46. De ce nu eram dispusă să îi cultiv pe alții
În martie 2023, eram responsabilă de lucrarea de predicare din biserică. La acea vreme, lucram singură, așa că volumul de muncă era destul de mare. Într-o zi, conducătorii au rânduit ca Li Qing să coopereze cu mine la această datorie. Vestea m-a bucurat foarte tare. După ce a fost cultivată o vreme, Li Qing a devenit, treptat, capabilă să lucreze independent. Povara mea s-a ușurat considerabil și eram cât se poate de fericită. M-am gândit în sinea mea: „Dacă lucrăm așa, nu va mai fi atât de obositor și voi avea mai mult timp pentru a studia principiile. Se va îmbunătăți și calitatea predicilor.” În timp ce eu încă eram încântată, Li Jin, conducătoarea noastră, a programat pe neașteptate, câteva zile mai târziu, o întâlnire cu Li Qing. Am fost surprinsă, gândindu-mă: „De ce vrea să se întâlnească cu Li Qing? În ultima vreme, am avut prea puțini udători și nu a existat niciun supraveghetori. Conducătorii au menționat necesitatea de a transfera membri din alte echipe. Având în vedere că Li Qing este bună la udarea nou-veniților, oare Li Jin intenționează să o mute la această datorie? Am muncit atât de mult pentru a o cultiva pe Li Qing să lucreze independent, deci, dacă ea este transferată, nu va fi fost în zadar tot timpul și efortul meu de a o cultiva? Dacă ea pleacă, toată lucrarea va cădea din nou pe umerii mei și va trebui să găsesc și să cultiv pe cineva nou. În acest caz, unele predici valoroase ar putea să nu fie selectate și trimise la timp, și atunci cum ar mai putea fi eficientă lucrarea?” Gândindu-mă la toate acestea, am avut un sentiment de împotrivire. „Trebuie să le scriu o scrisoare despre asta conducătorilor despre asta și să văd dacă este posibil să împiedic transferarea lui Li Qing”, m-am gândit. În scrisoare, am subliniat în mod repetat că Li Qing era potrivită pentru îndatoriri bazate pe texte, sugerându-le conducătorilor că ar trebui să o păstreze în echipa noastră. Le-am mai spus conducătorilor: „Nu puteți transfera orbește membrii echipei. O astfel de rânduială nu se aliniază la principii.” După aceea, am cugetat mai mult la această problemă, gândindu-mă: „În prezent, lucrarea de udare duce lipsă de personal și nu avem supraveghetor. Poate conducătorii au observat că lucrarea bazată pe texte se desfășoară în continuare în mod normal și au făcut această rânduială pe baza unei evaluări de ansamblu a lucrării. În momentul de față nu sunt destui udători pentru a susține nou-veniții, iar dacă refuz în continuare să o las pe Li Qing să plece, nu va părea că îmi lipsește umanitatea?” Gândindu-mă la asta, nu m-am mai împotrivit atât. Mai târziu, conducătorii au transferat-o, într-adevăr, pe Li Qing să se ocupe de îndatoririle de udare, iar eu m-am simțit puțin dezamăgită.
