâmpla cu Egiptul – în viitor, fiecare dintre aceste cuvinte va fi împlinit. Ritmul lucrării lui Dumnezeu se accelerează. Dumnezeu folosește cuvântul ca pe o modalitate de a dezvălui omului ce se va realiza în fiecare epocă, ce trebuie săvârșit de Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă și lucrarea Lui de slujire care trebuie să fie săvârșită, iar toate aceste cuvinte sunt pentru a înfăptui semnificația reală a Cuvântului care Se arată în trup.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”

41. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup în primul rând pentru a finaliza lucrarea „Cuvântul care Se arată în trup”. El folosește cuvântul pentru a-l desăvârși pe om și îl face pe om să accepte emondarea prin cuvânt și rafinarea prin cuvânt. Prin cuvintele Lui, El te face să câștigi aprovizionare și viață și te face să-I vezi lucrarea și faptele. Dumnezeu folosește cuvântul ca să te mustre și să te rafineze și astfel, chiar dacă suferi durere, este și din cauza cuvântului lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu nu lucrează cu fapte, ci cu cuvinte. Doar după ce cuvântul Său a venit asupra ta Duhul Sfânt poate să lucreze în tine și să te facă să înduri durere sau să guști din dulceață. Numai cuvântul lui Dumnezeu te poate aduce în realitate și numai cuvântul lui Dumnezeu te poate desăvârși. Prin urmare, cel puțin, trebuie să înțelegi aceasta: lucrarea făcută de Dumnezeu în zilele de pe urmă este, în principal, cea a folosirii cuvântului Său pentru a desăvârși fiecare persoană și pentru a-l călăuzi pe om. Toată lucrarea pe care o face El este prin cuvânt; El nu folosește fapte pentru a te mustra. Există momente când unii oameni I se împotrivesc lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îți provoacă un mare disconfort, trupul tău nu este mustrat și nici nu suferă vreo durere – dar, de îndată ce cuvântul Său vine peste tine și te rafinează, este insuportabil pentru tine. Nu este așa? Pe vremea prestatorilor de servicii, Dumnezeu a spus să îl arunce pe om în Adânc. Oare a sfârșit omul cu adevărat în Adânc? Pur și simplu, prin folosirea cuvintelor pentru a rafina omul, acesta a intrat în Adânc. Prin urmare, în zilele de pe urmă, când Dumnezeu devine trup, El folosește în mod predominant cuvântul pentru a săvârși totul și pentru a dezvălui totul. Numai în cuvintele Lui poți vedea ce este El; numai în cuvintele Lui poți vedea că El este Însuși Dumnezeu. Când Dumnezeu întrupat vine pe pământ, El nu face altă lucrare decât să rostească cuvinte – deci nu este nevoie de fapte; cuvintele singure sunt suficiente. Asta pentru că El a venit în primul rând să săvârșească această lucrare pentru a permite omului să vadă marea putere și supremația Sa în cuvintele Lui, pentru a permite omului să vadă în cuvintele Lui smerenia și ascunderea Sa și pentru a permite omului să-L cunoască pe deplin în cuvintele Lui. Tot ceea ce are și tot ceea ce este El se regăsesc în cuvintele Lui. Înțelepciunea și minunăția Sa sunt în cuvintele Lui. Prin aceasta poți vedea multele metode prin care Dumnezeu Își rostește cuvintele. Dumnezeu a lucrat atât de mult timp și în cea mai mare parte El l-a aprovizionat, l-a expus sau l-a emondat pe om. El nu blestemă o persoană cu ușurință, și chiar și atunci când o face, o blestemă prin cuvânt. Prin urmare, în această epocă a lui Dumnezeu devenit trup, nu te aștepta să-L vezi pe Dumnezeu vindecând bolnavii și scoțând demonii din nou și nu mai căuta mereu semne – acestea sunt inutile! Acele semne nu-l pot desăvârși pe om! Pentru a vorbi clar: astăzi, Însuși Dumnezeul practic al trupului nu acționează; El doar vorbește. Acesta e adevărul! El folosește cuvinte pentru a te desăvârși și folosește cuvinte pentru a te hrăni și a te uda. De asemenea, El folosește cuvinte pentru a lucra și folosește cuvinte pentru a înlocui faptele și a te face să cunoști caracterul practic al Lui. Dacă vezi în mod clar această manieră a lucrării lui Dumnezeu, atunci, cel mai probabil, nu vei deveni negativ. În loc să vă concentrați asupra lucrurilor negative, ar trebui să vă concentrați doar pe ceea ce este pozitiv – adică, indiferent dacă sunt sau nu împlinite cuvintele lui Dumnezeu, ori dacă există sau nu apariția faptelor, Dumnezeu îl face pe om să câștige viață din cuvintele Sale, și acest fapt este cel mai mare dintre toate semnele; și, cu atât mai mult, este un fapt incontestabil. Aceasta este cea mai bună dovadă prin care să-L cunoască pe Dumnezeu și este un semn chiar mai mare decât semnele. Numai aceste cuvinte îl pot desăvârși pe om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”

