235 Căindu-mă și luând-o de la capăt
1 De ce nu m-am trezit? Am făcut totul pentru a căuta statut și faimă. M-am concentrat doar pe a lucra și a predica, dar nu am practicat sau experimentat cuvintele lui Dumnezeu. De ce nu m-am trezit? Am lucrat din greu doar pentru recompense. Plin de dorințe extravagante și cerințe, eram foarte egoist și detestabil. Cuvintele lui Dumnezeu m-au chemat de mult ori, dar eu mi-am închis inima și am întors capul. Inima îmi era plină de dorințe egoiste, cum să dau atenție povețelor lui Dumnezeu? O, Dumnezeule! Acțiunile mele Te-au rănit profund. Sunt prea rușinat ca să trăiesc în prezența Ta, să mă bucur de iubirea Ta. Nu suport să mă gândesc la lucrurile din trecut, la răzvrătirea și urâțenia mea. Eram arogant, încrezut, depravat și nesocotit, mi-am dezlănțuit firea satanică. Fădădelegile mele îmi bântuie conștiința, plâng când mă confesez, cum să recuperez timpul pierdut?
2 Doar prin judecată am putut să văd că am fost un fățarnic. De multe ori am jurat iubire nemuritoare, dar nu rezistam niciunei încercări. Deseori mă căiam și mă rugam, zicând c-am devenit o persoană nouă, însă era o minciună. Doar prin judecată am văzut clar că, fără practicarea adevărului, până la urmă voi fi dat în vileag. M-am căit adânc prin chinuri, am ajuns să-mi urăsc corupția imensă și faptul că sunt lipsit de umanitate. Mă voi schimba, ca să-I alin inima lui Dumnezeu. O, Dumnezeule! Acțiunile mele Te-au rănit profund. Sunt prea rușinat ca să trăiesc în prezența Ta, să mă bucur de iubirea Ta; îmi doresc doar să-mi pun inima în îndeplinirea datoriei. Îmi doresc să mă pun în mâinile Tale, să ascult de rânduielile și legile Tale. Iau hotărârea să practic adevărul, indiferent de câte urcușuri și coborâșuri urmează, sunt hotărât să Te urmez până la sfârșit!