După plecarea lui Li Qing, a trebuit să-mi programez sarcinile la fel de strâns ca înainte, fiind mereu ocupată să rezolv dificultățile și problemele pe care le întâmpinau în lucrare membrii echipei de la lucrarea bazată pe texte, să răspund la scrisori și să selectez predici. Am văzut că, odată cu plecarea lui Li Qing, sarcinile din cadrul lucrării au început imediat să se aglomereze. Predicile care trebuiau evaluate nu erau analizate sau trimise la timp, așa că îmi făceam griji că eficiența lucrării ar putea scădea, ceea ce i-ar fi putut face pe conducători să creadă că nu am simțul poverii pentru lucrare. Aceste gânduri mi-au stârnit sentimente de împotrivire: „Cam de un an încoace, am colaborat cu mai mulți frați și surori. Unii dintre ei au fost promovați, în timp ce alții au fost repartizați la alte îndatoriri, iar în final, eu sunt mereu singura care rămâne. Ei vin și pleacă, dar eu rămân aici, singură, statornică precum un jucător de poker. Am devenit specialistă în cultivare. Pe umerii mei cade un volum atât de mare de muncă! Oare de ce nu țin cont conducătorii de dificultățile cu care mă confrunt eu? Până la urmă, niciunul dintre cei pe care i-am cultivat nu a ajuns să împartă cu mine volumul de muncă. Chiar dacă voi cultiva pe altcineva, dacă va fi transferată și acea persoană? Totul ar fi în zadar!” După toate acestea, nu mă grăbeam să găsesc sau să cultiv pe cineva. Chiar și când întâlneam pe cineva cu potențial, nu eram dornică să depun efortul de a-l cultiva. În acea perioadă, am cunoscut o lucrătoare de la lucrarea bazată pe texte, pe nume Dong Fei. Era capabilă să înțeleagă unele principii, avea un simț destul de bun al poverii pentru datoria sa și era o persoană care putea fi cultivată. Dacă era promovată pe postul de conducătoare de echipă, probabil că ar fi progresat și mai repede. Dar m-am gândit: „Dacă o promovez și o cultiv, iar ea își îmbunătățește abilitățile, conducătorii ar putea să o recunoască drept o persoană talentată și să o promoveze mai departe. Nu va fi atunci în zadar tot efortul pe care l-am depus pentru a o cultiva? Nu vreau să fac ceva care necesită atât de mult efort, dar care nu-mi aduce niciun beneficiu.” Cu acest gând, am decis să nu le spun nimic conducătorilor despre promovarea lui Dong Fei. Mai târziu, când conducătorii mi-au scris pentru a mă întreba despre lucrarea de cultivare a oamenilor, am găsit scuze, spunând că volumul lucrării era atât de mare, încât nu puteam să mă descurc cu toate. Din cauza mea, lucrarea de cultivare a oamenilor a fost lăsată deoparte. Mi-am dat seama că starea mea nu era bună și că, rămânând în această stare, voi întârzia lucrarea, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, rugându-L să mă lumineze pentru a-mi recunoaște problema și să mă ajute să ies din această stare greșită.
Într-o zi, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă cineva de calibru bun este transferat de sub antihrist pentru a îndeplini o altă datorie, în inima sa, antihristul se împotrivește și respinge acest lucru cu îndârjire – el vrea să renunțe și nu are entuziasmul de a fi conducător sau lider de grup. Ce problemă este aceasta? De ce nu are pic de ascultare față de rânduielile bisericii? Crede că transferul «mâinii sale drepte» va afecta rezultatele și progresul lucrării sale, iar statutul și reputația îi vor fi, prin urmare, afectate, ceea ce îl va forța să muncească mai mult și să sufere mai mult pentru a garanta productivitatea, acesta fiind ultimul lucru pe care vrea să-l facă. S-a obișnuit cu confortul și nu vrea să lucreze mai mult sau să sufere mai mult, așa că nu vrea să lase persoana să plece. În cazul în care casa lui Dumnezeu insistă asupra transferului, se plânge și chiar își dorește să renunțe la propria lucrare. Nu este acesta un lucru egoist și abject? Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să fie alocați central de către casa lui Dumnezeu. Acest lucru nu are nimic de-a face cu niciun conducător, lider de grup sau individ. Fiecare trebuie să acționeze conform principiului; aceasta este regula casei lui Dumnezeu. Antihriștii nu acționează conform principiilor casei lui Dumnezeu, ei uneltesc în mod constant de dragul statutului și intereselor lor și îi fac pe frații și surorile de calibru bun să-i slujească pentru a-și consolida puterea și statutul. Nu este acest lucru egoist și abject? Din exterior, ținând alături de ei oameni de calibru bun și nepermițându-le să fie transferați de casa lui Dumnezeu dau impresia că s-ar gândi la lucrarea bisericii, dar, de fapt, ei se gândesc doar la puterea și statutul lor și deloc la lucrarea bisericii. Le este teamă