Cum să urmărești adevărul (11)

Supliment: Calea pe care merg oamenii determină ceea ce culeg ei în cele din urmă

Care este scopul credinței în Dumnezeu? Este de a obține har și binecuvântări? Este de a evita să trăiești o viață goală și a te elibera de interesele meschine? (Nu.) Atunci care este? (De a dobândi adevărul.) Este de a dobândi adevărul, de a dobândi viața. Atunci, oare tot ce fac oamenii în fiecare zi este îndreptat către acest scop? Timpul și energia pe care le consumi în realizarea datoriei tale în fiecare zi sunt destinate în întregime acestui scop? Oamenii cred în Dumnezeu fără scopul clar de a dobândi adevărul. În inimile lor, acest aspect al viziunilor le este neclar, iar ei nu știu care este scopul credinței în Dumnezeu. Este ca și cum ar ști în inimile lor doar că este pentru a obține binecuvântări – dar ce ar trebui să facă cineva pentru a obține binecuvântări? Nu știu că pentru a obține binecuvântări trebuie să înțeleagă adevărul, să practice adevărul și să urmărească adevărul. Așadar, sunt ei oameni care urmăresc adevărul? Nu sunt siguri nici în această privință. Se gândesc: „Nu este o mare problemă. Cred sincer în Dumnezeu; Dumnezeu nu mă va abandona. Chiar dacă oamenii spun că nu sunt cineva care urmărește adevărul, nu contează.” Uneori, când văd că alții își împărtășesc mărturia bazată pe experiență, în timp ce ei nu pot împărtăși nimic, sunt și supărați, puțin anxioși și neliniștiți în inimile lor. Dar, mai adesea, simt că nu este o mare problemă. Și, uite așa, cinci ani trec într-o clipă, zece ani trec la fel de repede – unii oameni au acum treizeci sau patruzeci de ani, alții au peste cincizeci de ani; nu s-au căsătorit și își fac mereu datoria. Cât adevăr au dobândit până în prezent? Au oare viață? Nici măcar ei nu sunt siguri. Simt următoarele: „Se pare că am înțeles destul de mult din adevăr și pot ține multe predici; ar trebui să am viață, nu-i așa?” Fie în timpul adunărilor, fie atunci când întâmpină probleme în îndatoririle lor, pot vorbi pe larg, ca și cum ar înțelege fiecare adevăr, dar nu pot rezolva nicio problemă concretă. Indiferent cât de pompoase sunt doctrinele pe care le rostesc, în îndeplinirea îndatoririlor lor, tot nu pot să acționeze conform adevărurilor-principii și chiar își urmează în continuare voința proprie în multe privințe, neînțelegând câtuși de puțin adevărurile-principii. Și astfel, în inimile lor, sunt nedumeriți: „Chiar sunt cineva care înțelege adevărul sau nu?” Nu știu dacă sunt oameni care înțeleg adevărul. Atunci, sunt oameni care urmăresc și practică adevărul? Nici măcar ei înșiși nu sunt siguri în privința asta. Așadar, au dobândit în realitate adevărul sau nu? Încă au îndoieli în această privință. Atunci, au într-adevăr viață sau nu? Ce este mai exact viața? Ce simte o persoană când are viață? Ce schimbări se vor produce în viața de zi cu zi a unei persoane atunci când are viață? Cum se vor schimba gândurile sale? Ce schimbări se vor produce în umanitatea sa? Nu le este clar niciunul dintre aceste lucruri. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, atunci când vorbesc despre un aspect al adevărului, pot predica unele cuvinte și doctrine; dar când sunt implicate principiile practicării adevărului, nu le pot explica în mod clar. În special, după ce sunt emondați pentru că au încălcat principiile în acțiunile lor, unii oameni nu doar că devin negativi, ci sunt și năuciți și se îndoiesc de ei înșiși, spunând: „Oare am câștigat cu adevărat viața sau nu? Are adevărul un loc în inima mea, a devenit el viața mea? Chiar mai pot să dobândesc mântuirea?” Sunt confuzi în legătură cu toate aceste chestiuni care implică adevărul, dar își amintesc foarte clar când vine vorba de chestiuni exterioare care nu implică adevărul. De exemplu, de câți ani, luni și zile cred în Dumnezeu, la ce nivel au slujit drept conducători sau lucrători, ce îndatoriri au îndeplinit, câtă lucrare bisericească au făcut, în câte locuri au călătorit, câți oameni au câștigat predicând Evanghelia, câte biserici au udat, cât au suferit consumându-se pentru Dumnezeu, câți bani au oferit, ce lucruri au donat fraților și surorilor, cât timp au fost arestați și închiși, câte bătăi au încasat, la câte torturi au fost supuși, de câte ori au rămas fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu și așa mai departe – păstrează toate aceste aspecte exterioare la loc de cinste în memoria lor, gândindu-se adesea la ele. Țin o evidență a tuturor acestor lucruri în mintea lor, amintindu-și clar fiecare înregistrare și neuitând-o niciodată. Dar sunt mereu dezorientați când vine vorba de câte adevăruri înțeleg și câtă realitate au. În mintea lor nu este niciodată clar ce adevăruri înțeleg, ce adevăruri au pus în practică și dacă pot să respecte adevărul și să acționeze conform principiilor atunci când li se întâmplă lucruri; sunt dezorientați în privința tuturor acestora. De asemenea, nu este clar în mintea lor pe care dintre firile lor corupte le înțeleg cu adevărat, dacă au reușit să se elibereze de ele și ce firi corupte dezvăluie adesea, dar de care nu s-au eliberat; sunt dezorientați în privința tuturor acestor lucruri. După atâția ani de credință în Dumnezeu, ce adevăruri pot pune în practică și ce adevăruri nu au pus în practică, în privința căror aspecte ale adevărului au făcut progrese și cât de mult au progresat – sunt dezorientați în privința tuturor acestor lucruri. Ce trăiesc mai exact în ceea ce privește umanitatea lor – dacă au conștiință și rațiune și dacă au trăit o umanitate normală – sunt dezorientați în privința tuturor acestor lucruri. Câte dintre îndatoririle lor au îndeplinit cu sinceritate și loialitate, câte îndatoriri au îndeplinit cu superficialitate intenționată, câte au îndeplinit conform standardului și câte nu au fost încă îndeplinite conform standardului, în care îndatoriri au fost capabili să acționeze conform principiilor, astfel încât îndeplinirea acestor îndatoriri să-L mulțumească pe Dumnezeu și să fie în acord cu intențiile Sale și în care îndatoriri nu au priceput încă adevărurile-principii și nu au reușit să-L mulțumească pe Dumnezeu – sunt dezorientați în privința tuturor acestor lucruri. În ce aspecte anume sunt capabili să fie la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu și să I se supună, în ce măsură I s-au supus lui Dumnezeu, în ce aspecte încă nu I se pot supune lui Dumnezeu, care a fost cauza incapacității lor de a I se supune lui Dumnezeu și cum ar trebui să intre pe viitor – nu au niciun plan și niciun gând în privința tuturor acestor lucruri și, desigur, au cu atât mai puțin o cale clară. Deși cred în Dumnezeu de atâția ani, nu știu câte lucruri au făcut pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu sau câte fapte bune au pregătit; nu știu cât de mult rău au făcut sau câte lucruri făcute de ei au provocat perturbări și tulburări – în amintirile lor, se pare că au făcut unele dintre aceste lucruri, dar nu știu dacă s-au căit după ce au făcut rău. Deși își pot da seama uneori că au făcut rău și sunt supărați și deși s-au rugat lui Dumnezeu și și-au mărturisit păcatele, au obținut oare iertarea lui Dumnezeu? Au vreo remușcare în inimile lor? Nu știu nici aceste lucruri. Se gândesc în sinea lor: „Cui îi pasă dacă simt remușcări sau nu? În orice caz, trăiesc destul de confortabil acum; încă îmi fac datoria.” Atunci, câte fapte bune au făcut în îndeplinirea datoriei lor? Nici ei nu-și pot da seama exact, dar simt că au făcut câteva fapte bune – recent, au predicat Evanghelia și au câștigat doi oameni. Au acest număr mic de fapte bune, dar fac lucrurile fără principii și chiar acționează după propria voință și într-un mod arbitrar și nechibzuit – pot fi acestea considerate fapte rele? Nu le este clar nici acest lucru. După părerea lor, întrucât biserica nu s-a ocupat de ei, iar conducătorii nu i-au emondat și nu i-au tras la răspundere pentru aceste lucruri, înseamnă că nu sunt fapte rele; dacă ar fi trași la răspundere, atunci poate că aceste lucruri ar fi fapte rele. Nu știu câte fapte bune au pregătit. Dacă lucrurile pe care le fac în prezent sunt fapte bune sau rele, câte dintre ele sunt fapte bune, câte dintre ele sunt fapte rele, câte se aliniază la adevărurile-principii, câte sunt contrare rânduielilor de lucru și adevărurilor-principii – nu știu nimic din toate acestea. Nu au ținut niciodată o evidență a acestor chestiuni. În orice caz, mănâncă și dorm la timp în fiecare zi, se trezesc la ora stabilită pentru devoțiunile spirituale sau pentru lucrare și își mențin aceeași stare când lucrează și aceleași etape ale lucrării din ziua precedentă, făcând ceea ce fac dintotdeauna. Nu au ajuns niciodată să cunoască sau să rezume în mod specific sau sistematic aspectele privind urmărirea adevărului și intrarea în adevărul-realitate sau privind eliberarea de firile corupte și dobândirea vieții. Prin urmare, orice implică urmărirea adevărului sau intrarea în viață îi face să devină dezorientați. Spune-Mi, dacă cineva trăiește în acest mod în fiecare zi, trăind într-o astfel de stare, nu este oare dezorientat? (Ba da.) „Dezorientat” este un termen literar; în termeni colocviali, înseamnă că plutește în derivă. Este bună sau nu această stare de viață, această stare de existență? (Nu este bună.) La exterior, nu afișează comportamente sau manifestări evidente de împotrivire față de Dumnezeu, dar când vine vorba de chestiuni legate de urmărirea adevărului și de intrarea în viață, sunt confuzi și nu le iau în serios. Această stare este exact ce înseamnă a fi dezorientat. Aceasta arată clar problema cuiva și dezvăluie limpede calea pe care o urmează în credința sa în Dumnezeu.

Când vine vorba de urmărirea adevărului și de intrarea în viață în procesul credinței în Dumnezeu, indiferent de atitudinea, dorințele subiective sau manifestările unei persoane, în ochii lui Dumnezeu, starea în care se află persoana arată calea pe care merge aceasta. Unii oameni, din momentul în care încep să creadă în Dumnezeu, nu iubesc adevărul și, indiferent cum este spus adevărul în părtășie, nu îl acceptă. Calea pe care merg este una care duce direct spre moarte și iad. Unii oameni, când ajung pentru prima dată să creadă în Dumnezeu, nu înțeleg cerințele Sale și urmăresc doar să obțină binecuvântări și să intre în Împărăția Cerurilor. Cu toate acestea, mâncând și bând în permanență cuvintele lui Dumnezeu, ajung să înțeleagă adevărul și sunt capabili să-l urmărească și pot să îndure greutăți și să plătească un preț pentru a dobândi adevărul. În cele din urmă, se poate observa că drumul pe care merg duce spre lumină și spre Împărăția Cerurilor. În ceea ce privește chestiunile intrării în viață, cei mai mulți oameni au în mod similar obiective neclare și rămân într-o stare de confuzie. Totuși, judecând după manifestările acestora, unii nu acceptă deloc adevărul, sunt constant superficiali în îndeplinirea îndatoririlor lor și, după mulți ani de credință în Dumnezeu, nu s-au schimbat câtuși de puțin – calea pe care merg este una care duce spre distrugere și iad. Pe de altă parte, unii oameni sunt capabili să accepte adevărul, pot accepta emondarea în îndeplinirea îndatoririlor lor, au întrucâtva o supunere adevărată și ajung treptat să-și îndeplinească îndatoririle conform standardului – calea pe care merg este una care duce spre lumină și spre Împărăția Cerurilor. Cei care nu acceptă deloc adevărul – cu alte cuvinte, cei care merg direct pe calea distrugerii – în realizarea datoriei lor, fac rău fără încetare și comit adesea fapte contrare adevărului și detestate de Dumnezeu, tulburând viața și lucrarea bisericească. Acești oameni prezintă unele manifestări „speciale”. Adică, din momentul în care au început să creadă în Dumnezeu și până acum, nu s-au căit niciodată și, în îndeplinirea datoriei lor, sunt adesea superficiali, alunecoși și neglijenți, aleg sarcini ușoare și se eschivează de la cele dificile și nu protejează interesele casei lui Dumnezeu; sunt deosebit de egoiști și detestabili și le pasă doar de propria desfătare. Și aceasta este o caracteristică a acestor oameni. Există unii care sunt și mai răi – în timp ce-și fac datoria, se dezlănțuie comițând fapte rele și acționând arbitrar și nechibzuit, fără să practice sau să implementeze vreodată lucrarea în conformitate cu rânduielile de lucru. Există și oameni care, în datoria lor, se luptă frecvent pentru statut, se înalță pe sine, aduc mărturie pentru ei înșiși și atrag oameni de partea lor pentru a-și întemeia propria împărăție independentă. Mai există și cei care, în timp ce-și fac datoria, fură și risipesc ofrandele și trădează interesele casei lui Dumnezeu. Aceste manifestări sunt pozitive sau negative? (Negative.) Acești oameni au prezentat astfel de manifestări din momentul în care au început să creadă în Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu le oferă întruna ocazii – unii care au puțin calibru sunt rânduiți să îndeplinească datoria de supraveghetor, dar după o perioadă cu performanțe slabe, sunt rânduiți să îndeplinească o datorie simplă; totuși, chiar și într-o datorie simplă, rămân superficiali, se dezlănțuie comițând fapte rele, acționează într-un mod arbitrar și nechibzuit, provoacă perturbări și tulburări, iar unii chiar se luptă pentru statut și putere, neprotejând interesele casei lui Dumnezeu. Când au ocazia, chiar fură și risipesc ofrandele. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, aceste manifestări ale lor nu s-au diminuat deloc, nici nu s-au schimbat deloc. În cele din urmă, ce se observă la ei? Se observă că, în realizarea datoriei lor, acești oameni acționează constant într-un mod superficial, sunt alunecoși și neglijenți, aleg sarcini ușoare și se eschivează de la cele dificile și chiar se complac în confortul trupesc și acționează iresponsabil. Manifestările lor nu sunt ocazionale sau temporare, ci constante – acest lucru este problematic pentru ei. Când își realizează datoria, acționează constant într-un mod superficial, se dezlănțuie comițând fapte rele, provoacă perturbări și tulburări și nu se schimbă, indiferent cine le vorbește. Indiferent câte predici aud, nu se căiesc niciodată și nu au o inimă plină de remușcări. Există și cei care se luptă constant pentru statut, trădează constant interesele casei lui Dumnezeu și nu protejează niciodată interesele casei Sale. Este ușor de înțeles cuvântul „constant”? Indiferent ce individ acționează într-un mod superficial, este arbitrar și nechibzuit sau are unele manifestări rele în îndeplinirea datoriei sale, casa lui Dumnezeu îi oferă mereu multe ocazii de a se căi. Niciodată nu este izgonit, fără a mai fi lăsat să-și îndeplinească datoria, din cauza manifestărilor sale temporare. În schimb, este îndemnat în mod repetat, primește părtășie despre adevăr și este ajutat și sprijinit cu dragoste. Mai mult, Duhul Sfânt îl mișcă, îl luminează și îi face reproșuri într-o măsură suplimentară. Oamenii fac lucrarea, la fel și Duhul Sfânt, însă astfel de indivizi sunt pur și simplu intransigenți și scârbiți de adevăr în inima lor. Nu acceptă niciodată adevărul, nu acceptă niciodată ajutorul, criticile, verificările sau supravegherea fraților și surorilor și acceptă chiar mai puțin luminarea și certarea de către Duhul Sfânt. Fie că au credință în Dumnezeu de trei sau cinci ani, fie de zece sau douăzeci de ani, ei rămân în acest fel. Deși sunt mai în vârstă acum și par puțin mai maturi și cu mai multă experiență, încă își îndeplinesc îndatoririle la fel – acționează constant într-un mod superficial și se dezlănțuie făcând lucruri rele. Au fost așa în acești douăzeci de ani, fără să se schimbe deloc. Când vorbesc, gurile li se umplu de minciuni și nu spun niciodată adevărul. Încă sunt așa chiar și acum; indiferent câte cuvinte rostesc, nu se știe care sunt adevărate și care sunt false – nu există nici măcar un singur cuvânt sincer printre ele. Deși au suferit întrucâtva în îndeplinirea îndatoririlor lor în acești douăzeci de ani și au câștigat câțiva oameni predicând Evanghelia, viața-fire pe care o au nu s-a schimbat deloc. Încă sunt deosebit de vicleni și înșelători; sunt doar niște șerpi bătrâni, incapabili să rostească un singur cuvânt sincer. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că nu sunt oameni care iubesc adevărul; chiar dacă înțeleg puțin din el, nu-l pot pune în practică. Ce fel de oameni sunt? Sunt oameni care acționează constant într-un mod superficial, se dezlănțuie făcând lucruri rele și acționează constant într-un mod arbitrar și nechibzuit, cauzează constant perturbări și tulburări, se luptă pentru putere și joacă feste, mint și înșală constant. Se poate spune că sunt niște vulpi șirete bătrâne – că sunt doar niște șerpi bătrâni, niște bătrâni țipari alunecoși, niște diavoli bătrâni, niște satane bătrâne. Calificativul „constant” trebuie adăugat înainte de toate acțiunile lor. După adăugarea calificativului „constant”, nu va mai fi vorba de o prejudecată personală împotriva lor, ci mai degrabă de ceva cauzat de propriile acțiuni și comportamente. În ochii tuturor, acești oameni nu au făcut aceste lucruri doar o dată sau de două ori – sunt recidiviști. Cum îi tratează departamentele de poliție din diverse țări pe recidiviști? Cazierul infractorilor obișnuiți trebuie arhivat. Ori de câte ori are loc o infracțiune, acești infractori obișnuiți sunt principalii suspecți, iar poliția va începe în mod sigur cu ei atunci când începe să investigheze cazul și deschide ancheta. Atunci, cum rămâne cu cei care își îndeplinesc constant datoria în mod superficial în casa lui Dumnezeu? Manifestările lor de a fi superficiali și de a se dezlănțui comițând fapte rele nu sunt doar lucruri care se întâmplă o dată sau de două ori, nici nu se întâmplă doar în circumstanțe speciale. Aceste stări și manifestări sunt modul constant în care își tratează datoria. Judecând după acest mod constant în care își tratează datoria, se poate observa ce atitudine au față de adevăr. Așadar, ce atitudine au față de adevăr? (Sunt scârbiți și potrivnici față de adevăr.) Oamenii de acest fel sunt scârbiți și potrivnici față de adevăr. Nu-l acceptă niciodată. În adâncul sufletului, îl desconsideră și disprețuiesc lucrurile pozitive. Nu ascultă, indiferent cine are părtășie despre adevăr cu ei. Indiferent câte ocazii de a se căi li se oferă, nu le prețuiesc și nu le iau în serios. Acționează așa cum vor, după bunul plac. Când Duhul Sfânt îi mișcă, nu au niciun sentiment și rămân nepăsători. Sunt scârbiți de îndemnurile și de ajutorul oamenilor și nu le iau în seamă, iar dacă acei oameni îi emondează ulterior, devin mânioși, furioși, se enervează pe ei și simt repulsie în inimile lor. Biserica are o evaluare a manifestărilor fiecărei persoane în fiecare etapă, iar această evaluare este foarte importantă pentru finalul unei persoane. Dacă se adaugă termenul „constant” la manifestările faptelor rele atunci când este caracterizată o persoană, atunci devine problematic pentru ea. Devine foarte clar pe ce fel de cale merg mai exact astfel de oameni. Așadar, pe ce cale merg? Este o cale care duce la distrugere sau o cale care duce la mântuire? (O cale care duce la distrugere.) De ce apare acest rezultat? Este aceasta o judecată a acestor oameni? Este aceasta în neconcordanță cu situația reală? (Nu.) Ar trebui să li se ofere în continuare ocazii de a se căi? (Nu.) Unii oameni spun: „Nu ar trebui să renunțăm complet la ei – poate într-o zi se vor căi!” Cei din Ninive au comis numeroase fapte rele, iar acestea au ajuns la urechile lui Dumnezeu. Când era pe punctul de a-i distruge, Dumnezeu l-a trimis înainte pe Iona să transmită un mesaj, spunându-le că Ninive va fi distrusă în patruzeci de zile. Cum s-au comportat ninivitenii după ce au auzit asta? În patruzeci de zile, s-au îmbrăcat în sac, s-au așezat în cenușă și s-au căit înaintea lui Dumnezeu. Dar acum, celor care își fac constant datoria în mod nesatisfăcător câte seturi de patruzeci de zile le-au fost deja acordate pentru a se căi? S-au căit ei? Sunt dispuși să se căiască? Dau dovadă de vreo înclinație spre căință? (Nu.) În ultimii 10 sau 20 de ani, manifestările lor au fost în mod constant acelea de a face rău, deci se pot schimba ei în următorii 10 sau 20 de ani? Pot înceta să facă rău? Aceasta poate fi o necunoscută, dar diversele manifestări ale acestor oameni din ultimii 10 sau 20 de ani sunt suficiente pentru a arăta că toate comportamentele și manifestările lor sunt contrare adevărului, I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun. Aceasta dovedește că inimile lor sunt scârbite de adevăr, că natura-esență pe care o au este ticăloasă și nu are niciun element de dragoste față de adevăr, iar ei nu au umanitatea de a iubi și practica adevărul. Judecând după manifestările lor din ultimii 10 sau 20 de ani, aceasta este concluzia. Întrucât aceasta este concluzia până în acest punct, judecând după umanitatea și esența lor, în următorii 10, 20 sau 30 de ani, va fi vreunul dintre ei capabil să se căiască și să se schimbe cu adevărat? Din 30 de oameni, ar putea să fie unul? Din 50 de oameni, ar putea să fie unul? Din 100 de oameni, ar putea să fie unul? Cu alte cuvinte, în următorii 10 sau 20 de ani, pot ei să dobândească brusc realizarea conștiinței, să devină interesați de adevăr și de lucrurile pozitive, să fie capabili să accepte adevărul și lucrurile pozitive, să ajungă să se cunoască pe ei înșiși și să aibă o căință sinceră, să aibă remușcări și să se simtă îndatorați pentru răul pe care l-au făcut în trecut? Din observațiile voastre, care este proporția? Din 1000 de oameni, ar putea să fie unul? (Cred că nici măcar din 1000 de oameni nu este vreunul.) Pe ce te bazezi când spui asta? (Pe faptul că, deși cred în Dumnezeu de 10 sau 20 de ani, atitudinea unor asemenea oameni față de adevăr a fost în mod constant una de repulsie și de împotrivire, iar ei nu acceptă câtuși de puțin adevărul și nu au arătat nici cea mai mică manifestare de căință. Asta dovedește că nici în viitor nu se vor căi cu adevărat.) Este corectă această afirmație? (Da.) Unii oameni spun: „Ar trebui să fim toleranți și îngăduitori cu alții. Dacă nu s-au căit în ultimii 10 sau 20 de ani, motivul este că erau tineri și imaturi sau că aveau condiții bune în familie și erau alintați și răsfățați sau că aveau un statut social înalt și anumite puncte forte. Nu cumva aceste circumstanțe și medii speciale i-au făcut să fie așa? Poate că în următorii 10 sau 20 de ani, se vor elibera de influențele acelor medii familiale și acelor factori adverși și s-ar putea schimba.” Este greu de spus. Totuși, pe baza manifestărilor anterioare ale acestor oameni, toți cei cărora li s-a adăugat calificativul „constant” după manifestările lor sunt în mare pericol. Chiar și dintre 100 sau 1000 de astfel de oameni, este imposibil să existe vreunul care să se poată căi cu adevărat. Dacă niciuna dintre faptele lor rele nu a fost precedată încă de calificativul „constant”, atunci poate că mai există o mică speranță pentru asemenea oameni. Va depinde de manifestările lor din următorii 3 până la 5 ani. Dacă motivul este că sunt tineri și imaturi, că nu există o bază în credința lor în Dumnezeu, că au un calibru slab sau că anumiți factori obiectivi de mediu le-au afectat acceptarea și înțelegerea adevărului – dacă aceste motive obiective sunt cauza, iar manifestările lor de fapte rele sunt doar temporare, atunci este nevoie să fie observați în continuare. Dar, până acum, cei care comit fără încetare fapte rele – cei ale căror manifestări sunt precedate de cuvântul „constant” – nu au pregătit suficiente fapte bune pentru destinația lor. În schimb, în procesul credinței lor în Dumnezeu, au acumulat multe fapte rele. Doar că refuză să admită că sunt oameni răi și încearcă, de asemenea, să se justifice folosind greutățile pe care le-au îndurat, prețul pe care l-au plătit și vechimea lor de credincioși de mult timp în Dumnezeu. Calea pe care merg acești oameni nu este doar expusă înaintea lor, ci este și dezvăluită tuturor. Manifestările și dezvăluirile, acțiunile și comportamentul lor, atitudinea față de îndeplinirea datoriei lor, atitudinea față de adevăr și față de toate lucrurile pozitive sunt deja suficiente pentru a le demonstra esența. Desigur, atitudinea față de datoria lor și față de adevăr a dezvăluit deja și calea pe care merg aceștia.

