Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (9)

Două criterii de evaluare a capacității conducătorilor și lucrătorilor de a corespunde standardului

Am avut acum părtășie despre opt dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor în total și, cu privire la aceste opt responsabilități, am disecat diferitele manifestări ale conducătorilor falși. Disecându-le în acest fel, acum aveți un anumit discernământ față de conducătorii falși? Dacă ești conducător, poți evita să te implici în aceste practici ale conducătorilor falși? Puteți realiza în mod conștient lucrarea și îndeplini responsabilitățile de conducători și lucrători pe baza responsabilităților despre care am avut părtășie? Prin părtășia despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, ar trebui ca în inima voastră să știți cum se cuvine să își realizeze conducătorii și lucrătorii lucrarea, ce detalii sunt implicate în realizarea acestei lucrări, cum se cuvine să își desfășoare lucrarea și cum se cuvine să practice să fie conducători și lucrători la înălțimea standardelor. Dacă este suficient calibrul unei persoane, dacă aceasta are un anumit grad de capacitate de lucru și, de asemenea, poartă o povară, atunci ar trebui să fie capabilă să evite aceste manifestări ale conducătorilor falși. Cu toate acestea, dacă o persoană are calibru și un anumit grad de capacitate de lucru, dar nu poartă o povară, atunci este ea capabilă să fie un conducător care se ridică la înălțimea standardelor și să îndeplinească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? (Nu.) Este puțin dificil pentru ea să facă acest lucru. Să presupunem că un conducător poartă o povară și umanitatea sa nu este slabă, dar pur și simplu nu știe cum să își realizeze lucrarea. Indiferent de modul în care are părtășie, tot nu știe cum să implementeze și să participe la lucrarea specifică și nu poate găsi principiile sau direcția. De asemenea, nu știe cum să ofere îndrumare pentru anumite profesii sau lucrări. Atunci când apar probleme, nu poate găsi esența acestor probleme și nu știe cum să le rezolve. În consecință, este întotdeauna foarte pasiv și lent în orice lucrare pe care o face sau în orice problemă pe care o gestionează. Poate o asemenea persoană să îndeplinească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? (Nu.) Ce fel de problemă este aceasta? Deși acest tip de persoană este foarte entuziastă, poartă o povară și-și dorește să își realizeze lucrarea, calibrul său este prea slab, nu are capacitate de lucru și nu își poate asuma lucrarea, nu poate realiza lucrări specifice sau nu poate rezolva probleme specifice; pur și simplu face totul mecanic atunci când participă la orice lucrare și este foarte înceată în gândire, amorțită și pasivă. Drept rezultat, apar multe probleme, dar ea este incapabilă să înceapă să lucreze la ele, nu știe de unde provin, cu atât mai puțin știe cum să aibă părtășie despre ele și să le rezolve, și nici măcar nu e capabilă să le comunice Celui de mai sus și să Îi ceară ajutorul. Prin urmare, nu este capabilă să îndeplinească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor și, chiar dacă e selectată pentru a deveni conducător, nu e un conducător bun – este un conducător fals.

Acum, că am avut părtășie despre opt responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor, puteți găsi o definiție de bază a unui conducător fals? Cum ar trebui apreciat dacă un conducător își îndeplinește responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor sau dacă este un conducător fals? La un nivel elementar, trebuie să vedem dacă este capabil să facă o lucrare reală, dacă are acest calibru sau nu. Apoi trebuie văzut dacă are povara de a face bine această lucrare. Ignorați cât de frumos sună lucrurile pe care le spune și cât de mult pare să înțeleagă doctrinele și ignorați cât de talentat și înzestrat este atunci când se ocupă de chestiuni externe – aceste lucruri nu sunt importante. Esențial este dacă e capabil să îndeplinească în mod corespunzător elementele fundamentale ale lucrării bisericii, dacă poate rezolva problemele folosind adevărul și dacă poate conduce oamenii în adevărul-realitate. Aceasta este lucrarea fundamentală și esențială. Dacă nu este capabil să facă aceste elemente ale lucrării reale, atunci, indiferent cât de bun îi este calibrul, cât de talentat este sau cât de mult poate îndura greutăți și plăti un preț, el tot este un conducător fals. Unii oameni spun: „Omiteți faptul că nu face nicio lucrare reală acum. Are un calibru bun și este capabil. Dacă se pregătește pentru un timp, va fi capabil să facă lucrare reală. În plus, nu a făcut nimic rău și nu a făcut rele sau nu a provocat perturbări sau tulburări – cum poți spune că este un conducător fals?” Cum putem explica acest lucru? Nu contează cât de talentat ești, ce nivel de calibru și educație ai, câte sloganuri poți striga sau câte cuvinte și doctrine îți sunt la îndemână; indiferent cât de ocupat ești sau cât de epuizat ești într-o zi ori cât de departe ai călătorit, câte biserici vizitezi sau cât de multe riscuri îți asumi și câte suferințe înduri – nimic din toate acestea nu contează. Ceea ce contează este dacă îți faci lucrarea pe baza rânduielilor de lucru, dacă implementezi cu exactitate acele rânduieli; dacă, în timpul conducerii tale, participi la fiecare lucrare specifică de care ești responsabil și câte probleme reale ai rezolvat efectiv; câte persoane au ajuns să înțeleagă adevărurile-principii datorită conducerii și îndrumării tale și cât de mult a avansat și s-a dezvoltat lucrarea bisericii – ceea ce contează este dacă ai obținut aceste rezultate sau nu. Indiferent de lucrarea specifică în care ești implicat, ceea ce contează este dacă urmărești și conduci lucrarea în mod consecvent, mai degrabă decât să te comporți ca și cum ai fi important și să dai ordine. În plus, contează și dacă ai intrare în viață în timp ce îți faci datoria sau nu, dacă poți trata problemele conform principiilor, dacă ai o mărturie despre punerea adevărului în practică și dacă poți trata și rezolva problemele reale cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Acestea și alte lucruri similare sunt toate criterii pentru a evalua dacă un conducător sau lucrător și-a îndeplinit responsabilitățile sau nu. Ați spune că aceste criterii sunt practice? Și juste față de oameni? (Da.) Sunt juste față de toată lumea. Indiferent de nivelul tău de educație, dacă ești tânăr sau bătrân, de câți ani crezi în Dumnezeu, de vechimea ta sau de cât de mult ai citit din cuvântul lui Dumnezeu, nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce contează este cât de bine faci lucrarea bisericii după ce ai fost ales drept conducător, cât de eficace și eficient ești în lucrarea ta și dacă fiecare element al lucrării progresează într-un mod organizat și eficient și nu este întârziat. Acestea sunt principalele lucruri care sunt evaluate atunci când se stabilește dacă un conducător sau lucrător și-a îndeplinit bine responsabilitățile sau nu.

Prin intermediul părtășiei pe care tocmai am avut-o, aveți acum o înțelegere și o cunoaștere destul de clare cu privire la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, precum și o explicație exactă a definiției și esenței unui conducător fals. Criteriul esențial pentru a judeca dacă cineva este un conducător fals este să vedem dacă este capabil să facă o lucrare reală și apoi să vedem dacă într-adevăr realizează o lucrare reală. Acestea sunt cele două criterii principale: un criteriu este dacă acel om e sau nu capabil și celălalt este dacă e sau nu dornic. Vă puteți aminti aceste lucruri? Unii oameni spun: „Eu nu sunt conducător, deci de ce ar trebui să îmi amintesc aceste lucruri?” Este corectă această remarcă? (Nu.) De ce este incorectă? Prin înțelegerea acestor adevăruri, oamenii pot, într-un fel, să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, iar într-un alt fel, pot ajunge să îi discearnă pe ceilalți oameni – acestea sunt adevărurile pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și să le stăpânească, și nu ar fi acceptabil să nu le înțeleagă. În primul rând, trebuie să evaluezi dacă stăpânești calibrul și capacitatea de a fi conducător în funcție de responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Dacă nu ai aceste lucruri, atunci nu-ți mai dori să devii conducător. Dacă nu ai calibrul pentru a fi conducător, dar totuși vrei să fii unul, atunci aceasta este ambiție; de îndată ce devii conducător, nu vei fi capabil să realizezi o lucrare reală și vei deveni inevitabil un conducător fals. Unii oameni spun: „Am un calibru bun; dintre toți, eu sunt remarcabil. Mi se întâmplă des să am câteva idei bune și câteva sugestii inteligente și pozitive. Mă pricep la tot ceea ce fac și am cunoștințe relativ bogate, intuiții și experiență. Nu înseamnă toate acestea că pot fi conducător?” Atunci ar trebui de asemenea să te evaluezi pentru a vedea dacă ai simțul responsabilității și dacă porți o povară. Dacă ai doar păreri despre lucruri și-ți dorești doar să faci ceva și ai mereu ambiții mari, dar nu le poți duce la bun sfârșit, nu știi să faci un efort și să plătești prețul și nu ești dispus să plătești niciun preț – dacă vrei întotdeauna ca inima ta și creierul tău să fie într-o stare de relaxare, dacă îți place să fii nepăsător și liber, să ai o viață confortabilă, și nu-ți place să te îngrijorezi sau să fii ocupat, și te temi de oboseală și greutăți – atunci nu ești potrivit pentru a fi conducător și nu vei putea nici să-ți asumi, nici să realizezi lucrarea unui conducător.

Tocmai am rezumat două criterii pentru a judeca dacă un conducător este la înălțimea standardelor: dacă este capabil să realizeze o lucrare reală și dacă face o lucrare reală. Dacă oamenii înțeleg aceste două criterii, atunci ar trebui să le fie complet clar dacă sunt capabili să fie conducători, precum și dacă sunt capabili să facă bine lucrarea bisericii, să își îndeplinească în totalitate responsabilitățile și să fie la înălțimea standardelor după ce devin conducători. Pentru cei care slujiți în prezent în calitate de conducători și lucrători, aveți acum niște căi și niște principii pentru a evalua dacă ați făcut o lucrare reală și v-ați îndeplinit responsabilitățile de conducători și lucrători? Prin părtășia despre aceste opt responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor, ar trebui să fiți capabili să evaluați ce manifestări afișează falșii conducători și să rezumați exact modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să își realizeze lucrarea, precum și în ce privință a lucrării voastre aveți lipsuri, sunteți inadecvați sau nu sunteți suficient de specifici, și cum ar trebui să realizați lucrarea de acum încolo – ar trebui să aveți cel puțin aceste intuiții. Dacă nu aveți concluzii sau perspective despre cum să fiți conducători sau lucrători sau cum să îndepliniți responsabilitățile acestora, atunci acest lucru înseamnă că nu aveți un calibru la înălțimea sarcinii. În plus, dacă sunteți total confuzi în ceea ce privește cum să-i discerneți pe conducătorii falși, atunci acest lucru demonstrează și mai clar că aveți un calibru scăzut. Există, de asemenea, o circumstanță specială: există unii care, în ciuda faptului că au ascultat aceste părtășii, nu au nicio determinare de a lupta pentru adevăr sau de a îndeplini responsabilitățile de conducători și lucrători, care pur și simplu nu tratează problema cu seriozitate sau cu inima. Ei gândesc: „Nu-mi pasă cine este conducător fals. În orice caz, dacă aș deveni conducător, aș face doar ceea ce mi-a spus Cel de mai sus să fac. Nu ar mai fi nevoie să fac atât de mult efort sau să mă străduiesc să gândesc atât de mult.” Atunci când ascultă o predică, nu fac altceva decât să facă totul mecanic și să piardă timpul, știu puțin despre ce este vorba în predică, dar le este prea lene să rezume care sunt adevărurile și cerințele lui Dumnezeu față de om despre care e vorba în părtășie și nu sunt dispuși să ia aceste lucruri în serios. Ei gândesc: „Este prea multă bătaie de cap să discerni aceste aspecte. În orice caz, eu îmi impun doar un singur lucru, și anume să nu fac rău, să nu provoc perturbări și tulburări și să nu ies în evidență din mulțime, iar asta este suficient. Este atât de simplu! Acesta este un mod minunat de a trăi; nu am pretenții mari de la mine.” Aceasta este singura lor perspectivă, indiferent de modul în care ascultă predicile, și nimeni nu îi poate schimba; indiferent de modul în care ai părtășie despre adevăr, ce metodă folosești pentru a avea părtășie sau despre ce ai părtășie, nu le poți atinge inima; nu sunt deranjați dacă ascultă sau nu aceste cuvinte, asta nu are nicio importanță pentru ei. Acest tip de persoană trăiește o viață zăpăcită și nu ia nimic în serios. Ca să nu mai vorbim de a avea părtășie despre opt dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor – chiar dacă am avea părtășie despre toate acestea, ei tot nu vor înțelege și nu vor fi capabili să facă un rezumat al niciunui principiu sau al niciunei căi. Astfel de oameni nu iubesc lucrurile pozitive, nu sunt interesați și nu pot aduna niciun strop de energie atunci când vine vorba de adevăr sau de lucruri pozitive și, în schimb, îi interesează în mod deosebit să mănânce, să bea și să caute plăcerea. Având părtășie despre opt dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, pe de o parte, am rezumat anumite responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor, precum și modul de realizare a lucrării și de îndeplinire a propriilor responsabilități în calitate de conducător sau lucrător; pe de altă parte, am rezumat anumite manifestări specifice afișate de conducătorii falși. Tocmai am stabilit două principii de bază, două criterii, pentru a-i discerne pe conducătorii falși: unul este dacă cineva e capabil să realizeze o lucrare reală, iar celălalt este dacă realizează o lucrare reală odată ce a înțeles adevărurile-principii. Utilizarea acestor două criterii este cea mai simplă și cea mai adecvată metodă de până acum pentru a evalua dacă cineva este sau nu un conducător fals.