că vor face prost lucrarea bisericii, vor fi înlocuiți și își vor pierde statutul. Antihriștii nu se gândesc la lucrarea mai amplă a casei lui Dumnezeu, când se gândesc doar la propriul statut și îl protejează fără nicio remușcare cu privire la costul pentru interesele casei lui Dumnezeu și când își apără statutul și interesele în detrimentul lucrării bisericii. Acest lucru este egoist și abject. Când se confruntă cu o astfel de situație, cel puțin trebuie să gândească în conștiința lor: «Acești oameni sunt toți ai casei lui Dumnezeu, nu sunt proprietatea mea personală. Și eu sunt membru al casei lui Dumnezeu. Ce drept am eu să opresc casa lui Dumnezeu din a transfera oameni? Ar trebui să iau în considerare interesele generale ale casei lui Dumnezeu, în loc să mă concentrez doar asupra lucrării din sfera propriilor responsabilități.» Acestea sunt gândurile care ar trebui să se regăsească la oamenii care au conștiință și rațiune și rațiunea pe care ar trebui să o aibă cei care cred în Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu se implică în lucrarea generală, iar bisericile în lucrarea parțială. Prin urmare, atunci când casa lui Dumnezeu are o nevoie deosebită din partea bisericii, cel mai important pentru conducători și lucrători este să respecte rânduielile casei lui Dumnezeu. Conducătorii falși și antihriștii nu au o astfel de conștiință și rațiune. Toți sunt destul de egoiști, se gândesc doar la ei înșiși și nu se gândesc la lucrarea bisericii. Ei iau în considerare numai beneficiile din fața ochilor, nu iau în considerare lucrarea mai amplă a casei lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt absolut incapabili să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu. Sunt extrem de egoiști și abjecți! În casa lui Dumnezeu, ei sunt chiar suficient de îndrăzneți pentru a fi obstructivi și chiar îndrăznesc să-și consolideze poziția; aceștia sunt oamenii cei mai lipsiți de umanitate, sunt oameni răi. Acesta este genul de oameni pe care îl reprezintă antihriștii. Ei se raportează întotdeauna la lucrarea bisericii, la frați și surori și chiar la toate bunurile casei lui Dumnezeu care se încadrează în sfera responsabilității lor ca la proprietatea lor privată. Ei cred că de ei depinde cum sunt aceste lucruri distribuite, transferate și folosite, iar casa lui Dumnezeu nu are voie să intervină. Odată ce sunt în mâinile lor, parcă sunt în posesia Satanei, nimeni nu are voie să se atingă de ele. Ei sunt cei mai tari, cei mai mari și oricine intră pe teritoriul lor trebuie să se supună ordinelor și rânduielilor date de ei într-un mod educat și docil și să primească indicații din expresiile lor. Aceasta este manifestarea egoismului și a abjecției din caracterul antihriștilor. Ei nu acordă nicio atenție lucrării casei lui Dumnezeu, nu urmează deloc principiile și se gândesc doar la propriile interese și statut – ceea ce reprezintă toate semnele distinctive ale egoismului și abjecției antihriștilor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”]. Când am citit fraze din expunerea lui Dumnezeu precum „cei mai tari”, „cei mai mari” și „parcă sunt în posesia Satanei”, am simțit un junghi în inimă. Antihriștii iau în considerare doar câștigurile și pierderile lor personale în lucrare, neținând cont niciodată de intențiile lui Dumnezeu. Când văd că oamenii din sfera lor de responsabilitate au fost cultivați și că acest lucru le aduce beneficii pentru propriul trup, propria reputație și propriul statut, vor să-i țină aproape pe acești oameni și îi tratează ca pe proprietatea lor personală. Nimeni nu are voie să îi transfere pe acești oameni fără permisiunea lor, chiar dacă necesitățile lucrării o impun. Când casa lui Dumnezeu transferă oameni din sfera lor de responsabilitate pe baza principiilor, ei încearcă să împiedice acest lucru. Ar prefera mai degrabă să întârzie lucrarea bisericii în ansamblu, decât să își riște propria reputație și propriul statut. Astfel de oameni sunt ca și „cei mai tari” și „cei mai mari” pe care îi menționează Dumnezeu – sunt egoiști, detestabili și nu au umanitate. Comportamentele mele erau la fel ca ale antihriștilor pe care îi dă în vileag Dumnezeu. Voiam să cultiv lucrători la texte nu de dragul lucrării bisericii sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci pentru a-mi satisface propriile dorințe egoiste. Dacă aș fi avut pe cineva cu care să împart volumul de muncă, mi-ar fi fost mai ușor, iar dacă eficiența lucrării s-ar fi îmbunătățit, ceilalți ar fi avut o părere bună despre mine. Așa că, atunci când erau transferați oameni pe care îi cultivasem, nu puteam accepta deloc acest lucru. Simțeam