Calea pe care merg oamenii determină ceea ce culeg aceștia în cele din urmă. Dacă oamenii merg pe calea distrugerii, atunci ceea ce culeg în cele din urmă este să deschidă porțile iadului și să coboare în iad. Acest lucru nu are nicio legătură cu alții – nu este cauzat de alți oameni, ci este rezultatul provocat în cele din urmă de calea pe care mergi. Poate crezi în Dumnezeu de mulți ani și ai comis multe fărădelegi, ai luat-o pe unele căi greșite și ai făcut unele lucruri care se abat de la calea cea dreaptă; ba chiar unii oameni au comis niște fapte de răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu. Deși aceste manifestări nu sunt bune și, în ochii lui Dumnezeu, sunt condamnate, dacă – în timp ce dezvălui o fire coruptă și te răzvrătești și te împotrivești față de Dumnezeu – ești capabil să reflectezi asupra ta, să te schimbi cu adevărat și să-ți folosești sinceritatea, plata unui preț, practicarea adevărului și atitudinea pozitivă și proactivă față de adevăr pentru a pregăti în mod activ multe fapte bune, atunci atitudinea lui Dumnezeu față de tine se va schimba. De exemplu, să presupunem că, atunci când antihriștii și oamenii răi perturbă și tulbură lucrarea bisericii și îi induc în eroare pe frați și surori, ești capabil să expui cu promptitudine faptele rele ale antihriștilor și ale oamenilor răi, punând capăt perturbărilor și tulburărilor lor, protejându-i pe frați și surori și protejând interesele casei lui Dumnezeu. În plus, pe parcursul îndeplinirii datoriei tale, au existat multe dificultăți și obstacole neprevăzute și ți-ai dedicat timpul, energia și puterea fizică, sacrificându-ți momentele vesele de bucurie trupească și depunând toate eforturile pentru a rezolva aceste dificultăți și probleme. Datorită îndemnurilor, supravegherii și verificării tale, prin faptul că ai suferit și ai plătit un preț, lucrarea de evanghelizare a bisericii a putut să se dezvolte și să continue normal și fără probleme. Mai mult, în procesul de predicare a Evangheliei, ai adus câțiva oameni cu un calibru bun și capacitatea de a înțelege adevărul și ai avut părtășie cu ei în mod clar despre diverse adevăruri, dându-le posibilitatea să-și pună bazele pe adevărata cale, să-și îndeplinească datoria în biserică și să devină asistenți capabili în anumite aspecte ale lucrării. Sau ai jucat un rol esențial într-o anumită lucrare specializată din casa lui Dumnezeu, folosind metode sau etape de lucru eficiente pentru a susține progresul lucrării și a-i îmbunătăți rezultatele. Sau, în viața bisericească, ai ajutat unii frați și unele surori care sunt negativi și slabi sau care se simt pierduți și nu au o cale, ajutându-i să găsească o cale de urmat, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să nu-L înțeleagă greșit și să aibă hotărârea de a urmări adevărul. Și mai bine, ai fost capabil să-i încurajezi pe acești oameni astfel încât să fie dispuși să facă o datorie și să se consume pentru Dumnezeu. Sau, într-o lucrare specializată, ți-ai asumat un rol indispensabil – poate că sarcina pe care o faci este anevoioasă și epuizantă și nu are vizibilitate, însă ești dispus să fii un lucrător necunoscut, din culise, care se străduiește fără să ceară vreo recompensă, căutând doar să-ți oferi sinceritatea și loialitatea. Toate asemenea manifestări pozitive sunt, în ochii lui Dumnezeu, fapte bune care merită să fie ținute minte. Pe de altă parte, atunci când te confrunți cu aceste lucruri, poate nu doar că nu-ți faci datoria și nu-ți îndeplinești responsabilitățile, dar adopți și o abordare pasivă, privești și râzi de situație de pe margine, ignorându-le complet, prefăcându-te că nu vezi și nu auzi. Nu faci ce poți și nici măcar nu te sinchisești să oferi o sugestie, de teamă să nu te obosești. Eviți lucrurile oricând este posibil, crezând că este cu atât mai bine cu cât ești mai indolent. Simți mereu că nu merită să fii meticulos și responsabil și că este prea mare deranj să-ți faci griji în legătură cu chestiunile privind lucrarea. Deși aceste manifestări sunt diferite de faptele rele de perturbare și tulburare a lucrării bisericii, iar Dumnezeu nu-ți va da o notă proastă, nici nu-ți va da o notă bună. Ce vreau să spun prin faptul că nu-ți va da o notă bună? Înseamnă că, în aceste privințe, nu ai pregătit fapte bune, nici nu ai făcut lucruri vrednice să fie ținute minte de Dumnezeu. Când ai întâlnit aceste lucruri, ai ratat ocazia de a pregăti fapte bune. Ești foarte nesăbuit; nu ești demn de încredere, nu meriți să fii promovat, nu meriți să fii înălțat și nu meriți să-ți încredințeze lucruri Dumnezeu. Ești foarte departe de Noe și Avraam. Spune-Mi, o persoană căreia Dumnezeu nu îndrăznește să-i încredințeze nimic nu va ajunge neapărat în iad în cele din urmă, dar poate ea să intre în Împărăția Cerurilor? Se poate spune doar că este ceva incert, urmat de o mulțime de semne de întrebare; este plin de incertitudine. Această incertitudine se bazează pe manifestările sale constante. Dacă îi întrebi pe toți de ce cred în Dumnezeu, dacă vor să intre în Împărăția Cerurilor sau să meargă în iad, unii oameni vor râde de tine, spunând că această întrebare este incredibil de prostească: „Cine ar vrea să meargă în iad și să fie distrus? Cine n-ar vrea să intre în Împărăția Cerurilor și să obțină mântuirea?” Dar această întrebare chiar trebuie pusă. Nu este prostească. Unii oameni nu au reflectat niciodată asupra lor în acest fel. Când se confruntă cu situații, se tem mereu de necazuri și se tem să intre în dispute. În special, când văd că oamenii răi perturbă și tulbură lucrarea bisericească și aleșii lui Dumnezeu sunt induși în eroare și exploatați, iar lucrarea bisericească nu poate, în consecință, să continue, nu sunt conștienți că Dumnezeu îi scrutează pe oameni, nici că aceasta este întocmai o ocazie de a pregăti fapte bune. În schimb, aleg să fie oameni care caută să facă pe plac altora, abandonează adevărurile-principii și nu reflectează deloc asupra lor. Care este responsabilitatea ta? Care este obligația ta? Care este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și a făcut atât de multă lucrare – care sunt așteptările Sale de la tine? Îi poți da un răspuns satisfăcător lui Dumnezeu? Ai pregătit fapte bune? Trebuie să reflectezi adesea asupra ta și să ai claritate în inimă în privința tuturor acestor chestiuni.

Toată lumea vrea să obțină binecuvântări. Nimeni nu vrea să fie distrus și trimis în iad, dar mulți oameni nu se pot abține să nu facă în mod repetat rău, călătorind cu mare viteză pe calea care duce în iad. Unii oameni ignoră în repetate rânduri ocaziile oferite de casa lui Dumnezeu de a-și face datoria, nu țin cont atunci când Duhul Sfânt îi mișcă și le aduce reproșuri și ignoră ajutorul și așteptările casei lui Dumnezeu. Ei insistă să fie superficiali, să se dezlănțuie făcând lucruri rele, să acționeze arbitrar și nechibzuit și să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, fără să reflecteze câtuși de puțin asupra lor înșiși. Nu sunt pur și simplu niște oameni incorigibili, nerușinați? Faci constant rău în felul acesta. Nu se pune problema că alții te obligă să faci asta – este evident alegerea ta personală, ceva ce-ți place personal și ești bucuros să faci. Dacă cineva spune că mergi pe calea împotrivirii față de Dumnezeu, o cale care duce în iad, te simți supărat și negativ. Față de ce te simți negativ? Nu ți-ai făcut-o cu mâna ta și nu ai cules ce ai semănat? Nu meriți asta? Unii oameni spun: „Fac rău în mod involuntar. De fiecare dată, vreau să fac lucrurile bine, dar după ce termin, constat că acțiunile mele nu au consecințe prea bune.” Ai făcut rău, ai provocat perturbări și tulburări și ai adus pierderi lucrării bisericii. Chiar dacă nu ești tras la răspundere pentru fărădelegile tale, acestea au lăsat în urma lor riscuri ascunse și ai putea să le comiți din nou în viitor. Acest lucru este foarte periculos. Este întocmai precum calea pe care a mers cineva – oriunde a mers, este inevitabil să lase urme. Recunoști fărădelegile pe care le-ai comis? Simți remușcări din cauza lor? Te simți îndatorat și trist? Plângi amar din cauza lor? Te-ai întors? Îți urăști cu adevărat faptele rele? Ai renunțat la răul care este în mâinile tale și te-ai căit în mod sincer înaintea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Și eu mă urăsc pe mine însumi. Mi-am dat palme peste față de nenumărate ori când eram singur și, de asemenea, am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu, plângând amar în rugăciune.” Poate că ai parcurs aceste procese, dar Dumnezeu nu Se uită la ele. El Se uită la manifestările tale. Când apare din nou aceeași situație sau îți revine din nou aceeași datorie, cum o tratezi? Ai sinceritate și loialitate? Poți plăti un preț? Poți acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu? Care sunt manifestările întoarcerii tale? Ai renunțat la răul care este în mâinile tale? Continui încă să faci lucrurile rele pe care le-ai făcut în trecut? Încă minți, încă acționezi arbitrar și nechibzuit, încă nesocotești rânduielile de lucru și adevărurile-principii, încă acționezi conform propriilor ambiții și dorințe și încă uneltești cu oamenii răi pentru a perturba și tulbura lucrarea bisericii? Dacă încă acționezi așa, atunci căința și plânsetele tale amare sunt false și superficiale. Cum este caracterizată căința superficială, falsă? (Drept ipocrizie.) Este caracterizată drept ipocrizie? Este caracterizată drept înșelăciune. Este corectă această afirmație? (Da.) În ochii lui Dumnezeu, astfel de plânsete amare și o astfel de căință sunt înșelăciune. De exemplu, Dumnezeu spune: „Oferă-Mi patru kilograme și jumătate de orez din recolta de anul acesta.” Unii oameni nu sunt dispuși să le ofere și vor să le păstreze ca să le mănânce ei înșiși, așa că iau patru kilograme și jumătate de coji de orez și le pun pe altar. Când sunt întrebați ce este, spun că este orez nedecorticat. Dumnezeu spune: „Nu ți-am cerut orez?” Ei spun: „Orezul nedecorticat este tot orez.” Este aceasta înșelăciune? (Da.) Aceasta este o înșelăciune nerușinată. După ce faci rău, îți mărturisești păcatul, spui în mod repetat că te simți îndatorat față de Dumnezeu și chiar plângi amarnic, dar, după aceea, te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și continui să faci lucrurile ca înainte. Dumnezeu caracterizează acest tip de comportament drept înșelăciune. În ochii lui Dumnezeu, acest tip de comportament înșelător este echivalent cu faptele rele. Dacă ai într-adevăr tăria de a te schimba și de a acționa în conformitate cu adevărurile-principii, nu este nevoie să iei hotărâri sau să plângi amar. Fă-o mai întâi – fă un jurământ lui Dumnezeu atunci când poți să o faci. Dacă nu poți să o faci, atunci nu trebuie în niciun caz să faci un jurământ. Dacă faci un jurământ, Dumnezeu îl va lua în serios și va cere rezultatul jurământului tău. Dacă nu poți să-l îndeplinești, aceasta este o înșelăciune în ochii lui Dumnezeu – a-L înșela pe Dumnezeu devine o altă faptă rea înregistrată împotriva ta. Așadar, dacă nu te poți căi cu adevărat și în schimb Îl înșeli pe Dumnezeu cu jurămintele tale, atunci calea pe care mergi este una care duce la pierzanie. Fiecare dintre faptele tale rele este o lovitură dată porților iadului; poate că una dintre aceste lovituri le va deschide în cele din urmă și atunci va fi sosit ceasul morții tale. Se poate spune că, pentru unii oameni, din momentul în care au început să creadă în Dumnezeu și până acum, toate faptele și comportamentele lor au fost acelea de a acumula constant fapte rele și a bate constant la porțile iadului și, în același timp, de a acumula mânia lui Dumnezeu; ei așteaptă ca pedeapsa Lui să se pogoare asupra lor. Alții progresează însă într-o direcție pozitivă și corectă în procesul credinței în Dumnezeu. Calea pe care merg este drumul spre Împărăția Cerurilor. În această perioadă, deși sunt răzvrătiți și dezvăluie firi corupte și, desigur, au și noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu și au propria voință în îndeplinirea datoriei lor, în timp ce dezvăluie aceste manifestări sau recurg la aceste comportamente, de asemenea, ei acceptă continuu adevărul și se eliberează continuu de firile lor corupte și le transformă; s-au schimbat cu adevărat și au manifestările și realitatea acceptării și supunerii față de adevăr. Deși au comis pe vremuri multe fărădelegi și au făcut unele lucruri pe care Dumnezeu le detestă și le condamnă, astfel de oameni se eliberează treptat de firile lor corupte și nu mai fac rău după ce înțeleg adevărul și se schimbă. Îl mișcă pe Dumnezeu cu schimbarea lor, cu determinarea și hotărârea lor de a îndura greutăți și de a plăti un preț pentru adevăr. În același timp, eforturile și acțiunile lor, precum și faptele bune pe care le pregătesc câștigă treptat acceptarea și aprobarea lui Dumnezeu, iar El Își amintește și aceste lucruri. Judecând după manifestările lor generale, astfel de oameni sunt practic – așa cum spuneți adesea – persoane corecte. Calea pe care merg aceste persoane corecte este calea care duce în Împărăția Cerurilor, calea care duce la mântuire. Astfel de oameni merg pe calea mântuirii. Desigur, manifestările acestor oameni nu sunt practic rezultatul îndemnurilor, supravegherii, gestionării sau emondării de către alții, nici al reglementării decretelor administrative ale bisericii. În schimb, aceștia se schimbă în mod proactiv și, în intrarea lor în viață, au propriile planuri și intenții personale, precum și propria hotărâre proactivă. Calea pe care merg acești oameni este calea corectă. Ei pregătesc fapte bune pentru propria destinație cu aceste manifestări pozitive, proactive. Ceea ce urmăresc în mod personal, subiectiv, determină calea pe care merg și atitudinea lui Dumnezeu față de ei. În cele din urmă, prin ceea ce urmăresc în mod personal, subiectiv, sunt capabili să primească de la Dumnezeu un verdict adecvat și o destinație adecvată.