Punctul nouă: Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor (Partea întâi)

Definiția și elementele specifice ale rânduielilor de lucru

Astăzi vom avea părtășie despre cea de-a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor.” Considerând această responsabilitate în ansamblu, ce trebuie să implementeze conducătorii și lucrătorii? (Diferitele rânduieli ale lucrării din casa lui Dumnezeu.) Punctul central al acestei responsabilități este cum să implementeze diferitele rânduieli ale lucrării din casa lui Dumnezeu – aceasta este cea mai importantă lucrare pentru conducători și lucrători. Indiferent de nivelul la care se află un conducător sau lucrător, în această calitate de conducător sau lucrător, o persoană se va confrunta întotdeauna cu rânduieli de lucru, precum și cu munca specifică de implementare a rânduielilor de lucru. Implementarea diferitelor rânduieli de lucru este relevantă pentru activitatea fiecărui conducător și lucrător, iar aceasta este o lucrare foarte importantă, foarte specifică și fundamentală. Având în vedere acest punct, nu este necesar mai întâi să avem în mod specific părtășie despre ceea ce reprezintă rânduielile de lucru? (Ba da.) Așadar, ce sunt rânduielile de lucru? Care sunt domeniul de aplicare și definiția rânduielilor de lucru? Unii oameni spun: „Oare domeniul de aplicare a rânduielilor de lucru nu acoperă doar anumite sarcini și conținuturi care au legătură cu lucrarea bisericii? Și aranjamentele de lucru nu sunt doar rânduiala și emiterea acestor sarcini și conținuturi?” Ce părere aveți despre această explicație? Nu este vorba doar de cuvinte și doctrine? (Ba da, așa este.) Și ce înseamnă „cuvinte și doctrine”? Înseamnă că, deși niciun cuvânt din această explicație nu sună greșit, după ce o auzi, tot nu o înțelegi; este la fel ca și cum nu ar fi fost explicată deloc. Să oferim mai întâi o definiție a rânduielilor de lucru din punctul de vedere al prezentării scrise, astfel încât oamenii să poată avea un concept de bază pentru a înțelege și a ști ce sunt exact rânduielile de lucru. Rânduielile de lucru sunt planurile și cerințele specifice făcute de casa lui Dumnezeu pentru un anumit element al lucrării; ele trebuie comunicate și implementate de către conducători și lucrători și sunt, de asemenea, cerințele, sarcinile și metodele date tuturor membrilor bisericii pentru un anumit element al lucrării – aceasta este definiția rânduielilor de lucru. Și ce elemente sunt acoperite de rânduielile lucrative? Toată lumea cunoaște acest substantiv, „elemente”, dar nu ar trebui să existe un conținut specific care e inclus în cadrul acestor elemente? (Ba da.) Ce conținut cunoașteți? (Există lucrarea de evanghelizare și există lucrarea producției de filme.) Acestea sunt două elemente. (Există, de asemenea, anumite cerințe care au legătură cu viața bisericească și cu stabilirea organizațiilor administrative ale bisericii.) Ce alte lucrări mai există? (Există lucrarea de curățire a bisericii, precum și anumite lucrări care au legătură cu sistemele de gestionare a bisericii.) Conținutul specific al rânduielilor de lucru este după cum urmează: punctul unu, lucrarea administrativă a bisericii. Acesta este cel mai mare element al lucrării, iar dacă lucrarea administrativă nu este făcută bine, nu va exista nicio lucrare a bisericii. Punctul doi, lucrarea personalului. Acesta este un element mare al lucrării. Punctul trei, lucrarea de evanghelizare. Și acesta este un element mare al lucrării. Punctul patru, diversele tipuri de lucrări profesionale. Domeniul de aplicare a acestei lucrări este oarecum mare și include producția de filme, lucrări bazate pe text, traducere, muzică, producție video, artă și așa mai departe. Punctul cinci, viața bisericească. Punctul șase, lucrarea de gestionare a bunurilor. Punctul șapte, lucrarea de curățire. Punctul opt, afaceri externe. Punctul nouă, bunăstarea bisericii. De exemplu, modul în care biserica rezolvă dificultățile care apar în casele fraților și surorilor și ce face biserica în legătură cu acestea, precum și vizitarea fraților și surorilor în închisoare și modul în care trebuie să se aibă grijă de familiile lor și așa mai departe – toate acestea fac parte din bunăstarea bisericii. Punctul zece, planuri de urgență. Uneori, biserica va emite anumite măsuri de urgență. De exemplu, când a avut loc pandemia, biserica a adoptat un sistem de izolare corespunzător. Planurile de acest tip fac toate parte din lucrarea de urgență. Rânduielile de lucru implică, în principiu, aceste zece elemente. Orice alt element minor sau circumstanță specială este inclusă în aceste zece – practic, lucrarea bisericii implică aceste zece elemente majore. Acestea sunt, de fapt, domeniul diverselor rânduieli de lucru emise de casa lui Dumnezeu, nu-i așa? (Corect.) Acum că aceste elemente au fost confirmate, toți ar trebui să înțelegeți puțin rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu și să știți că acestea sunt principalele elemente de lucru în casa lui Dumnezeu. Acesta este domeniul cerințelor pe care casa lui Dumnezeu le are cu privire la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Implicația acestui lucru este că, în calitate de conducător sau lucrător, domeniul lucrării tale și responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinești nu pot fi separate de aceste elemente care sunt incluse în rânduielile de lucru – toate aceste elemente sunt necesare. În afară de aceste elemente ale lucrării, dintre lucrurile pe care ești dispus să le faci, fă puțin din orice poți face bine, iar casa lui Dumnezeu nu are cerințe suplimentare pentru a-ți îndeplini datoria. Prin urmare, în timp ce îți realizezi lucrarea, ar trebui să te gândești cum să duci la bun sfârșit aceste elemente ale lucrării, ce este cerut de rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, ce lucrare specifică trebuie să faci, cum să o implementezi, dacă este implementată bine, care este progresul actual, dacă ai urmărit lucrarea, dacă există vreun element al lucrării care nu a fost făcut bine sau în care există abateri și defecte, și dacă toți cei care participă la acel element al lucrării lucrează cu adevărat – mereu trebuie să te gândești la aceste lucruri. Acum, că ai înțeles elementele specifice ale lucrării implicate în rânduielile de lucru, este necesar să explic în mod simplu fiecare dintre aceste elemente? Sau poate vă gândiți: „Am fost în contact cu aceste elemente ale lucrării atât de mulți ani și le înțelegem pe toate; nu este nevoie să le explici din nou – să avem părtășie despre ceva important în schimb. Acest subiect nu este atât de important, nu contează dacă știm sau nu despre el și nu vrem să auzim despre el”? Este necesar să explic mai mult acest subiect? (Da.) Deoarece este necesar, să vorbim despre el în termeni simpli. Voi alege câteva elemente cu care nu sunteți relativ familiarizați, care nu sunt atât de specifice, care sunt puțin abstracte, și vom avea părtășie despre ele.

I. Lucrarea administrativă

Să începem prin a avea părtășie despre primul element, lucrarea administrativă. Lucrarea administrativă este relativ abstractă și nu suficient de concretă, iar mulți oameni nu o înțeleg. În special cei care au crezut în Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp nu au cunoștințe cu adevărat despre formarea bisericii și lucrarea sa administrativă și nu știu ce este administrarea. Această administrare nu este aceeași cu decretele administrative emise de Dumnezeu. Această lucrare administrativă implică, în principal, stipulările specifice ale casei lui Dumnezeu cu privire la lucrarea de înființare a bisericilor. Și care este conținutul acestor stipulații specifice? Acestea includ modul în care sunt împărțite bisericile, câte persoane sunt în fiecare biserică, cum sunt numite bisericile și așa mai departe. În rânduielile de lucru s-a stipulat ca bisericile să fie împărțite în funcție de mediul lor geografic natural, 30 până la 50 de persoane care locuiesc relativ aproape unele de altele fiind definite ca o biserică. De exemplu, să spunem că zona A include trei sau patru sate; dacă aceste sate conțin 50 de credincioși, atunci ele pot fi definite ca biserică. Ele vor avea propriile ore și locații pentru desfășurarea adunărilor, vor avea conducători de biserică și diaconi, precum și lucrări specifice ale bisericii, și toate vor fi gestionate împreună de această biserică. Aceasta este stipularea referitoare la împărțirea bisericilor și la numărul de membri din biserici. În același timp, această biserică va cădea în responsabilitatea unui anumit district, în funcție de districtul în care se află, iar acel district va fi responsabil pentru toate diferitele lucrări din acea biserică, precum viața bisericească de acolo, dacă liderii și diaconii sunt potriviți, distribuirea cărților cuvintelor lui Dumnezeu, implementarea diverselor rânduieli de lucru și comunicarea cerințelor Celui de mai sus și așa mai departe. Casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru specifice pentru aspecte precum numărul de biserici care alcătuiesc un district și numărul de districte care alcătuiesc o regiune, precum și pentru faptul că regiunile sunt responsabile pentru districte, iar districtele sunt responsabile pentru biserici, care sunt unități administrative. În termeni simpli, aceasta se numește lucrare administrativă și se încadrează în domeniul responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Așadar, care sunt responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească lucrătorii și conducătorii? Ei trebuie să împartă bisericile în funcție de mediul geografic natural și de locația lor, conform rânduielilor de lucru. Dacă numărul de persoane dintr-o biserică e în continuă creștere în timp, atunci biserica ar trebui divizată din nou pe baza numărului de persoane și a mediului geografic. De exemplu, dacă o biserică crește de la 50 la 80 de persoane, ar trebui împărțită în două biserici; dacă aceste două biserici în total cresc de la 80 la 150 de persoane, atunci ar trebui împărțite în trei biserici. Dacă o biserică ajunge să aibă 70, 80 sau 100 de oameni și nu a fost încă împărțită în două biserici, nu arată acest lucru că acești conducători și lucrători nu înțeleg lucrarea administrativă a casei lui Dumnezeu? (Ba da.) În asemenea situații, conducătorii și lucrătorii ar trebui să citească rânduielile de lucru referitoare la acest subiect – manualul bisericii privind rânduielile de lucru conține stipulări specifice. Dacă o biserică este împărțită în două biserici noi, atunci fiecare biserică trebuie să aleagă conducătorii și lucrătorii necesari, precum conducătorii bisericii, diaconii și așa mai departe. Deci, ce ar trebui să facă conducătorii și lucrătorii? Ei ar trebui să cunoască și să fie la curent cu numărul de persoane din biserică și cu stadiul înființării acesteia. Aceasta este lucrarea administrativă a bisericii și este cel mai mare element al lucrării. Ar trebui să existe o biserică oriunde se află aleșii lui Dumnezeu, iar odată ce o biserică este înființată, conducătorii și lucrătorii trebuie să își asume responsabilitatea pentru fiecare aspect al lucrării acelei biserici, cum ar fi distribuirea cărților cuvintelor lui Dumnezeu, gestionarea membrilor bisericii, implementarea rânduielilor de lucru, astfel încât aceștia să știe care e conținutul rânduielilor de lucru. Lucrarea administrativă implică, în principal, înființarea bisericilor, precum și înființarea organizațiilor administrative și a personalului bisericilor – toate acestea sunt sarcini specifice în cadrul lucrării administrative. Ce persoane se confruntă în mod obișnuit mai mult cu acest element al lucrării? Bisericile noilor credincioși, echipele de evanghelizare, precum și conducătorii regionali, conducătorii districtuali și conducătorii bisericilor din zonele în care Evanghelia este răspândită, toți se confruntă mai mult cu această lucrare. În plus, lucrarea administrativă include, de asemenea, o lucrare specială, și anume separarea bisericilor în biserici care îndeplinesc îndatoririle cu normă întreagă, biserici care îndeplinesc îndatoririle cu jumătate de normă, biserici obișnuite și grupuri B, iar aceasta este o altă lucrare care ar trebui să fie făcută de conducători și lucrători. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să priceapă cum să separe bisericile, iar principiul separării bisericilor este de a împărți oamenii în biserici diferite pe baza diferențelor dintre îndatoririle pe care le îndeplinesc, de a separa oamenii care îndeplinesc o datorie de cei care nu o îndeplinesc și oamenii care își îndeplinesc îndatoririle cu normă întreagă de cei care își îndeplinesc îndatoririle cu jumătate de normă – aceasta este o altă lucrare administrativă specială și specifică.

II. Lucrarea personalului

Punctul doi, lucrarea personalului. Acest punct se referă la alegerea, numirea și demiterea conducătorilor și lucrătorilor la toate nivelurile. Rânduielile de lucru prevăd stipulări specifice pentru sistemele de alegeri, ce fel de persoane trebuie alese drept conducători și lucrători, precum și metodele și cerințele specifice pentru alegeri. Există, de asemenea, anumite circumstanțe speciale: de exemplu, ce ar trebui făcut dacă frații și surorile abia s-au întâlnit și nu se cunosc foarte bine, și nu pot selecta conducători și lucrători potriviți prin intermediul unei alegeri? În acest caz, oamenii pot fi promovați și desemnați, verificând cine este relativ potrivit pentru a fi conducător și apoi cunoscând mai multe despre ei, având părtășie și efectuând verificări simple, după care aceștia pot fi numiți. Mai mult, atunci când Cel de mai sus organizează un proiect mare sau numește mai multe persoane ca supraveghetori, aceasta este o rânduială de lucru specială. Există o altă circumstanță specială, și anume atunci când cineva scrie un raport către Cel de mai sus descriind cum un astfel de conducător nu realizează o lucrare reală și merge pe calea antihriștilor, iar Cel de mai sus emite o rânduială de lucru pentru a-l demite din funcție pe conducătorul care a fost reclamat după ce verifică acest lucru. Aceasta este o altă rânduială de lucru care are legătură cu lucrarea personalului. Pe scurt, lucrarea care are legătură cu personalul implică alegerea, numirea și demiterea conducătorilor și lucrătorilor de la toate nivelurile din biserică. Acest aspect al lucrării este relativ simplu și ușor de înțeles.