că cei pe care mă străduisem atât de mult să îi cultiv ar trebui să își asume partea lor de lucrare, iar conducătorii nu-i puteau transfera pur și simplu fără acordul meu. Deși am acceptat cu reticență cu transferul lui Li Qing, când eficiența lucrării a scăzut, am început să mă plâng că nu ar fi trebuit să o transfere conducătorul și chiar mi-am vărsat frustrarea pe lucrare. Deși știam clar că Dong Fei putea fi promovată și cultivată, mă temeam că, odată ce va fi cultivată, conducătorii o vor transfera și pe ea, lăsându-mă din nou fără un ajutor capabil. Așa că nu le-am spus conducătorilor că Dong Fei merita să fie cultivată și am păstrat-o în sfera mea de responsabilitate pentru a continua să-mi servesc reputația și statutul. Biserica reatribuie și rânduiește oamenii în funcție de nevoile lucrării. De exemplu, Li Qing a fost reatribuită deoarece nu erau destui oameni care să ude nou-veniții. Reatribuind-o pe Li Qing, aceasta putea să își asume responsabilitatea respectivă, udându-i pe nou-veniți și acordându-le sprijin la timp. Conducătorii au făcut această rânduială ținând cont de lucrarea generală a bisericii, ceea ce era în conformitate cu principiile. Dar eu nu am ținut cont de nimic din toate acestea. Îmi păsa doar de beneficiile care se aflau în fața ochilor mei. Atât timp cât lucrarea nu era obositoare pentru mine și puteam să-mi creez un renume în fața altora, eram mulțumită și nu îmi păsa de nimic altceva. Fusesem cu adevărat egoistă și detestabilă! În realitate, cultivarea oamenilor talentați se face pentru lucrarea generală a casei lui Dumnezeu. Când un domeniu al lucrării are un deficit de personal, persoanele cu competențe speciale ar trebui să fie alocate datoriei corespunzătoare în funcție de abilitățile lor speciale și de nevoile lucrării, astfel încât lucrarea bisericii să progreseze într-un mod bine organizat și ordonat. Oamenii cu conștiință și rațiune ar lua în considerare interesele casei lui Dumnezeu și i-ar promova pe cei cu un calibru bun, instruindu-i și cultivându-i cu sârguință, astfel încât să poată fi de folos pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dar eu nu am ținut cont de lucrarea bisericii. Era ca și cum frații și surorile ar fi fost oamenii mei cât timp se alăturau echipei din sfera mea de responsabilitate, ca și cum ar fi fost la dispoziția mea și nu ar avea nimeni dreptul să îi transfere. Îi tratam pe acești frați și surori ca pe proprietatea mea personală. Oare nu mă purtam exact așa cum expune Dumnezeu că se comportă „cei mai tari” și „cei mai mari”? Gândindu-mă la aceste lucruri, m-am înfricoșat puțin.
Apoi mi-am amintit de un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, așa că l-am căutat pentru a-l citi. Dumnezeu spune: „Dumnezeu face lucrarea planului Său de gestionare de 6000 de ani și toate eforturile Lui minuțioase sunt concentrate în aceasta. Dacă cineva I se opune lui Dumnezeu, prejudiciază voit interesele casei lui Dumnezeu și își urmărește voit interesele personale, prestigiul personal și statutul, în detrimentul casei lui Dumnezeu, și nu ezită să dărâme lucrarea bisericii, obstrucționând-o și distrugând-o, și chiar provocând daune materiale și financiare enorme casei lui Dumnezeu, credeți că asemenea oameni ar trebui să fie iertați? (Nu, nu ar trebui.) Spuneți cu toții că nu ar trebui să fie iertați, așadar, este Dumnezeu mânios pe astfel de oameni? Sigur că este. […] Dacă tu continui să spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, că urmărești mântuirea, accepți scrutarea și îndrumarea de la Dumnezeu și accepți judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu și li te supui, dar, în timp ce spui aceste cuvinte, totuși perturbi, tulburi și distrugi diversele lucrări ale bisericii și, din cauza perturbării, tulburării și distrugerii tale, din cauză că îți neglijezi sau îți abandonezi datoria sau din cauza dorințelor tale egoiste și de dragul de a-ți urmări propriile interese, interesele casei lui Dumnezeu, interesele bisericii și o mulțime de alte aspecte au fost prejudiciate, chiar până într-acolo, încât lucrarea casei lui Dumnezeu a fost grav tulburată și distrusă, atunci cum ar trebui să-ți evalueze Dumnezeu finalul în cartea vieții tale? Cum ar trebui să fii caracterizat? Ar fi corect să fii pedepsit. Asta înseamnă să primești ce ți se cuvine” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. M-am simțit ca și cum, prin cuvintele Lui severe, Dumnezeu mă judeca față în față și am simțit că firea lui Dumnezeu nu suportă jigniri. Casa lui Dumnezeu necesită cultivarea de oameni talentați pentru a se asigura că diversele elemente ale lucrării pot