Spuneți-Mi, cum ar trebui oamenii să îndeplinească fapte juste și în ce stare și condiție trebuie să facă acest lucru, pentru a fi considerat drept pregătire a faptelor bune? Cel puțin, trebuie să aibă o atitudine pozitivă și proactivă și, în timp ce își fac datoria, trebuie să fie loiali, să fie capabili să acționeze conform adevărurilor-principii și să protejeze interesele casei lui Dumnezeu. Este esențial să fii pozitiv și proactiv. Dacă ești mereu pasiv, este ceva problematic. Este ca și cum nu ai fi membru al casei lui Dumnezeu; nu-ți faci datoria, ci mai degrabă nu ai de ales decât să o faci la cererea unui angajator pentru a primi un salariu – nu o faci de bunăvoie. Chiar dacă faci câte ceva, este de nevoie și o faci pasiv. Dacă interesele tale nu ar fi implicate, pur și simplu nu ai face-o sau, dacă nimeni nu te-ar supraveghea, categoric nu ai face-o. Astfel de acțiuni negative și pasive nu sunt fapte bune. Prin urmare, oamenii de acest fel sunt foarte nesăbuiți. Sunt foarte pasivi în a face lucruri pozitive și în a face ceea ce se cuvine să facă – nu fac lucrurile care le trec prin minte, nici lucrurile de care sunt capabili și care necesită timp și energie, ci doar așteaptă și privesc de pe margine, crezând că este mai bine dacă le fac alții. Acest lucru este problematic, iar lor le este foarte greu să-și facă datoria bine. În primul rând, nu este vorba de faptul că ai un calibru inadecvat; în al doilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai destulă experiență; în al treilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai condițiile potrivite pentru a face acest lucru. Ai calibrul necesar pentru a face această lucrare și, dacă investești timp și energie, vei fi capabil să o faci, dar nu o faci, nu reușești să pregătești fapte bune. Acest lucru este foarte regretabil. De ce spun că este regretabil? Pentru că, dacă rememorezi asta după mulți ani, vei regreta și, dacă vei dori să te întorci în acel an, în acea lună și în acea zi, pentru a face acea lucrare, lucrurile se vor fi schimbat și acel timp va fi trecut deja. Nu vei mai primi o a doua șansă ca aceea; când acea oportunitate trece, trece, când este pierdută, este pierdută. Dacă pierzi plăcerile trupești, cum ar fi să mănânci mâncare bună sau să porți haine frumoase, asta nu contează prea mult, deoarece aceste lucruri sunt deșarte și nu au niciun impact asupra intrării tale în viață, asupra pregătirii tale de fapte bune sau asupra destinației tale. Cu toate acestea, dacă ceva are legătură cu atitudinea lui Dumnezeu față de tine și cu evaluarea pe care ți-o face sau chiar cu calea pe care mergi și destinația ta, atunci pierderea oportunității de a face acel lucru este foarte regretabilă. Asta se datorează faptului că va lăsa în urmă o pată și va da naștere unor regrete pe viitoarea ta cale de existență, iar în toată viața ta, nu vei mai avea niciodată o altă șansă de a compensa. Nu este acest lucru regretabil? Dacă ai un calibru prea slab și nu poți întreprinde această lucrare, atunci nu este regretabil – casa lui Dumnezeu poate rândui ca altcineva să o facă. Dacă ești capabil să faci asta bine, dar nu o faci, este extrem de regretabil. Aceasta este o oportunitate care ți-a fost dată de Dumnezeu, dar tu nu o iei în serios, nu profiți de această oportunitate și o lași să îți scape printre degete – este prea regretabil! Pentru tine, este regretabil; pentru Dumnezeu, este dezamăgitor. Dumnezeu ți-a dat un calibru suficient și condiții superioare, permițându-ți să vezi unele lucruri clar și să fii competent pentru această lucrare. Totuși, nu ai atitudinea corectă față de datoria ta, nu ai sinceritate, cu atât mai puțin ai devotament, și nu vrei să te străduiești din răsputeri să o faci bine. Acest lucru Îl dezamăgește profund pe Dumnezeu. Așadar, dacă ești leneș și simți mereu că lucrarea care ți se încredințează este supărătoare și nu vrei să o faci, și te plângi în sinea ta: „De ce mi se cere mie să o fac și nu altcuiva?”, atunci acesta este un gând nesăbuit. Când o datorie îți revine ție, nu este un eveniment nefericit, este o onoare și este înălțarea dată de Dumnezeu. Ar trebui să o accepți cu bucurie și să faci datoria pe care se cuvine să o faci; nu te va epuiza. Dimpotrivă, dacă îți faci bine datoria, înțelegi adevărul și rezolvi problemele, te vei simți împăcat și echilibrat în inima ta și nu Îl vei fi dezamăgit pe Dumnezeu. Înaintea lui Dumnezeu, vei avea credință și vei putea să te porți ținând fruntea sus. Dacă nu ți-ai făcut bine datoria și ești mereu superficial, aceasta este o fărădelege și, chiar dacă nu ai provocat nicio pierdere, această fărădelege va lăsa un regret pe viață în inima ta. Această fărădelege va fi ca o gaură neagră fără fund; ori de câte ori te vei gândi la ea, vei simți durere și neliniște, o agonie care străpunge inima. Nu numai că nu vei avea pace sau bucurie, ci, dimpotrivă, durerea remușcării și a chinului te va însoți întreaga viață și nu va putea fi niciodată ștearsă. Nu este acesta un regret veșnic? Și cum e din perspectiva lui Dumnezeu? Dumnezeu folosește adevărurile-principii pentru a caracteriza această chestiune, deci natura ei este mult mai gravă decât ceea ce simți tu. Înțelegi? (Da.) Astfel, Dumnezeu va lua în considerare în mod cuprinzător performanțele tale obișnuite și atitudinea ta față de adevăr și datorie, pentru a vedea calea pe care mergi. Să presupunem că atitudinea ta față de adevăr și datorie este întotdeauna superficială și faci promisiuni la suprafață, dar nu le pui în practică în culise și pierzi timpul și tărăgănezi lucrurile și nu ai o atitudine pozitivă de a fi atent la intențiile lui Dumnezeu. Chiar dacă la prima vedere nu provoci perturbări și tulburări, nu faci rău, nu acționezi arbitrar și nechibzuit și nu te dezlănțui comițând nelegiuiri și pari a fi o persoană care respectă regulile și destul de bine crescută, nu faci în mod pozitiv și proactiv ceea ce îți cere Dumnezeu, ci, în schimb, ești viclean și leneș și eviți să faci lucrare reală. În acest caz, pe ce cale mergi cu adevărat? Chiar dacă nu este calea unui antihrist, este cel puțin calea unui conducător fals.

Unii oameni par să fie supuși în îndeplinirea datoriei lor, făcând tot ce rânduiește Cel de mai sus. Dar, când sunt întrebați: „Îți faci datoria cu superficialitate? O faci conform principiilor?”, nu pot da niciun răspuns precis, spunând doar: „Fac ceea ce îmi spune Cel de mai sus și nu îndrăznesc să mă dezlănțui comițând fapte rele.” Când sunt întrebați dacă și-au îndeplinit responsabilitatea, ei spun: „Păi fac ceea ce trebuie să fac.” Au mereu acest tip de atitudine în îndeplinirea datoriei lor, fără grabă și cu indiferență. Deși nu au apărut probleme evidente, dacă este evaluată conform adevărurilor-principii, îndeplinirea datoriei lor este ineficientă și nu este conform standardului. Dar lor nu le pasă. Acționează în continuare în același mod superficial ca în trecut și sunt tot la fel de pasivi când vine vorba de lucrurile pe care ar trebui să ia inițiativa de a le face – nu s-au schimbat deloc. Nu sunt nerușinat de încăpățânați? Ei păstrează întotdeauna această atitudine: „Tu poți avea o mie de planuri geniale, dar eu am propriul set de reguli. Așa sunt eu. Să vedem ce-mi poți face. Aceasta este atitudinea mea!” Nu a făcut nimic extrem de perfid sau de rău, dar nici prea multe fapte bune nu a făcut. Pe ce cale ai spune că merge? Este bun acest tip de atitudine față de credința în Dumnezeu și față de datoria sa? (Nu.) În Apocalipsa din Biblie, Dumnezeu spune: „Dar fiindcă ești căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!” (Apocalipsa 3:16). A fi căldicel, nici în clocot, nici rece – este bună această atitudine? (Nu.) Oamenii de acest fel au și propriul set de calcule în minte: „Atât timp cât nu fac rău și nu perturb lucrarea bisericii în îndeplinirea datoriei mele, nu voi fi condamnat. Dacă este prea obositor să-mi fac bine datoria și necesită prea multă suferință, nu o voi face. Nu mă voi obosi, dar nici nu voi face greșeli majore. Astfel, nu voi fi îndepărtat sau eliminat, fiind totuși mult mai bun decât cei care nu îndeplinesc o datorie. Așa că rămân căldicel, nici în clocot, nici rece. Orice mi-ai cere să fac, o voi face. Dar, dacă nu-mi spui să fac ceva, nu voi interveni. Astfel, nu voi obosi și, pe deasupra, oamenii nu-mi vor putea găsi niciun defect. Această abordare este grozavă!” Este bun acest mod de a se purta? (Nu.) Știi că nu este bun, așadar cum ar trebui să se schimbe practica ta? Dacă nu cauți niciodată să mergi pe calea urmăririi adevărului și încă insiști să trăiești după filosofiile Satanei, atunci ești condamnat să nu ai nicio speranță de a dobândi mântuirea. Dacă te porți în acest fel în lume, atunci vei avea într-adevăr un avantaj. Filosofia și atitudinea ta față de interacțiunile lumești te vor proteja și nici nu-i vei ofensa pe oameni. Mai mult, acei oameni din înalta societate cu prestigiu și reputație nu vor simți că ești o amenințare pentru ei și te vor aprecia cu toții foarte mult. Nici acei oameni lipsiți de statut din clasa inferioară nu vor îndrăzni să te ofenseze. Așadar, vei fi destul de popular – atât pentru oamenii din clasa inferioară, cât și pentru cei din înalta societate, vei fi cineva pe care vor căuta să-l câștige de partea lor, vei fi o marfă la mare căutare și vei putea să navighezi cu ușurință în toate cercurile, înalte și joase, bune și rele. Totuși, dacă folosești în continuare acest tip de atitudine față de interacțiunile lumești în casa lui Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu, nu va funcționa. Toate diversele principii care implică adevărul necesită o atitudine din partea ta, iar această atitudine este fie corectă, fie greșită, fie albă, fie neagră, fie adevărată, fie falsă – este deosebit de clară și deosebit de principială. Necesită poziția și punctul tău de vedere precis, și nu o cale de mijloc. Cei care adoptă calea de mijloc nu pot rămâne fermi în fața adevărului. Nu gândi astfel: „Privește cât de ingenios este modul meu de a trăi. Am învățat să mă protejez folosind această metodă de când eram copil și, privind în urmă la viața mea de până acum, simt că această metodă este extrem de practică. După ce am ajuns să cred în Dumnezeu, încă trăiesc după această metodă. În anii mei de credință în Dumnezeu, nu am fost emondat, nu am avut eșecuri semnificative în îndeplinirea datoriei mele, nu am fost supus vreunei rafinări sau unor încercări majore și Dumnezeu nu m-a condamnat sau nu m-a disprețuit și respins niciodată. Privește cât de mult succes am în conduita mea, cât de priceput sunt la asta!” Te înșeli! Nu știi cum să te porți – folosești o metodă dibace pentru a aborda fiecare chestiune și pentru a aborda adevărul. Această metodă este întru totul greșită și nu poți rămâne ferm făcând asta. Nu avea mentalitatea de a te baza pe noroc, gândindu-te: „Obișnuiam să fac asta și aveam mereu succes. Nu am eșuat niciodată, nu m-am făcut de rușine și nu mi-am arătat niciodată ignoranța. Acum că am credință în Dumnezeu, voi stărui în continuare în această strategie extrem de sofisticată pentru interacțiuni lumești.” Spun că este o nesăbuință din partea ta! De ce rostește Dumnezeu atât de multe cuvinte pentru a-i mântui pe oameni? Tocmai pentru a le da posibilitatea, sub îndrumarea acestor cuvinte, să înțeleagă care este calea cea dreaptă în viață și pe ce fel de cale ar trebui să meargă; pentru a te lăsa să alegi – nu pentru a te lăsa să înaintezi fără efort, în mod oportunist. Dacă ar fi să te lase să înaintezi fără efort, în mod oportunist, Dumnezeu nu ar rosti aceste cuvinte și nu ar face această lucrare. De ce sunt explicate atât de clar toate lucrurile contrare adevărului în părtășia noastră despre diverse chestiuni? Tocmai pentru a-ți spune care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, astfel încât să le poți distinge clar și să le poți vedea limpede. Lucrurile pozitive și cele negative sunt întru totul deschise, dezvăluite și transparente înaintea lui Dumnezeu – nu sunt neclare. Prin urmare, Dumnezeu îți cere să ai claritate în orice faci și în alegerea căii tale – atitudinea ta trebuie să fie clară, iar gândurile și punctele tale de vedere trebuie să fie clare; nu trebuie să existe nimic ambiguu. Ceea ce implică adevărul și adevărurile-principii nu conține nimic ambiguu – negrul este negru, albul este alb, da este da, nu este nu. O minciună, chiar dacă este spusă de o mie de ori, este tot minciună și nu poate niciodată să devină adevărul. Adevărul, chiar dacă puțini îl acceptă în lume sau dacă multe națiuni îl resping și îl condamnă, rămâne adevărul. Adevărul este întotdeauna adevărul și categoric nu va deveni un sofism sau o erezie. Indiferent câți oameni urmează lucruri negative care sunt ale Satanei sau de câți ani au devenit o tendință lumească, ele sunt tot lucruri negative și sunt tot ale Satanei – nu se vor transforma niciodată în lucruri pozitive. Pe de altă parte, lucrurile pozitive, chiar dacă sunt atacate, suprimate și condamnate în această lume, rămân lucruri pozitive și nu vor deveni niciodată lucruri negative. Dumnezeu este veșnic Dumnezeu, este veșnic întruchiparea dreptății și este veșnic reprezentantul tuturor lucrurilor pozitive. Statutul lui Dumnezeu este neschimbător și esența Lui este neschimbătoare. În schimb, Satana este veșnic Satana, este veșnic întruchiparea răului, este veșnic reprezentantul axei răului, este veșnic negativ și nu va deveni niciodată un lucru pozitiv.

Unii oameni spun: „Trebuie să fii flexibil ca să trăiești în biserică. Nu te înclina prea mult în nicio direcție. Nu accepta adevărul, dar nici nu fi scârbit de el; nu ofensa persoanele pozitive sau pe cele negative. Cel mai bine este să fii pur și simplu neutru. Nu mă opun lucrurilor pozitive și nu le critic pe cele negative. Nu-i lingușesc pe oamenii care urmăresc adevărul și nu încerc să le intru în grații, nici nu mă apropii de ei. În plus, nu mă distanțez nici de antihriști. Ce poți să-mi faci? Privește cât de clar înțeleg viața!” Este aceasta o înțelegere clară? Nu este o înțelegere clară; este nesăbuință. Aceasta înseamnă a fi confuz și a nu putea distinge între bine și rău. O astfel de persoană este o persoană confuză. Îți spun, acest tip de persoană cu două fețe pur și simplu nu este deloc bună. Care va fi rezultatul final al unui asemenea mod de a trăi? (Nu va avea niciun final și nicio destinație.) Își va fi distrus propria destinație. Deși nu se opune lucrurilor pozitive, în esență, nici nu a acceptat lucrurile pozitive. A nu te opune nu este același lucru cu a accepta, iar a nu critica lucrurile negative nu este același lucru cu a renunța la ele. Crezi că, neacceptând lucrurile pozitive și necriticându-le pe cele negative, ai renunțat la lucrurile și la punctele de vedere negative? Nu poți renunța la ele. Gândurile și punctele de vedere negative ale oamenilor, precum și gândurile și punctele de vedere ticăloase care sunt ale Satanei pot fi abandonate și desființate treptat doar acceptând lucrurile pozitive și acceptând adevărul; doar atunci pot oamenii să accepte gândurile și punctele de vedere pozitive, alături de practicile, perspectivele, înțelegerea și criteriile care se aliniază la adevărurile-principii. Cu alte cuvinte, dacă vrei să accepți gândurile și punctele de vedere pozitive, dacă vrei să accepți adevărul, dacă vrei ca adevărul să intre în tine și să devină viața ta, trebuie mai întâi să golești tot ce se află înlăuntrul tău, iar apoi să accepți adevărul și să-i permiți adevărului să intre în tine și să dețină puterea în inima ta. Aceasta înseamnă să ai adevărul ca viață. Așa se practică urmărirea adevărului. Scopul principal al credinței în Dumnezeu este dobândirea adevărului. Trebuie să fii capabil să discerni diversele gânduri și puncte de vedere contrare adevărului. Mai ales dacă ești genul de persoană care urmează filosofia Satanei, trebuie să renunți la gândurile și punctele de vedere șirete ale căii de mijloc și să te răzvrătești în mod conștient împotriva lor. Când astfel de gânduri și puncte de vedere apar în situațiile pe care le întâlnești, trebuie să-ți dai seama că sunt greșite și să te gândești: „Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Ce cere Dumnezeu? Oricare ar fi modul de acțiune care este în acord cu adevărurile-principii, voi lua inițiativa și mă voi strădui să acționez ca atare, nelăsând gândurile și punctele de vedere ale căii de mijloc să mă guverneze sau să mă împiedice să practic adevărul. În schimb, trebuie să las cuvintele lui Dumnezeu, adevărul, să devină criteriile pentru conduita și acțiunile mele și pentru îndeplinirea datoriei mele.” O astfel de practicare va aduce un rezultat diferit. Chiar dacă este o chestiune foarte neînsemnată, care nu merită să fie ținută minte de Dumnezeu, cel puțin Dumnezeu nu o va condamna. Pe măsură ce acțiunile tale se acumulează strop cu strop în acest mod, faptele tale bune vor fi pregătite treptat, puțin câte puțin. Dacă acțiunile tale pot fi considerate fapte bune în ochii lui Dumnezeu, atunci vei avea speranță. Vei începe să ai o direcție și un scop corecte și pozitive și vei începe să devii o persoană pozitivă, o persoană corectă. Astfel, te vei fi distanțat de calea distrugerii care duce în iad și te vei fi îndreptat gradual către calea care duce în Împărăția Cerurilor. Acesta este un rezultat bun al unei persoane capabile să se schimbe. Este ceva ușor de realizat? Depinde de măsura în care acea persoană iubește adevărul. Dacă faci o greșeală și spui doar: „Chiar mă urăsc! Cum am putut să fac un lucru atât de josnic, atât de oribil? Chiar îmi vine să-mi dau câteva palme peste ochi!”, doar să te urăști nu este de niciun folos. Lucrul esențial este că, atunci când faci o greșeală, trebuie să fii capabil să discerni ce este în neregulă, ce te-a determinat să o faci, de ce nu ești capabil să practici adevărul, care este cauza principală și care sunt baza și principiile acțiunilor tale. Lucrul esențial este, de asemenea, dacă, atunci când te confrunți cu o anumită problemă, acționezi în mod conștient conform cuvintelor lui Dumnezeu și te răzvrătești în mod conștient împotriva gândurilor și opiniilor tale satanice, a ambițiilor și dorințelor tale, a intențiilor și planurilor tale. Dacă ai făcut conștient toate aceste lucruri, atunci ai pregătit fapte bune, iar asta este grozav și ai câștigat ceva. Este bun acest tip de rezultat? Este acesta rezultatul pe care doriți să-l vedeți? Este ceea ce doriți să urmăriți? (Da.) Ce fel de punct de vedere au cei mai mulți oameni acum? Acesta: „Nu fac rău și nu provoc perturbări și tulburări. Atât timp cât nu sunt îndepărtat din biserica cu datorie full-time, totul este în regulă. Deși n-am pregătit multe fapte bune și nu sunt foarte loial în datoria mea, nu am multă sinceritate și nu practic cu seriozitate conform adevărurilor-principii, atât timp cât nu fac rău și nu provoc perturbări și tulburări, nu este suficient?” Cum este acest punct de vedere? Este un gând și un punct de vedere degenerat – unul care nu caută progresul. Nu trebuie în niciun caz să crezi că, atât timp cât nu faci rău și nu provoci perturbări și tulburări, ești o persoană bună, o persoană nobilă, poți rămâne ferm, iar ceea ce faci se aliniază la adevăr. Îți spun, este greșit – este un mod nesăbuit de a gândi! A nu face rău nu este echivalent cu a pregăti fapte bune. A nu face rău și a pregăti fapte bune sunt două concepte diferite. A îndeplini o datorie fără a face rău este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată; este o manifestare pe care ar trebui să o aibă cei care au conștiința și rațiunea umanității normale. De exemplu, unii oameni spun: „Sunt oameni care comit crime, dar eu nu am făcut asta; omul acela a furat lucruri de la alții, dar eu nu am făcut-o. Asta înseamnă că sunt o persoană bună.” Merită să te lauzi cu asta? Este afirmația lor corectă? (Nu este.) Aceasta înseamnă să confunzi conceptele. A nu fi hoț, a nu comite crime sau incendii și a nu te implica în relații sexuale ilicite nu este același lucru cu a fi o persoană bună. A nu comite rău sau a nu încălca legea este un concept diferit de acela de a fi o persoană bună. A fi o persoană bună are propriile standarde. A nu face rău și a pregăti fapte bune sunt, de asemenea, două concepte separate. A-ți îndeplini datoria fără să faci rău este ceva ce ar trebui să realizezi ca o persoană normală. Dar pregătirea faptelor bune înseamnă că trebuie să practici adevărul în mod proactiv și pozitiv și să-ți faci bine datoria conform cerințelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Trebuie să ai loialitate, să fii dispus să înduri greutăți și să plătești un preț, să fii dispus să-ți asumi responsabilitatea și să fii capabil să acționezi pozitiv și proactiv. Acțiunile realizate conform acestor principii sunt, practic, toate fapte bune. Indiferent dacă sunt chestiuni mari sau mici, dacă sunt demne de ținut minte de oameni sau nu, dacă sunt stimate de oameni ori considerate nesemnificative, sau dacă oamenii cred că sunt demne de atenție, în ochii lui Dumnezeu, toate sunt fapte bune. Dacă ai pregătit fapte bune, acest lucru îți va aduce în cele din urmă binecuvântări, nu dezastre. Unii oameni nu pregătesc absolut nicio faptă bună și se mulțumesc doar cu următoarele: „Fac orice mi se spune să fac și mă duc oriunde mi se spune să mă duc. Niciodată nu vorbesc sau nu acționez într-un mod arbitrar și niciodată nu stârnesc probleme în mod răutăcios și nu provoc perturbări și tulburări. Chiar sunt ascultător și bine educat.” Ei au mereu acest tip de atitudine. Nu caută în mod activ adevărul și nu respectă principiile în îndeplinirea datoriei lor. Când își descoperă propriile abateri și greșeli, nu le corectează și nu le schimbă cu promptitudine. Când descoperă că au fost răzvrătiți și au dezvăluit firi corupte, nu reflectează niciodată asupra lor înșiși, nici nu caută în mod activ adevărul pentru a rezolva problema; în schimb, fac doar ce vor. Deși nu au comis niciun rău mare care ar cauza pierderi intereselor casei lui Dumnezeu, au afectat totuși progresul lucrării bisericii. În cel mai bun caz, îndeplinirea datoriei lor este doar muncă, iar munca, prin natura ei, nu se ridică la nivelul unei fapte bune. Așadar, cum se definesc în cele din urmă faptele bune? Este atunci când ceea ce faci este cel puțin util pentru intrarea ta în viață și cea a fraților și a surorilor și benefic pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă este benefic pentru tine, pentru ceilalți și pentru casa lui Dumnezeu, atunci performanța ta este eficientă înaintea lui Dumnezeu și aprobată de El. Dumnezeu îți va da un punctaj. Așadar, evaluează aceste lucruri: câte fapte bune ai pregătit de-a lungul anilor? Pot aceste fapte bune să compenseze fărădelegile tale? După ce le compensezi, câte fapte bune rămân? Trebuie să îți acorzi un punctaj și să ai o înțelegere fermă a acestui lucru; nu trebuie să fii dezorientat în această privință.