III. Lucrarea de evanghelizare

Punctul trei, lucrarea de evanghelizare. Lucrarea de evanghelizare este primul punct mare al lucrării profesionale specifice, după lucrarea administrativă și lucrarea personalului în casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu a făcut multe rânduieli de lucru succesive pentru acest element al lucrării, făcând rânduieli de lucru specifice cu privire la potențialii destinatari ai Evangheliei, la extinderea geografică a predicării acesteia și la căile și mijloacele prin care Evanghelia va fi predicată. În același timp, casa lui Dumnezeu include, de asemenea, în rânduielile de lucru, declarații specifice cu privire la diversele cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu, filme, videoclipuri și emisiuni de varietăți necesare pentru predicarea Evangheliei și chiar declarații cu privire la diversele tipuri de noțiuni comune și întrebări frecvente ale potențialilor destinatari ai Evangheliei. Este posibil ca unele afirmații să nu fie prezentate în scris în mod specific, dar multe dintre ele sunt prezente în părtășia verbală și orală. Lucrarea de evanghelizare progresează și continuă mereu și, pe măsură ce această lucrare progresează, casa lui Dumnezeu creează rânduieli și dispoziții specifice privind problemele care apar și sunt în mod continuu întâmpinate și, de asemenea, emite anumite cerințe și sarcini specifice pentru lucrătorii de evanghelizare, diaconii de evanghelizare și supraveghetorii lucrării de evanghelizare. Cu toate că în această etapă ulterioară casa lui Dumnezeu nu spune prea multe despre rânduielile pentru lucrarea de evanghelizare, în biserică, acest aspect al adevărului este frecvent discutat în părtășie. În mod special, după ce Evanghelia a început să se răspândească peste hotare, casa lui Dumnezeu a făcut rânduieli de lucru specifice pentru lucrarea de traducere în diferite limbi. Traducătorii și lucrătorii evanghelici care sunt familiarizați cu diferite limbi străine dau totul pentru a coopera la acest tip de lucrare, iar casa lui Dumnezeu a investit multe astfel de resurse umane pentru a coopera la lucrarea de evanghelizare, iar acest lucru este în acord cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu. Pe scurt, Cel de mai sus întotdeauna îndrumă, întreabă, urmărește și supraveghează personal lucrarea de răspândire a Evangheliei. Așadar, care sunt responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească atunci când vine vorba de acest element al lucrării? A avea un supraveghetor pentru lucrarea de evanghelizare nu înseamnă că acești conducători și lucrători pot să fie complet nepăsători, să nu acorde atenție lucrării, să nu se intereseze de ea și să o ignore pur și simplu, gândindu-se: „Lasă lucrarea să se deruleze oricum ar fi. Nu are nicio legătură cu mine, de altfel. Eu răspund de viața bisericească și de diferitele tipuri de lucrări profesionale. Nu este treaba mea dacă există probleme cu lucrarea de evanghelizare.” Este bine așa? (Nu.) Aceasta înseamnă să vă neglijați responsabilitatea. Cel mai important aspect al lucrării asupra căruia conducătorii și lucrătorii ar trebui să se concentreze, dintre toate lucrările casei lui Dumnezeu, îl reprezintă lucrarea de evanghelizare. Este posibil să nu fii făcut direct responsabil pentru acest element al lucrării, dar trebuie să te interesezi cât de mult se dezvoltă și care este stadiul progresului său: trebuie să urmărești, să știi și să ai un control asupra acestor lucruri. Mai ales în ceea ce privește anumiți membri importanți ai personalului, cum ar fi predicatorii evanghelici și udătorii din echipele de evanghelizare, precum și supraveghetorii lucrării de evanghelizare, trebuie să te ocupi întotdeauna în timp util de situațiile lor, iar dacă apar probleme cu acest personal, trebuie să le rezolvi prompt – nu ar trebui să te dezici de această lucrare după ce a fost atribuită. În plus, trebuie să inspectezi și să îndrumi în mod regulat toți predicatorii evanghelici implicați în lucrarea de răspândire a Evangheliei, inclusiv pe cei din biserici și pe predicatorii evanghelici din prima linie online, precum și pe udătorii din fiecare echipă. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cer de mult timp ca toți predicatorii evanghelici și udătorii să urmeze o instruire specială. Ce înseamnă instruire specială? Înseamnă că trebuie să ne asigurăm că predicatorii evanghelici și udătorii au o înțelegere clară asupra adevărurilor viziunilor și că pot explica limpede aceste lucruri. Dacă există vreun aspect al adevărurilor viziunilor care nu le este pe deplin clar, atunci trebuie să aibă frecvent părtășie despre asta și, cu cât înțelegerea predicatorilor evanghelici și a udătorilor este mai detaliată, cu atât mai bine. Casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru pentru asta, nu-i așa? (Exact.) Lucrarea de răspândire a Evangheliei este un tip de lucrare complicată și specifică și include multe sarcini separate. Fiecare sarcină trebuie să fie îndeplinită bine și urmărită îndeaproape; aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu. Fiecare sarcină trebuie îndeplinită bine și trebuie să existe garanția că rezultatele fiecărei sarcini se îmbunătățesc încontinuu – doar acest lucru este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Toate celelalte lucrări profesionale, precum cea a producției de filme, lucrarea bazată pe text, muzica, arta și traducerea există pentru a sprijini și întări lucrarea de evanghelizare, iar aceasta este linia întâi a întregii lucrări. Așadar, cei care îndeplinesc diverse îndatoriri trebuie să-și facă lucrarea bine și să obțină rezultatele cerute de Dumnezeu. În acest fel, vor contribui la lucrarea de răspândire a Evangheliei. Acest lucru se datorează faptului că toate aceste alte tipuri de lucrări profesionale există în serviciul răspândirii Evangheliei, iar toate acestea trebuie să fie centrate pe lucrarea de răspândire a Evangheliei și să asigure o aprovizionare fără sfârșit pentru aceasta. Astăzi, toate materialele, filmele și diversele videoclipuri necesare pentru predicarea Evangheliei sunt create prin efortul din culise al multor aleși ai lui Dumnezeu. Tot ceea ce fac acești oameni din culise asigură un sprijin remarcabil pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei. În trecut, casa lui Dumnezeu nu avea diferite tipuri de lucrări de film, nu avea multe cântece și nici nu avea foarte multe mărturii bazate pe experiență. Se baza doar pe faptul că lucrătorii evanghelici ofereau încontinuu părtășie. Lucrătorii evanghelici vorbeau până li se usca gura și nu obțineau neapărat rezultate semnificative și era dificil să câștige o singură persoană. După ce biserica a creat tot felul de videoclipuri, munca echipelor de evanghelizare a devenit relativ ușoară și mult mai lejeră decât înainte, iar eficiența lucrării a crescut. Unii oameni sunt încăpățânați și conservatori în gândirea lor, iar când le predici Evanghelia, indiferent cum ai părtășie despre adevăr, nu funcționează, iar ei își păstrează noțiunile și refuză să o accepte – ce faci atunci? Îi faci să vizioneze unul sau două filme cu mărturii evanghelice, iar noțiunile lor se transformă și încep să aibă un sentiment bun despre adevărata cale. Atunci când vin să caute din nou, nu mai există bariere sau obstacole mari în inimile lor, iar atunci când tu ai părtășie despre adevăr cu ei din nou, ei îl pot accepta cu ușurință. Din acest motiv, rezultatele sunt cu adevărat evidente atunci când le arăți potențialilor destinatari ai Evangheliei filmele produse de casa lui Dumnezeu, sau le citești cuvintele Lui, sau le arăți videoclipuri cu mărturii bazate pe experiență – acest lucru este mai eficient decât să le spui oricâte cuvinte. Indiferent cine caută și cercetează adevărata cale, mai întâi faceți-i să vizioneze niște filme și apoi să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, pregătindu-le astfel calea. Apoi aveți părtășie despre adevăr cu ei pentru a le rezolva noțiunile. Acest lucru face ca lucrurile să meargă mult mai ușor. În zilele noastre, cei care investighează adevărata cale au vizionat deja pe internet multe filme și mărturii video produse de casa lui Dumnezeu și, în special, au citit multe din cuvintele lui Dumnezeu; înainte de a veni să caute și să cerceteze, ei au deja un sentiment bun despre adevărata cale și, practic, au recunoscut deja că aceasta este adevărata cale. Ați descoperit ceva în acest lucru? Aceste filme, aceste videoclipuri cu recitaluri ale cuvintelor lui Dumnezeu, aceste videoclipuri cu mărturii bazate pe experiență, cu imnuri și așa mai departe, produse de casa lui Dumnezeu, sunt atât de eficiente în a aduce mărturie despre Dumnezeu! Nu este nevoie să pierdem atât timp având părtășie și discutând cu potențialii destinatari ai Evangheliei; odată ce au vizionat aceste videoclipuri, ei sunt capabili să accepte adevărata cale. Acest lucru le permite celor care predică Evanghelia să nu piardă mult timp și arată că tot sprijinul pentru predicarea Evangheliei este atât de puternic! Există o asemenea abundență de diferite tipuri de resurse pentru predicarea Evangheliei! Mulți potențiali destinatari ai Evangheliei sunt uimiți când intră pe internet pentru a cerceta lucrarea lui Dumnezeu, deoarece sunt atât de multe pe pagina de internet a casei lui Dumnezeu și conținut din abundență! Cuvintele lui Dumnezeu sunt din abundență, există o abundență de tot felul de filme și videoclipuri și există o abundență de tot ceea ce ai nevoie când vine vorba de mărturii bazate pe experiență. Acesta este cu adevărat rodul lucrării și îndrumării Duhului Sfânt! Totul este, într-adevăr, rezultatul lucrării lui Dumnezeu. Nu contează cum marele balaur roșu și lumea religioasă împrăștie zvonuri neîntemeiate și o calomniază, totul este în zadar. În orice caz, rezultatele obținute și roadele culese în urma tuturor elementelor lucrării casei lui Dumnezeu sunt evidente pentru toți și sunt fapte realizate prin cuvintele lui Dumnezeu.

În lucrarea de răspândire a Evangheliei Împărăției, toate elementele lucrării casei lui Dumnezeu sunt organizate într-un mod foarte metodic și se desfășoară într-o manieră ordonată. Lucrarea de răspândire a Evangheliei este o lucrare crucială, de lungă durată și un element dificil al lucrării. Prin urmare, cei care preiau lucrarea de evanghelizare, indiferent că sunt supraveghetori sau lucrători evanghelici obișnuiți, ar trebui să fie convinși în inimile lor de importanța acestei lucrări. Chiar dacă lucrați în prima linie a evanghelizării și vă îndepliniți îndatoririle, în spate, adică în culise, există mulți frați și surori care fac diverse tipuri de lucrări de susținere și ei sunt forța care sprijină lucrarea de răspândire a Evangheliei. Ce vreau să spun prin asta? Toată lucrarea casei lui Dumnezeu este centrată pe răspândirea Evangheliei, iar îndatoririle îndeplinite de toți aleșii lui Dumnezeu sunt în serviciul răspândirii Evangheliei. Fiecare frate și soră care își îndeplinesc îndatoririle au o parte din lucrarea de evanghelizare și fiecare element al lucrării este foarte apropiat de lucrarea de evanghelizare și în strânsă legătură cu aceasta. Pe scurt, fiecare lucrare, inclusiv lucrarea de evanghelizare în sine, este o datorie care trebuie îndeplinită bine pentru a da mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu; orice element al lucrării este strâns legat de cea mai importantă lucrare, care este să dai mărturie despre Dumnezeu. Acest lucru este pe deplin corect. Prin urmare, casa lui Dumnezeu plasează lucrarea de răspândire a Evangheliei în fruntea listei tuturor elementelor lucrării și este numărul unu dintre toate diversele elemente ale lucrării casei lui Dumnezeu – acest lucru este complet adecvat. Este un element major, dificil și pe termen lung al lucrării, iar fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu, fiecare persoană care Îl urmează pe Dumnezeu, trebuie să aibă rezistență, răbdare și suficientă credință pentru a se pregăti să facă bine această lucrare și să ducă această luptă lungă. Fie că perseverezi timp de 10 ani, 20 de ani sau 30 de ani, trebuie să fii întotdeauna loial lui Dumnezeu, să-ți dedici viața și întreaga existență lucrării de răspândire a Evangheliei și să fii loial lui Dumnezeu până la sfârșit. Aceasta este o responsabilitate importantă pe care fiecare persoană care Îl urmează pe Dumnezeu este obligată să și-o asume, este datoria fiecăruia și este, de asemenea, însărcinarea dată de Dumnezeu tuturor.

Prin această părtășie a Mea, sunteți cu toții plini de entuziasm în inimile voastre și ați început să considerați lucrarea de evanghelizare ca fiind importantă? Unii oameni au spus anterior: „Nu înțeleg nicio profesie tehnică, nu știu cum să interpretez un rol și nu pot fi actor, nu am o bază solidă atunci când vine vorba de utilizarea cuvintelor, așa că nu știu cum să scriu articole, nu înțeleg muzica și cu atât mai puțin știu despre artă. Pentru că nu mă pricep la nimic, am fost desemnat să fac parte dintr-o echipă de evanghelizare. Nu sunt echipele de evanghelizare echivalentul unui colț uitat al casei lui Dumnezeu? Și din moment ce am fost trimis într-un colț uitat, mai am vreo speranță să obțin mântuirea?” Așa stau lucrurile? Dacă într-adevăr așa înțelegi această situație, atunci L-ai înțeles greșit pe Dumnezeu: predicarea Evangheliei este responsabilitatea obligatorie a fiecărei persoane. Dacă nu te pricepi la nimic și nu înțelegi nicio profesie tehnică, iar tot ce poți face este să predici Evanghelia, atunci îți va fi rânduit să îți îndeplinești îndatoririle într-o echipă de evanghelizare. Aceasta este ultima ta șansă și este făcută pentru a te asigura că nu ești irosit ca o bucată de material și că poți fi folosit cât mai mult posibil, astfel încât să îți realizezi rolul de ființă umană în cea mai mare măsură. Nu ești bun la nimic și ești încet din fire în tot ceea ce faci, dar ești capabil să îți îndeplinești bine datoria de a predica Evanghelia și, chiar dacă ți se cere să cauți potențiali destinatari ai Evangheliei, poți face acest lucru într-un mod realist și poți transfera potențialii destinatari ai Evangheliei pe care îi găsești predicatorilor evanghelici. În același timp, poți învăța treptat cum să predici despre cuvintele, lucrarea și intențiile lui Dumnezeu și să-I aduci pe oameni în fața lui Dumnezeu. Nu este aceasta datoria ta? Alți oameni obțin unele rezultate prin implicarea în lucrarea bazată pe text, lucrarea producției de filme și alte tipuri de lucrări, dar tu nu știi cum să faci aceste lucruri și nu ai talente sau daruri speciale, totuși îți dedici efortul lucrării de evanghelizare, dai totul și îți îndeplinești datoria și îți asumi însărcinarea dată de Dumnezeu – nu sunt acestea fapte bune? Acestea sunt, de asemenea, fapte bune și Dumnezeu le va ține minte. Acest lucru îndeplinește următoarele cuvinte: nu există diferențe de noblețe sau modestie în îndatoririle oamenilor; tot ceea ce contează este dacă tu îți îndeplinești îndatoririle cu loialitate și dacă le faci într-un mod care este conform standardului. Dumnezeu îi tratează pe toți în mod corect și egal; din moment ce nu poți face nimic, ți se cere să predici Evanghelia – acest lucru este făcut pentru a-ți permite să realizezi ultima funcție posibilă, în condițiile în care nu ești capabil să îndeplinești nicio altă îndatorire. Prin aceasta, ți se oferă o oportunitate și o rază de speranță; nu ești privat de dreptul de a-ți îndeplini datoria. Dumnezeu încă are o însărcinare dată pentru tine și El nu este părtinitor față de tine. Prin urmare, cei desemnați în echipele de evanghelizare nu sunt trimiși într-un colț uitat, nici nu sunt abandonați, ci mai degrabă își îndeplinesc îndatoririle într-un loc diferit. Prin faptul că am părtășie despre rânduielile de lucru pentru lucrarea de evanghelizare, o priviți acum cu ochi buni și nu mai aveți nicio neînțelegere în privința ei? (Da.) Așadar, aveți de gând să vă simțiți îngâmfați? Indiferent de datoria pe care o fac oamenii, cerințele lui Dumnezeu față de ei nu se schimbă: Dumnezeu vrea loialitatea și sinceritatea lor. Dacă spui: „O să fiu discret, nu o să mă simt îngâmfat, o să fac doar ce îmi cere Dumnezeu să fac”, dar nu ai loialitate, nu ai sinceritate, atunci asta nu e suficient. Indiferent de modul în care înțelegi lucrarea de evanghelizare, indiferent de caz, dacă ajungi să ai loialitate și sinceritate, atunci îndeplinirea datoriei tale va fi conform standardului. Indiferent cât de bine privești datoria de a predica Evanghelia sau cât de pozitivă este atitudinea ta față de ea, dacă nu poți îndura greutățile și nu ai rezistență și loialitate, atunci nici asta nu va fi suficient. Prin urmare, nu contează unde ești plasat, în ce moment sau loc te afli, cu ce oameni vii în contact și ce datorie faci. Dumnezeu te va vedea întotdeauna și îți va scruta adâncul inimii. Să nu crezi că, pentru că ești membru al unei echipe de evanghelizare, Dumnezeu nu îți acordă atenție sau nu te poate vedea și, prin urmare, poți face ce vrei. Și să nu crezi că, dacă ești desemnat să faci parte dintr-o echipă de evanghelizare, nu mai ai nicio speranță de a fi mântuit, pentru ca apoi să abordezi problema în mod negativ. Aceste moduri de gândire sunt ambele greșite. Indiferent unde ești plasat sau ce datorie ți s-a rânduit să îndeplinești, este ceea ce trebuie să faci și trebuie să o faci cu sârguință și responsabilitate. Cerințele lui Dumnezeu față de tine nu se schimbă și, prin urmare, nici supunerea ta față de rânduielile lui Dumnezeu nu ar trebui să se schimbe. Statutul lucrătorilor evanghelici este același cu cel al celor care îndeplinesc alte îndatoriri; valoarea unei persoane nu este evaluată în funcție de îndatoririle pe care le îndeplinește, ci mai degrabă în funcție de faptul că urmărește adevărul și deține adevărul-realitate. Aici se încheie părtășia pe care am avut-o despre lucrarea de evanghelizare, acest element mare și specific al lucrării.