42. În zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește îndeosebi cuvântul pentru a-l desăvârși pe om. El nu folosește semne și minuni pentru a-l convinge pe om într-un mod forțat; acest lucru nu poate dezvălui marea putere a lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar arăta doar semne și minuni, acest lucru nu ar putea dezvălui caracterul practic al lui Dumnezeu și, astfel, nu ar putea să-l desăvârșească pe om. Dumnezeu nu-l desăvârșește pe om prin semne și minuni, ci folosește cuvântul pentru a-l uda și a-l păstori, după care omul I se poate supune în totalitate lui Dumnezeu și dobândi cunoașterea de Dumnezeu. Acesta este scopul lucrării pe care El o face și al cuvintelor pe care El le rostește. Dumnezeu nu folosește metoda de a arăta semne și minuni pentru a-l desăvârși pe om – El folosește cuvinte și folosește multe metode de lucru pentru a-l desăvârși pe om. Fie că este vorba de rafinarea, emondarea sau aprovizionarea cuvintelor, Dumnezeu vorbește din multe perspective diferite pentru a-l desăvârși pe om și pentru a-i permite omului să dobândească o mai mare cunoaștere a lucrării, înțelepciunii și minunăției lui Dumnezeu. […] Am spus anterior că un grup de biruitori va fi câștigat din Est, biruitori care vor ieși din marele necaz. Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că acești oameni care sunt câștigați sunt cu adevărat supuși numai după ce trec prin judecată, mustrare, emondare și tot felul de rafinări. Credința acestor oameni nu este nedeslușită, ci practică. Ei nu au văzut niciun semn și nicio minune și niciun miracol; ei nu sunt capabili să spună cuvinte și doctrine elevate sau să dea glas înțelegerilor profunde; în schimb, ei au realitatea, cuvintele lui Dumnezeu și o cunoaștere practică și adevărată a lui Dumnezeu. Nu este un astfel de grup mai în stare să dezvăluie marea putere a lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”

43. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat și a venit pe pământ mai ales pentru a rosti cuvinte. Când a venit Isus, El a predicat Evanghelia Împărăției Cerurilor și a realizat lucrarea de răscumpărare a răstignirii. El a pus capăt Epocii Legii și a abolit tot ce era vechi. Sosirea lui Isus a încheiat Epoca Legii și a inaugurat Epoca Harului; sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a pus capăt Epocii Harului. El a venit în special ca să dea glas cuvintelor Sale – folosind cuvinte pentru a-l desăvârși pe om, pentru a-l ilumina și lumina pe om – și astfel înlătură locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Când a venit Isus, El nu a făcut această etapă a lucrării. Când a venit El, a făcut multe minuni, i-a vindecat pe cei bolnavi și a alungat demoni și a înfăptuit lucrarea de răscumpărare a răstignirii. Drept urmare, în noțiunile lor, oamenii cred că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că atunci când a venit Isus, El nu a făcut lucrarea de înlăturare a chipului Dumnezeului nedeslușit din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, i-a vindecat pe bolnavi și a alungat demoni și a predicat Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în noțiunile omului, astfel încât în inima omului să nu mai existe chipul Dumnezeului nedeslușit. Prin cuvintele și lucrările Sale practice, vizitele Lui în diverse locuri și lucrarea excepțional de practică și de normală pe care o săvârșește printre oameni, El face ca omul să cunoască acest caracter practic al lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de trupul Lui pentru a-l face pe om complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea lucrării actuale a lui Dumnezeu”

44. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu a venit în special pentru a-Și rosti cuvintele. El vorbește din perspectiva Duhului, din perspectiva omului și din perspectiva unei a treia persoane; El vorbește în moduri diferite, folosind o modalitate pentru o perioadă de timp și folosește aceste modalități de a vorbi pentru a schimba noțiunile omului și a înlătura chipul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Aceasta este lucrarea principală săvârșită de Dumnezeu. Deoarece omul crede că, atunci când Dumnezeu va veni, El îi va vindeca pe cei bolnavi, va alunga demoni, va face minuni și-i va dărui omului binecuvântări materiale, Dumnezeu îndeplinește această etapă a lucrării – lucrarea de mustrare și de judecată – pentru a elimina astfel de lucruri din noțiunile omului, a-i permite omului să cunoască normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu și a îndepărta chipul lui Isus așa cum este El în inima omului, permițând noului chip al lui Dumnezeu să ocupe inima omului în schimb. Odată ce chipul lui Dumnezeu din om se învechește, atunci acesta devine un idol. Când Isus a venit și a îndeplinit acea etapă a lucrării, El nu L-a reprezentat în întregime pe Dumnezeu. El a făcut niște semne și minuni, a rostit câteva cuvinte și, în cele din urmă, a fost răstignit. A reprezentat o parte a lui Dumnezeu. El nu putea să reprezinte tot ceea ce este al lui Dumnezeu, ci L-a reprezentat, mai degrabă, făcând o parte din lucrarea Sa. Aceasta pentru că Dumnezeu este atât de mare și de minunat și de nepătruns, și deoarece Dumnezeu săvârșește numai o parte a lucrării Sale în fiecare epocă. Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal provizia cuvintelor vieții pentru om; expunerea naturii-esențe a omului și a firii lui corupte; și eliminarea noțiunilor sale religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite și a cunoștințelor și culturii. Toate aceste lucruri trebuie să fie curățite prin darea în vileag de către cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pentru a-l desăvârși pe om, Dumnezeu folosește cuvinte, și nu semne și minuni. El Își folosește cuvintele pentru a-l dezvălui pe om, a-l judeca, a-l mustra și a-l desăvârși, astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul să ajungă să-I vadă înțelepciunea și frumusețea și să înțeleagă firea lui Dumnezeu; astfel încât, prin cuvintele Lui, omul să Îi vadă faptele. În Epoca Legii, Iahve l-a condus pe Moise afară din Egipt cu ale Lui cuvinte și a rostit câteva cuvinte israeliților; în acel moment, o parte dintre faptele lui Dumnezeu au fost dezvăluite, dar deoarece calibrul omului era limitat și nimic nu-i putea face completă cunoașterea, Dumnezeu a continuat să vorbească și să lucreze. În Epoca Harului, omul a văzut încă o dată o parte din faptele lui Dumnezeu. Isus a fost în stare să arate semne și minuni, să-i vindece pe cei bolnavi, să alunge demoni și să fie răstignit, iar după trei zile a înviat și S-a arătat în trup în fața oamenilor. Omul nu știa mai mult decât atât despre Dumnezeu. Omul știe doar atât cât îi este dezvăluit de Dumnezeu și, dacă El nu i-ar dezvălui nimic mai mult omului, atunci aceasta ar fi măsura în care omul L-ar restrânge pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu continuă să lucreze, astfel încât cunoașterea omului în privința Lui să poată deveni mai profundă și ca el să poată ajunge treptat să-I cunoască esența. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își folosește cuvintele pentru a-l desăvârși pe om. Firea ta coruptă este dată în vileag de cuvintele lui Dumnezeu și noțiunile tale religioase sunt înlocuite de caracterul practic al Lui. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat în primul rând pentru a îndeplini cuvintele „Cuvântul devine trup, Cuvântul vine în trup și Cuvântul Se arată în trup” și, dacă nu cunoști în profunzime acest lucru, atunci nu vei putea rămâne neclintit. În zilele de pe urmă, Dumnezeu intenționează în primul rând să înfăptuiască o etapă a lucrării în care Cuvântul apare în trup și aceasta este o parte a lucrării din planul Său de gestionare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea lucrării actuale a lui Dumnezeu”