Spuneți-Mi, este necesară părtășia Mea despre aceste chestiuni? (Da.) Trebuie să vă spun aceste cuvinte și să vă dau câteva sfaturi. Scopul sfaturilor nu este de a vă spulbera entuziasmul, nici de a râde de voi, cu atât mai puțin de a vă condamna, ci de a vă reaminti, de a trage un semnal de alarmă, astfel încât să știți – chiar acum, în prezent, în momentul de față – în ce situație vă aflați, care este starea voastră și care sunt potențialele pericole. Aceste lucruri trebuie să fie clare în inimile voastre. În credința lor în Dumnezeu, oamenii trebuie să-și examineze constant și frecvent starea în fața lui Dumnezeu. Trebuie să știe constant și limpede care este relația lor cu Dumnezeu, dacă există conflicte și bariere între ei și Dumnezeu, dacă au noțiuni și înțelegeri greșite despre El, dacă au cerințe irezonabile de la Dumnezeu și cum privește Dumnezeu manifestările lor generale. Oamenii trebuie să înțeleagă și să cunoască aceste lucruri; este foarte benefic pentru intrarea lor în viață. Scopul practicării în acest fel este de a se asigura că oamenii pot acționa cu exactitate conform intențiilor lui Dumnezeu. Nu merge pe calea greșită, nu te simți mulțumit de tine însuți și nu te înșela pe tine însuți și pe alții. A nu merge pe calea greșită înseamnă să nu-ți urmezi propria cale deviată. Crezi că ai performanțe destul de bune în credința ta în Dumnezeu, așadar continui să mergi pe această cale. Se dovedește însă că te-ai abătut de la calea cea dreaptă; Dumnezeu te-a abandonat de mult, iar Duhul Sfânt nu mai lucrează în tine. Dumnezeu te detestă, însă tu tot crezi că te descurci bine în credința ta: „Am câștigat lucruri din credința în Dumnezeu. Pot să îndur greutăți acum, nu fac rău acum, știu cum să evit să provoc perturbări și știu acum de ce sunt îndepărtați sau izolați cei care provoacă perturbări și tulburări și de ce nu li se permite să facă o datorie.” Nu este suficient să știi aceste lucruri. Trebuie să știi cum să acționezi astfel încât să urmezi calea lui Dumnezeu, cum să practici astfel încât să mergi pe calea cea dreaptă și cum să acționezi astfel încât să poți dobândi mântuirea. Toate acestea sunt foarte importante; trebuie să faci evaluări și să tragi concluzii la intervale regulate. Încheiem aici acest subiect. Să continuăm părtășia despre subiectul asupra căruia am avut părtășie în această perioadă.

Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

6. Diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Părtășia noastră din această perioadă a fost despre un subiect specific legat de principiul de practică al „renunțării” în cadrul modului de a urmări adevărul – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. După ce am avut părtășie de mai multe ori despre acest subiect, aveți acum puțin discernământ în ceea ce privește unele manifestări și dezvăluiri specifice referitoare la aceste trei aspecte – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte? (Discernământul meu în privința acestor lucruri este oarecum mai bun decât înainte. Anterior, confundam adesea caracterul și firile corupte, dar datorită ultimelor părtășii ale lui Dumnezeu, pot să le deosebesc acum într-o oarecare măsură.) De ce este necesar să diferențiem aceste lucruri? (Ca să știm care probleme din sinea noastră trebuie rezolvate și pe care trebuie doar să le abordăm corect.) Bine spus. Părtășia atât de detaliată clarifică distincțiile dintre condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte, iar oamenii capătă o înțelegere mai clară asupra firilor corupte și asupra manifestărilor unui caracter extrem de slab, acestea fiind două lucruri separate. În special, oamenii sunt capabili să distingă între caracterul rău, firile corupte și condițiile înnăscute. Nu vor considera anumite defecte ale umanității drept firi corupte și, desigur, nu vor considera nici anumite inadecvări și defecte ale condițiilor înnăscute drept firi corupte. Când au acest discernământ, oamenii capătă o idee tot mai clară despre diversele manifestări ale firilor corupte și nu mai fac din țânțar armăsar când vine vorba de problemele care nu implică firi corupte. Totodată, au și o înțelegere mai clară cu privire la ceea ce sunt de fapt firile corupte. Așadar, puteți explica în mod clar ce sunt mai exact firile corupte? Au firile corupte vreo legătură cu condițiile înnăscute? Sunt ele influențate de condițiile înnăscute? (Nu.) Să presupunem că o persoană este frumoasă, are pielea deschisă la culoare și trăsături bine proporționate – se poate spune că, întrucât are un aspect plăcut, nu are firi corupte, că umanitatea ei este la fel de desăvârșită și de pură ca aspectul ei, că nu este deloc arogantă sau ticăloasă, ci excepțional de sfântă? Se poate spune acest lucru? (Nu.) După ce am avut părtășie în acest mod, deosebirile dintre aceste trei aspecte – firile corupte, condițiile înnăscute și umanitatea – sunt practic clare acum, nu-i așa? (Așa e.) Sunt ușor de discernut.

Priceperea în afaceri

Data trecută, am avut părtășie despre dragostea pentru afaceri. În cadrul cărui aspect ar trebui să fie clasificată această manifestare a dragostei și a plăcerii de a face afaceri? (În cadrul condițiilor înnăscute.) De ce este considerată o condiție înnăscută? (Este un interes și un hobby, deci poate fi considerată o condiție înnăscută.) Pe de o parte, este un interes și un hobby; pe de altă parte, dacă un individ iubește să facă afaceri și se pricepe de minune la afaceri – are un talent natural în acest domeniu fără să urmeze studii profesionale și este capabil să îl înțeleagă și să știe cum să facă bani, să genereze profit, să profite de oportunități de afaceri și așa mai departe fără îndrumarea altora – atunci acest individ are un punct forte în domeniul afacerilor în cadrul condițiilor sale înnăscute. Dacă un individ are în mod înnăscut acest punct forte, atunci este cu siguranță o condiție înnăscută, iar condițiile înnăscute au puțin de-a face cu influențele primite după naștere. Vezi, unii oameni încep să învețe să facă afaceri la 15 sau 16 ani, când sunt încă la școală. Oricând au ceva bun, se gândesc la modalități de a-l vinde. Își vând chiar și cadourile de aniversare primite de la părinții lor. Nu-și cheltuiesc banii de buzunar, ci îi economisesc în schimb pe toți pentru a face afaceri. Când ajung la 18 sau 19 ani, sunt deja capabili să conducă mici afaceri. Notele lor la școală sunt doar medii, dar au simțul afacerilor, sunt rapizi în calcule și au un talent deosebit pentru afaceri – acesta este un punct forte. Dragostea pentru afaceri se încadrează în categoriile punctelor forte sau ale intereselor și hobbyurilor din cadrul condițiilor înnăscute. În orice caz, este un aspect al condițiilor înnăscute și aici este clasificată manifestarea dragostei pentru afaceri. Unii oameni nu au neapărat un hobby sau un punct forte legat de afaceri. Aceștia se bazează în principal pe înșelarea și escrocarea oamenilor atunci când fac afaceri. Nu câștigă bani muncind din greu și străduindu-se sau folosind mijloace și metode de afaceri legitime, ci folosesc în schimb frauda și înșelăciunea în toate formele și exploatarea lacunelor legale pentru a-și atinge scopul de a avea profit și de a câștiga bani. Ce fel de problemă este aceasta? Astfel de oameni își desfășoară constant afacerile în felul acesta – implică acest lucru substanța umanității lor? (Da.) Este o astfel de umanitate bună sau rea? (Este rea.) De ce este rea? Când vine vorba de umanitatea acestor oameni, în general, ei au un caracter rău. Scopul oamenilor în afaceri este întotdeauna să câștige bani. În cazul în care câștigi bani făcând afaceri în mod legitim, aceasta este o abilitate pe care o ai și este un beneficiu adus de punctul forte pe care ți l-a dat Dumnezeu. Dar dacă cineva nu obține bani și profit făcând afaceri în mod legitim, ci prin fraudă și înșelăciune în toate formele, atunci astfel de oameni sunt lipsiți de integritate și au un caracter josnic. Au astfel de oameni conștiință? (Nu.) În termeni colocviali, conștiința lor este de-a dreptul putredă – nu au deloc conștiință. De ce spunem că nu au conștiință? (În general, oamenii care au conștiință simt remușcări după ce înșală și escrochează alte persoane și nu mai fac aceste lucruri. Însă celor lipsiți de conștiință le pasă doar să obțină profit. Conștiința lor nu are deloc percepție morală, așa că fac în continuare acele lucruri.) Nu au funcția conștiinței; se poate spune și că nu au conștiință. Dacă ar avea conștiință, aceasta ar funcționa, iar atunci, după ce ar escroca pe cineva o dată, ar avea mustrări de conștiință. Chiar dacă ar obține profit, s-ar simți groaznic în sinea lor. Când ar cheltui banii, s-ar înroși la față și s-ar simți neliniștiți în sinea lor, simțind că au făcut ceva murdar și josnic. Astfel, de atunci înainte, nu ar mai escroca pe nimeni; indiferent cât de mare ar fi potențialul profit, nu ar mai face-o niciodată – aceasta este funcția conștiinței. Dar cei care se pricep să-i înșele, să-i păcălească și să-i escrocheze pe alții vor face asta oricând doresc. După ce reușesc, nu se simt rău în inima lor când cheltuiesc banii. Odată ce au pus mâna pe bani, se consideră deștepți și geniali și se simt încântați și deosebit de mândri de succesul strategiilor lor de escrocare. Vând bunuri cu greutate mai mică decât cea declarată, vând medicamente false, ginseng fals, carne injectată cu apă – tot ceea ce vând este falsificat și înșelător. Fiecare afacere pe care o desfășoară implică tactici de escrocare și capcane, iar toți banii pe care îi câștigă sunt obținuți prin mijloace frauduloase. Indiferent ce afacere desfășoară, nu o conduc niciodată respectând regulile și practicând prețuri corecte. Vezi, unii oameni se specializează în a-și escroca clienții obișnuiți atunci când fac afaceri. De exemplu, dacă cumperi frecvent de la ei și știu că ai bani, îți vor cere 100 de yuani pentru un produs pe care îl vând altora cu 10 yuani. Ba chiar vor spune: „Nu vând produsul acesta nimănui altcuiva – îl păstrez doar pentru tine. Vezi ce relație solidă avem? Faci o afacere bună, nu-i așa?” Îi escrochează pe oameni și chiar îi fac să se simtă recunoscători – ce escroci pricepuți sunt! Oamenii care nu au niciun fel de mustrări de conștiință nu au nicio remușcare sau percepție morală în conștiința lor indiferent ce fac, prin urmare se poate spune că astfel de oameni nu au conștiință. Indiferent cum este rațiunea lor, judecând doar după conștiința lor, acești oameni sunt lipsiți de umanitate și au un caracter josnic. Cât de josnic? Nu au conștiință și nu au umanitate. Cu alte cuvinte, nu au percepția morală, funcția și constrângerile conștiinței pe care le au oamenii normali. Fără aceste constrângeri, sunt în stare să facă orice. Când fac afaceri, pot recurge la înșelăciune și escrocherie; pot truca lucruri și încălca regulile în orice tranzacție. Pot comite orice faptă imorală. Chiar și atunci când construiesc case, folosesc materiale de calitate inferioară. Vezi – care este cauza acelor clădiri înclinate și a prăbușirilor unor clădiri în China continentală? Este că, pentru a obține profituri exorbitante, constructorii au folosit proporții necorespunzătoare de amestecare a betonului și tehnici defectuoase de utilizare a armăturii de oțel, afectând deja starea clădirilor. Drept urmare, la scurt timp după mutarea oamenilor, unele clădiri se prăbușesc. Dacă s-ar produce un cutremur cu magnitudinea cinci sau șase, majoritatea clădirilor s-ar prăbuși, iar consecințele ar fi de neimaginat. Acei contractori fără scrupule nu au deloc conștiință – când văd oameni murind, își caută imediat susținătorii pentru a lua contramăsuri și a gestiona situația. Dacă susținătorii lor sunt suficient de puternici și iau contramăsuri, problema poate fi mușamalizată cu succes. Acele câteva decese sunt șterse cu buretele cu niște cheltuieli de înmormântare și nimeni nu va putea să-i tragă câtuși de puțin la răspundere. Conștiința lor nu are deloc percepție morală; să nu mai vorbim de câteva decese – pentru ei nu ar însemna nimic nici dacă ar muri zeci, sute sau zeci de mii de oameni. În ochii lor, viețile oamenilor nu sunt diferite de cele ale furnicilor – nu înseamnă nimic. Spune-Mi, au conștiință asemenea oameni? Se poate spune că oamenii fără conștiință nu au umanitate. Așadar, acțiunile lor de a-i înșela și de a-i escroca pe alții când fac afaceri sunt dezvăluiri ale unor firi corupte? (Da.) Există aici firi corupte specifice. Ce firi corupte? (Ferocitate și înșelătorie.) Firile lor corupte caracteristice și reprezentative sunt înșelătoria și ticăloșia. Cei care pot recurge la fraudă și amăgire în toate formele sunt deosebit de înșelători. Uneori, mijloacele pe care le folosesc pentru a-i escroca și păcăli pe oameni sunt unele la care nu te-ai aștepta niciodată și s-ar putea chiar să te simți destul de fericit în timp ce ești escrocat de ei, crezând că ești tratat destul de bine. Abia după mult timp te trezești și îți dai brusc seama că ai fost dus de nas. Și când mergi să-i cauți, au dispărut deja fără urmă. Cât de sofisticate sunt mijloacele lor de a-i escroca pe oameni! În anii 1980 și 1990, industria și comerțul erau relativ dezvoltate în Guangdong, China. Unele electrocasnice comparativ avansate nu ajunseseră încă în zonele continentale, așa că unii locuitori din acele regiuni mergeau în Guangdong pentru a le cumpăra, așa încât să țină pasul cu vremurile. Când vânzătorii și-au dat seama că acești clienți provin din zonele continentale, au început să considere că aceasta era șansa lor de a-i escroca. Locuitorii din zonele continentale cumpărau magnetofoane, televizoare și alte electrocasnice. După efectuarea plății, vânzătorii chiar îi informau ce perioadă de garanție au și le spuneau că, dacă există probleme cu electrocasnicele, pot să se întoarcă pentru a le schimba, făcându-i pe clienți să creadă că serviciul post-vânzare este destul de bun. Înainte de a pleca, vânzătorii le spuneau că trebuie să împacheteze electrocasnicele și apoi le duceau în spate pentru a le ambala. Dar, când clienții ajungeau acasă și deschideau ambalajul, nu găseau înăuntru decât cărămizi și pietre în loc de electrocasnice – abia atunci își dădeau seama că vânzătorii le schimbaseră și că fuseseră escrocați. Drumul înapoi pentru a-i găsi ar fi fost prea lung și ar fi presupus și cheltuieli mari de călătorie, așa că nu puteau decât să accepte pierderea și să învețe o lecție din această experiență – când cumperi ceva, trebuie să faci plata cu o mână și să iei marfa cu cealaltă, iar totul trebuie inspectat personal pentru a fi sigur că primești ceea ce ai plătit. Lucruri de acest fel li se întâmplă deseori oamenilor care merg frecvent în călătorii de afaceri. În zilele noastre, astfel de incidente nu mai sunt doar întâmplări ocazionale într-un singur oraș, ci au devenit obișnuite. Incidentele de fraudă și de înșelăciune în toate formele sunt tot mai numeroase și tot mai mulți oameni care fac afaceri recurg la escrocherii. De ce nu erau atât de multe înainte? Pur și simplu pentru că, în acele vremuri, unii oameni nu descoperiseră încă aceste tactici de escrocare. Odată ce aceste tactici de escrocare s-au răspândit în societate, comercianții au început să se imite unii pe alții și să urmeze acest exemplu unul după altul, începând cu toții să facă asta. Au început cu toții să facă asta – oare poate însemna că le-a fost coruptă conștiința mai târziu? Nu, acești oameni nu au în mod inerent multă conștiință. Doar că anterior, ținând cont de nivelul lor de experiență sau de cunoștințe, nu-și dăduseră încă seama cum să-i escrocheze și să-i păcălească pe alții în acest fel. Mai târziu, odată cu coruperea climatului social, au devenit tot mai nemiloși și lipsiți de scrupule în săvârșirea unor astfel de lucruri, iar natura acțiunilor lor a devenit tot mai abjectă.