IV. Diverse tipuri de lucrări profesionale

Punctul patru, diverse tipuri de lucrări profesionale, include producția de filme, lucrările bazate pe text, muzică, artă, traducere și așa mai departe. Unii oameni spun: „Și noi, creatorii de costume, suntem implicați în lucrarea producției de filme. Realizarea costumelor este considerată un fel de lucrare?” Realizarea costumelor este inclusă în tipurile de lucrări de producție de filme și muzică; este un tip de lucrare de susținere care colaborează cu aceste tipuri de lucrări. În fiecare etapă, casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru specifice privind cerințele specifice pentru aceste tipuri de lucrări profesionale. Unele sunt comunicate în scris, iar altele sunt comunicate verbal, prin părtășie la adunări. Indiferent de modul în care sunt comunicate, conducătorii și lucrătorii ar trebui să își asume responsabilitatea pentru acestea, să consemneze cerințele specifice emise de casa lui Dumnezeu pentru acest element al lucrării și să pună în ordine aceste notițe, iar apoi să aibă părtășie concretă despre acestea și să se angajeze în punerea lor specifică în aplicare. Acesta este, de asemenea, un element major al lucrării și este al doilea element specific al lucrării care urmează după lucrarea de evanghelizare. În ceea ce privește acest element specific al lucrării, casa lui Dumnezeu cere întregului personal angajat în diverse profesii să studieze continuu cunoștințele profesionale care au legătură cu îndatoririle lor, precum și să caute informații pentru a stabili ce lucruri sunt utile pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. În același timp, casa lui Dumnezeu are în permanență părtășie despre adevărurile-principii și oferă planuri concrete pentru diversele tipuri de lucrări profesionale. Uneori, supraveghetorii și membrii de echipă primesc cu toții părtășie despre aceste lucruri, iar alteori primesc părtășie doar conducătorii, lucrătorii și supraveghetorii responsabili pentru elementul lucrării în cauză. Indiferent dacă sunt comunicate și fac subiectul părtășiei în scris sau la adunări, în orice caz, aceste tipuri de lucrări sunt în mod constant îmbunătățite și standardizate, iar rânduielile specifice sunt în mod constant făcute în funcție de nevoile lucrării de evanghelizare. De exemplu, casa lui Dumnezeu să zicem că produce un film cu o temă relativ nouă, iar filmul este turnat destul de profesionist. După ce filmul este încărcat online, e accesat într-un număr destul de mare. Într-o asemenea situație, casa lui Dumnezeu creează cerințe specifice pentru acest tip de lucrare, pe baza opiniilor primite și a nevoilor lucrării de evanghelizare. Pe scurt, acest element al lucrării este în mod constant rezumat, îmbunătățit și, totodată, în continuă creștere.

Pentru diversele tipuri de lucrări profesionale, rânduielile casei lui Dumnezeu le cer oamenilor să studieze mai mult și să găsească profesori și diferite tipuri de resurse și materiale didactice din care să învețe. Să luăm ca exemplu cântatul; găsirea unui profesor de la care să învețe și care să ofere pregătire vocală este, de asemenea, o rânduială specifică de lucru. După ce aud această rânduială, conducătorii și lucrătorii ar trebui să găsească un profesor potrivit pentru această lucrare, în concordanță cu cerințele Celui de mai sus, și să-i ceară să ne îndrume cântăreții, ajutându-i să studieze cunoștințele corecte de muzică vocală și modul corect de a cânta și, bineînțeles, trebuie căutate lucrări clasice din care să învețe. Cunoștințele profesionale trebuie întotdeauna studiate cu privire la compoziția muzicală și cântatul în cor, iar rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu le cer întotdeauna oamenilor să studieze continuu cunoștințele profesionale care au legătură cu îndatoririle lor și să învețe cum să folosească anumite metode avansate și practice și așa mai departe. Aceste rânduieli și cerințe ale lucrării nu sunt emise o singură dată și cu asta basta; mai degrabă, conducătorilor și lucrătorilor li se cere să aibă frecvent părtășie despre aceste rânduieli de lucru, să-i îndrume pe cei implicați în lucrarea profesională, permițându-le să studieze în continuare și să se străduiască să-și dezvolte și să aprofundeze continuu și eficient toate tipurile de lucrări profesionale și să nu rămână pe loc. Unii oameni gândesc: „Rânduielile de lucru ne-au fost date astăzi, așa că trebuie doar să le practicăm luna aceasta și cu asta basta, am încheiat subiectul. Dacă Cel de mai sus nu mai spune nimic despre acest lucru în viitor, atunci poate că nu e nevoie să le mai practicăm.” Este într-adevăr așa? (Nu.) Conducătorii și lucrătorii nu trebuie în niciun caz să gândească în acest fel, ci trebuie să se intereseze din când în când și să întrebe: „Cum decurg studiile tale în această profesie? Te confrunți cu vreo dificultate? Există ceva care intră în conflict cu principiile sau le contravine? Cine s-a descurcat cel mai bine în studiile sale, cine este cel mai priceput și cine a învățat cel mai repede? După ce ai studiat aceste teorii, care dintre lucrurile pe care le-ai învățat crezi că sunt potrivite ca să fie folosite pentru lucrarea casei lui Dumnezeu?” Mai mult, conducătorii și lucrătorii trebuie să le adreseze acelor oameni din echipele de evanghelizare care studiază limbi străine întrebări precum: „De câți ani înveți această limbă străină? Cum au evoluat studiile tale în ultimul timp? Cât de bine te descurci la nivel conversațional? Poți traduce termeni spirituali generali? Poți folosi această limbă străină pentru a comunica aceste adevăruri care au legătură cu predicarea Evangheliei? În prezent ești mai bun la vorbit sau la scris? Ai nevoie de un profesor care să te ajute să înveți? Există altcineva care este mai potrivit și mai priceput la studiul limbilor străine? A crescut numărul acestui tip de personal? Simte cineva că învățarea unei limbi străine este prea problematică și dificilă, astfel încât nu-și mai dorește să o învețe și renunță la jumătatea drumului, dorind să treacă la o altă datorie?” Aceste aspecte specifice care au legătură cu acest tip de lucrare trebuie să fie investigate și supravegheate din când în când. Întrucât Cel de mai sus a făcut rânduieli specifice de lucru, supraveghetorii ar trebui să își asume responsabilitatea pentru aceste sarcini specifice până la capăt. Nu așteptați cu mâinile în sân să facă investigații Cel de mai sus; în cazul în care Cel de mai sus nu cere nicio informație timp de șase luni sau un an, tot ar trebui să faceți toată lucrarea bine, cât mai bine posibil, și să fiți gata să acceptați inspecția și îndrumarea Celui de mai sus în orice moment – aceasta este mentalitatea corectă. Acest lucru se datorează faptului că rânduielile de lucru au fost emise și comunicate, iar tu ești responsabil cu urmărirea lucrării în calitate de supraveghetor al acesteia și, prin urmare, ar trebui să îți îndeplinești responsabilitățile. Cu toate acestea, dacă nu ești capabil să-ți îndeplinești responsabilitățile, atunci nu ești un bun de nimic și ar trebui să fii demis și eliminat. Așadar, conducătorii și lucrătorii ar trebui deseori să cugete și să aibă părtășie despre aceste rânduieli de lucru specifice sau părtășii de la Cel de mai sus, iar apoi să le pună în aplicare și să urmărească lucrarea în funcție de situație. Ei ar trebui să vadă ce tipuri de lucrări au trecut cu vederea recent și nu au mai verificat de mult timp și care sunt cele la care, personal, nu se pricep prea bine și despre care nu au mai întrebat în ultima vreme și a căror stare recentă o ignoră, iar apoi să meargă să le verifice. În plus, în ceea ce privește diversele tipuri de lucrări profesionale, casa lui Dumnezeu are o altă rânduială specifică: aceasta cere ca persoanele talentate relevante să fie descoperite, cultivate și promovate în mod continuu. Deci, ce ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii atunci când primesc această rânduială de lucru? Ei trebuie să fie atenți dacă există cineva potrivit pentru a face acest tip de lucrare. Dacă unii oameni sunt potriviți pentru a face acest tip de lucrare, dar nu au o pricepere prea mare în ceea ce privește profesia tehnică, atunci ei trebuie să fie cultivați rapid și să li se rânduiască să studieze și să se formeze în această profesie. Pe scurt, diversele tipuri de lucrări profesionale sunt și ele un element important al lucrării. Există foarte multe elemente incluse în această lucrare, domeniul său de aplicare este, de asemenea, vast, iar casa lui Dumnezeu a făcut multe rânduieli de lucru specifice pentru aceasta. Ceea ce este necesar pentru acest element al lucrării este studierea, rezumarea și aprofundarea constantă și, de asemenea, trebuie găsite principii adecvate pentru a realiza standardizarea continuă. Pe lângă aceasta, persoanele talentate care sunt potrivite pentru îndeplinirea acestor îndatoriri trebuie cultivate în mod constant. Aceasta este rânduiala de lucru pentru acest element mare al diverselor tipuri de lucrări profesionale și este, de asemenea, ușor de înțeles.

V. Viața bisericească

Punctul cinci, viața bisericească. Casa lui Dumnezeu a întocmit rânduieli și stipulații specifice privind conținutul care este mâncat și băut în timpul vieții bisericești, formatul vieții bisericești și numărul de persoane care trăiesc viața bisericească. Casa lui Dumnezeu are, de asemenea, rânduieli de lucru corespunzătoare privind formatul adunărilor și conținutul vieții bisericești în circumstanțe și situații speciale. Aceste tipuri de rânduieli de lucru sunt predominant emise în formă scrisă. Rânduielile de lucru privind viața bisericească a nou-veniților din diferite țări – formatul și frecvența întâlnirilor lor, conținutul pe care îl mănâncă și îl beau în timpul adunărilor și așa mai departe – sunt practic identice cu rânduielile de lucru privind viața bisericească a etnicilor chinezi, în afară de unele circumstanțe speciale. Tocmai v-am oferit o imagine de ansamblu a sferei rânduielilor de lucru care au legătură cu viața bisericească – aceasta include conținutul cuvintelor lui Dumnezeu care sunt mâncate și băute, precum și conținutul pentru a avea părtășie despre adevăr în cadrul adunărilor așa cum sunt ele în ultima vreme și formatul părtășiei în cadrul adunărilor. De exemplu, să nu i se permită unei singure persoane să domine părtășia la adunări, timpul maxim alocat pentru părtășia fiecărei persoane, cum să tratăm și să gestionăm persoanele care vorbesc mult și se exprimă neclar și așa mai departe – în cadrul rânduielilor de lucru, există declarații precise cu privire la toate aceste lucruri specifice care au legătură cu viața bisericească și adunările. Pe de o parte, conducătorii și lucrătorii sunt responsabili de emiterea și comunicarea acestor rânduieli de lucru, iar pe de altă parte, sunt responsabili să aibă părtășie despre ele în mod clar cu frații și surorile, permițând tuturor membrilor bisericii să le înțeleagă și să le accepte, după care trebuie doar să le execute cu strictețe și să li se conformeze. În special cei care se abat frecvent de la subiect, provoacă perturbări, rostesc cuvinte și doctrine și trâmbițează sloganuri atunci când vorbesc la adunări, trebuie să fie restricționați și există în rânduielile de lucru stipulări specifice cu privire la aceste tipuri de circumstanțe speciale. Rânduielile de lucru privind viața bisericească au legătură, în principal, cu toate lucrurile diverse legate de adunări, nu sunt complicate, sunt foarte simple și, indiferent de datoria pe care o îndeplinește o persoană, aceasta trebuie doar să se conformeze principiilor din aceste rânduieli de lucru. De exemplu, la adunări, echipele de evanghelizare trebuie doar să adere la principiile din rânduielile de lucru privind viața bisericească – nu este nimic special pentru acestea. Alte echipe doar realizează lucrările diferit față de alte persoane, totul este la fel când vine vorba de lucruri precum adunările, să aibă părtășie despre adevăr, să citească prin rugăciune cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre experiențe personale – această sferă nu este depășită. Ei trebuie doar să practice în concordanță cu stipulațiile actuale ale casei lui Dumnezeu cu privire la conținutul care se mănâncă și se bea în timpul vieții bisericești, la forma pe care o ia părtășia și la formatul adunărilor. Dacă permit condițiile, oamenii se pot întruni în persoană; în caz contrar, pot avea întâlniri online. Aceasta ar trebui să fie o situație foarte simplă, clar delimitată. Unii membri ai bisericii sunt răspândiți în țări și pe continente diferite, unii în Europa și alții în Orientul Mijlociu; în acest tip de situație, sunt necesare întâlnirile online. Depinde de bisericile locale să decidă data și frecvența adunărilor; casa lui Dumnezeu nu face stipulații specifice cu privire la această situație și nici nu intervine în acest sens. De ce nu intervine casa lui Dumnezeu în această privință? Unii oameni din biserică nu își realizează îndatoririle cu normă întreagă; ei au slujbe și familii, circumstanțele lor individuale sunt diferite, în plus, fusurile orare din diferite țări sunt diferite, așa că trebuie să li se permită să decidă singuri de câte ori pe săptămână se adună și la ce oră are loc fiecare adunare. Casa lui Dumnezeu nu face stipulații specifice cu privire la acest lucru, ci mai degrabă oferă doar un principiu. Casa lui Dumnezeu a stipulat sfera de aplicare pentru cât de des se întrunesc noii credincioși pe săptămână și există o diferență între numărul de dăți pe săptămână în care se întrunesc cei care își fac datoria și cei care nu o fac. Există vreo rânduială de lucru care să le ceară noilor credincioși să se adune de șapte ori pe săptămână? (Nu.) Atunci, pe ce se bazează numărul de dăți în care noii credincioși trebuie să se întrunească pe săptămână? (Se bazează pe timpul pe care îl au noii credincioși.) A vă întruni de cel mult două sau trei ori pe săptămână și cel puțin o dată este complet adecvat. Unii spun: „Oamenii din zona noastră sunt foarte liberi în timpul sezonului agricol inactiv, așa că toată lumea vrea să se întrunească în fiecare zi – ne-ar conveni chiar să ne întrunim de două ori pe zi. Chiar vrem să ne întrunim.” Inimile noilor credincioși sunt pline de entuziasm și vor întotdeauna să înțeleagă mai multe adevăruri. În cazul în care circumstanțele familiale le permit, atunci este un lucru bun dacă ei cer să participe la mai multe adunări, atât timp cât acest lucru nu le afectează viața cotidiană. Numărul de adunări specific din fiecare săptămână ar trebui să fie definit în funcție de situația familială și cea de lucru a aleșilor lui Dumnezeu din fiecare zonă – casa lui Dumnezeu nu face stipulații specifice în această privință. Aleșii lui Dumnezeu care au condițiile necesare pentru a face acest lucru se pot întruni mai mult și atunci vor înțelege mai multe adevăruri și vor crește mai repede în viață. Acesta este un lucru bun. Cu toate acestea, cei care nu au condițiile adecvate nu vor fi potriviți pentru a se aduna în acest mod și este bine pentru ei să participe la cel puțin una sau două adunări pe săptămână. Numărul de întruniri săptămânale ale bisericilor din diferite zone este stabilit de aleșii lui Dumnezeu și nimeni nu ar trebui să intervină în acest sens. Cel mai important lucru este ca adunările să aibă loc pentru ca oamenii să înțeleagă adevărul, și nu pentru orice alt motiv. Prin urmare, numărul de adunări organizate de fiecare biserică este stabilit în funcție de circumstanțele sale specifice. Dacă aleșii lui Dumnezeu pot participa la o adunare în plus pe săptămână, atunci acest lucru este mai benefic pentru creșterea vieții lor. Dacă există oameni care nu urmăresc adevărul și nu-și doresc să participe la mai multe adunări, atunci acest lucru nu ar trebui să le fie impus. În special pentru salariații care sunt ceva mai ocupați și nu au timp să participe la mai multe adunări, ar trebui să nu li se ceară să facă acest lucru. Indiferent de câte ori se întrunesc sau dacă oamenii sunt în măsură să participe la adunări, casa lui Dumnezeu nu intervine și nu impune nicio restricție. Acest lucru se datorează faptului că împrejurările și mediile fiecărui credincios sunt toate diferite și, prin urmare, aceștia nu trebuie să fie constrânși. În ceea ce privește conținutul care este mâncat și băut în timpul vieții bisericești, casa lui Dumnezeu are stipulații corespunzătoare în rânduielile de lucru, iar conducătorii bisericii de la toate nivelurile împreună cu frații și surorile trebuie să aibă o înțelegere clară a acestora. Conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă exact care sunt sarcinile și lucrurile specifice pe care trebuie să le realizeze prin rânduielile de lucru de la Cel de mai sus, iar frații și surorile trebuie totodată să-i supravegheze pe conducători și lucrători pentru a vedea dacă aceștia realizează această lucrare. Când vine vorba de conținutul care este mâncat și băut în timpul vieții bisericești și de rânduielile de lucru care au legătură cu adunările care trebuie înțelese și urmate, conducătorii și lucrătorii trebuie să ajungă la un consens cu aleșii lui Dumnezeu – variațiile nu sunt permise în niciun caz. Rânduielile de lucru referitoare la activitatea din viața bisericească sunt foarte simple, ușor de înțeles pentru oameni și deloc abstracte.

