5. Diferența dintre a urma pe Dumnezeu și a urma oamenii
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie conform cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu: indiferent dacă tu urmărești intrarea în viață sau satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele de astăzi ale lui Dumnezeu. Dacă lucrurile despre care ai părtășie și în care cauți să intri nu sunt centrate în jurul cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește acest lucru și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele lui Dumnezeu, dar nu au putut să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea actuală a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu, astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea actuală a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult aleargă de colo până colo, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va aproba.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”
Unii oameni nu iubesc adevărul și cu atât mai puțin judecata. În schimb, iubesc puterea și bogățiile; se spune că astfel de oameni caută puterea. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu putere și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate și nu sunt capabili să-și dedice inima și mintea cu totul; gurile lor rostesc cuvinte despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Mintea lor este plină de gânduri legate de faimă, câștig și glorie. Ei nu cred că se pune problema ca o astfel de persoană modestă să fie capabilă să cucerească atât de mulți, ca o persoană atât de neînsemnată ar putea să-l desăvârșească pe om. Ei cred că e cu neputință că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii ar izbucni în râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de oameni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii iraționale. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și respectă doar grupurile și confesiunile mari și nu au niciun respect față de toți cei conduși de Hristos. Ei sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.
Tu nu admiri umilința lui Hristos, dar îi venerezi pe acei păstori falși cu o poziție proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, dar îți plac acei libertini care se alătură mizeriei lumii. Doar rânjești la durerea lui Hristos că nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nechibzuiți și îndărătnici, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către forțele lor. Și, totuși, continui să adopți o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind dificil de acceptat și nu ești dispus să o accepți. Numai din acest motiv spun că ești lipsit de credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita niciun cuvânt și nicio faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna supremi și întotdeauna eroi. Dar nu tot așa este și pentru Hristos Cel de astăzi. În inima ta, El este întotdeauna nesemnificativ și întotdeauna nedemn de teamă. Căci El este prea obișnuit, are mult prea puțină influență și este departe de a fi grandios.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”
Citate din predici și părtășii ca referință:
A-L urma pe Dumnezeu înseamnă a asculta de El în tot, a te supune tuturor rânduielilor Lui, a acționa potrivit cuvintelor Lui și a accepta tot ceea ce vine de la El. Dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci ar trebui să-L urmezi; dar, fără a-și da seama de asta, când cred în Dumnezeu, majoritatea oamenilor îi urmează pe oameni, ceea ce e atât ridicol, cât și tragic. Strict vorbind, pe oricine urmează oamenii e cel în care ei cred. Deși unii oameni, nominal, cred în Dumnezeu, în inimile lor nu există niciun Dumnezeu; în inimile lor, se închină conducătorilor lor. A asculta de proprii conducători și a merge până la a nega rânduielile lui Dumnezeu reprezintă manifestarea credinței în Dumnezeu, urmându-i, însă, pe oameni. Înainte de a fi câștigat adevărul, credința fiecăruia este tot atât de încurcată și confuză. Oamenii chiar ignoră complet ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu și sunt incapabili să facă diferența dintre a-L urma pe El și a-i urma pe oameni. Ei cred doar că oricine spune doctrine bune sau înalte este tatăl sau mama lor; pentru ei, oricine are lapte este mama lor și oricine are putere este tatăl lor. Într-atât de jalnici sunt! Se poate spune că, în măsuri diferite, aceasta e starea spirituală a celor mai mulți oameni.
Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu? Și cum pui acest lucru în practică? A-L urma pe Dumnezeu nu implică doar a te ruga Lui și a-L slăvi; cel mai important este să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să trăiești potrivit cuvintelor lui Lui, să acționezi potrivit adevărului, să găsești calea către trăirea vieții în mijlocul cuvintelor lui Dumnezu, să accepți însărcinarea data de Dumnezeu, să-ți îndeplinești fiecare datorie cum se cuvine și să mergi pe calea din fața ta precum te călăuzește Duhul Sfânt. În special, în momente critice, când se abat asupra ta probleme mari, este o nevoie și mai mare de a căuta semnificația lui Dumnezeu, de a avea grijă să nu fii înșelat de doctrinele omului și de a nu cădea sub controlul nimănui. „Mă supun lucrului care vine de la Dumnezeu și îl urmez, dar, dacă vine din voia omului, îl resping cu fermitate; când ceea ce este predicat de conducători sau lucrători este în conflict cu rânduielile lui Dumnezeu, atunci, categoric, Îl urmez pe Dumnezeu și-i resping pe oameni. Dacă e în complet acord cu rânduielile și voia lui Dumnezeu, atunci pot să ascult de el.” Oamenii care practică în felul acesta sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu.