Oamenii de felul acesta folosesc mijloace de înșelăciune și de escrocherie când fac afaceri, așadar îi vor înșela și escroca pe ceilalți și în timp ce fac alte lucruri? (Da.) Mijloacele și metodele lor de a face afaceri și atitudinea lor față de lucruri precum înșelăciunea și escrocheria le reprezintă umanitatea. Au acest fel de umanitate, prin urmare, orice fac – chiar dacă nu-i înșală și nu-i escrochează pe alții – nu va fi mai bun de atât. Deoarece acest fel de umanitate este baza pe care fac aceste lucruri, indiferent ce fac, natura acțiunilor lor este practic aceeași – sunt pur și simplu lipsiți de percepția morală a conștiinței. Când acești oameni devin funcționari, vorbesc și acționează la fel ca atunci când fac afaceri – nu au funcția conștiinței, înșală și escrochează, rănesc și omoară oameni și încalcă legea; sunt capabili să facă orice lucru contrar umanității, moralității și justiției morale. Se comportă astfel atât în afaceri, cât și în politică. Dacă se implică în cercetarea științifică, se poate schimba umanitatea lor pentru că domeniul în care sunt implicați este diferit? Nu. Spune-Mi, au astfel de oameni un avantaj când vine vorba de îndeplinirea activităților generale în biserică? Unii oameni spun: „Cutare a fost pe vremuri un șef important sau un director general în lumea seculară. Mijloacele lui de a face afaceri sunt deosebit de inteligente, dar puțin lipsite de etică – uneori îi înșală și îi escrochează pe oameni. Nu știu dacă este potrivit sau nu să fie promovat un astfel de individ pentru a se ocupa de activitățile generale în biserică.” Spune-Mi, este acest tip de persoană o persoană bună? Este o persoană cu adevărat talentată? (Nu.) Unii oameni consideră mereu că acești indivizi sunt talentați și îi recomandă pe toți acești indivizi care au puțin prestigiu în societate, spunând că cineva a fost director general sau director executiv, că altcineva a fost printre primii zece tineri excepționali din societate sau un muncitor exemplar și că alții au diplome de masterat sau de doctorat, că au lucrat ca avocați sau jurnaliști ori ca funcționari publici sau demnitari. De fapt, cei care îi recomandă pe acești indivizi sunt lipsiți de înțelegere spirituală și nu înțeleg adevărul. Ei simt doar că diversele aspecte ale lucrării din casa lui Dumnezeu trebuie să fie gestionate de acești indivizi talentați și de aceste elite din toate categoriile sociale, prin urmare recomandă ca acești indivizi să-și asume rolul de supraveghetori pentru aceste aspecte ale lucrării. După ce au devenit supraveghetori, acești indivizi nu doar că nu au reușit să se ocupe bine de lucrare, dar au și făcut un dezastru complet, ducând la instalarea haosului peste tot în lucrarea bisericii – a fost o prostie absolută! Tot ce au putut face acești indivizi a fost să îndrăznească să acționeze cu o nechibzuință irezonabilă, să se dezlănțuie comițând fapte rele, să fie nesăbuiți și insolenți și să se ocupe cu tupeu de o anumită lucrare – în afară de asta, nu au putut face cu adevărat și în conformitate cu adevărurile-principii nici măcar un singur aspect al lucrării. Cea mai mare caracteristică a acestor oameni este că nu caută niciodată adevărul în ceea ce fac și nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. De ce sunt în stare să devină supraveghetori? Un motiv este că se consideră elite, indivizi talentați și stâlpi ai societății din toate categoriile sociale, prin urmare cred că trebuie să-și asume funcții cheie, să preia responsabilități majore și să joace roluri importante după ce ajung în casa lui Dumnezeu, că trebuie să aibă prestigiu și să li se acorde respect, iar casa lui Dumnezeu nu se poate descurca fără ei. Așadar, se aruncă în lumina reflectoarelor, încercând să devină supraveghetori și să-și asume lucrarea. Un alt motiv este că și casa lui Dumnezeu le oferă oportunități. Întrucât sunt dispuși să facă lucrarea, li se permite să încerce – indiferent dacă sunt competenți sau nu, trebuie să fie puși la încercare. Dar acești indivizi nu au niciun talent autentic sau cunoștințe reale. Lăsând deoparte întrebarea dacă înțeleg adevărul și dacă pot acționa conform adevărurilor-principii – doar în ceea ce privește calibrul, talentele, perspicacitatea și capacitatea lor de a înțelege diverse chestiuni, capacitatea lor de a privi lucrurile și de a se ocupa de afaceri, cei mai mulți dintre ei nu au talent autentic sau cunoștințe reale. Nu au un talent autentic sau cunoștințe reale, prin urmare de ce sunt totuși atât de dornici și de proactivi în a-și asuma responsabilități majore și a se ocupa de lucrare? Pentru că ambiția și vanitatea lor își fac simțită prezența și, pe deasupra, sunt nerușinați – nu-și cunosc adevărata măsură, ci vor mereu să se dea mari. Drept urmare, nu reușesc să facă bine lucrarea și doar se fac de râs. De ce spun asta? Pentru că, după ce acești indivizi și-au asumat aceste roluri, fiecare parte a lucrării pe care au făcut-o a fost dezorganizată, fiind un dezastru complet. Ca să o descriu într-un singur cuvânt, a fost un „haos”. Nu au avut niciun principiu în folosirea oamenilor și în gestionarea chestiunilor, au cheltuit ofrandele în mod irezonabil, nu au urmărit și nu s-au ocupat prompt de diversele aspecte ale lucrării. Chiar și o activitate generală de-a dreptul elementară a depășit capacitatea celor mai mulți dintre ei; au lăsat totul într-o neorânduială completă. Agricultură, creșterea găinilor, creșterea oilor – niciunul dintre ei nu a fost competent în asemenea sarcini. Nu le era clar ce să planteze și în ce anotimp, când să are, să fertilizeze și să plivească solul sau când să recolteze. Și-au transformat toată lucrarea într-un haos. Dacă acești oameni nu ar fi fost folosiți de la bun început de casa lui Dumnezeu, ar fi simțit că nu primesc oportunități și sunt disprețuiți de casa lui Dumnezeu. Așa că li s-au oferit oportunități – și care a fost rezultatul folosirii lor? Și-au lăsat lucrarea într-o dezordine completă și, în cele din urmă, casa lui Dumnezeu tot a fost nevoită să strângă după ei. Fiecare aspect al lucrării pe care l-au făcut a necesitat instruirea și verificarea de către Cel de mai sus – Cel de mai sus a trebuit să ofere instruire chiar și pentru chestiuni mărunte, precum menținerea curățeniei la interior și la exterior. În cele din urmă, se poate considera că, practic, lucrarea a intrat acum pe făgașul cel bun doar prin stricta supraveghere, planificare și coordonare de către Cel de mai sus, care a instruit și a dirijat totul de la zero, pas cu pas. Fără să mai menționăm altceva – vorbind doar despre problemele de la ferme, trebuia cel puțin să existe oameni potriviți pentru a se ocupa de curățenie. Majoritatea oamenilor erau ca niște animale sălbatice, aruncând gunoi peste tot, vorbind fără să țină cont de impactul asupra mediului, țipând și urlând – erau pur și simplu întocmai ca non-credincioșii. Nici măcar unul dintre acești indivizi așa-ziși talentați, când s-a confruntat cu aceste chestiuni generale specifice, nu a putut gestiona bine lucrurile în mod sistematic. Nu a putut să se ocupe bine nici măcar de chestiunile mărunte, precum gestionarea curățeniei și a mediului înconjurător. Aceste chestiuni externe nu implică adevărul și oricine are puțin calibru și puțină conștiință ar trebui să fie capabil să le gestioneze bine – dacă cineva nu poate gestiona bine nici măcar aceste chestiuni externe, atunci este pur și simplu inutil. Acei oameni voiau să fie funcționari și să ia decizii, în ciuda faptului că nu au conștiință și rațiune sau calibru și talent. Când nu li s-a permis să fie funcționari, au devenit sfidători, s-au certat și nu au cedat în fața nimănui. Nu sunt diavoli? După expunerea și eliminarea acestor diavoli de către casa lui Dumnezeu, au fost aleși oameni potriviți pentru gestionarea fermei. Datorită îndrumării și planificării de către Cel de mai sus, ferma este acum construită deosebit de bine, fiind pe placul tuturor. Și localnicii o admiră cu adevărat și o aprobă cu căldură. Unii dintre ei au spus: „N-am văzut niciodată o fermă gestionată așa încât să fie atât de curată și de frumoasă. Noi n-am putea să o transformăm în această măsură nici în zece ani. Cum ați putut să o gestionați atât de bine și atât de rapid? De câți ani ați avut nevoie ca să o transformați așa?” De fapt, această schimbare atât de mare a durat doar un an, transformând un teren necultivat în ceea ce frații și surorile consideră un parc, o grădină. Unii chiar au spus că acest loc pare un tărâm de basm, un tablou. Planificarea și construcția adecvate fac într-adevăr diferența. Acest loc era inițial plin de mizerie și de noroi și peste tot erau gunoaie și dezordine. Mai târziu, prin curățenie și reglementare, s-a îmbunătățit treptat. În timp, toată lumea s-a obișnuit cu acest tip de mediu de viață, până într-atât încât, dacă devine puțin murdar sau dezordonat, unii oameni nici măcar nu se obișnuiesc cu el. Vezi, prin acest tip de gestionare, majoritatea oamenilor beneficiază și capătă obiceiuri bune de viață. Doar sub instruirea personală a Celui de mai sus s-a putut realiza acest tip de construcție. În schimb, absolut niciunul dintre acești indivizi așa-ziși talentați nu poate face nimic real. Ei nu pot gestiona bine nici măcar curățenia elementară. Nu știu cum să aranjeze o cameră așa încât să arate adecvat și nu pot vedea în profunzime ce fel de persoană este potrivită pentru o anumită datorie. Ce fel de lucrare își pot asuma acești oameni? Nu pot face absolut nicio lucrare. Nu-și pot gestiona nici măcar propriul mediu de viață – cum ar putea fi considerați oameni talentați? Nu au nici măcar acel strop de inteligență, nu pot vorbi clar, privesc lucrurile inexact și nu au o judecată independentă. Aceasta arată că sunt „oameni talentați” între ghilimele, nu oameni cu un talent autentic și cunoștințe reale. Oamenii talentați trebuie să aibă în primul rând anumite calități în umanitatea lor, cum ar fi capacitatea de a aprecia lucrurile, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și perspicacitate. Dacă nu au aceste calități, doar se fac de rușine când se ocupă de chestiuni specifice și dacă nu pot să gestioneze și să planifice nici măcar o singură grădină sau unul ori două pogoane de pământ – nici să le utilizeze eficient – atunci astfel de oameni nu au niciun fel de talent. Nu ți se cere să gestionezi întregul pământ, ți se dau doar unul sau două pogoane de pământ pe care să le gestionezi bine, adică să le organizezi, astfel încât să devină frumoase și curate și să se transforme într-un mediu elegant – ce minunat ar fi pentru oameni să trăiască acolo, nici păsările n-ar fi dispuse să plece odată ce ar sosi. Acești oameni așa-ziși talentați nu sunt nimic. Nu pot face nicio lucrare concretă. Nu au absolut niciun talent – au lipsuri în umanitatea lor. Nu pot să facă nimic bine, însă tot vor să se dea mari, să fie conducători și lucrători și tot vor să ocupe poziții cheie și să fie supraveghetori. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă.

Să revenim la subiectul plăcerii de a-i înșela și escroca pe oameni în afaceri. Ce fel de problemă este înșelarea și escrocarea oamenilor? Un aspect al problemei este că umanitatea unor asemenea oameni este rea; aceștia nu au conștiință sau rațiune. Atunci, judecând după comportamentul lor, ce firi corupte dezvăluie ei? În primul rând, firea unor astfel de oameni este înșelătoare și ticăloasă; în al doilea rând, sunt scârbiți de adevăr și intransigenți. Când îi înșală pe alții, cruzimea de care dau dovadă este ferocitate – indiferent dacă persoana pe care o vizează este bogată sau săracă, dacă are sau nu bani, o escrochează la fel, fără nicio milă. Firile corupte ale unor astfel de oameni sunt destul de grave în fiecare aspect. Spune-Mi, este ușor ca astfel de oameni să dobândească mântuirea? (Nu.) Judecând după firile lor corupte, nu le este ușor să dobândească mântuirea. Atunci, în ceea ce privește umanitatea lor, ce aspect le îngreunează dobândirea mântuirii? Există o cauză principală? (Nu au conștiință.) Așa este, oamenilor fără conștiință nu le este ușor să dobândească mântuirea. Funcția conștiinței a dispărut deja din ei, nu mai există. Fără funcția conștiinței, nu au condiția fundamentală pentru a accepta și a practica adevărul. Prin urmare, le este foarte dificil să dobândească mântuirea; se poate spune și că nu pot dobândi mântuirea. De asemenea, este posibil ca oamenii de acest fel să fie dispuși să muncească și să poată face asta într-o oarecare măsură și, în cele din urmă, deoarece munca lor este conform standardului și îndeplinește cerințele lui Dumnezeu, aceștia vor deveni muncitori loiali și vor supraviețui. Și acesta este harul lui Dumnezeu. Deși muncitorii loiali pot supraviețui, asta nu înseamnă că au dobândit mântuirea. A supraviețui și a dobândi mântuirea sunt două concepte diferite. Există o diferență și o distincție între ele. Principiile, limitele, direcția și scopurile acțiunilor unei persoane sunt, în mare măsură, legate de tipul umanității sale – bună sau rea. Dacă o persoană iubește lucrurile pozitive sau are întrucâtva simțul dreptății, aceasta arată că există percepție morală în conștiința sa – arată că această persoană are puțină conștiință. În conduita personală, unii oameni nu au simțul dreptății, nici nu fac alegeri pozitive. Pur și simplu le place să facă lucruri ticăloase și sunt foarte dezgustați de lucrurile pozitive. Mai ales când cineva vorbește puțin despre modurile pozitive de a acționa, despre cum trebuie oamenii să aibă umanitate, conștiință și limite morale în conduita personală și să respecte regulile, consideră că le face morală. A-i spune „a face morală” este o exprimare frumoasă; în realitate, te disprețuiesc și te batjocoresc. Consideră că este un eșec să te porți în acest fel: „Privește cât de jalnică este viața ta. Nu știi cum să recurgi la fraudă și înșelăciune în toate formele, nici cum să obții avantaje prin viclenie. În conduita ta, respecți mereu regulile, ești atât de timid. În vremurile noastre, cei îndrăzneți se îndoapă, iar cei timizi mor de foame. Dacă ești timid, nu vei reuși!” Consideră că ești pur și simplu timid dacă ai conștiință și principii în conduita ta și că, îndrăznind să recurgă la fraudă și înșelăciune în toate formele, ei sunt îndrăzneți. Dar motivul chiar este că sunt îndrăzneți? Unii oameni care cred în Dumnezeu în țara marelui balaur roșu nu se tem să sufere persecuții și să fie arestați și persistă totuși în credința în Dumnezeu. Are aceasta vreo legătură cu îndrăzneala sau timiditatea? (Nu.) Are legătură cu ceea ce urmăresc ei – în umanitatea lor, au nevoia și tânjesc să creadă în Dumnezeu. Nu este vorba de îndrăzneală sau de timiditate. Unii oameni recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele când fac afaceri. De multe ori, riscă să fie căutați și arestați, să li se confiște proprietățile sau să dea faliment și să li se închidă afacerea, dar continuă totuși să-i escrocheze pe alții. Chiar dacă escrocheriile lor duc la decese, nu le pasă. Când fac afaceri, unii oameni îi escrochează pe alții prin înființarea unei companii-fantomă – în realitate, această companie nu există câtuși de puțin, nu are o activitate reală și nici nu produce bunuri. Aceștia se bazează doar pe vorbele lor iscusite pentru a-i escroca pe oameni, determinându-i să dea comenzi peste tot. După ce alții le plătesc un avans, își iau imediat tălpășița, dispărând fără nicio urmă. Îi escrochează pe oameni în felul acesta, tranzacție după tranzacție, iar după ce îi ușurează de bani, întreaga lor familie trăiește în lux, ospătându-se cu cele mai bune mâncăruri și băuturi. În ce măsură recurg unii oameni la escrocherii? Escrochează chiar și instituții și agenții de nivel înalt. Uneori, atârnă doar de un fir de ață și este posibil ca altcineva să-și dea seama de șiretlicurile lor și să-i dea în vileag. De fapt, știu în adâncul inimii că acțiunile lor îi vor pune în pericol, dar nu le pasă. Dacă scapă nepedepsiți printr-un noroc, vor continua să-i escrocheze pe oameni cu următoarea ocazie. Atât timp cât câștigă bani prin escrocheriile lor, cred că au câștigat, că „au obținut faima și succesul”. Dar dacă le ceri să creadă în Dumnezeu, nu îndrăznesc. Spun: „Dacă am credință în Dumnezeu, voi fi condamnat și arestat de guvern. Nu îndrăznesc să cred!” Totuși, când vine vorba să recurgă la fraudă și înșelăciune în toate formele, nu se tem să fie arestați. Dacă mergi la adunări, chiar îți spun: „Ești cu adevărat curajos. În prezent, statul îi arestează și îi persecută cu înverșunare pe credincioși; cum de mai îndrăznești să mergi la adunări?” Spui: „Noi, cei care credem în Dumnezeu și mergem pe calea cea dreaptă, nu ne temem să fim arestați. Este extrem de periculos să conduceți companii-fantomă și să comiteți escrocherii – tu de ce nu te temi?” Ei spun: „Noi, oamenii de afaceri, nu ne temem să ne asumăm riscuri. Dar voi sunteți foarte curajoși dacă îndrăzniți în continuare să participați la adunări când guvernul încearcă din greu să-i aresteze pe credincioși!” Când văd că sunt arestați credincioșii în Dumnezeu, nu îndrăznesc să creadă, dar nu se tem să fie arestați pentru că recurg la escrocherii când fac afaceri. Ce fel de mizerabili sunt aceștia? Nu arată acest lucru deosebirea din umanitatea oamenilor? Există tocmai această deosebire între oameni. Firile corupte ale oamenilor sunt la fel – toți au aceleași firi corupte – dar, judecând după deosebirile din umanitatea lor, unii oameni nu vor fi niciodată capabili să creadă în Dumnezeu; nu pot fi niciodată membri ai casei Sale. Chiar dacă astfel de oameni cred în Dumnezeu, nu pot dobândi niciodată mântuirea. Din ce perspectivă se poate vedea acest lucru? Se poate vedea din umanitatea lor. Unii oameni sprijină credința în Dumnezeu a soțiilor lor, dar când acestea îi îndeamnă să creadă, ei spun că este prea periculos și nu îndrăznesc. Totuși, în afaceri, recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele și nu le pasă, oricât de mare ar fi pericolul cu care se confruntă. Sunt capabili să încalce orice lege și îndrăznesc să folosească orice tactică. Nu le pasă, indiferent cât de atent monitorizează guvernul sau ce condamnări și pedepse se dau conform legii. Nu au limite în modul în care se poartă, nu le pasă de consecințe atunci când acționează și cred că totul este în regulă atât timp cât pot face profit. Dacă un astfel de individ crede în Dumnezeu, nu poate obține adevărul și nu poate dobândi mântuirea – asta pentru că nu iubește adevărul, ci doar banii. Cât timp face afaceri, îi va înșela și escroca pe alții și va truca lucrurile – inima lui neagră se manifestă. Cineva cu acest tip de caracter este complet pierdut; Dumnezeu nu mântuiește acest tip de individ. Unii oameni spun: „Ce se întâmplă dacă un astfel de individ câștigă mulți bani și îi oferă casei lui Dumnezeu?” Casa lui Dumnezeu nu acceptă astfel de bani; casa lui Dumnezeu nu acceptă bani care nu sunt câștigați prin mijloace legitime. Un astfel de individ va recurge la fraudă și înșelăciune în toate formele imediat ce face afaceri – are o umanitate foarte slabă. Cât de slabă? Dacă îi ceri să-și cerceteze conștiința, spune: „Nu simt nimic. Nu știu unde este conștiința mea. Nu știu nici ce este conștiința sau cât costă pe kilogram.” În acel moment, înțelegi: „Nu-i de mirare că face bani mai rapid decât alți oameni din același domeniu. Nu-i de mirare că toți clienții merg să cumpere de la el. Acest individ folosește tactici necinstite – recurge la practici dubioase când face afaceri, iar comportamentul lui fraudulos chiar este grav!” Dar nu doar că nu consideră asta drept ceva rușinos, ci se mai și laudă și se mândrește, spunând: „Uitați-vă la voi, faceți afaceri serioase și cinstite. Ați înșelat pe cineva o dată și v-ați speriat atât de tare încât vă sare inima din piept. Uitați-vă la mine – nu mă tem! Atât timp cât Camera de Comerț și Industrie și poliția nu obțin nicio dovadă, totul este în regulă. Vrei să mă dai în judecată? N-ai nicio dovadă! Privește cât de ingenios îi escrochez pe oameni! Poți să o faci? Nu poți! Te trădezi imediat ce înșeli pe cineva. Nu ai tacticile pe care le am eu. Calibrul tău este slab!” Ce fel de individ este acesta? Este un individ rău. Există vreo speranță de a-l răscumpăra? Nu poate fi răscumpărat. Astfel de oameni nu pot fi mântuiți nu pentru că au firi corupte, ci pentru că umanitatea lor este prea slabă. În ce sens este slabă? În sensul că nu au umanitate și nici conștiință; și-au pierdut conștiința. Ce înseamnă a-și pierde conștiința? Înseamnă a face lucruri fără limitele conștiinței. Aceste limite se bazează pe conștiință – conștiința constituie limitele. Indiferent pe cine păcălești recurgând la fraudă și înșelăciune în toate formele când faci afaceri, fie că este o persoană rea sau una bună, în orice caz, fapta în sine contravine moralității, conștiinței și umanității. După ce faci un astfel de lucru, vei avea mustrări de conștiință pentru totdeauna. Va deveni o pată pe viață. Dacă ești cu adevărat uman, nu ar trebui să faci niciodată așa ceva. Indiferent cine este ținta escrocheriilor tale și indiferent ce sumă de bani obții astfel – chiar dacă escrochezi oameni malefici și răi – tot este escrocherie. De aceea, indiferent de circumstanțe sau de persoanele cu care interacționezi, nu ar trebui să-i escrochezi niciodată pe oameni. Aceasta înseamnă să ai limitele conștiinței în conduita personală și este forța restrictivă care provine din funcția conștiinței. Dacă ai funcția conștiinței, atunci vei avea limite în ceea ce faci. Dacă nu ai funcția conștiinței, vei încălca acele limite și vei fi capabil de orice. Se poate spune că astfel de indivizi nu au câtuși de puțin conștiință și rațiune și că sunt mai răi decât fiarele. Dacă unii oameni consideră că această afirmație este prea dură, să o formulăm altfel: o persoană care nu are nicio fărâmă de rațiune este ca o fiară. Nu sunt oamenii lipsiți de umanitate niște fiare? Dacă cineva este om, dar nu are umanitate, care este atunci esența sa? Nu cumva este cea a unei fiare? Deosebirea dintre el și o fiară este că poate merge în două picioare și are un limbaj, în timp ce fiarele nu au capacitatea de a folosi limbajul uman. Pentru a obține profit, ești în stare să folosești tot soiul de mijloace și de metode de a recurge la fraudă și înșelăciune în toate formele, în timp ce fiarele nu au astfel de mijloace. Așadar, a spune că oamenii de acest fel sunt echivalenți cu fiarele este, de fapt, o atitudine indulgentă față de ei – în realitate, astfel de oameni sunt cu adevărat mai răi decât fiarele. Pot cei care sunt mai răi decât fiarele să dobândească mântuirea? Nu acceptă deloc adevărul – iubesc doar banii. Aceasta este o problemă a naturii lor și nimeni nu o poate schimba. A te aștepta ca astfel de oameni să accepte adevărul este ca și cum te-ai aștepta ca un cocoș să facă ouă – nu se va întâmpla niciodată. Prin urmare, în rândul omenirii corupte, excluzându-i pe cei care comit crime pentru profit sau recurg la fapte penale și încalcă legea, se poate considera că acești oameni care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele au cea mai rea umanitate – sunt drojdia societății, degenerații omenirii. În această epocă actuală de mare prosperitate economică, există un număr excepțional de mare de astfel de oameni care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele când fac afaceri. Însă, indiferent câți astfel de oameni există, în orice caz, asemenea manifestări sunt suficiente pentru a ilustra o problemă a umanității. Cum este conștiința unei persoane, precum și dacă persoana are limitele conștiinței – acesta este un indicator pentru evaluarea umanității ei. Cum ar putea fi mântuit cineva care nici măcar nu are umanitate? Cel puțin, umanitatea cuiva trebuie să conțină condițiile pentru acceptarea adevărului. Cei care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele nu au în mod fundamental în umanitatea lor condițiile de a accepta adevărul. Așadar, dacă le ceri să accepte adevărul pentru a se elibera de firile lor corupte, le va fi imposibil să facă asta. Doar cei care au conștiință și rațiune pot să accepte adevărul și să se elibereze de firile lor corupte și, astfel, să dobândească mântuirea, deoarece conștiința lor are un anumit nivel de percepție morală și, atunci când se poartă și acționează, conștiința lor poate îndeplini o anumită funcție. Când ai părtășie despre adevăr cu astfel de oameni și discuți despre modul de a intra în adevăr, de a alunga firile corupte, care lucruri sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și care nu sunt și cum ar trebui să acționeze oamenii, aceștia pot accepta și se pot supune. Este adecvat să ai părtășie despre adevăr cu astfel de oameni – sunt destinatarii potriviți. Dacă ai părtășie despre adevăr cu cei ale căror mijloace principale de a face afaceri sunt înșelarea și escrocarea altora, este ca și cum ai vorbi cu pereții. Așadar, când vine vorba de astfel de oameni care fac afaceri, observă doar dacă folosesc mijloace legitime în afaceri și în tranzacțiile și interacțiunile lor cu ceilalți, dacă au restricțiile și limitele conștiinței și dacă le poate funcționa conștiința în tranzacțiile și interacțiunile lor cu ceilalți. În cazul în care conștiința unei persoane poate să funcționeze și să exercite o forță restrictivă asupra ei, atunci persoana este acceptabilă și vrednică de a interacționa cu ea. Unor astfel de persoane li se poate predica Evanghelia și li se poate spune adevărul în părtășie. Dacă sunt capabile să accepte adevărul, atunci există speranța să dobândească mântuirea. Aici se încheie discuția noastră despre dragostea pentru afaceri.