VI. Gestionarea bunurilor

Punctul șase, gestionarea bunurilor. Deși lucrarea de gestionare a bunurilor nu are rânduieli de lucru care să fie emise frecvent, precum lucrarea de evanghelizare sau diversele tipuri de lucrări profesionale, casa lui Dumnezeu are totuși rânduieli de lucru specifice pentru aceasta. Ce implică gestionarea bunurilor? Acest lucru implică modul în care sunt păstrate bunurile, unde sunt păstrate, cine le gestionează și cum sunt alocate, gestionate și transferate atunci când apar pericole sau condiții adverse, precum și alte asemenea circumstanțe speciale. De fapt, rânduielile de lucru conțin stipulări cu privire la toate aceste lucruri, iar când vine vorba de acest element al lucrării, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să aștepte ordinele directe ale Celui de mai sus sau ca El să emită rânduieli de lucru, și abia apoi să înceapă pasiv să gestioneze bunurile. Dacă nu există rânduieli de lucru imediate care să-ți ceară să manevrezi bunurile într-un mod specific, iar în circumstanțe speciale când nu știi cum să manevrezi bunurile și nu poți primi răspunsuri în timp util de la Cel de mai sus, ce ar trebui să faci? Securitatea este prioritatea numărul unu și este responsabilitatea ta să protejezi bunurile casei lui Dumnezeu. În ceea ce privește cărțile cuvintelor lui Dumnezeu tipărite de casa lui Dumnezeu, împreună cu toate tipurile de echipamente, alimente, bani și alte asemenea bunuri, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le păstreze pe toate în locuri sigure, în concordanță cu rânduielile casei lui Dumnezeu, și să evite ca aceste lucruri să se umezească, să mucegăiască sau să fie mâncate de insecte, cu atât mai puțin să permită ca ele să fie confiscate de oameni răi sau de marele balaur roșu. În plus, pe lângă o bună gestionare a acestor bunuri ale casei lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii ar trebui, de asemenea, să păstreze o confidențialitate strictă; oamenii care nu au nimic de-a face cu aceste aspecte ar trebui să fie împiedicați în mod egal să afle despre ele, iar cei care știu despre ele trebuie să fie foarte secretoși și să nu vorbească într-un mod indiscret. Casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru specifice cu privire la acest element al lucrării și nu este adecvat să emiteți sau să dezvăluiți unele dintre ele în scris. În cazul în care conducătorii și lucrătorii vin cu modalități și metode mai bune de gestionare a bunurilor, atunci, desigur, în timp ce aderă la principiul de a gestiona și a apăra bine bunurile casei lui Dumnezeu pentru a le proteja de orice pierderi, aceștia pot discuta problema cu alți conducători și lucrători și pot lua o decizie în mod independent. Acesta este un element special al lucrării, iar cei care nu sunt discreți, cei cărora le lipsește simțul responsabilității, cei care au motive necorespunzătoare, cei care abia au început să creadă și nu au nicio bază în credința lor și cei care întotdeauna privesc cu râvnă la bunurile casei lui Dumnezeu, în mod egal nu trebuie să fie lăsați să afle despre asta. Aceste lucruri nu pot fi stabilite în mod explicit în rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, dar nu ar trebui custozii de încredere, conducătorii și lucrătorii să fie conștienți de acest lucru? (Ba da.) Există o circumstanță specială aici. Să presupunem că un conducător nou ales crede în Dumnezeu de numai trei ani, are un calibru bun, este foarte entuziast și pare a fi o persoană bună la suprafață, însă încă nu se știe ce caracter are, cum vede bunurile sau dacă este sau nu lacom. Aceste lucruri sunt necunoscute și nesigure, iar frații și surorile care cred în Dumnezeu de mult timp nu cunosc bine această persoană, nu o cunosc în totalitate. Ce ar trebui făcut într-o asemenea situație? Atunci când vine momentul să li se predea lucrarea și toate celelalte lucrări sunt predate – ar trebui să li se predea lucrarea bunurilor? (Nu.) De ce nu? Lucrarea principală a conducătorilor și lucrătorilor nu constă doar în gestionarea bunurilor; bunurile reprezintă doar o parte din lucrarea lor. Dacă există într-adevăr o persoană potrivită care gestionează bunurile și acest conducător nou ales nu este de încredere, este în regulă să nu îi încredințăm această lucrare de gestionare pentru moment, deoarece nu se știe dacă va crede în Dumnezeu pentru mult timp sau dacă se va putea menține pe poziție. În trecut, cineva tocmai fusese ales drept conducător de biserică și, după ce și-a preluat postul, primul lucru pe care l-a făcut a fost să le ceară aleșilor lui Dumnezeu numerele conturilor bancare și parolele conturilor în care erau păstrate ofrandele. El a întrebat cine avea aceste numere de cont bancar și parolele și i-a presat să îi predea această lucrare imediat. În această situație, ar trebui să i se predea această lucrare? Nu-l îngrijora și nu-și bătea capul cu nicio altă lucrare, dar era deosebit de serios și îngrijorat de acest aspect – era el o persoană de încredere? Să nu crezi că cineva este de încredere pentru că este un conducător sau un lucrător. În realitate, doar custozii care sunt cu adevărat selectați în conformitate cu principiile sunt de încredere – ei sunt capabili să își dea viața pentru a proteja bunurile casei lui Dumnezeu. Oameni de acest fel sunt cei mai de încredere. Așadar, sunt toți conducătorii și lucrătorii capabili de acest lucru? Nu neapărat. În trecut, un conducător regional a fost prins de marele balaur roșu și acesta a vândut toate bunurile bisericii, ceea ce a dus la pierderea unei cantități imense de bunuri. Dacă nu ar fi știut unde sunt bunurile bisericii, nu ar fi putut dezvălui acest lucru nici dacă ar fi fost bătut până la moarte, și astfel bunurile casei lui Dumnezeu nu ar fi suferit pierderi. Tocmai pentru că știa prea multe și a turnat totul atunci când nu a mai putut îndura tortura și bătăile teribile, au ajuns acești bani în mâinile marelui balaur roșu. Dacă nu i s-ar fi permis să știe unde sunt aceste bunuri și dacă acela care le păzea ar fi fost de încredere, banii casei lui Dumnezeu ar fi suferit pierderi și ar fi fost confiscați cu forța de marele balaur roșu? Nu, nu ar fi făcut-o. Aceasta este o lecție serioasă. Prin urmare, cel mai important punct atunci când vine vorba de rânduirea acestei lucrări este că securitatea e pe primul loc, pierderile trebuie să fie păstrate la un minim absolut, iar lucrarea trebuie să fie efectuată în orice mod care este sigur. Găsiți pe cineva care dă dovadă de loialitate în gestionarea bunurilor casei lui Dumnezeu pentru a le administra – aceasta este cea mai de încredere cale de acțiune. Deși această persoană nu poate face nimic altceva, va fi loială și cu siguranță va fi capabilă când vine vorba de protejarea banilor, astfel încât folosirea acestei persoane pentru protejarea bunurilor este lucrul corect de făcut. Având în vedere că acest element al lucrării este o sarcină individuală, rânduielile pentru aceasta sunt foarte simple: găsiți persoanele potrivite pentru a proteja bunurile și găsiți un loc sigur în care să le păstrați. În plus, există și stipulații specifice în rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cu privire la alocarea și cheltuirea bunurilor casei lui Dumnezeu; banii pot fi folosiți pentru cheltuieli necesare, nu și pentru cele inutile. Mai este un lucru, și anume că există un sistem strict de reglementare pentru cheltuielile care au legătură cu bunurile, iar casa lui Dumnezeu are stipulații specifice pentru diferitele procese și proceduri, care necesită semnături de la mai multe persoane și așa mai departe. Există gestionarea, protejarea, cheltuielile și, de asemenea, există și contabilitatea – există rânduieli de lucru specifice pentru toate aceste chestiuni.

VII. Lucrarea de curățire

Punctul șapte, lucrarea de curățire. Casa lui Dumnezeu face, de asemenea, în mod continuu rânduieli de lucru specifice pentru acest element al lucrării. Rânduielile de lucru sunt făcute, pe de o parte, pe baza nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, pe baza clasificării și definirii diferitelor tipuri de oameni, precum și pe baza sortării fiecăruia după felul său conform manifestărilor lor odată ce au fost dezvăluite. Casa lui Dumnezeu are principii pentru tratarea tuturor tipurilor de antihriști, oameni răi și neîncrezători; unii sunt înlăturați din rândurile celor care realizează îndatoririle, alții sunt înlăturați din bisericile cu datorie full-time și îndrumați către bisericile cu datorie part-time sau către bisericile obișnuite, alții sunt înlăturați din bisericile obișnuite și îndrumați către grupurile B și există unii care sunt îndepărtați direct sau excluși. Casa lui Dumnezeu face în mod repetat rânduieli de lucru pentru lucrarea de curățire a bisericii și are, de asemenea, rânduieli de lucru specifice cu privire la diferitele tipuri de oameni care îndeplinesc condițiile pentru a fi înlăturați. Pe baza atitudinilor pe care oamenii le au în îndeplinirea îndatoririlor personale și a fărădelegilor pe care le-au comis în timpul acestor îndatoriri, precum și a esenței corupte care se dezvăluie în cazul diverselor tipuri de oameni, casa lui Dumnezeu creează în cele din urmă planuri specifice pentru abordarea acestor oameni. Prin urmare, tratarea diverselor tipuri de oameni răi, neîncrezători și antihriști de către casa lui Dumnezeu se face în concordanță totală cu adevărurile-principii și cuvintele lui Dumnezeu și în conformitate cu intențiile Lui. Când vine vorba de aceste rânduieli de lucru, pe de o parte, este necesar să avem părtășie despre adevărurile-principii, astfel încât oamenii să le înțeleagă și să învețe cum să discearnă diferite tipuri de oameni, în timp ce, pe de altă parte, este necesar să trimitem aceste rânduieli de lucru bisericilor, astfel încât să poată avea părtășie despre ele și să le implementeze. În orice caz, lucrarea de curățire a bisericii trebuie să fie implementată cât mai curând posibil și nu trebuie să fie absolut niciodată întreruptă. Aceasta trebuie să continue până când nu mai există niciun om rău în biserică. Nu este cazul ca acești conducători și lucrători să realizeze doar lucrarea de curățire pentru o perioadă de timp, imediat după emiterea de către Cel de mai sus a unei rânduieli de lucru prin care se ordonă ca biserica să fie curățită, iar dacă la ceva timp după ce s-a făcut curățirea se descoperă din nou că există oameni răi care provoacă tulburări, dar Cel de mai sus nu a făcut anumite rânduieli de lucru în acest sens, atunci conducătorii și lucrătorii nu trebuie să-și bată capul cu acei oameni răi sau să-i înlăture – acest lucru pur și simplu nu ar fi acceptabil. Lucrarea de curățire a bisericii trebuie să continue să se desfășoare în mod ordonat; atât timp cât există oameni care trebuie îndepărtați sau excluși, lucrarea de curățire trebuie să continue. Nu aștepta în mod pasiv să primești ordine de la Cel de mai sus sau conducătorii de rang înalt să ți le comunice și nu aștepta în mod pasiv ca mai mulți frați și surori să denunțe pe cineva. De îndată ce aleșii lui Dumnezeu expun și denunță pe cineva, conducătorii și lucrătorii ar trebui să se apuce să investigheze și să se ocupe de cazul respectiv. Dacă lucrătorii și conducătorii rețin scrisoarea de denunț și nu se ocupă de problemă, aceștia ar trebui investigați și tratați corespunzător, iar dacă se descoperă că protejează o persoană rea, atunci ei trebuie îndepărtați din biserică împreună cu persoana rea. Orice conducător sau lucrător care nu realizează lucrarea de curățire a bisericii este un conducător sau un lucrător fals și ar trebui demis imediat. Dacă acesta chiar îi apără și-i protejează pe oamenii răi, atunci acesta poate fi caracterizat ca fiind un antihrist și trebuie îndepărtat și exclus din biserică. Acestea sunt stipulațiile specifice pe care casa lui Dumnezeu le-a făcut cu privire la lucrarea de curățire a bisericii. Lucrarea de curățire a bisericii este o prioritate urgentă și are o semnificație profundă. Spune-Mi, curățirea bisericii nu este făcută pentru a o purifica? Dacă biserica a fost purificată – adică dacă nu există oameni răi care să provoace tulburări în interiorul ei și dacă nu există neîncrezători amestecați printre membrii ei – atunci va fi o biserică adevărată și va obține, de asemenea, cele mai bune rezultate pentru viața bisericească. Nu ar fi acesta un alt pas mare spre realizarea Împărăției lui Hristos? O biserică pură ca aceasta ar fi foarte benefică pentru răspândirea Evangheliei Împărăției, deoarece toată lumea ar stăpâni adevărul-realitate, toată lumea ar putea aduce mărturie lui Dumnezeu și ar fi făcută completă ca popor al lui Dumnezeu, și nu ar mai exista oameni răi care să provoace tulburări. Bineînțeles, o astfel de biserică ar fi cea mai binecuvântată. Prin urmare, curățirea bisericii este un element al lucrării foarte semnificativ și se face în întregime pentru a realiza un mediu în care aleșii lui Dumnezeu își îndeplinesc îndatoririle mai pașnic și care este lipsit de tulburările oamenilor răi. Mai mult decât atât, casa lui Dumnezeu nu întreține leneșii și oamenii buni de nimic și nu întreține paraziți care se răsfață în confort și mănâncă pâine pe săturate. De asemenea, trebuie îndepărtați toți cei care nu îndeplinesc îndatoriri și îi tulbură și îi afectează pe ceilalți oameni care își îndeplinesc îndatoririle, precum și toți cei care fac comentarii iresponsabile, se amestecă și nu se ocupă de lucrarea care le revine în biserică. Diversele tipuri de oameni au fost acum dezvăluite în totalitate, lucrarea de curățire a bisericii este imperativă și trebuie să fie făcută temeinic și bine. Toți acești oameni răi, antihriști, neîncrezători, buni de nimic și paraziți care au fost dezvăluiți sunt cei care sunt disprețuiți și respinși de Dumnezeu și nu mai pot fi mântuiți. Dacă biserica nu ar realiza lucrarea de curățire, atunci aceasta ar avea un impact asupra lucrării de răspândire a Evangheliei. Prin urmare, în prezent, lucrarea de curățire a bisericii este un element important al lucrării, care trebuie să fie bine făcut de urgență. Numai acei conducători și lucrători care pot face bine lucrarea de curățire a bisericii merită să fie cultivați și pot continua să fie conducători și lucrători. Orice conducător sau lucrător care împiedică lucrarea de curățire a bisericii este o piedică și un obstacol, iar aleșii lui Dumnezeu trebuie să îl dea în vileag și să îl denunțe. Conducătorii și lucrătorii de la toate nivelurile trebuie mai întâi să îndepărteze complet și să rezolve toate aceste piedici și obstacole din calea lucrării bisericii – aceasta este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Numai acest lucru este benefic pentru buna desfășurare a diferitelor elemente ale lucrării bisericii și pentru ca biserica să aducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, astfel încât El să obțină toată gloria.