Ce înseamnă a-i urma pe oameni? A-i urma pe oameni este atunci când cineva îi urmează pe lucrătorii sau conducătorii cărora li se închină. Dumnezeu nu are prea mult loc în inima lui; a atârnat doar o firmă, spunând că el crede în Dumnezeu, iar, în tot ceea ce face, îi imită sau îi copiază pe oameni. În special când e o chestiune importantă, îi lasă pe oameni să hotărască, îi lasă pe oameni să-i decidă soarta, nu caută el însuși intenția lui Dumnezeu și e incapabil să discearnă cuvinte care sunt spuse de oameni. Atât timp cât ceea ce aude el sună rezonabil, atunci, indiferent dacă se potrivește cu adevărul, tot îl acceptă și ascultă de el. Așa se manifestă cei care îi urmează pe oameni. Credința în Dumnezeu a unor astfel de oameni nu are principii, nu există adevăr în acțiunile lor, ascultă de oricine spune ceva rațional și, chiar dacă idolii lor o iau pe calea greșită, ei îi urmează până la capăt. Dacă Dumnezeu îi condamnă pe idolii lor, atunci ei vor avea concepții față de Dumnezeu și se vor agăța strâns de idolii lor. Motivele lor sunt: „Ar trebui să ascultăm de oricine e în fruntea noastră; puterea mai apropiată e mai bună decât puterea superioară.” Aceasta e o logică jalnică, pur și simplu, dar așa e inepția celor care îi urmează pe oameni. Cei care îi urmează pe oameni sunt fără adevăr. Doar cei care Îl urmează pe Dumnezeu cred cu adevărat în El; cei care îi urmează pe oameni se închină idolilor, au fost fermecați de oameni și, în inimile lor, nu există nici Dumnezeu, nici adevărul.
(Părtășia celui de mai sus)
Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar nu știu ce înseamnă a te supune lui Dumnezeu și consideră că a asculta de conducătorii lor în toate lucrurile este același lucru cu a te supune lui Dumnezeu. Un astfel de punct de vedere este complet absurd pentru că sursa supunerii lor este greșită. Ei consideră că, ascultând de conducătorii lor, se supun lui Dumnezeu. A crede în Dumnezeu potrivit acestui punct de vedere este a crede în El numai cu numele; în realitate, acești oameni cred în oameni. […]
Când credem în Dumnezeu, El ar trebui să dețină un loc fruntaș în inimile noastre, noi ar trebui să-I cedăm controlul Lui în toate chestiunile, să căutăm intenția lui Dumnezeu în tot, acțiunile noastre ar trebui să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu, cu călăuzirea Duhului Sfânt și ar trebui să ne supunem tuturor celor care vin de la Dumnezeu. Dacă asculți de oameni, atunci asta arată că Dumnezeu nu are loc în inima ta, că doar oamenii au un loc în inima ta. Nimic nu e mai important pentru oameni decât a căuta adevărul și a înțelege voia lui Dumnezeu. Dacă nu te concentrezi pe căutarea intențiilor lui Dumnezeu și pe înțelegerea voinței Lui, atunci supunerea ta nu e una adevărată. Oricât de drepți ar părea ei, dacă asculți mereu de oameni, atunci, în esență, te supui lor – ceea ce nu este deloc același lucru cu a te supune lui Dumnezeu. De fapt, dacă aceia care cred în Dumnezeu sunt capabili să înțeleagă intenția lui Dumnezeu direct din cuvintele Lui, dacă-și pot găsi propria cale de a practica în cuvintele Lui, dacă ei intră în comuniune cu adevărul și îl înțeleg, în cuvintele Lui, după care îl pun în practică și dacă, în momentul-cheie, se pot ruga mai mult, căuta călăuzirea Duhului Sfânt și se pot supune intențiilor Duhului Sfânt, aceasta înseamnă a te supune cu adevărat lui Dumnezeu. Cei care se supun lui Dumnezeu caută calea în cuvintele Lui, problemele lor sunt soluționate în cuvintele lui Dumnezeu și acționează călăuziți de Duhul Sfânt; aceasta înseamnă a te supune cu adevărat lui Dumnezeu. Cei care ascultă de conducătorii lor în toate cu siguranță că s-au depărtat de Dumnezeu în inimile lor. Mai mult, nu sunt liniștiți înaintea lui Dumnezeu, nu sunt aceia care trăiesc în fața lui Dumnezeu și caută adevărul, nu au nicio relație cu Dumnezeu, iar principiul din spatele acțiunilor lor este de a asculta de oricine spune lucruri drepte – atât timp cât este conducător, ei se vor supune. O astfel de practică este ridicolă. Ei nu au nici adevărul, nici abilitatea de a diferenția și pot stabili ceea ce e corect sau greșit doar potrivit concepțiilor sau minților lor, așadar, cum pot ei ști dacă aceasta este în acord cu adevărul? Dacă ei cred în Dumnezeu potrivit acestor puncte de vedere, atunci, în toată viața lor, nu vor înțelege adevărul și nu vor ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu. Despre astfel de forme de credință se poate spune că înseamnă a crede în propria minte, că merg pe propria cale și că nu au nicio relație cu Dumnezeul concret.
(Părtășia celui de mai sus)