Dragostea pentru artă

Să aruncăm acum o privire asupra dragostei pentru artă. Cei care iubesc arta au o pasiune înnăscută pentru cântat, dansat și cântat la instrumente muzicale și, de asemenea, joacă cu plăcere în spectacole. Cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât devin mai entuziasmați; și vor să ofere un mic spectacol, făcând dialoguri, scenete, cântând, dansând sau cântând la instrumente muzicale pentru a-i face pe toți fericiți și a-i ajuta să se relaxeze. Ce fel de manifestare este dragostea pentru artă? În primul rând, trebuie să examinăm dacă arta constă din lucruri pozitive sau negative. Dacă nu vă este clar acest lucru, atunci permiteți-Mi să vă întreb: după părerea voastră, cântatul și dansatul sunt nevoi legitime ale umanității? (Da.) Sunt nevoi legitime ale umanității. Cu alte cuvinte, oamenii își folosesc vocile de cântat, limbajul corpului sau un tip de metodă artistică pentru a face viața distractivă, a aduce bucurie vieții sau a-și exprima starea de spirit. Poate fi considerat acest lucru legitim? (Da.) Să revenim acum la subiectul inițial – dragostea pentru artă, plăcerea de a cânta și a dansa, de a cânta la instrumente și de a juca în spectacole – din ce categorie fac parte aceste tipuri de manifestări? (Interese și hobbyuri.) Întrucât sunt interese și hobbyuri, unde se încadrează? (În condițiile înnăscute.) Unor copii le place să asculte muzică și să se uite la dansuri de la vârsta de 5 sau 6 ani, iar când aud ritmul muzicii, încep să-și miște mâinile și picioarele și simt impulsul de a dansa. Acest lucru este înnăscut. Unii oameni aud cântece și muzică de dans și vor să învețe, dar nu sunt capabili, nici măcar în adolescență sau la 20 de ani. Încercarea de a învăța să danseze este foarte obositoare pentru ei și sunt deosebit de stângaci. Și acest lucru este înnăscut. În schimb, cei care iubesc din naștere să cânte și să danseze pot începe să danseze plini de bucurie când aud muzică. Când aud pe cineva cântând o melodie, pot să cânte alături de acea persoană și să învețe de la ea și, după ce exersează doar de câteva ori, pot cânta singuri. Acest lucru dovedește că, pentru astfel de oameni, aceste lucruri sunt înnăscute și le au în sânge; le plac aceste lucruri din adâncul sufletului și, în plus, se pricep la ele. Știu cum să le facă fără să fie învățați de cineva. Ba chiar există și unii indivizi deosebit de remarcabili care pot cânta câteva versuri de operă regională la doar 7 sau 8 ani, interpretând într-un stil autentic, cu acorduri corecte și urmând ritmul corect – asta este cu adevărat rar! Unii copii pot chiar să cânte câteva melodii pop, iar alții pot să danseze în stiluri precum dansul indian, dansul Xinjiang sau dansul modern. Le plac instinctiv cântecele sau muzica de dans atunci când le aud și încep rapid să-și miște corpul în ritmul muzicii. Dacă nu-i lași să cânte, vor cânta în secret în inimile lor sau vor găsi un loc potrivit unde să cânte cu voce tare. Vor doar să cânte, adoră să facă asta și nimeni nu-i poate opri. Nu au fost influențați de părinți, nici nu au fost învățați de nimeni. Au aceste puncte forte sau hobbyuri încă din copilărie. Este evident că aceasta este o condiție înnăscută – au un interes înnăscut față de artă. Dacă acei copii sunt interesați de artă, oare chiar trebuie să se implice în această activitate, chiar trebuie să lucreze în acest domeniu întreaga lor viață? Nu neapărat. Depinde de porunca lui Dumnezeu, de modul în care El Își exercită suveranitatea și rânduiește lucrurile. Dacă Dumnezeu rânduiește ca ei să lucreze în domeniul artelor, vor fi legați de acest domeniu întreaga lor viață. Dar, dacă Dumnezeu nu a rânduit sau nu a poruncit ca ei să lucreze în această industrie, doar vor avea acest interes și acest hobby și, chiar dacă le place, nu le va fi posibil să activeze în acel domeniu. Unii oameni au îndrăgit artele încă din copilărie. Părinții lor, văzând că al lor copil are acest interes și acest hobby, își spun: „Să-l cultivăm atunci. Poate că familia noastră este capabilă să cultive o persoană cu talent artistic. Poate că acest copil al nostru chiar va deveni celebru și va fi o vedetă!” Așa că încep să își cultive copilul prin studii de dans și de canto și, în cele din urmă, acesta este acceptat la o academie de artă. Deși interesul și hobbyul copilului pentru artă rămân puternice și după absolvire, nu se știe dacă va putea lucra în acest domeniu. Este posibil ca, atunci când este pe punctul de a se implica în această activitate, starea sa de spirit să se schimbe, iar apoi atitudinea și opiniile sale față de această activitate să se schimbe și, de asemenea, este posibil ca, din diverse motive din cadrul circumstanțelor obiective, să rateze șansa de a face parte din această industrie. Toate aceste lucruri sunt posibile; depinde de predeterminarea lui Dumnezeu. Însă, în mod fundamental, interesul și hobbyul copilului sunt condiția sa înnăscută – Dumnezeu îi rânduise deja acest punct forte chiar înainte de a se naște și a adăugat anumite calități speciale la umanitatea sa, făcându-l din naștere deosebit de sensibil și bun la muzică, dans și alte aspecte ale artei. Astfel, ceea ce dezvăluie în viața sa de zi cu zi este o pasiune deosebită pentru cântec și dans. Indiferent dacă are o personalitate vioaie sau timidă, dacă adoră sau nu să vorbească, în orice caz, există ceva în adâncul sufletului său care nu poate fi îndepărtat – îi place să cânte, îi place să danseze și îi place să joace în spectacole. Unii oameni, chiar dacă devin extrem de energici și simt o senzație de eliberare în suflet atunci când cântă, sunt totuși foarte timizi când le vorbești și nu se pricep să se exprime sau să interacționeze cu alții. Sunt deosebit de rigizi și de încordați, chiar agitați și speriați când interacționează cu alții, neștiind cum să gestioneze aceste situații. Dar când urcă pe scenă pentru a interpreta, le vine foarte ușor; este ca și cum ar fi devenit altcineva. Non-credincioșii spun că aceasta este „zeitatea protectoare” a domeniului lor, care le oferă această capacitate de a-și câștiga existența – este corect? De fapt, aceasta este porunca lui Dumnezeu. Punctele forte, interesele și hobbyurile pe care le are în mod înnăscut o persoană sunt legate de predeterminarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi punctele forte și hobbyurile unei persoane, toate sunt predeterminate de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îți dă un interes și un hobby, îți place și îl apreciezi din adâncul inimii, simțind o pasiune deosebită față de el. Când te implici în această lucrare sau faci ceva legat de această lucrare, te simți deosebit de liniștit și de împăcat în sinea ta și ești, de asemenea, deosebit de interesat de ea. Prin urmare, dacă ai un tip de punct forte, ar trebui să îndeplinești acea datorie corespunzătoare atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu are nevoie de el. Pentru tine, este cea mai bună ocazie de a-ți pune în practică punctul forte. De asemenea, întrucât acest punct forte ți-a fost dat de Dumnezeu, nu este proprietatea ta privată; nu îl poți folosi greșit, după bunul plac. Când lucrarea casei lui Dumnezeu are nevoie de el, ar trebui să-l pui în practică, să I-l oferi lui Dumnezeu și să-l folosești în datoria ta. Aceasta este o condiție favorabilă pentru a dobândi mântuirea și este, de asemenea, o condiție superioară pe care ți-a dat-o Dumnezeu – ar trebui să-l pui în practică bine și să-l aplici bine, fără nicio reținere. În acest fel, pe de o parte, îți poți pune în practică punctul forte și, pe de altă parte, îți poți face bine și datoria pentru a-I răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Nu este minunat? (Ba da.)

Dumnezeu le-a dăruit oamenilor anumite tipuri de puncte forte și, atât în timpurile străvechi, cât și în cele moderne, unul dintre acestea – arta – nu a fost niciodată luat în serios și a fost mereu enumerat printre preocupările claselor inferioare. În special, în unele medii sociale relativ tradiționale și feudale, toți oamenii au prejudecăți privind arta, care este mereu discriminată de unii. Arta este caracterizată astfel în rândul oamenilor și are acest tip de rang, statut sau definiție, din cauza noțiunilor, a ideilor lor feudale sau a acelor gânduri și puncte de vedere denaturate și false pe care Satana le insuflă oamenilor. Există un alt factor, și anume că în această industrie a fost încurajat un climat negativ din cauza influenței societății rele și a tendințelor rele și, astfel, oamenii au o părere proastă despre industria artelor. Unii oameni implicați în această industrie și-au folosit interesele și punctele forte artistice pentru a face multe lucruri negative și ticăloase, întinând lumea artei și denaturând natura acesteia. Drept urmare, oamenii au căpătat multe opinii negative despre lumea artei și îi consideră pe cei care lucrează sau care au interese și hobbyuri în acest domeniu drept figuri negative. Cu toate acestea, indiferent cum este privit acest tip de punct forte de către această societate și omenire, pe scurt, dacă orice persoană – fie că este membru al casei lui Dumnezeu sau o persoană din afara casei lui Dumnezeu – are un punct forte sau un interes și un hobby în acest domeniu, acest punct forte și hobby sunt în mod incontestabil condiții înnăscute. Tocmai pentru că sunt condiții înnăscute, nu sunt nici negative, nici ticăloase. Arta și cei care activează în acest domeniu au fost caracterizați drept lucruri ticăloase și negative doar din cauza direcției anumitor gânduri și teorii eronate din anumite epoci. Este ceva ce s-a întâmplat frecvent de-a lungul istoriei. Este întocmai așa cum soia poate fi transformată în tofu delicios, pe care oamenii îl mănâncă cu plăcere, dar poate fi și fermentată cu microorganisme precum mucegaiuri pentru a obține tofu urât mirositor. Nu poți spune că soia este rea doar pentru că nu-ți place să mănânci tofu urât mirositor. Este corect acest raționament logic? (Nu.) Este evident incorect; este denaturat. Prin urmare, deși există unele lucruri sordide și urâte în grupurile artistice din societate, nu poți spune că arta în sine este sordidă, urâtă și negativă, cu atât mai puțin că acești oameni cărora le place arta și care sunt talentați în acest domeniu sunt cu toții figuri negative ticăloase și urâte. Acesta este un raționament eronat; nu este o înțelegere corectă. Este o greșeală gravă să spui că, întrucât unii dintre acei oameni sunt ticăloși, arta la care excelează ei este la rândul ei ticăloasă. Diversele puncte forte pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sunt menite să slujească lumea omenească. Ar fi mult prea plictisitor dacă omenirea nu ar avea viață culturală. Faptul că Dumnezeu a rânduit ca oamenii să aibă o viață culturală nu este greșit. Toate acele lucruri ticăloase sunt cauzate de faptul că diavolii și Satana exploatează ocaziile pentru a crea tulburări. Chiar dacă, în comparație cu omenirea desăvârșită – cea care va fi făcută completă în cele din urmă – această omenire pe care a creat-o Dumnezeu nu este desăvârșită și are acum defecte, asta nu înseamnă că omenirea pe care a creat-o Dumnezeu este ticăloasă sau negativă – sunt două concepte diferite. Înțelegeți? (Da.) Indiferent ce poziție acordă această epocă rea și această lume rea artei, precum și intereselor, hobbyurilor sau punctelor forte în cântat și dansat, în orice caz, este incontestabil că acestea sunt nevoi ale umanității, fiind și interese și hobbyuri ale unor oameni speciali. Întrucât sunt interese și hobbyuri, sunt înnăscute oamenilor, sunt ceva cu care se nasc ei, ceea ce înseamnă că vin de la Dumnezeu și sunt dăruite de Dumnezeu. Chiar înainte de a se naște oamenii, Dumnezeu a predestinat deja meseria pe care o va profesa fiecare dintre ei: unii sunt plasați în comerț pentru a face afaceri, alții sunt plasați în fabrici pentru a fi lucrători, unii sunt plasați în agricultură pentru a lucra la ferme, alții sunt plasați în educație pentru a fi profesori și alții sunt plasați în lumea artei pentru a fi artiști. Dumnezeu le-a acordat deja la naștere diverse tipuri de puncte forte unor oameni diferiți. Cu alte cuvinte, în viața lor trupească, interesele, hobbyurile și punctele forte ale fiecărei persoane sunt diferite. Înainte de a te naște, Dumnezeu ți-a adăugat deja câteva lucruri speciale și diferite. Dacă nu ai interese și hobbyuri sau puncte forte, nu ar trebui să te plângi că Dumnezeu nu ți le-a dăruit. Poți să trăiești și să-ți faci totuși datoria și fără acestea. Nu-ți lipsește nimic în comparație cu alții, deoarece ai aceeași oportunitate ca alții de a îndeplini o datorie. Firile tale corupte sunt la fel ca ale altora; doar condițiile înnăscute ale oamenilor sunt diferite – fiecare persoană are propriile puncte forte și slăbiciuni. Așadar, care este punctul-cheie? Punctul-cheie îl constituie diferențele în ceea ce privește umanitatea. O persoană care are anumite interese, hobbyuri și puncte forte speciale în condițiile sale înnăscute nu este vreun talent special, iar o persoană care nu are interese, hobbyuri sau puncte forte în condițiile sale înnăscute nu este o persoană mediocră. Toți sunt mai mult sau mai puțin la fel. Doar că Dumnezeu cere de la tine orice îți dă și ar trebui să folosești acel lucru în datoria ta, iar orice nu-ți dă, El nu cere în plus de la tine. Deși s-ar putea ca Dumnezeu să nu-ți fi dat interese și hobbyuri sau puncte forte, diversele lucruri sau condiții pe care le ai în umanitatea ta sunt totuși suficiente încât să-ți asumi un element al lucrării sau o datorie. Dacă nu ești capabil să ți-o asumi, atunci este posibil să nu faci parte din rândul celor care îndeplinesc o datorie, iar aceasta ar fi o cu totul altă problemă.

Ne vom încheia aici discuția despre dragostea pentru artă. Caracterizarea acestui tip de punct forte ar trebui să vă fie clară acum. Să nu credeți că cei care iubesc arta sunt ciudați sau ticăloși. Dacă gândiți așa, atunci înțelegerea voastră este foarte denaturată. Ar trebui să-i tratați corect pe astfel de oameni, să interacționați corect cu ei și să-i încurajați să aplice în îndatoririle lor tehnicile profesionale la care se pricep și pe care le înțeleg. Dacă ești conducător sau lucrător, trebuie să înveți să folosești abordarea corectă pentru a-i ajuta, îndruma și călăuzi pe acei oameni în practicarea punctelor lor forte, astfel încât să poată merge pe calea cea bună și să-și asume o datorie legată de interesele și hobbyurile lor, devenind astfel ființe create care corespund standardului și fiind demni de diversele interese, hobbyuri și puncte forte cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Dacă nu sunt capabili să-și asume o datorie legată de interesele și hobbyurile lor, este în regulă și dacă îndeplinesc o altă datorie. Cu toate acestea, nu ar trebui să li se restricționeze interesele și hobbyurile, deoarece acestea fac parte din umanitate.