progresa mai eficient. Dar eu cultivam oamenii doar pentru a-mi ușura propria muncă și a obține recunoaștere. Când oamenii pe care îi cultivam erau transferați, începeam să mă plâng, bombănind împotriva conducătorilor pentru că nu țineau cont de dificultățile mele, și chiar îmi vărsam frustrarea pe datorie, refuzând să mai cultiv pe altcineva. Știam foarte bine că Dong Fei era potrivită pentru a fi cultivată și că acesta ar fi un lucru benefic atât pentru creșterea ei în viață, cât și pentru lucrarea bisericii. Cu toate acestea, eram îngrijorată că, dacă o cultivam, era posibil să fie transferată și ea. Așa că i-am suprimat dezvoltarea și am ales să nu o cultiv. Împiedicând intenționat lucrarea bisericii de cultivare a oamenilor talentați, sacrificam interesele bisericii pentru a mi le satisface pe ale mele, ceea ce era o sfidare vădită împotriva lui Dumnezeu. Dacă eu continuam așa, cu siguranță aveam să fiu eliminată de Dumnezeu. Când am înțeles acest lucru, m-am înfricoșat și am îngenuncheat în fața lui Dumnezeu pentru a mărturisi și a mă pocăi.
Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Când egoismul și uneltirile pentru profitul propriu apar în tine și îți dai seama de asta, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a soluționa problema. Primul lucru de care trebuie să fii conștient este că, în esență, să acționezi astfel este o încălcare a adevărurilor-principii, este dăunător pentru lucrarea bisericii, este un comportament egoist și josnic, nu este ceea ce oamenii cu conștiință și rațiune ar trebui să facă. Ar trebui să-ți lași deoparte interesele și egoismul și ar trebui să te gândești la lucrarea bisericii – asta este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. După ce te rogi și reflectezi asupra ta, dacă într-adevăr îți dai seama că este egoist și josnic să acționezi astfel, va fi ușor să-ți lași deoparte egoismul. Când îți vei lăsa deoparte egoismul și uneltirile pentru profit, te vei simți fundamentat, vei fi împăcat, vesel și vei simți că o persoană cu conștiință și rațiune ar trebui să se gândească la lucrarea bisericii, că nu ar trebui să se concentreze pe interesele proprii, ceea ce ar fi foarte egoist, josnic și lipsit de conștiință sau rațiune. A fi altruist și capabil de a ține cont de lucrarea bisericii în acțiunile tale și a face lucrurile doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu este onorabil și remarcabil și va aduce valoare existenței tale. Trăind astfel pe pământ, ești drept și candid, trăiești umanitatea normală și asemănarea unui real om și nu doar că ai o conștiință clară, ci ești și demn de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești astfel mai mult, cu atât mai fundamentat te vei simți, cu atât mai împăcat și vesel vei fi și cu atât mai luminos te vei simți. Astfel, nu vei fi pășit pe calea corectă a credinței în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). Dumnezeu spune că, atunci când ne dezvăluim egoismul și încercăm să ne satisfacem propriile interese, trebuie să căutăm adevărul și să ne răzvrătim împotriva noastră. Acționând astfel, suntem integri, drepți și trăim deschis și onest. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit luminată și am găsit o cale de practică. Mi-am amintit că, atunci când a fost transferată sora Li Qing, am reacționat cu lamentări și negativitate și am folosit trucuri pentru a suprima o persoană talentată. O astfel de atitudine era prea detestabilă și sordidă! Dacă ar fi să mă confrunt din nou cu probleme care îmi afectează propriile interese, nu ar trebui să țin cont doar de mine. Dimpotrivă, ar trebui să practic în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu, învățând să las deoparte interesele proprii și oferindu-i bisericii oameni talentați. Mai târziu, sintetizând, mi-am dat seama că sarcinile mele din lucrare se acumulau, iar predicile bune nu puteau fi selectate și trimise la timp – acest lucru era legat de incapacitatea mea de a prioritiza eficient sarcinile. Trebuia să organizez mai rezonabil și mai eficient partea din lucrare care era în mâinile mele, punând pe primul loc sarcinile importante și lăsându-le pe cele mai puțin urgente să aștepte. În felul acesta, lucrarea nu avea să fie întârziată. Recunoscând acest lucru, am discutat cu conducătorii despre promovarea lui Dong Fei în rolul de conducătoare de echipă. Conducătorii au fost de acord că Dong Fei era potrivită pentru a fi cultivată, așa că am depus efort pentru a o îndruma. Când m-am răzvrătit împotriva trupului și am practicat adevărul, am simțit un sentiment de pace și ușurare în inima mea și am avut o dispoziție excepțional de bună.