45. În lucrarea din zilele de pe urmă, puterea cuvântului este mai mare decât cea a manifestării semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și minunilor. Cuvântul expune toate firile corupte îngropate adânc în inima omului. Tu nu ai cum să le descoperi pe cont propriu. Când acestea vor fi expuse prin cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să le descoperi; vei fi nevoit să recunoști și vei fi pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului este încă al Satanei, iar firile satanice corupte rămân încă în interiorul omului. Cu alte cuvinte, omul care nu a fost purificat este încă al păcatului și al întinării. Doar după ce a fost purificat prin intermediul cuvântului, poate fi omul câștigat de Dumnezeu și poate deveni sfințit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

46. Această etapă a lucrării te va lămuri deosebit de clar în privința legii lui Iahve și a răscumpărării lui Isus și, în primul rând, o va face astfel încât să poți înțelege întreaga lucrare a planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu și să poți înțelege întreaga semnificație și esență a acestui plan, precum și să poți înțelege scopul întregii lucrări săvârșite de Isus și cuvintele pe care El le-a rostit și chiar și crezarea oarbă pe care o dai Bibliei și venerarea acesteia de către tine. Toate acestea îți vor permite să înțelegi în detaliu. Vei ajunge să înțelegi atât lucrarea săvârșită de Isus, cât și lucrarea lui Dumnezeu din prezent; vei înțelege și vei vedea întregul adevăr, viața și calea. În cadrul etapei lucrării făcute de Isus, de ce a plecat Isus fără a face lucrarea de încheiere? Deoarece etapa lucrării lui Isus nu era lucrarea de încheiere. Când El a fost răstignit, cuvintele Lui au ajuns, de asemenea, la final; după răstignirea Lui, lucrarea Lui a fost terminată pe deplin. Nu a fost ca etapa actuală, în care lucrarea lui Dumnezeu se va fi terminat doar după ce cuvintele vor fi rostite până la final și întreaga Sa lucrare va fi încheiată. În timpul etapei lucrării lui Isus, au existat multe cuvinte care au rămas nespuse sau care nu au fost formulate pe deplin. Totuși, lui Isus nu I-a păsat dacă ale Sale cuvinte au fost exprimate pe deplin, căci slujirea Lui nu a fost o slujire a cuvintelor și, astfel, după ce a fost răstignit, El a plecat. Acea etapă a lucrării s-a făcut în principal pentru răstignire și este diferită de etapa actuală. Scopul principal al acestei etape actuale a lucrării este finalizarea, punerea în ordine și aducerea întregii lucrări la bun sfârșit. Dacă cuvintele nu sunt rostite până la final, această lucrare nu va putea fi terminată, căci, în această etapă a lucrării, întreaga lucrare este adusă la bun sfârșit și realizată folosind cuvinte. La acea vreme, o mare parte din lucrarea lui Isus a fost de neînțeles pentru om. El a plecat în tăcere și, astăzi, încă există mulți care nu Îi înțeleg cuvintele. Înțelegerea lor este greșită, dar ei totuși o cred corectă și nu știu că greșesc. Ultima etapă va finaliza pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și va oferi încheierea acesteia. Toți vor ajunge să înțeleagă și să cunoască planul de gestionare al lui Dumnezeu. Noțiunile omului, intențiile sale, înțelegerea sa falsă, noțiunile sale față de lucrarea lui Iahve și Isus, părerile sale despre non-credincioși și toate celelalte denaturări ale sale vor fi corectate. Iar omul va înțelege toate căile drepte din viață și toată lucrarea făcută de Dumnezeu și tot adevărul. Când aceea se va întâmpla, această etapă a lucrării se va termina.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”