Acestea fiind spuse, Mi-am amintit ceva – în momentul de față, în casa lui Dumnezeu, câțiva cântăreți noi au înregistrat cântece. Acești cântăreți noi, după ce au dobândit cu sârguință cunoștințe profesionale și și-au exersat vocile, au reușit în cele din urmă să înregistreze cântece finalizate, trecând de la munca în culise la spectacole pe scena principală. Chiar dacă nu cântă la standarde profesionale și nu au ajuns încă la nivelul cântăreților profesioniști, existând loc de mai bine – unii dintre ei cântă fără prea multă finețe dată de experiență, vocile unor cântăreți nu sunt atât de melodioase, iar interpretările lor nu sunt atât de plăcute ochiului – atitudinea lor în îndeplinirea datoriei merită încurajare. Trecerea de la statutul de amatori la apariția pe ecran drept cântăreți începători, cântăreți fără experiență, este ceva ce merită încurajare. Așadar, ce vreau să vă spun în această privință? Atunci când videoclipurile cu imnuri înregistrate de acești cântăreți noi vor fi încărcate pe internet, ar trebui să le oferiți puțină încurajare. De asemenea, puteți oferi câteva sugestii bune de care ar putea beneficia, dar nu le căutați nod în papură, nu-i desconsiderați cu dispreț și nu fiți prea critici. Această atitudine nu este bună; cel puțin, nu există dragoste și toleranță în ea și nu este atitudinea pe care ar trebui să o aveți față de frații și surorile voastre. Așadar, care este modul potrivit de a-i trata? Ar trebui să-i încurajați și să-i aclamați puțin, apoi să le oferiți câteva sugestii adecvate; doar acest lucru este benefic pentru ei. Cel puțin, au curajul de a sta pe scenă și de a cânta imnuri de slavă pentru Dumnezeu, ceea ce este benefic pentru aleșii Săi. Prin urmare, toată lumea ar trebui să-i ajute să-și facă bine datoria și categoric nimeni nu trebuie să facă remarci iresponsabile și nu trebuie să fie invidios pe ei. Ar trebui să fim fericiți și bucuroși că în casa lui Dumnezeu sunt mai mulți oameni talentați la cântat – acesta este un lucru bun. Tuturor celor care au puncte forte în acest domeniu ar trebui să li se permită să le folosească; tuturor ar trebui să li se ofere ocazii. Ei înșiși nu au prea multă încredere și nu au o modalitate de a-și exprima micile interese și hobbyuri. Dacă sunt dispuși să facă bine această datorie și au înregistrat videoclipuri cu imnuri, când le vezi, ar trebui să le asculți cel puțin de două sau de trei ori – ascultă cu grijă și atenție – și să-i încurajezi. Nu-i submina pe la spate. Ar trebui să le spui altor frați și surori să asculte mai mult cântecele pe care le cântă și să le acorde mai multe aprecieri. Unii dintre ei cântă chiar bine, cu emoție autentică, articulând foarte clar fiecare vers; îmbrăcămintea și comportamentul lor sunt demne și cuviincioase, făcându-i să pară adecvați în ochii altora. Cu toate acestea, alții ar putea avea mici lipsuri în ceea ce privește vocea și maturitatea tehnică. Dacă știi câte ceva despre muzică și poți identifica defectele, nu râde de ei; tratează-i adecvat, încurajează-i și susține-i totuși. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o ai ca membru al familiei, ca frate sau soră. Nu-i imita pe oamenii răi, făcând lucruri care îi desconsideră pe alții sau îi umilesc. Dacă tu nu poți urca pe scenă, dar devii invidios când urcă altcineva, îl subminezi și faci remarci meschine pe la spatele său, înseamnă că ești lipsit de umanitate. Nu este bine să te porți așa – este detestabil. Chiar dacă poți să le identifici defectele, ar trebui totuși să-i încurajezi. Ar trebui să faci asta pentru că sunt frați și surori – nu sunt profesioniști și nici nu au urmat o pregătire profesională – iar faptul că sunt capabili să cânte așa cum fac acum este pur și simplu rezultatul propriei explorări, practici și munci asidue. Așadar, de ce să nu-i încurajezi? Dacă înveți să fii încurajator și tolerant și îi poți trata corect, cu dragoste și toleranță chiar dacă observi unele defecte în felul în care cântă, atunci asta arată că ai umanitate. Unii oameni îi compară mereu pe cântăreții din casa lui Dumnezeu cu cântăreții profesioniști din lumea non-credincioasă și, prin urmare, îi desconsideră pe cântăreții din casa lui Dumnezeu și le caută nod în papură. Aceasta este o lipsă de umanitate. Dacă te legi mereu de neajunsurile altora și crezi mereu că ești mai bun, că ești superior altora, atunci de ce nu poți să cânți o melodie care să-i emoționeze pe oameni? Nu le căuta nod în papură altora. Cântăreții din biserică nu provin dintr-un mediu profesional, dar există un lucru special la ei: făcând această lucrare, nu își construiesc o carieră – își fac datoria. Datoria lor este să-și folosească vocile pentru a cânta cuvintele lui Dumnezeu, a aduce mărturie pentru cuvintele Sale și a le propovădui. Așadar, ar trebui să-i încurajezi. Nu este bine să procedezi așa? (Ba da.) Înseamnă să ai umanitate. Nu căuta nod în papură când asculți un cântăreț nou, spunând: „Vocea acestei persoane nu este bună. Nu este rafinată. Nu cântă pe ritm și tonalitatea este greșită – nu ascult! Nimeni n-ar trebui să o asculte și nimeni n-ar trebui să o aprecieze!” Ce rost are să fii atât de meticulos în această chestiune? A cânta puțin greșit, fără finețea care provine din experiență, sau într-un mod neprofesionist – este acest lucru contrar adevărurilor-principii? Nu este. Își face datoria, așa că ar trebui să evaluezi felul în care cântă după principiile îndeplinirii unei datorii, nu pe baza propriilor gusturi și perspective. Ca să Mă exprim direct – ce știi tu? Dacă știi atât de multe despre cântat, de ce n-ai cântat nici măcar un cântec la un standard exemplar? Întrucât n-ai cântat la un standard exemplar, nu ai dreptul de a-i critica pe alții. Desigur, chiar dacă poți cânta la un standard exemplar, tot n-ar trebui să-i critici pe alții. Faptul că fac această lucrare nu înseamnă în sine că se implică sau lucrează în industria artei – îndeplinesc o datorie și propovăduiesc cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce este de altă natură. Indiferent dacă se pricep să cânte sau nu, pun suflet în ceea ce fac – își fac datoria. Cât despre nivelul lor profesional, aceasta este altă problemă. Standardul profesional poate fi atins doar treptat, prin învățare și practică îndelungată. Noii cântăreți din casa lui Dumnezeu sunt acum la nivelul la care sunt. Oamenii ar trebui să-i trateze corect – toată lumea ar trebui să le ofere încurajare și sprijin. Nu căuta nod în papură și nu te lăuda. Dacă te lauzi, oamenii te vor considera respingător. Dacă nu te lauzi și, în schimb, asculți de alte câteva ori, oamenii vor crede că ești o persoană destul de bună, cineva care are o inimă cu frică de Dumnezeu, a cărui inimă este alături de casa lui Dumnezeu și care are toleranță, iar acesta este atunci un punct forte, un merit al umanității tale. Dacă faci asta, oamenii te vor plăcea și Dumnezeu te va plăcea și El. Dacă te dai mare, găsind mereu defecte pentru a arăta că ești strălucit și expert, atunci subminezi și tulburi lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă subminezi lucrarea, poate Dumnezeu să te placă? (Nu.) Dumnezeu nu te va plăcea și nici frații și surorile nu te vor plăcea. Cum te-au ofensat cântăreții? De ce trebuie să te dai mare și să-i subminezi așa? Subminezi doar o persoană? Nu, subminezi lucrarea casei lui Dumnezeu, Îl subminezi pe Dumnezeu. Dacă faci asta, poate Dumnezeu să te placă? Chiar dacă auzi imperfecțiuni în cântecele pe care le cântă, nu ar trebui să-i judeci, deoarece atingerea unui standard profesional în orice lucrare specializată nu este ceva ce se întâmplă peste noapte. Nu este ușor – necesită perfecționare și practică, precum și îndrumare din partea profesioniștilor; și, în plus, fiecare are aptitudini diferite. Nici măcar Dumnezeu nu le cere lucruri pe baza standardului profesional, așadar ce te califică pe tine să le ceri așa ceva? Nu este rațional să ceri mereu ca alții să ajungă la un anumit nivel; este aroganță și lăudăroșenie. Când alții ies în evidență, te superi în inima ta și simți o invidie nesfârșită, dorind mereu să spui cuvinte sarcastice și tăioase pentru a-ți satisface vanitatea. Cât de josnic este să faci asta! Este ceva detestabil și abject, iar o astfel de persoană nu are conștiință și rațiune. Ar trebui să faci lucruri benefice pentru alții, lucruri demne de admirația altora și, de asemenea, de care să-Și amintească Dumnezeu. Nu face lucruri care îi subminează pe alții. Îți vei aminti acest lucru? (Da.) Dacă nu reușești să fii tolerant, susținător și încurajator și nu reușești să protejezi și să aperi lucrarea bisericii, dacă îți lipsește această umanitate, atunci cel puțin nu face și nu spune lucruri care îi subminează pe alții. Acesta este minimul absolut pe care ar trebui să-l faci – aceasta este limita.

Plăcerea de a idolatriza vedetele

Am terminat de discutat despre dragostea pentru artă. În continuare, haideți să vorbim despre plăcerea de a se preocupa de viața privată a celebrităților. Unor oameni le place în mod deosebit să se preocupe de viața privată a celebrităților, a vedetelor – de exemplu, ce mănâncă și ce poartă celebritățile, unde merg să se distreze, dacă au făcut operații estetice, cu cine au relații amoroase, ce prieteni de sex opus au, ce parteneri sexuali au și chiar câți copii nelegitimi au și cu ce oficiali de rang înalt și oameni bogați au avut relații intime. Astfel de oameni se preocupă în mod deosebit de aceste detalii private ale celebrităților. Nu doar că se preocupă de viața privată a celebrităților, dar le place în mod special și să imite alegerile stilului de viață zilnic al celebrităților, modul lor de a vorbi și de a se comporta și atitudinea lor față de viață. Totodată, le place în mod special și să urmărească unde se află acestea și diversele lor gânduri și puncte de vedere. De exemplu, dacă o celebritate preferă o anumită rasă de câine de companie, își iau și ei unul. Dacă o celebritate poartă o anumită marcă de haine care este deosebit de populară pe piață, vor cumpăra și ei același articol. Dacă nu și-l permit, vor alege în schimb o imitație. Dacă o celebritate folosește un anumit produs cosmetic, îl vor cumpăra pentru a se înfrumuseța, chiar dacă nu au niciun ban și trebuie să vândă un rinichi sau sânge pentru a și-l permite. Ba chiar le urmează pe celebrități oriunde țin spectacole sau conferințe de presă sau participă la evenimente de lansare a filmelor și emisiunilor de televiziune. Vor fi atenți și vor urmări fiecare cuvânt și acțiune, fiecare mișcare și toate locurile unde se află celebritatea pe care o urmăresc, ajungând până în punctul obsesiei, în care nu au o viață proprie sau propriile gânduri și puncte de vedere corecte și propriul stil de viață corect, fiind complet induși în eroare și controlați de gândurile, punctele de vedere și stilul de viață al celebrității. Ce fel de problemă este aceasta? Este aceasta o condiție înnăscută? (Nu.) Are vreo legătură cu mediul social în care trăiesc oamenii astăzi? (Da.) Are o mică legătură. Așadar, de ce există mereu un anumit grup de oameni, și nu toată lumea, care idolatrizează vedetele, în ciuda faptului că toți oamenii trăiesc în același mediu actual? De ce este legat acest lucru? Ai spune că acești oameni care idolatrizează vedetele iubesc arta? Nu neapărat. Se pricep la artă? Nici acest lucru nu este neapărat adevărat. Dar lucrurile pe care le fac sunt legate de oamenii din lumea artei și de tendințele artistice. Ce fel de problemă este aceasta? Este o problemă a firilor corupte? Este exact o dezvăluire a firilor corupte. Astfel de oameni venerează răul și urmează tendințe rele. Atunci, există o problemă cu umanitatea unor asemenea oameni? (Da.) De ce aleg o astfel de cale când există atât de multe căi de ales în viață? Implică aceasta problema caracterului? (Da.) Unii oameni spun: „Acesta este un defect al umanității. Înseamnă să fii naiv și stupid din naștere, precum și ușor de indus în eroare de alții.” Este aceasta cauza? (Nu.) Alții spun: „Este din cauză că majoritatea celor care idolatrizează vedetele sunt tineri, imaturi și superficiali, incapabili să reziste tentației acestor tendințe sociale?” Este din cauză că sunt tineri? (Nu.) Unii dintre cei care idolatrizează vedetele sunt de vârstă mijlocie sau în vârstă – acest grup include oameni de toate vârstele. În lumina acestui fapt, acești oameni care idolatrizează vedetele nu sunt induși în eroare de aceste tendințe sociale pentru că sunt tineri, imaturi și nu înțeleg încă problemele vieții. Prin urmare, afirmația că „toți oamenii care idolatrizează vedetele sunt tineri și imaturi” nu este întemeiată. Întrucât nu este din cauză că sunt tineri și imaturi, aceasta este o problemă a umanității. Așadar, ce problemă a umanității este? Este oare o neimplicare în sarcinile adecvate? (Da.) Într-o privință, este o neimplicare în sarcinile adecvate; în altă privință, este vorba de a fi oarecum frivol și de a nu rămâne în limitele adecvate. Ce altceva? (A nu merge pe calea cea dreaptă.) Așa este – a nu merge pe calea cea dreaptă. Implică problema căii pe care merge cineva. Ocupația în care activează cineva după ce ajunge la vârsta adultă și tipul de cale pe care alege să o urmeze în această societate și în rândul oamenilor constituie o lecție obligatorie, care se așterne în fața fiecărei persoane. Dacă rămâne la locul ei și își vede de treabă în mod adecvat, dacă are o ocupație adecvată și dacă se implică în sarcini adecvate și merge pe calea cea dreaptă – toate acestea depind de preferințele sale și de ceea ce urmărește în umanitatea sa. Privește oamenii din toate categoriile sociale – unii practică arte marțiale, alții învață despre un trai sănătos, unii lucrează în industria tehnologiei, alții în industria modei, unii în industria filmului și televiziunii, alții fac afaceri, unii intră în politică, în timp ce alții cred în budism, unii se alătură credinței taoiste și alții aleg să creadă în Dumnezeu. Unii oameni nu au o ocupație adecvată, nici nu-și caută scopuri proprii în viață – în fiecare zi, se concentrează doar asupra idolatrizării vedetelor. Cât de departe merg? Până în punctul în care își pierd pofta de mâncare și de băutură. Dacă vedeta pe care o idolatrizează este iubirea visurilor lor, își pot abandona oricând soțul sau soția. Dacă acești oameni idolatrizează vedetele până la obsesie, până în punctul în care acest lucru le poate dicta viața și alegerea căii, devenind o parte indispensabilă din viața lor, în ce stare se află în prezent viața lor? Nu-și păstrează locul adecvat în timp ce-și văd de treabă în fiecare zi. Dacă persoana care idolatrizează vedetele este o femeie, poate fi aceasta o gospodină devotată, care își susține soțul și își crește copiii, o soție virtuoasă și o mamă iubitoare? (Nu.) O persoană care idolatrizează vedetele până la obsesie este pur și simplu nebună. Oriunde ține un concert sau o conferință de presă iubitul visurilor sale, aceasta simte nevoia să meargă pentru a obține un autograf. Călătorește pe distanțe lungi cu avionul și chiar traversează granițe doar pentru a-l urma, iar familia ei nu o poate opri. Urmărește constant itinerariul starului pe internet și campează în locurile unde va apărea acesta. Dacă nu-l întâlnește, petrece zile și nopți întregi fără să mănânce și să doarmă, plângând la nesfârșit. De obicei, tot ce o interesează pe internet și la televizor se referă la celebrități. Desigur, unii oameni nu urmăresc doar o singură celebritate, ci mai multe – bărbați și femei, tineri, de vârstă mijlocie și în vârstă. Se preocupă de aspectul acestor celebrități, de starea căsătoriei lor, de starea relației lor și de viața lor privată, consumând multă energie mentală pentru a găsi informații despre ele. Tratează idolatrizarea vedetelor ca pe o sursă de plăcere și de interes în viață, implicându-se în aceasta ca și cum ar fi o chestiune importantă. În ce stare se află viața oamenilor de acest fel? Aceștia sunt ca un cadavru umblător – gândurile, starea vieții, precum și comportamentul lor zilnic și dacă sunt într-o dispoziție bună sau proastă sunt influențate în întregime de celebritatea după care aleargă și pe care o imită. Dacă celebritatea după care aleargă intră într-o relație, devin atât de nefericiți încât își pierd pofta de mâncare și de băutură mai multe zile și nopți. Dacă celebritatea se desparte de partenerul său, sunt extaziați, se ospătează, desfac șampania și postează pe Weibo pentru a sărbători. În fiecare noapte, visează că sunt cu celebritatea după care aleargă și au doar vise dulci! Celebritatea după care aleargă este iubirea visurilor lor și înfățișarea nimănui altcuiva nu li se pare la fel de plăcută ca a acestei persoane. Nu este anormală starea vieții lor? (Ba da.) Au ajuns la acest nivel de obsesie – au fost controlați de un spirit rău? (Da.) Așadar, are umanitatea oamenilor de acest fel un defect, un neajuns sau o problemă? (O problemă.) Starea lor mintală este puțin anormală. Oamenii normali aud uneori știri despre cei din lumea artei și, când stau la taclale, pot menționa în treacăt câteva cuvinte despre asta, dar când se întorc la viața reală, continuă să-și ducă viața ca de obicei. Dacă sunt mame, își îndeplinesc responsabilitățile materne; dacă sunt tați, își îndeplinesc responsabilitățile paterne. Meseria în care activează nu este deloc afectată sau împiedicată. Dacă vedeta lor preferată ține un concert undeva, simt că acest lucru nu are nicio legătură cu ei și își continuă viața ca de obicei, neafectați. Deși simt întrucâtva admirație și invidie față de acea vedetă, precum și puțină afecțiune, când se întorc la viața reală, au gânduri independente și nu există absolut niciun impact asupra propriei vieți și cariere, a propriei credințe, a lucrurilor pe care ar trebui să le urmărească și a căii pe care ar trebui să meargă. Aceasta înseamnă că au gândirea normală a umanității și o stare mintală normală. Oamenii cărora le place însă să idolatrizeze vedetele s-au pierdut deja pe ei înșiși și au pierdut capacitatea de a se controla în acest proces; sunt complet duși de nas de aceste așa-zise vedete. Gândurile și starea vieții lor sunt întru totul controlate și dictate de cuvintele, acțiunile și emoțiile vedetelor. Aceasta nu mai este doar o problemă a umanității – starea lor mintală este întrucâtva problematică. Emoțiile lor au devenit anormale, starea vieții lor zilnice a devenit haotică, iar ei și-au pierdut complet direcția. Întreaga lor viață constă doar în idolatrizarea vedetelor; idolatrizarea vedetelor este singurul lucru indispensabil pe calea existenței lor. Cât timp trăiesc și respiră, le face plăcere să idolatrizeze vedetele și se bazează pe asta pentru a-și petrece timpul în fiecare zi. Dacă nu idolatrizează vedetele, cred că viața este goală și lipsită de sens și că trăiesc fără niciun scop sau direcție, simțindu-se pierduți în inimile lor. Prin urmare, din când în când, simt că trebuie să intre online și să caute noutăți despre celebritățile lor preferate – ce mănâncă și beau, în ce stare se află viața lor în prezent, când vor ține un concert, cum a fost cel mai recent rol al lor într-un film, care este starea căsniciei lor, care este situația lor familială – din când în când, caută astfel de informații pentru a-și petrece timpul și pentru a-și umple viețile goale, lipsite de direcție și confuze. Nu au fost ei complet controlați de aceste celebrități? Nu au fost controlați de această mentalitate sau tendință de a idolatriza vedetele? (Ba da.) Atunci, mai au conștiință și rațiune oamenii de acest fel? Nu sunt în toate mințile, starea lor mintală a devenit anormală. După ce au fost induși în eroare și tulburați de acest tip de tendință sau fenomen extern, și-au pierdut direcția și nu mai știu dacă ceea ce fac este bine sau rău – nu știu ce este bine sau rău pentru ei. Dacă oamenii încearcă să-i descurajeze, pur și simplu nu pot să accepte sau să înțeleagă. Pentru a participa la concertul vedetei pe care o venerează, sunt dispuși să cheltuiască între trei și cinci luni de salariu și chiar amanetează niște bunuri de valoare sau împrumută bani, iar după ce se întorc, trebuie să-și plătească datoriile. Plătesc acest tip de preț doar pentru a-și atinge scopul de a idolatriza vedetele. Sunt oare normali oamenii de acest fel? (Nu.) Judecând după nivelul de obsesie și după lipsa de autocontrol la care au ajuns, astfel de oameni și-au pierdut deja orice conștiință și rațiune și nu se mai pot controla; nu le pasă deloc câți bani cheltuiesc și cât de departe călătoresc de dragul de a idolatriza vedetele. Astfel, judecând după aceste manifestări, este foarte dificil să fie clasificați drept oameni normali. Trebuie spus că există o problemă cu umanitatea lor – și-au pierdut raționalitatea. Mai funcționează atunci conștiința lor? Mai au conștiință? (Nu, nu au.) Atunci, ce fel de oameni sunt? Nu au nici conștiință, nici rațiune; umanitatea lor a fost redusă la o cochilie goală. Viața reală a umanității normale a devenit tot mai îndepărtată de ei. Le este foarte dificil să se integreze în viața reală, să-și liniștească mintea și să se implice în aspecte normale ale vieții reale. În viețile lor, există doar aspectul idolatrizării vedetelor. Așadar, nu a fost lumea lor spirituală controlată de aspectul idolatrizării vedetelor? (Ba da.) Din exterior, astfel de oameni par a fi umani, dar, în esență, nu au devenit deja nimic mai mult decât o cochilie goală? (Ba da.) Ce fel de oameni sunt cei care rămân niște cochilii goale? (Niște cadavre umblătoare.) Așa este – cadavre umblătoare. Au credință? (Nu.) Oare urmăresc ceva pozitiv? (Nu.) Înțeleg ei care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, ce este just și ce este ticălos? (Nu.) Cum se poate vedea că nu înțeleg? În prezent, cântăreții faimoși de pe scenă poartă ținute tot mai sumare și mai seducătoare și fac mișcări tot mai ticăloase. Văzând asta, membrii publicului care idolatrizează aceste vedete sunt tot mai entuziasmați, încântați și vrăjiți. În special, când o vedetă pop se înfierbântă puțin, își scoate hainele și le aruncă în public, oamenii din mulțime o iau complet razna. Unii se entuziasmează atât de tare încât intră în stop cardiac și apoi leșină. Spectacolele de idolatrizare a vedetelor sunt chiar extrem de intense! Uneori se produc chiar și busculade, iar unii oameni sunt răniți și își pierd viața atunci când eforturile de salvare nu au succes. Toate acestea sunt tragedii cauzate de idolatrizarea vedetelor. Rănirea și pierderea vieții ca urmare a idolatrizării unei vedete – spuneți-Mi, nu este o astfel de viață lipsită de valoare? Valorează ceva? Judecând după emoțiile lor, după lucrurile care le sunt pe plac și scenele care îi entuziasmează suficient încât să țipe, cunosc acești oameni rușinea? Știu ei care sunt lucrurile pozitive și juste și care sunt lucrurile ticăloase? (Nu.) Nu știu. Oamenii normali văd aceste scene și sunt dezgustați: „Cum a devenit lumea atât de rea? Este prea rea!” Dar acești oameni care idolatrizează vedetele văd aceste scene și sunt fericiți, mândri, satisfăcuți și mulțumiți, considerând că acum nu au niciun regret în această viață, și țipă și aclamă aceste scene. Acest lucru arată că, în adâncul sufletelor lor, nu știu care sunt lucrurile ticăloase, care sunt cele juste, care sunt lucrurile pozitive sau care sunt cele negative. Unele admiratoare ale cântăreților sau actorilor chiar aleargă după starul masculin preferat la reședința lui, gata să i se ofere. Când starul refuză, acestea chiar se înfurie și îl numesc laș. Mai au astfel de persoane vreo rușine? Înțeleg sensul cuvintelor „simțul rușinii”? Înțeleg care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative? (Nu înțeleg.) Nu înțeleg nici măcar cuvintele „simțul rușinii”. Când starul refuză, chiar îl insultă. Chiar sunt ființe umane? Nu este vorba că le lipsește ceva din umanitate – sunt bolnave psihic; sunt spirite necurate și spirite rele!