În septembrie 2023, Chen Jing a început să se pregătească pentru îndeplinirea datoriei bazate pe texte. Inițial, nu era familiarizată cu această lucrare și o considera extraordinar de dificilă, așa că nu voia să facă această datorie. Am rânduit să am părtășie cu ea față în față. După ceva timp de pregătire, treptat, ea a devenit dispusă să îndeplinească această datorie cu sârguință. Văzând acest rezultat, m-am bucurat foarte tare. Pe neașteptate, doar câteva zile mai târziu, din cauza lipsei de oameni pentru lucrarea de udare, conducătorii au observat că Chen Jing udase anterior nou-veniții și și-au exprimat intenția de a o transfera la datoria de udare. La aflarea veștii, am tresărit, gândindu-mă: „Chen Jing face parte din echipa bazată pe texte, iar noi am făcut eforturi mari pentru a o cultiva. Dacă este transferată, iar va trebui să caut o altă persoană pe care să o cultiv. Dacă nu pot găsi pe nimeni, eficacitatea lucrării va scădea cu siguranță.” Am început să am unele nemulțumiri cu privire la conducători. Apoi, am realizat brusc că starea mea nu era corectă și mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu o cere, indiferent despre cine ar fi vorba, fiecare ar trebui să se supună coordonării și rânduielilor casei lui Dumnezeu și nu ar trebui să fie controlat de niciun conducător sau lucrător individual, de parcă ar aparține acestuia sau de parcă ar fi supus deciziilor lui. Supunerea aleșilor lui Dumnezeu față de rânduielile centralizate ale casei lui Dumnezeu este absolut firească și justificată și nu poate fi sfidată de nimeni, cu excepția cazului în care un conducător sau un lucrător individual face un transfer arbitrar care nu este în conformitate cu principiile – caz în care acest lucru poate fi neascultat. Dacă un transfer normal se face în conformitate cu principiile, atunci toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să se supună și niciun conducător sau lucrător nu are dreptul sau vreun motiv să încerce să controleze pe cineva. Ați spune că există vreo lucrare care nu este lucrarea casei lui Dumnezeu? Există vreo lucrare care să nu implice extinderea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu? Toată este lucrarea casei lui Dumnezeu, fiecare lucrare este egală și nu există «al tău» și «al meu». Dacă transferul este în conformitate cu principiul și se bazează pe cerințele lucrării bisericii, atunci acești oameni ar trebui să meargă acolo unde este cea mai mare nevoie de ei” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că frații și surorile aparțin casei lui Dumnezeu și nu sunt proprietatea nimănui. Atât timp cât un transfer se aliniază la principii, nimeni nu are dreptul să intervină și trebuie să ne supunem cu toții. M-am gândit cum o suprimasem anterior pe Dong Fei pentru propriile mele interese. Mă simțeam neliniștită de fiecare dată când mă gândeam la asta. În acel moment, nevoia de udători în sprijinul nou-veniților era urgentă, iar Chen Jing avea ceva experiență în acest domeniu. Mi-am dat seama că rânduiala conducătorilor se baza pe nevoile lucrării. Nu puteam să mă preocup doar de propriile mele interese; trebuia să cooperez activ cu lucrarea bisericii și să mă asigur că Chen Jing își va face datoria acolo unde era mai mare nevoie de ea. Ulterior, ea a fost transferată la datoria de udare. Înainte de a pleca, ea a recomandat două surori potrivite pentru datoria bazată pe texte. După o perioadă de cultivare, ambele au putut să se ocupe de o parte a lucrării, iar lucrarea bazată pe texte nu a suferit întârzieri ca urmare a transferului vreunuia din membrii echipei. Când nu am mai trăit conform naturii mele satanice egoiste și detestabile, ci am practicat conform cuvintelor lui Dumnezeu, am simțit în inimă un sentiment profund de pace și liniște.