47. Dacă oamenii rămân blocați în Epoca Harului, atunci nu vor fi niciodată eliberați de firile lor corupte și cu atât mai puțin vor cunoaște firea inerentă a lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc mereu în mijlocul unei abundențe de har, dar nu au calea vieții care le permite să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să-L mulțumească, atunci ei nu Îl vor câștiga niciodată cu adevărat în credința lor în El. Acest tip de credință e de-a dreptul deplorabil. După ce vei fi terminat de citit această carte, după ce vei fi trăit fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu întrupat în Epoca Împărăției, vei simți că dorințele pe care le-ai avut ani la rând s-au realizat în sfârșit. Vei simți că doar acum L-ai văzut cu adevărat pe Dumnezeu față în față; doar acum I-ai zărit înfățișarea, I-ai auzit cuvântările personale, ai apreciat înțelepciunea lucrării Lui și ai simțit cu adevărat cât de practic și de atotputernic este El. Vei simți că ai câștigat multe lucruri pe care oamenii din vremurile trecute nici nu le-au văzut, nici nu le-au avut vreodată. În clipa aceea, vei ști clar ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și ce înseamnă să fii în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Bineînțeles, dacă te agăți de părerile din trecut și respingi și nu accepți faptul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu, atunci vei rămâne cu mâna goală, fără a obține nimic și, în cele din urmă, vei fi declarat vinovat de a I te opune lui Dumnezeu. Cei care sunt capabili să se supună adevărului și lucrării lui Dumnezeu vor fi revendicați sub numele celui de-al doilea Dumnezeu întrupat – Atotputernicul. Ei vor putea accepta călăuzirea personală a lui Dumnezeu, dobândind mai mult adevăr și mai înalt, precum și viață umană adevărată. Vor vedea viziunea ce nu a fost văzută vreodată de oamenii din trecut: „M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, iar printre sfeșnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). Viziunea aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu, iar expresia întregii Sale firi este și expresia lucrării lui Dumnezeu în întruparea Sa prezentă. În torenții mustrărilor și ai judecăților, Fiul Omului Își exprimă firea inerentă prin intermediul cuvântărilor, permițându-le tuturor celor care Îi acceptă mustrarea și judecata să vadă adevăratul chip al Fiului Omului, care este o descriere fidelă a chipului Fiului Omului văzut de Ioan. (Bineînțeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.) Adevăratul chip al lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin descris folosind limbajul omenesc, așa că Dumnezeu folosește metoda de a-Și exprima firea inerentă pentru a-i arăta omului adevăratul Său chip. Ceea ce înseamnă că toți cei care au apreciat firea inerentă a Fiului Omului au văzut adevăratul chip al Fiului Omului, căci Dumnezeu este prea măreț și nu poate fi descris pe deplin folosind limbajul uman. Odată ce omul a experimentat fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției, atunci va ști adevăratul înțeles al cuvintelor lui Ioan când a vorbit despre Fiul Omului printre sfeșnice: „Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.”

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

48. De ce este lucrarea de cucerire etapa finală? Nu este tocmai pentru a dezvălui ce fel de final va întâmpina fiecare clasă de oameni? Nu este pentru a le permite tuturor, pe parcursul lucrării de cucerire prin mustrare și judecată, să-și arate adevăratul sine și după aceea să fie sortați după felul lor? Decât să spunem că acest lucru este cucerirea omenirii, ar fi mai bine să spunem că dezvăluie ce fel de final va fi pentru fiecare clasă de persoane. Este vorba de a judeca păcatele oamenilor și apoi a dezvălui diferitele clase de oameni, hotărând astfel dacă sunt răi sau drepți. După lucrarea de cucerire, vine atunci lucrarea de recompensare a binelui și pedepsire a răului. Oamenii care se supun cu totul – adică cei cuceriți profund – vor fi plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării lui Dumnezeu în întregul univers; cei necuceriți vor fi așezați în întuneric și vor întâmpina nenorociri. Astfel vor fi oamenii sortați după felul lor, cei răi grupați cu răul pentru a fi veșnic fără lumina soarelui, iar cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina și a trăi pentru totdeauna în lumină. Finalurile tuturor lucrurilor sunt aproape, iar finalurile oamenilor au fost arătate clar ochilor lor. Toate lucrurile vor fi sortate după felul lor, deci cum pot oamenii să scape de chinul de a fi sortați fiecare după felul său? Finalul fiecărui tip de persoană este dezvăluit atunci când finalurile tuturor lucrurilor sunt aproape, iar acest lucru se face în timpul lucrării de cucerire a întregului univers (inclusiv toată lucrarea de cucerire, începând cu lucrarea actuală). Dezvăluirea finalurilor tuturor oamenilor se face înaintea scaunului de judecată, în timpul mustrării și în timpul lucrării de cucerire din zilele de pe urmă. […]

Zilele de pe urmă sunt acelea în care toate lucrurile vor fi sortate după felul lor, prin cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea să fie sortați oamenii după felul lor? Lucrarea care se face printre voi, aceea de a-l sorta pe fiecare după felul lui, este începutul unei astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, cei din toate țările și toate popoarele vor trebui, de asemenea, să primească lucrarea de cucerire. Aceasta înseamnă că fiecare persoană din creație va trebui să fie sortată după felul ei și să se predea, pentru a fi judecată, înaintea scaunului de judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu poate scăpa de suferința acestei mustrări și a acestei judecăți, nici nu există vreo persoană sau vreun lucru care să nu fie sortat după felul său; fiecare persoană va fi clasificată, căci finalurile tuturor lucrurilor se apropie, iar tot cerul și tot pământul au ajuns la sfârșitul lor. Cum ar putea omul să scape de ziua în care existența umană ajunge la sfârșit?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (1)”

49. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub controlul Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei – omul care a fost corupt de Satana – la Creator după cucerirea lui, prin care el se va răvrăti împotriva Satanei și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință, lucrarea de mântuire a omului nu poate fi finalizată înainte ca bătălia cu Satana să fie încheiată, căci esența lucrării de gestionare a lui Dumnezeu este de dragul mântuirii omenirii. Chiar la început, omenirea a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza ispitei și a corupției Satanei, omul a fost înrobit de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este capitalul din întreaga gestionare a lui Dumnezeu, dacă este ca omul să fie mântuit, atunci trebuie să fie luat înapoi din mâinile Satanei, cu alte cuvinte, omul, care a fost ținut prizonier de Satana, trebuie să fie luat înapoi. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului și prin refacerea rațiunii inițiale a acestuia. În acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi luat înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și de robia Satanei, atunci Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă luat înapoi, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată ce bătălia s-a încheiat, după care întreaga lucrare de mântuire a omenirii va fi finalizată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

50. Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării lui Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost eliberați de influența Satanei și câștigați de Dumnezeu doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit câștigați de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. În esență, Dumnezeu face lucrarea de mustrare și judecată pentru a purifica omenirea și de dragul zilei finale de odihnă; altfel, niciun membru al omenirii nu ar putea să fie sortat după felul său, ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va da în vileag acele elemente răzvrătite ale omenirii, distingându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot fi și pe cei care pot să rămână de cei care nu pot să rămână. Când această lucrare se va termina, toți acei oameni care pot să rămână vor fi purificați și vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor pătrunde în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciun om de acest tip; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt răi, oameni care nu sunt drepți. Ei au fost răscumpărați odată și au fost și judecați și mustrați; pe lângă acestea, ei au muncit odată pentru Dumnezeu. Totuși, când va veni ziua de pe urmă, tot vor fi eliminați și distruși din cauza propriei răutăți și ca urmare a răzvrătirii și a caracterului lor incurabil; ei nu vor mai trăi în lumea viitorului și nu vor mai trăi în rasa umană a viitorului. Fie că sunt duhuri ale morților sau oameni care încă trăiesc în trup, toți răufăcătorii și toți cei care nu au fost mântuiți vor fi distruși odată ce aceia sfințiți din cadrul omenirii vor intra în odihnă. Cât despre aceste duhuri și acești oameni răufăcători sau duhurile oamenilor drepți și aceia care săvârșesc dreptatea, indiferent cărei epoci aparțin, toți cei care sunt răi vor fi distruși și toți cei care sunt drepți vor supraviețui. Dacă o persoană sau un duh va primi mântuirea nu se decide întru totul pe baza lucrării epocii de pe urmă; mai degrabă, se stabilește în funcție de faptul dacă au fost potrivnici sau dacă s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Oamenii din epoca precedentă care au înfăptuit răul și care nu au putut să fie mântuiți vor fi, fără îndoială, ținte pentru pedeapsă, iar cei din această eră care fac rău și nu pot fi mântuiți vor fi și ei, negreșit, ținte pentru pedeapsă. Oamenii sunt clasificați pe baza binelui și a răului, nu pe baza erei în care trăiesc. Odată clasificați astfel, ei nu vor fi pedepsiți sau recompensați imediat; mai degrabă, Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea de pedepsire a răului și recompensare a binelui doar după ce Și-a dus la bun sfârșit lucrarea de cucerire în zilele de pe urmă. De fapt, El a separat oamenii în buni și răi încă de când Și-a început lucrarea de mântuire a omenirii. Doar că îi va răsplăti pe cei drepți și îi va pedepsi pe cei răi numai după ce lucrarea Lui s-a încheiat; Nu înseamnă că El îi va separa în categorii după finalizarea lucrării Sale și, apoi, că va trece imediat la îndeletnicirea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui. Mai degrabă, va face această sarcină doar atunci când lucrarea Sa va fi pe deplin finalizată. Unicul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfințită în odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”