În cadrul diverselor grupuri de oameni, există mereu unii obsedați de idolatrizarea vedetelor. Mai exact, astfel de oameni sunt cadavre umblătoare și, vorbind mai precis, sunt ființe neomenești. Ei consideră că vedetele care apar frecvent pe scenă și pe ecrane sunt ceva după care să alerge, chiar considerând că acest lucru este o carieră legitimă. Își irosesc viața în acest fel. Trebuie spus că, în întreaga societate, oamenii de acest fel reprezintă un grup special, mai mult sau mai puțin la fel ca aceia de la baza societății care nu se implică în sarcini adecvate – sunt cu toții niște scursuri și nu au nicio valoare! Nu au credință, ceea ce urmăresc nu este pozitiv și, în umanitatea lor, nu au nevoi pozitive, aspirații pozitive sau lucruri pozitive. Indiferent cât de ticăloasă sau de întunecată este lumea artei, nu le pasă sau nu o găsesc dezgustătoare, o acceptă și o aprobă și, în plus, o urmează cu fervoare. Ce fel de oameni sunt acești indivizi? Se poate spune că sunt niște scursuri. Din perspectiva tărâmului spiritual, oamenii de acest fel sunt spirite necurate și spirite rele. Când spiritele necurate și spiritele rele se reîncarnează drept oameni, trebuie, de asemenea, să mănânce și să acționeze ca niște oameni normali, dar nu se implică în sarcini adecvate și nu acceptă câtuși de puțin adevărul, ci le place doar să caute oameni de teapa lor în căutarea plăcerii și plutesc în derivă așteptând moartea. Dacă nu pot profesa în industria artei, îi urmează pe oamenii din această industrie și urmează tot felul de tendințe rele din ea pentru a-și satisface nevoile. Prin urmare, indiferent la ce se pricep acești oameni, simplul fapt că au astfel de preocupări și aleg o astfel de cale și un astfel de mod de viață în societate arată că nu sunt oameni buni sau care pot dobândi mântuirea. Motivul pentru care spun că astfel de oameni nu pot dobândi mântuirea este întocmai că există un „gol” în umanitatea lor. Acest „gol” trebuie pus între ghilimele. De ce? Pentru că umanitatea lor nu conține lucruri pozitive, ci conține în schimb tot ceea ce au spiritele necurate și spiritele rele: urmarea răului, venerarea răului, urmarea întunericului și venerarea întunericului. Sunt adepții din prima linie ai tendințelor rele din această întreagă societate rea, fiind și transmițătorii acestor tendințe. După ce diverse falsități ticăloase și diverse gânduri și puncte de vedere denaturate din lumea artei sunt transmise publicului prin computere, televizoare, reviste, ziare, filme, producții de televiziune și alte mijloace, acestea circulă treptat în rândul oamenilor și apoi se răspândesc pe scară largă. Dintre acești oameni, tocmai acești idolatrizatori ai vedetelor se află în avangarda răspândirii gândurilor ticăloase sau a tendințelor și modurilor rele de a face lucrurile ce se găsesc în diverse filme, producții de televiziune și opere artistice. Sunt prima linie de transmițători care propagă diverse gânduri ticăloase și diverse gânduri și puncte de vedere denaturate. Prin spusele lor, prin acțiunile și manifestările lor concrete, publicul aprobă și acceptă treptat diverse gânduri ticăloase și tendințe rele. Apoi, devine condiționat și impregnat de acestea puțin câte puțin. În cele din urmă, tendințele rele, gândurile ticăloase și gândurile și punctele de vedere denaturate ajung astfel să prindă treptat rădăcini și să capete contur în diverse sisteme sociale și printre diverse grupuri de oameni. Privind înapoi în trecut, în ceea ce privește căsătoria, când ajungeau la vârsta căsătoriei, oamenii erau prezentați și cuplați de un pețitor. Căsătoria necesita și consimțământul ambelor perechi de părinți, după care se stabilea o dată, iar cuplul era unit prin instituția căsătoriei. În contextul social al trecutului, majoritatea oamenilor dădeau dovadă de respect și de prudență când venea vorba de căsătoria dintre bărbați și femei. Considerau căsătoria drept un eveniment major și erau capabili să o trateze cu seriozitate și sinceritate. Mai ales în ceea ce-i privește pe copii, le cereau să nu fie desfrânați, să nu comită incest și să nu aibă relații sexuale ilicite – aceste cerințe trebuiau respectate. Cel puțin, majoritatea oamenilor aveau acest concept în inimile lor. Astfel, fiind restricționați de conștiința umanității lor, mulți oameni evitau faptele rele de a avea relații sexuale ilicite și un comportament promiscuu, ceea ce, într-o oarecare măsură, îi proteja atât pe bărbați, cât și pe femei. Desigur, acest lucru avea și un anumit efect și o anumită influență pozitive asupra climatului social. Totuși, odată cu schimbările produse în timp și cu apariția diverselor lucrări artistice, au apărut continuu tot soiul de gânduri și puncte de vedere care susțin eliberarea sexuală, libertatea căsătoriei și așa mai departe. În primul rând, acestea sunt susținute de anumiți indivizi; în plus, societatea le promovează și le răspândește pe scară largă, ducându-le cu un pas mai departe, prin interpretări și spectacole în diverse forme artistice. Aceste gânduri sunt mai întâi recunoscute și acceptate de o parte a celor care idolatrizează vedetele – cu alte cuvinte, primul lor public sunt acești idolatrizatori ai vedetelor. Întrucât idolatrizează vedetele, acești oameni acceptă și aprobă rapid aceste gânduri susținute de vedete pe scenă, pe ecran sau în anumite forme artistice. După ce le aprobă cu tărie, își influențează apoi copiii, precum și persoanele din jurul lor în viața de zi cu zi. Astfel, aceste gânduri se transmit de la o persoană la zece, de la zece la o sută, de la o sută la o mie, de la o mie la zece mii – răspândindu-se de la un domeniu restrâns la unul mult mai vast. În următorul an sau în următorii doi ani, oamenii exprimă aceste idei, exprimându-le și după cinci sau zece ani. După 20 sau 30 de ani, astfel de gânduri ticăloase prind tot mai mult contur printre oameni, se răspândesc tot mai mult în fiecare colț al societății, devenind tot mai adânc insuflate în inima fiecărei persoane. Apoi, aceste gânduri ticăloase și tendințe rele sunt aprobate treptat de oameni și acceptate treptat de public, iar oamenii devin tot mai indulgenți cu ei înșiși, mai desfrânați și mai nestăpâniți în ceea ce privește căsătoria și relațiile dintre bărbați și femei. Ei cred că aceasta înseamnă a fi deschis la minte și a avea orizonturi largi și că este un semn de umanitate matură, vorbind despre lucruri negative ca și cum ar fi pozitive și legitime. În acest punct, tendințele rele ale întregii societăți au luat avânt, au preluat controlul și au devenit curentul dominant. Majoritatea oamenilor nu mai au gânduri și puncte de vedere corecte în ceea ce privește căsătoria și relațiile dintre bărbați și femei; nu fac mare caz de aceste lucruri. În special, homosexualitatea a devenit tot mai frecventă; în plus, aventurile extraconjugale au devenit tot mai frecvente și, astfel, a crescut tot mai mult rata divorțurilor. De asemenea, mai mulți copii au pierdut dragostea tatălui și a mamei, trăind fie în familii monoparentale, fie în familii cu un tată vitreg sau o mamă vitregă. Mulți oameni au un partener de sex opus înainte de căsătorie și nu consideră că este ceva rușinos, crezând chiar că este normal, că așa este societatea și că nu este o mare chestie. În orice moment, ticăloșia este veșnic ticăloșie, iar lucrurile pozitive sunt veșnic pozitive. Chiar dacă ai impresia că nu este mare chestie, aceasta este din cauza acestei tendințe rele și a decadenței acestei societăți – este din cauză că oamenii sunt corupți de Satana și umpluți de gânduri ticăloase și de tendințe rele care le sunt insuflate. Nu se pune problema ca lucrurile pozitive să poată fi numite negative, nici ca lucrurile negative să poată fi transformate în zilele noastre în lucruri pozitive. Dacă gândești așa, este pentru că nu înțelegi adevărul sau ce sunt lucrurile pozitive. Este din cauză că, în aceste circumstanțe, ești forțat să accepți tendințele rele și gândurile ticăloase drept principiile și temelia pentru modul în care te porți. Această societate și această omenire au fost profund corupte exact în acest mod, puțin câte puțin. Prin urmare, referitor la răspândirea pe scară largă a tendințelor rele și la insuflarea lor în adâncul inimilor oamenilor, acești idolatrizatori ai vedetelor joacă rolul de avangardă în răspândirea tendințelor rele și a gândurilor și punctelor de vedere ticăloase. Ei sunt diseminatorii direcți ai acestor lucruri. Dacă spunem că aceasta este coruperea oamenilor de către Satana, este puțin vag sau abstract. Dar dacă spunem că acești idolatrizatori ai vedetelor sunt adevărații susținători ai răspândirii gândurilor și tendințelor rele ale Satanei, acest lucru este cât se poate de exact. Aceasta pentru că sunt grupul de oameni cei mai apropiați de lumea artei sau de diverse gânduri ticăloase și tendințe rele, fiind cei care intră în contact strâns cu aceste vedete de cinema și cântăreți celebri. Fără ca acești oameni să alerge după ei, fără sprijinul lor obsesiv, acești așa-ziși cântăreți celebri și vedete de cinema nu ar avea un asemenea farmec, un asemenea renume, o asemenea influență și o asemenea putere de a induce în eroare. Tocmai din cauza adulării și imitării intense de către acești idolatrizatori ai vedetelor, diverse tendințe rele și gânduri ticăloase s-au răspândit printre oameni cu o viteză extraordinară. Prin acțiunile lor concrete, îi spun publicului că diversele lucruri ticăloase și diversele gânduri și puncte de vedere denaturate și ticăloase care apar în lumea artei sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le accepte, că sunt foarte normale și legitime. În cele din urmă, majoritatea oamenilor acceptă treptat aceste moduri ticăloase de a face lucrurile și aceste gânduri și puncte de vedere ticăloase. Drept rezultat, aventurile extraconjugale, promiscuitatea sau oricare dintre gândurile, punctele de vedere și modurile ticăloase de a face lucrurile ale acestor așa-zise figuri cunoscute, cântăreți celebri și vedete de cinema sunt minimalizate și nimeni nu exprimă o opinie sau o judecată corectă despre aceste lucruri. Astfel, indiferent cât de promiscui sunt, aceste figuri cunoscute, cântăreți celebri și vedete de cinema nu sunt eliminați sau condamnați, ci continuă să se etaleze pe scenă. Aceasta se aliniază perfect la o zicală populară în societate: „Râzi de săraci, nu de prostituate.” Aceasta este o adevărată ilustrare și, de asemenea, o dovadă a decadenței omenirii. Vezi, atunci când crezi în Dumnezeu și ești arestat și închis, oamenii râd de tine și te desconsideră. De fapt, ei știu și că nu ai făcut nimic greșit – a crede în Dumnezeu înseamnă a avea credință, a dori să fii o persoană bună și a dori să mergi în rai; credincioasele nu-și vând trupurile și nu lucrează ca prostituate, iar credincioșii nu comit jafuri, ci respectă regulile în comportamentul lor. Cu toate acestea, oamenii te consideră neplăcut. Dacă o femeie este frumoasă și atrăgătoare, are relații indecente cu oficiali de rang înalt și cu oameni înstăriți și iese la plimbare în mașini de lux în fiecare zi, alții o invidiază și o admiră, spunând: „Ai ceva aparte, ai tot ce-ți trebuie ca să reușești. Ești capabilă să câștigi bani pentru părinții tăi, astfel încât să poată mânca mâncare bună și să poarte haine frumoase. Înfățișarea ta este cu siguranță valoroasă!” Dar dacă arăți bine și te căsătorești cu cineva care crede în Dumnezeu, vor râde de tine. Nu doar că vor râde de tine, dar când vor vedea că ești persecutat, te vor și hărțui. Nu este așa? (Așa e.)

Niciunul dintre lucrurile făcute de acest grup – acești idolatrizatori ai vedetelor – nu are însemnătate. Dimpotrivă, aceste acțiuni au promovat răspândirea de către Satana a gândurilor ticăloase și a tendințelor rele. Uitați-vă la idolatrizatorii vedetelor din zilele noastre – unele femei urcă pe scenă și cântă și dansează fără nicio ezitare, iar când văd un cântăreț faimos, îl venerează la nesfârșit. Acest lucru este extrem de diferit de femeile din anii ’40 și ’50. După cum spun non-credincioșii, au devenit deschise – deschise în gândire și deschise în sexualitate, s-au eliberat în ambele domenii. Unii oameni spun: „Ce epocă este aceasta? Cine își petrece toate zilele cu un singur soț? Cine își pune mereu copiii în centrul existenței sale? Trebuie să-ți găsești pe altcineva când poți și să te distrezi când ai ocazia!” Uitați-vă doar ce fel de gânduri au acești oameni – cât de îngrozitoare sunt! Dacă și un credincios în Dumnezeu gândește așa, este oare un semn bun? Dacă un credincios are aceste gânduri și puncte de vedere, dacă invidiază și venerează asemenea oameni și vrea să fie o astfel de persoană, nu este extrem de terifiant și de periculos pentru el? (Ba da.) Să nu vorbim deocamdată despre cât de terifiant sau periculos este. Doar în ceea ce privește esența acestor oameni, în adâncul sufletului lor, ei invidiază, admiră și iubesc în mod special aceste vedete. Pot accepta tot felul de comportamente și tot felul de gânduri și puncte de vedere ale vedetelor. Le pot accepta gândurile, indiferent cât de ticăloase sunt. Consideră că: „Așa ar trebui să se poarte oamenii – doar asta înseamnă să fii liber. Ar trebui să se permită toate gândurile și punctele de vedere. La urma urmei, lumea are nevoie de tot felul de oameni.” În gândurile lor, nu există nicio distincție între pozitiv și negativ, între bine și rău. Nu este anormal din punct de vedere mintal? Dacă cineva nu are capacitatea de a discerne între bine și rău din cauza calibrului său slab, dar are totuși simțul rușinii, poate respecta ceva dacă știe că este corect și categoric nu va face ceva dacă știe că este greșit și poate urî ceva în inima sa dacă știe că este ticălos, atunci este totuși o persoană normală. Dar dacă știe limpede că ceva este incorect, că este ticălos, dar nu doar că nu i se împotrivește, ci îl poate și accepta fără ezitare și chiar îl poate invidia și urma, afundându-se tot mai adânc, atunci nu este o persoană, ci un cadavru umblător. Este distrus și nu poate dobândi mântuirea. Prin urmare, nu se poate spune că oamenii de acest fel au o umanitate slabă, puțină integritate, un caracter abject sau o lipsă de conștiință și rațiune – nu aceasta este problema. Cea mai mare problemă este că pur și simplu nu au umanitate. Așadar, ce sunt acești oameni? Spirite necurate, spirite rele și cadavre umblătoare. Sunt susținătorii, transmițătorii și diseminatorii diverselor tendințe rele și ai diverselor gânduri și puncte de vedere ticăloase și denaturate. Este întocmai precum ciuma – o persoană purtătoare a unui virus îl răspândește peste tot pe unde merge și, cu cât merge în mai multe locuri, cu atât virusul se răspândește mai mult. Acești idolatrizatori ai vedetelor sunt echivalenți cu purtătorii și răspânditorii de virusuri, prin urmare categoric nu sunt membri ai omenirii – sunt ființe neomenești. Care este definiția așa-ziselor ființe neomenești? Este că acești oameni sunt susținătorii și diseminatorii unor tendințe rele și ai unor gânduri și puncte de vedere ticăloase. Înțelegi acum? Dacă încă le invidiezi pe aceste vedete în inima ta sau ți-ai dorit vreodată să devii acest gen de persoană, îți spun: acesta este un drum fără întoarcere. Nu încerca niciodată să fii acest gen de persoană! Dacă ai jucat vreodată un rol într-un film sau într-o producție de televiziune, dacă ai vrut vreodată să devii vedetă de cinema sau o figură cunoscută și ai intenționat să mergi pe această cale, îți spun – pune imediat frână și oprește-te. Nu este vorba de a fi pedepsit sau recompensat. Este un drum care duce la osânda veșnică – nu merge niciodată pe el! Dacă vrei să urmezi acest tip de persoană fiindcă ai fost temporar indus în eroare sau slab ori din cauza unei invidii și dorințe trecătoare, atunci ia aminte la avertismentul Meu, ia aminte la îndemnul Meu – pune imediat frână. Nu intra niciodată în acea industrie, nu intra niciodată în acele grupuri; nu deveni niciodată unul dintre ei. Dacă nu poți să stărui pe calea cea dreaptă sau să faci lucruri semnificative, tot nu ar trebui să devii un diseminator de tendințe rele și de gânduri și puncte de vedere ticăloase – aceasta este o cale blestemată de Dumnezeu. Așadar, indiferent ce rol ai jucat pe vremuri într-un film sau într-o producție de televiziune, fie că te-ai considerat o figură importantă, o figură cunoscută sau una de nivel înalt – indiferent cum te-ai poziționat – toate acestea țin de domeniul trecutului, totul a fost greșit. Dacă ai pus deja frână, atunci se poate spune doar că, la acel moment, statura ta era imatură și nu înțelegeai adevărul. Nu gândi niciodată așa în viitor, nici nu merge vreodată pe acea cale. Dacă vrei să fii o figură importantă sau cunoscută, dacă vrei să fii venerat și urmat de alții, atunci gândește-te imediat la cuvintele pe care le-am rostit astăzi. Pentru orice persoană, osânda veșnică este o veste îngrozitoare – este cea mai rea veste posibilă. Aceasta este o cale blestemată de Dumnezeu. Nu merge niciodată pe această cale, nu te lăsa niciodată întinat de această murdărie. A păși pe această cale înseamnă osândă veșnică! Trebuie să te porți într-un mod care respectă regulile, deoarece ești o ființă creată, un membru al omenirii create. Indiferent ce rol ai avut, ce lucrare ai făcut sau ce contribuții ai adus în casa lui Dumnezeu, în cele din urmă, trebuie să-ți stabilești locul adecvat. Ce loc? Ești o ființă creată, un membru al omenirii create. Trebuie să-ți faci bine datoria de ființă creată. Îndeplinirea datoriei trebuie să fie conform standardului, trebuie făcută spre satisfacția lui Dumnezeu. Trebuie să aduci mărturie pentru Dumnezeu, să propovăduiești cuvintele Sale, să fii martor pentru Dumnezeu și să dobândești mântuirea. Aceasta este responsabilitatea și obligația pe care ești dator să le îndeplinești de-a lungul vieții, precum și calea pe care ar trebui să o alegi. Nu ar trebui să urmezi tendințele rele ale Satanei și să fii un diseminator și un transmițător de gânduri și puncte de vedere ticăloase. Acei oameni sunt degenerații omenirii, sunt spirite rele și spirite necurate. Sunt blestemați și condamnați la osândă veșnică! Dacă o persoană merge pe acel drum și nimic nu o poate trage înapoi, atunci va primi ce merită – nu va avea un sfârșit bun. Prin urmare, trebuie să știi în permanență că ești un om creat, trebuie să știi care este locul tău, ce ar trebui să faci și pe ce fel de cale ar trebui să mergi. Acesta este cel mai important lucru. Este necesar să avem părtășie despre aceste lucruri? (Da.) Subiectele care se referă la calea oamenilor în viață sunt foarte importante. Din când în când, ar trebui să le ascultați și să cugetați la ele. Acest lucru este benefic și util pentru intrarea voastră în viață și pentru urmarea căii corecte în viață – are un impact bun, pozitiv și constructiv asupra acestor lucruri. Nu uitați aceste cuvinte.

Aici se încheie părtășia de astăzi. La revedere!

30 decembrie 2023