VIII. Afaceri externe

Punctul opt, afaceri externe. Lucrarea afacerilor externe nu este un element nici mare, nici mic, și există mai multe principii în rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu privind afacerile externe. Unul dintre acestea este acela de a învăța despre legile locale și reglementările locale specifice. Cu alte cuvinte, indiferent ce face biserica într-un anumit loc, trebuie mai întâi să cunoști legile locale – acesta este un principiu. Un alt principiu este că, atunci când te confrunți cu probleme care au legătură cu afacerile externe și pe care nu le înțelegi sau nu îți sunt clare, trebuie să consulți un avocat și profesioniștii din domeniul juridic relevanți și să nu iei decizii neinformate pe cont propriu; trebuie să creezi planuri specifice de gestionare a problemelor, în funcție de diferitele condiții naționale din diferite țări. Așadar, cum se realizează aceste planuri? Trebuie să te bazezi pe ceea ce spune avocatul și să îl lași pe acesta să ia deciziile – nu judeca arbitrar și nu lua decizii pe cont propriu. În fiecare țară, condițiile naționale, politica, legea și reglementările sunt diferite, așa că nu acționa pe baza imaginației tale. De exemplu, să spunem că vezi pe cineva fiind jefuit pe stradă în China. Legile din China stipulează că orice trecător care este martor poate interveni curajos, mai întâi prinzând hoțul și apoi predându-l poliției. Dacă faci acest lucru, vei deveni un erou al acțiunii, nu va trebui să porți nicio responsabilitate juridică și ar trebui să fii lăudat. Așa este situația și sistemul național în China și este un fel de cultură tradițională în China – chinezii o descriu cu numele plăcut de „virtute tradițională”. Cu toate acestea, în Occident, în special în țări precum SUA și Canada, dacă atunci când vezi un hoț furând ceva, îl prinzi imediat și aștepți ca poliția să vină să-l aresteze, atunci acest lucru este greșit, este o încălcare a legii. Acest lucru se datorează faptului că ești doar un cetățean obișnuit și nu un ofițer care aplică legea și nu ai dreptul să arestezi pe nimeni; doar poliția are dreptul să aresteze pe cineva. Atunci când vezi un hoț furând ceva, poți să îl denunți la poliție, dar nu îl poți aresta tu însuți. Dacă arestezi la întâmplare un hoț, atunci acționezi ilegal – aceasta este legea în Occident. Nu este adecvat să practici „virtutea tradițională” a poporului chinez în Occident; Occidentul are propriile legi. Dacă vezi pe cineva căzut pe stradă într-o țară din Occident, ce prevede legea? Trebuie să te duci și să întrebi: „Sunteți bine? Aveți nevoie de ajutor?” În cazul în care persoana spune că nu are nevoie de ajutor, atunci poți pleca. Dacă vezi o persoană căzând, dar nu o întrebi dacă se simte bine sau nu o verifici și pur și simplu îți vezi de drum, atunci încalci legea. Dacă te întâlnești cu o asemenea situație în China, este posibil să fie o păcăleală și nu ți se va întâmpla nimic dacă o ignori. Dacă întrebi: „Sunteți bine? Aveți nevoie de ajutor?” este posibil să ai probleme, această persoană s-ar putea să te păcălească, iar apoi poți să uiți că vei mai trăi vreodată o viață bună. Ce vă spun aceste două aspecte? Educația în diverse țări și între diverse rase este complet diferită, la fel ca mediile sociale și sistemele sociale și, desigur, legile și reglementările. Când vine vorba de lucrarea legată de afacerile externe, pe de o parte, persoanele care o realizează trebuie să înțeleagă cu exactitate legile, reglementările și prevederile care au legătură cu lucrarea bisericească și, pe de altă parte, ar trebui, de asemenea, să răspândească unele cunoștințe comune de viață sau prevederile legale pe care frații și surorile trebuie să le știe. Prin urmare, casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru cu privire la acest punct al lucrării, cerând celui care o realizează să consulte întotdeauna legile relevante și reglementările guvernamentale în primul rând în tot ceea ce face. Mai ales atunci când se confruntă cu probleme greu de rezolvat, acesta trebuie să consulte un avocat și să nu judece orbește sau să formuleze soluții în conformitate cu gândirea și logica poporului chinez – acesta este un mod nesăbuit și ignorant de a acționa. Odată ce înțelegi aceste lucruri, ar trebui să știi semnificația lucrării afacerilor externe, ce rezultate e menită să obțină, precum și cât de necesar este pentru casa lui Dumnezeu să facă aceste rânduieli de lucru. Domeniul de aplicare al acestui element al lucrării nu este foarte mare, astfel încât, în majoritatea circumstanțelor, este suficient ca personalul implicat în această lucrare să aibă o înțelegere clară a rânduielilor de lucru. Dacă este ceva ce frații și surorile trebuie să știe, atunci ajutați-i să înțeleagă și să priceapă. Lucrarea afacerilor externe este foarte importantă, de asemenea, pentru că nu va funcționa dacă frații și surorile nu înțeleg legile și reglementările care au legătură cu viața și munca lor în străinătate. Casa lui Dumnezeu are rânduieli de lucru specifice cu privire la ceea ce este necesar în această privință și este necesar doar să implementăm acest lucru pe baza rânduielilor de lucru. În cazul în care apar circumstanțe speciale, casa lui Dumnezeu va crea unele soluții de urgență. Dacă un loc de muncă are legătură cu lucrarea afacerilor externe, trebuie să te consulți cu personalul afacerilor externe și să vezi ce rânduieli specifice are casa lui Dumnezeu cu privire la locul de muncă; nu te încrede orbește în imaginația ta și nu acționa neinformat. Acționând în acest fel, vei putea provoca probleme, iar consecințele vor fi de neconceput. Lucrarea afacerilor externe este totodată o sarcină individuală, nu este complicată și ar trebui să poți găsi majoritatea aspectelor specifice ale lucrării în rânduielile de lucru. Atunci când oamenii încep pentru prima dată lucrarea afacerilor externe în străinătate, poate părea oarecum complicat, dar după ce o fac pentru o vreme, găsesc modele și metode și nu mai pare atât de complicat. La început, chinezii care plecau în străinătate erau reclamați pentru aruncarea gunoiului, pentru că se culcau noaptea târziu, pentru că se trezeau prea devreme dimineața, pentru că-i deranjau pe oameni cu lătratul câinilor lor, pentru că atârnau hainele pe balcoane și pentru că parcau neregulamentar – erau reclamați pentru multe lucruri. În cele din urmă, au fost reclamați de multe ori, poliția a venit mereu să le bată la ușă pentru a-i îndruma și abia după o perioadă lungă de timp și-au dat seama că sunt în străinătate, și nu în China. Încetul cu încetul, au devenit atenți, au început să fie conștienți de lege și au ajuns să înțeleagă unele dintre regulile privind viața, munca, șofatul și așa mai departe. Atunci când chinezii au plecat pentru prima dată peste hotare, înțelegeau doar câteva noțiuni de bază despre cum să se comporte și nu aveau cunoștințe de bun-simț cu privire la majoritatea aspectelor juridice; erau ca niște animale sălbatice, lipsite de orice cunoștințe privind legea. După câțiva ani au dobândit unele cunoștințe și au înțeles unele reguli, ca și cum ar fi fost domesticiți, și s-au mai îndreptat.

IX. Bunăstarea bisericii

Punctul nouă, bunăstarea bisericii. Casa lui Dumnezeu a făcut anterior rânduieli de lucru cu privire la bunăstarea bisericii, iar dacă aceia care își îndeplinesc îndatoririle cu normă întreagă sau familiile lor au nevoie de ajutor pentru a face față cheltuielilor, conducătorii bisericii trebuie să rezolve această problemă. Planuri și principii specifice de implementare pot fi găsite în aceste rânduieli de lucru, iar casa lui Dumnezeu a furnizat declarații și stipulații specifice. În ceea ce privește frații și surorile care au fost închiși pentru credința lor în Dumnezeu, provocând astfel greutăți în viața cotidiană a familiilor lor, părinții care își îndeplinesc îndatoririle pentru perioade lungi de timp departe de casă și nu au pe nimeni care să aibă grijă de copiii lor și frații și surorile bolnave care și-au îndeplinit îndatoririle mulți ani, biserica ar trebui să ofere asistență și soluții pentru astfel de dificultăți și altele de asemenea natură. Există o circumstanță specială care are legătură cu această lucrare și anume: atunci când unele familii îndeplinesc condițiile de a găzdui frați și surori în casele lor, dar nu au o sursă de venit, cum ar trebui gestionate atunci cheltuielile pentru găzduirea fraților și surorilor? Aceasta se încadrează în lucrarea de bunăstare a bisericii. În rânduiala de lucru se pot găsi stipulații cu privire la acest lucru sau conducătorii și lucrătorii pot aloca în mod rațional resursele bisericii în funcție de situația locală pentru a efectua lucrarea de găzduire – biserica are stipulații specifice pentru toate aceste lucruri. Dacă apar circumstanțe speciale în afara domeniului de aplicare a acestor stipulații specifice, atunci conducătorii și lucrătorii pot să aibă părtășie despre această problemă și să discute și să facă rânduieli concrete, raționale, bazate pe standardele de viață normale din localitatea respectivă. Deși acesta nu este un element de lucru de mare amploare și nici nu este o sarcină foarte importantă, este o lucrare care intră în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor și nu poate fi trecută cu vederea. Dacă nimeni nu are nevoie de sprijin pentru a se descurca sau de ajutor financiar, atunci conducătorii și lucrătorii nu sunt nevoiți să se străduiască să găsească oameni care au nevoie. Dacă există asemenea oameni, atunci conducătorii și lucrătorii nu trebuie să-i evite și cu atât mai puțin să-i ignore, să stea cu mâinile în sân sau să pretindă că nu-i văd. Ei ar trebui să acționeze în conformitate cu principiile – aceasta este responsabilitatea lor.

X. Planuri de urgență

Punctul zece, planuri de urgență. Planurile de urgență abordează probleme speciale care se ivesc în orice parte a lucrării casei lui Dumnezeu. Indiferent dacă problemele care trebuie rezolvate urgent apar în lucrarea de evanghelizare, în lucrarea administrativă sau în lucrarea profesională, sau dacă este gestionat un caz care implică antihriști sau conducători falși, sau dacă este discernută o situație specială în care oamenii au fost induși în eroare, toate acestea fac parte din categoria planurilor de urgență. De exemplu, dacă cineva provoacă perturbări și tulburări sau dacă un antihrist este arbitrar și dictatorial și încearcă să-și întemeieze propria împărăție și așa mai departe, în momentul în care casa lui Dumnezeu descoperă că merită să creeze o rânduială de lucru pentru o planificare specifică privind una dintre aceste situații, aceasta va face o comunicare scrisă corespunzătoare. Planurile de urgență se bazează pe anumite situații de urgență care au loc în biserică în acel moment, iar Cel de mai sus creează rânduieli de lucru specifice în funcție de gravitatea circumstanțelor, apoi le emite și le comunică. Planul specific poate avea legătură cu orice element de lucru pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să îl facă atât timp cât este rânduit de Cel de mai sus, iar conducătorii și lucrătorii sunt obligați să îl implementeze conform cerințelor Celui de mai sus, iar apoi conducătorii și lucrătorii trebuie să îl emită și să îl implementeze în concordanță cu rânduielile de lucru ale Celui de mai sus. Ei nu trebuie să fie nepăsători cu privire la aceste rânduieli de lucru. Atunci când Cel de mai sus face astfel de rânduieli de lucru, acestea nu sunt cu nimic mai prejos decât orice lucrare administrativă sau orice lucrări profesionale specifice. Deși aceste rânduieli de lucru sunt doar temporare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le emită, să le comunice, să le implementeze și să le urmeze ca pe niște rânduieli de lucru formale, iar mai târziu să furnizeze o evidență și un raport către Cel de mai sus – aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor. Planurile de urgență nu vizează un anumit element de lucru, așadar, Cel de mai sus va atribui oricând o sarcină, va face o cerință sau va da o rânduială de lucru conducătorilor de toate nivelurile din toate domeniile, iar conducătorii și lucrătorii nu trebuie să ignore acest tip de lucrare. Deoarece sunt rânduieli de lucru și sunt emise pentru conducători de toate nivelurile și pentru toate zonele, sunt lucrări care intră în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Aceștia nu ar trebui să stea cu mâinile în sân sau să clasifice lucrarea în funcție de domeniul de aplicare sau în funcție de faptul că este o lucrare care le revine sau nu, sau să speculeze privind tonul Celui de mai sus și urgența rânduielilor de lucru pentru a stabili dacă să le implementeze în timp util. Astfel de lucruri nu ar trebui să se întâmple, ci conducătorii și lucrătorii ar trebui să efectueze lucrarea ca și cum ar fi una formală și să o finalizeze tratând-o ca pe o sarcină și o însărcinare importantă – aceasta este responsabilitatea lor. Există planuri de urgență în circumstanțe speciale, iar aceasta este o lucrare care se desfășoară în contexte speciale. Atunci când se petrec anumite lucruri specifice și speciale, Cel de mai sus va folosi aceste contexte și evenimente pentru a-i determina pe conducători și lucrători sau pe frați și surori să folosească această oportunitate pentru a ajunge să discearnă oamenii și lucrurile folosind adevărul într-un mod mai practic, să învețe cum să vadă oamenii și lucrurile așa cum sunt de fapt și să ajungă la o înțelegere mai mare a adevărului. Scopul acestui lucru este de a le permite oamenilor să-i discearnă pe conducătorii falși și pe antihriști. De asemenea, acest lucru este făcut pentru a le permite fraților și surorilor să aibă un mediu liniștit, adecvat și netulburat pentru viața lor bisericească. În altă privință, se face pentru a permite oamenilor să învețe diverse lecții în timp util și să primească instruire; după ce sunt instruiți o dată în acest fel, oamenii vor face progrese extraordinare în viața lor. Acesta este un mod în care Cel de mai sus pregătește conducători și lucrători de toate nivelurile și frați și surori, în special pe acei frați și surori care urmăresc adevărul. Nu există nicio intenție răuvoitoare, Cel de mai sus nu îi chinuie pe oameni și nu face mare caz din nimic. Deși sunt planuri de urgență, care sunt rânduieli temporare de lucru, ele sunt totuși semnificative și valoroase și sper că toți conducătorii și lucrătorii de la orice nivel și frații și surorile pot înțelege acest lucru și le pot aborda corect.

Am enumerat un total de 10 elemente de rânduieli de lucru și, practic, acum am terminat părtășia despre aceste 10 elemente. Nu am avut părtășie despre ele prea detaliat, dar despre ce am avut părtășie este suficient pentru a vă permite să înțelegeți și să pricepeți care sunt exact rânduielile de lucru și ce lucrare specifică face casa lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, ați avut posibilitatea să înțelegeți ce anume face Dumnezeu în biserică și printre cei pe care i-a ales prin intermediul acestor elemente specifice. Lucrarea casei lui Dumnezeu nu este implicarea într-o întreprindere, în politică sau în drepturile omului și nici în vreo activitate comercială; elementele de lucru pe care le face casa lui Dumnezeu sunt cele care se găsesc în rânduielile de lucru. Astfel, unele partide de la putere și instituții sociale monitorizează, cercetează și investighează mereu ce se întâmplă cu Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și probabil, analizând acest lucru – prin vizionarea videoclipurilor și a paginilor web ale casei lui Dumnezeu – au confirmat că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este o credință adevărată și că nu este implicată în activitățile politice ale niciunei țări. Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a suferit asuprirea și atacurile frenetice ale PCC timp de mulți ani și totuși continuă să predice Evanghelia și să aducă mărturie despre Dumnezeu și a încărcat online cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și tot felul de videoclipuri cu mărturii, aducând astfel beneficii mari și numeroase societății umane și demonstrând pe deplin că Dumnezeu exprimă în mod constant adevărul și mântuiește omenirea în zilele de pe urmă. Ei continuă să cerceteze necontenit, dar ce rezultat obțin din cercetările lor? Nu sunt teribil de dezamăgiți? Chiar s-au gândit la ce mijloace s-ar putea găsi pentru a pune eticheta de „sectă” pe biserica noastră și pentru a eticheta biserica anti-partid și anti-stat. Dar acum ei văd că nu pot face acest lucru – judecând după rânduielile de lucru emise de biserică de-a lungul anilor, nu au cum să pună aceste etichete pe seama bisericii, iar cercetările lor au fost în zadar. Este exact la fel ca atunci când evreii L-au studiat pe Domnul Isus în acele vremuri. Cărturarii, fariseii și înalții funcționari guvernamentali au studiat ceea ce a spus și a făcut Domnul Isus și au constatat că nimic din ceea ce a făcut El nu era împotriva legii sau a politicii, că tot ceea ce a spus și a făcut Domnul Isus era corect, era adevărul și era în întregime în conformitate cu Scripturile, iar în final au fost dezamăgiți. Acum, lumea religioasă vede cum casa lui Dumnezeu produce din ce în ce mai multe filme și videoclipuri cu mărturii bazate pe experiență, iar cărțile și recitalurile despre cuvintele Lui, în special, sunt din ce în ce mai numeroase, și atunci ce cred ei? Dacă nu pot vedea că toate aceste lucruri vin de la Dumnezeu, atunci chiar sunt incredibil de nesăbuiți! Ceea ce vine de la Dumnezeu trebuie să prospere – acesta este rezultatul lucrării Duhului Sfânt și nimeni nu poate ascunde acest lucru. Cuvintele lui Dumnezeu s-au răspândit acum în întreaga lume și adevărurile pe care El le exprimă sunt expuse în fața întregii omeniri; apariția lui Dumnezeu și lucrarea Sa înaintează cu putere, nicio națiune sau forță nu i se poate opune. Marele balaur roșu a fost deja pe deplin făcut de rușine și înfrânt! Oricum ar condamna asta lumea religioasă, ei nu se pot împotrivi lucrării lui Dumnezeu și, în cele din urmă, nu pot fi decât eliminați și înecați de valul său.

Am terminat părtășia despre elementele rânduielilor de lucru. Nu este acest lucru despre care am avut părtășie întreaga lucrare care este făcută de casa lui Dumnezeu? Această lucrare este ceea ce vedeți cu ochii voștri, ceea ce auziți cu urechile voastre și ceea ce experimentați și apreciați personal – nu este nimic confidențial în legătură cu aceasta. Marele balaur roșu are toate rânduielile de lucru ale bisericii făcute de-a lungul anilor – rânduielile de lucru pe care le deține sunt numeroase și cuprinzătoare. Le studiază în fiecare zi și le tot studiază și le tot studiază până când, în cele din urmă, ajung la această concluzie: „Dacă acești oameni răspândesc în mod constant cuvintele lui Dumnezeu și aduc mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în acest fel, atunci va fi teribil! Toți acești oameni trebuie exterminați și nu trebuie cruțați nici dacă fug în străinătate.” Vezi tu, diavolii nu sunt la fel ca oamenii corupți obișnuiți – ei I se vor opune lui Dumnezeu până la capăt. Dacă oamenii corupți obișnuiți văd mărturiile din biserică, sunt capabili să le înțeleagă, cred că sunt rezonabile și nu se vor angaja în nicio persecuție. Satana și diavolii, însă, nu sunt așa. Când te văd urmându-L pe Dumnezeu și aducând mărturie pentru Dumnezeu, te urăsc, vor să te omoare și nu-ți permit să trăiești. Dacă nu faci ceea ce spun ei și nu te închini lor, atunci nu vor termina niciodată cu tine și nu te vor lăsa să trăiești. Te vor vâna până la moarte oriunde te vei duce; chiar dacă te vei duce până la capătul pământului, tot nu te vor lăsa în pace. Asta face marele balaur roșu. Aceasta este ticăloșia Satanei și este diferită de oamenii corupți obișnuiți. Trebuie să vă fie clar acest punct.

Cum să se comunice și să se implementeze cu exactitate rânduielile de lucru

I. Cum să se comunice rânduielile de lucru

Aceste 10 elemente ale rânduielilor de lucru sunt gama și conținutul tuturor lucrărilor diferite pe care le realizează Dumnezeu în biserică și printre aleșii Săi. Înțelegerea conținutului și a domeniului de aplicare a acestei lucrări îi ajută pe aleșii lui Dumnezeu să-i supravegheze pe conducători și lucrători pentru a face această lucrare bine. În altă ordine de idei, îi ajută, în primul rând, pe conducători și lucrători să înțeleagă și să priceapă sfera responsabilităților lor, lucrarea pe care ar trebui să o facă și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească și să aibă o definiție exactă a titlului „conducători și lucrători”. Care sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? Ce asemănare ar trebui să trăiască ei? Ar trebui să fie ca funcționarii unui guvern de stat? (Nu.) „Conducători și lucrători” nu reprezintă o funcție sau un titlu oficial. O persoană ar trebui să înțeleagă ce sunt conducătorii și lucrătorii din îndatoririle pe care le îndeplinesc și din însărcinarea dată lor de Dumnezeu și din standardele pe care El le cere de la ei. În acest fel, se va ajunge la o înțelegere relativ concretă a denumirii „conducători și lucrători” și definiția conducătorilor și lucrătorilor va deveni mai clară. Care sunt responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească la un nivel minim? Ei ar trebui să comunice, să emită și să implementeze cu acuratețe fiecare rânduială de lucru în acord cu cerințele casei lui Dumnezeu, așa cum este menționat la punctul nouă. Indiferent de aspectul care are legătură cu rânduiala de lucru, atât timp cât acesta este comunicat prin intermediul conducătorilor și lucrătorilor, ceea ce trebuie să facă aceștia este să comunice rânduiala de lucru bisericilor fără întârziere și fără oprire, după ce au înțeles-o corect în mod complet. În ceea ce îi privește pe cei cărora le sunt comunicate rânduielile de lucru, în cazul în care casa lui Dumnezeu cere ca rânduielile de lucru să fie comunicate conducătorilor și lucrătorilor de la toate nivelurile, inclusiv persoanelor de la nivelul predicatorilor, conducătorilor de biserică și diaconilor, atunci acestea ar trebui să fie comunicate până la persoanele de la acest nivel, și atât; dacă rânduielile de lucru trebuie comunicate fiecărui frate și fiecărei surori, atunci ele trebuie comunicate fiecăruia în strictă concordanță cu cerințele casei lui Dumnezeu. În cazul în care mediul nu permite comunicarea în scris a rânduielilor de lucru, iar asta ar aduce riscuri de siguranță sau probleme și mai mari, atunci conținutul important și principal al rânduielilor de lucru ar trebui să fie comunicat cu exactitate fiecărei persoane, pe cale verbală. Așadar, cum trebuie să se procedeze pentru a se considera că rânduielile de lucru au fost comunicate? Dacă rânduielile de lucru sunt comunicate în scris, trebuie să se confirme că toată lumea le-a primit, că toată lumea știe despre ele și că toată lumea le ia în serios; dacă acestea sunt comunicate verbal, atunci, după ce au fost comunicate, oamenii trebuie întrebați în mod repetat dacă le înțeleg clar și dacă și le amintesc, și li se poate cere chiar să repete rânduielile de lucru – numai în acest fel se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat. Dacă oamenii pot să repete și să spună clar care sunt principiile necesare casei lui Dumnezeu și care este conținutul specific, asta dovedește că rânduielile de lucru au fost deja comunicate în mintea lor, că și le-au amintit și le înțeleg clar. Numai atunci se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat. În cazul în care condițiile, mediul și alți asemenea factori sunt corespunzători pentru comunicarea în scris a rânduielilor de lucru, atunci acestea trebuie neapărat să fie comunicate în scris; în cazul în care acestea nu pot fi comunicate în scris deoarece mediul nu permite acest lucru și trebuie, în schimb, comunicate verbal, atunci trebuie să se confirme că lucrurile care sunt comunicate atunci sunt identice cu rânduielile de lucru, că nu sunt denaturate și că nu le este adăugată nicio înțelegere personală, iar textul original este relatat – numai în acest fel se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat și cu acuratețe. Rânduielile de lucru ar trebui comunicate în întregime în conformitate cu formularea lor specifică; nu ar trebui să fie comunicate într-un mod iresponsabil sau cu interpretări denaturate sau absurde, bazate pe înțelegerile și închipuirile personale ale oamenilor. În ceea ce privește comunicarea cu acuratețe a acestora, oamenii ar trebui să înțeleagă nivelul de strictețe a comunicării rânduielilor de lucru; cu alte cuvinte, comunicarea acestora trebuie făcută cu acuratețe. Unii oameni spun: „Trebuie să le comunicăm exact?” Nu, nu este nevoie de asta. Precizia este ceea ce se cere de la dispozitive; dacă oamenii le pot comunica în mod acurat, se vor descurca destul de bine. De exemplu, în ceea ce privește viața bisericească, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cer ca aleșii Lui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu despre cunoașterea de Dumnezeu – este acest lucru ușor de comunicat? (Da.) Rânduielile de lucru le oferă oamenilor un domeniu de aplicare și ei pot citi toate aceste cuvinte relevante ale lui Dumnezeu. Totuși, dacă o persoană interpretează greșit rânduielile de lucru, adăugând înțelegeri, noțiuni și închipuiri personale și comunicând câteva cuvinte în plus, nu înseamnă acest lucru că s-a abătut de la rânduielile de lucru? Comunică rânduielile de lucru cu acuratețe? (Nu.) Comunică rânduielile de lucru cu propria completare – este pur și simplu absurd. O persoană trebuie să citească de mai multe ori fiecare rânduială de lucru care vine de la Cel de mai sus și să înțeleagă sensul corect al acesteia, semnificația emiterii acestei rânduieli de lucru și rezultatele pe care e menită să le obțină, iar apoi să descifreze modul corect de a practica elementele specifice de lucru rânduite de Cel de mai sus, evitând să facă orice greșeală. Comunicarea rânduielilor de lucru după ce aceste lucruri au fost discutate în părtășie și înțelese va fi întru totul precisă. Ceea ce trebuie făcut mai întâi este ca rânduielile de lucru să se transmită de la conducătorii și lucrătorii din zonele pastorale către conducătorii și lucrătorii de la celelalte niveluri care, la rândul lor le vor trimite, în final, supraveghetorului fiecărei echipe din fiecare biserică. Apoi, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu trebuie discutate în părtășie de mai multe ori la adunări, astfel încât toți aleșii lui Dumnezeu să le înțeleagă și să știe cum să le pună în practică – numai atunci când se obține acest efect se poate considera că ele au fost comunicate. Rânduielile de lucru trebuie să fie comunicate în conformitate cu metoda și domeniul de aplicare cerute de casa lui Dumnezeu. Bineînțeles, conținutul care este comunicat trebuie să fie precis și lipsit de greșeli. Conducătorii și lucrătorii nu trebuie să le interpreteze greșit, cu nepăsare, și să își adauge propriile idei – acest lucru nu înseamnă că le comunicați cu exactitate și constituie o neîndeplinire a responsabilităților lor de conducător sau lucrător. Acesta este modul în care trebuie să se înțeleagă comunicarea și implementarea cu acuratețe a rânduielilor de lucru.

Ce ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii dacă încă nu sunt siguri cum să comunice cu acuratețe rânduielile de lucru? Există o metodă foarte simplă și ușoară pentru acest lucru. După ce conducătorii și lucrătorii primesc rânduielile de lucru, aceștia ar trebui mai întâi să aibă părtășie despre ele cu ceilalți conducători și lucrători, să analizeze câte elemente specifice sunt solicitate de Cel de mai sus pentru aceste rânduieli de lucru și să le enumere unul câte unul. Apoi, pe baza acestor rânduieli de lucru, ei ar trebui să ia în considerare situația concretă a bisericii locale, cum ar fi circumstanțele lucrării de evanghelizare, diversele tipuri de lucrări profesionale și viața bisericească, precum și calibrul și circumstanțele familiale ale tuturor diferitelor tipuri de oameni și așa mai departe, integrând toate aceste lucruri pentru a vedea cum trebuie să fie implementate aceste lucrări. Prin intermediul părtășiei, toți conducătorii și lucrătorii trebuie să ajungă la o înțelegere identică și precisă a rânduielilor de lucru și să aibă metode corespunzătoare de comunicare a acestora – numai în acest fel rânduielile de lucru vor fi comunicate cu acuratețe. Dacă un conducător sau un lucrător primește rânduieli de lucru și fără să știe ce presupun acestea în mod specific, îi adună orbește pe frați și surori pentru a le emite și comunica, este acest lucru adecvat? Rezultatul acestui lucru este că la o lună sau două după comunicarea rânduielilor de lucru, se descoperă că există abateri în modul în care acestea au fost implementate în fiecare biserică și numai atunci când conducătorul sau lucrătorul analizează îndeaproape rânduielile de lucru, descoperă faptul că acestea au fost comunicate cu abateri. Dacă acel conducător sau lucrător ar fi citit conștiincios și ar fi avut părtășie despre rânduielile de lucru de atunci, ar fi fost în regulă, dar din cauza faptului că a fost pe moment leneș și superficial, a provocat apariția multor greșeli și abateri în lucrarea bisericii, iar după aceea, va trebui să le corecteze. Acest lucru adaugă un pas inutil și irosește timp. Ar fi fost mai bine dacă ar fi avut direct părtășie despre rânduielile de lucru în mod clar și apoi le-ar fi comunicat și implementat pe rând. Nu este o greșeală când lucrarea nu este bine făcută? (Este.) Prin urmare, există etape pentru a comunica rânduielile de lucru cu acuratețe. Conducătorii și lucrătorii trebuie, în primul rând, să aibă o adevărată cunoaștere și o înțelegere exactă a conținutului specific al rânduielilor de lucru, iar apoi trebuie să se gândească la planuri specifice de implementare, metode de implementare și să vizeze persoanele asupra cărora să le implementeze – numai în acest fel rânduielile de lucru pot fi comunicate cu acuratețe. Este potrivit să emită și să comunice orbește conducătorii și lucrătorii rânduieli de lucru atunci când le înțeleg doar parțial, le înțeleg doar în aparență, sunt vagi și nelămuriți în legătură cu acestea sau pur și simplu nu înțeleg cerințele specifice și conținutul acestora? (Nu.) Pot astfel de conducători și lucrători să realizeze o lucrare bună? Evident că nu. Prin urmare, în situațiile în care frații și surorile nu știu care sunt standardele și principiile specifice necesare în rânduielile de lucru sau cum anume să le pună în aplicare, conducătorii și lucrătorii vor avea deja o înțelegere exactă a rânduielilor de lucru, precum și planuri și pași concreți pentru implementarea acestora – numai în acest fel conducătorii și lucrătorii pot efectua primul pas, și anume comunicarea rânduielilor de lucru. Odată ce rânduielile de lucru au fost comunicate, iar frații și surorile înțeleg cu exactitate conținutul rânduielilor de lucru și au o oarecare cunoștință despre semnificația, valoarea și standardele casei lui Dumnezeu care realizează această lucrare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă imediat părtășie despre modul de repartizare a oamenilor și a anumitor lucrări, precum și despre planul specific pentru persoana care trebuie să implementeze și să efectueze această lucrare – aceștia sunt pașii pentru realizarea lucrării. Ce credeți despre monitorizarea lucrării în acest mod? Poate fi considerată o monitorizare atentă a lucrării? Este o monitorizare promptă a lucrării? (Da.)

II. Modul de implementare a rânduielilor de lucru

Odată ce primesc o rânduială de lucru, conducătorii și lucrătorii nu trebuie doar să o comunice și să o emită și cu asta, basta. Se poate considera că rânduiala de lucru a fost implementată odată ce aleșii lui Dumnezeu din fiecare biserică știu că aceasta a fost emisă? Asta nu înseamnă cu adevărat îndeplinirea sau implementarea unei rânduieli de lucru, nu înseamnă îndeplinirea responsabilităților și nici nu reprezintă standardul pe care îl cere Dumnezeu în cele din urmă. Obiectivul nu este comunicarea și emiterea unei rânduieli de lucru, ci implementarea acesteia. Așadar, cum trebuie implementate în mod specific rânduielile de lucru? Conducătorii și lucrătorii trebuie să-i adune pe toți supraveghetorii, frații și surorile relevante și să aibă părtășie cu ei despre cum trebuie să se desfășoare lucrarea și, în același timp, să selecteze un supraveghetor principal și membrii echipei care să realizeze lucrarea. Primul lucru pe care ar trebui să îl facă lucrătorii și conducătorii atunci când implementează lucrarea este să aibă părtășie – să aibă părtășie despre cum să facă lucrarea în conformitate cu principiile și în conformitate cu această rânduială de lucru de la casa lui Dumnezeu și cum să o facă într-un mod care înseamnă că această rânduială de lucru de la casa lui Dumnezeu este implementată și realizată. În timp ce au părtășie, frații și surorile, conducătorii și lucrătorii ar trebui să sugereze diferite planuri și, în cele din urmă, să selecteze calea, metoda și pașii care sunt cei mai potriviți și cei mai în conformitate cu principiile, hotărând ce să facă mai întâi și ce să facă pe urmă, astfel încât lucrarea să poată continua într-un mod organizat. După ce acest lucru este înțeles în teorie, când oamenii nu mai au dificultăți sau închipuiri, când nu vor mai simți nicio împotrivire față de această lucrare și pot înțelege sensul și scopul acestei rânduieli de lucru a casei lui Dumnezeu, lucrarea încă nu poate fi considerată ca fiind implementată. De asemenea, trebuie să se decidă cine este cel mai potrivit și calificat pentru această lucrare, cine își poate asuma responsabilitatea acestei lucrări și cine are abilitatea de-a o finaliza. Trebuie aleși oamenii care își vor asuma această lucrare, trebuie să se stabilească planul de implementare și termenul de finalizare și trebuie să se pregătească și să se specifice în mod clar resursele, materialele și alte asemenea lucruri necesare pentru ca lucrarea să fie finalizată – numai atunci se poate considera că a fost implementată. Bineînțeles, înainte de implementare, este, de asemenea, necesar să aibă loc comunicări și discuții specifice cu persoanele responsabile pentru această lucrare în mod individual, întrebându-le dacă au mai făcut această lucrare înainte și care sunt părerile și gândurile lor cu privire la aceasta. Dacă ele oferă unele planuri și gânduri care sunt în acord cu principiile, atunci acestea pot fi adoptate. Mai mult, în implementarea fiecărei lucrări trebuie să se acorde atenție și descoperirii numărului concret de probleme existente – acest pas nu trebuie neglijat. După ce sunt descoperite problemele, trebuie gândite modalități de rezolvare a acestora în timp util și numai după soluționarea temeinică a tuturor problemelor existente, rânduiala de lucru va fi concret implementată. În plus, nu trebuie să căutați și cum să faceți această lucrare într-un mod care să fie în acord cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu? Mai mult, dacă există cerințe ale casei lui Dumnezeu în ceea ce privește durata acestei lucrări, în ce interval de timp trebuie să fie finalizată, dacă există prevederi concrete în ceea ce privește competențele profesionale și așa mai departe, sunt toate subiecte despre care conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie cu supraveghetorii în cauză. Aceasta este implementarea. Implementarea nu se încheie prin comunicare verbală sau prin teorie, ci implică mai degrabă progresul concret al lucrărilor relevante, precum și anumite probleme și dificultăți specifice care trebuie rezolvate. Toate acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le ia în considerare atunci când implementează rânduiala de lucru cu supraveghetorii. Cu alte cuvinte, înainte de a efectua această lucrare specifică, conducătorii și lucrătorii trebuie să efectueze acest tip de părtășie, analiză și discuție cu supraveghetorii – aceasta este implementarea. Această implementare este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor și este ceea ce aceștia trebuie să realizeze. Să practici în acest fel înseamnă să realizezi o lucrare reală. Să presupunem că un conducător spune: „În acest moment, nici eu nu știu cum să fac această lucrare. Oricum, ți-am încredințat-o ție. De asemenea, ți-am comunicat și ți-am dat rânduiala de lucru și ți-am spus despre toate aspectele care au legătură cu aceasta. În ceea ce privește faptul că știi sau nu cum să o faci, modul în care o faci, dacă o faci bine sau rău și cât timp îți ia, totul depinde de tine. Aceste lucruri nu au nicio legătură cu mine. Prin faptul că am făcut atâtea lucrări, mi-am îndeplinit responsabilitatea.” Este acest lucru ceva ce conducătorii și lucrătorii ar trebui să spună? (Nu.) Dacă un conducător spune acest lucru, ce fel de persoană este acesta? Este un conducător fals. Ori de câte ori Cel de mai sus are cerințe și este necesar ca lucrarea să se realizeze în conformitate cu rânduielile de lucru, acest tip de persoană pasează totul altcuiva, spunând: „Să o faci tu, eu nu știu cum. Tu înțelegi totul, oricum. Ești expert, eu sunt novice.” Aceasta este o „celebră replică” rostită adesea de conducătorii falși; ei găsesc o scuză, după care se eschivează.

Pentru a rezuma, conducătorii falși nu sunt responsabili în lucrarea lor. Indiferent dacă nivelul calibrului lor este ridicat sau scăzut sau dacă sunt la înălțimea lucrării, principalul lucru este că nu sunt atenți și nu pun suflet în ea și sunt întotdeauna superficiali. Acestea sunt manifestări ale lipsei de responsabilitate. Să spunem că un conducător sau un lucrător este oarecum lipsit de calibru și profunzime în ceea ce privește experiența, dar poate lucra cu atenție și pune suflet în lucrarea lui. Deși rezultatele obținute în lucrarea lui nu sunt atât de mari, este, cel puțin, o persoană responsabilă, se implică din toată inima în lucrarea lui și se dedică în totalitate. Nu face bine lucrarea doar pentru că este oarecum lipsit de calibru și mic în statură. Dacă va deveni pe deplin competent în lucrarea lui după ce s-a instruit o vreme, atunci acest tip de conducător ar trebui să continue să fie cultivat. Dacă un conducător nu are nicio urmă de conștiință sau de rațiune și doar își păstrează poziția și se răsfață cu beneficiile statutului, dar nu face nicio lucrare reală, atunci el este cu adevărat un conducător fals și ar trebui să fie demis imediat și să nu i se mai permită niciodată să fie promovat sau folosit. Un conducător adevărat, un conducător responsabil, se implică total în lucrarea sa – își dedică mintea pentru aceasta, găsește tot felul de modalități de a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și depune cel mai mare efort posibil – în acest fel, își îndeplinește responsabilitățile. În timp ce implementează rânduiala de lucru a casei lui Dumnezeu, de asemenea, conducătorii responsabili vor observa și vor urmări evoluția implementării. Atunci când apare o situație neașteptată, ei vor fi capabili să adopte măsuri și soluții drept răspuns, în loc să se furișeze și să se spele pe mâini de problemă. Implementarea lucrării în acest fel se numește a fi responsabil. Atunci când se emite o rânduială de lucru, conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere această lucrare drept cea mai importantă în momentul respectiv și să se ocupe de ea; ei trebuie să o urmărească personal, să fie responsabili de la început până la sfârșit de ea și să renunțe la lucrare numai după ce aceasta este pe drumul cel bun și liderii fiecărei echipe știu cum să o realizeze. Dar, după ce renunță la aceasta, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă în continuare situația lucrării și să o inspecteze din când în când; doar în acest fel se pot asigura că lucrarea este bine făcută. Conducătorii și lucrătorii care nu își părăsesc posturile, persistă de la început până la sfârșit, aduc lucrarea pe calea cea bună – aceasta se numește a face lucrare reală. În acest timp, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să se ocupe și să urmărească progresul altor elemente ale lucrării. Indiferent ce dificultăți sau probleme apar în lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie să meargă rapid la locul lucrării pentru a oferi îndrumare și soluții. Conducătorul principal trebuie să se țină ferm de cea mai importantă lucrare și, în același timp, este necesar ca acesta să urmărească, să înțeleagă, să inspecteze și să supravegheze celelalte lucrări ale bisericii și să se asigure că toate acestea se desfășoară în mod normal. Când vine vorba de lucrările cele mai critice, conducătorul principal trebuie să lucreze personal la fața locului și să preia conducerea acestei lucrări și, mai ales când vine vorba de părțile critice ale lucrării, cu siguranță nu trebuie să părăsească locul de desfășurare a lucrării. Dacă o singură persoană nu este suficientă, trebuie să se rânduiască o altă persoană care să coopereze cu ea și să dirijeze lucrarea – aceasta înseamnă să depui orice efort și să te alături cu un scop comun pentru a face bine lucrarea critică. Deoarece casa lui Dumnezeu are o lucrare extrem de critică în fiecare etapă și perioadă, în cazul în care conducătorul principal nu face bine această lucrare critică, există o problemă legată de calibrul său și trebuie demis. Conducătorul principal trebuie să se ocupe de lucrarea cea mai critică, timp în care ceilalți conducători fac același lucru pentru lucrarea obișnuită; conducătorii și lucrătorii trebuie să învețe cum să prioritizeze lucrarea în ordinea importanței și urgenței și cum să cântărească avantajele și dezavantajele. În cazul în care conducătorii și lucrătorii pot stăpâni aceste principii, atunci sunt conducători și lucrători conform standardului.

Majoritatea conducătorilor și lucrătorilor din casa lui Dumnezeu sunt persoane tinere, sunt începători și se instruiesc să realizeze lucrări, așadar, cel mai important lucru pentru ei este să învețe să stăpânească principiile. Este posibil ca unii să spună: „Nu sunt prea mari cerințele pe care casa lui Dumnezeu le are pentru conducători și lucrători?” În realitate, nu sunt deloc. Cum de este o cerință exigentă să le ceri oamenilor să stăpânească principiile? Cum poate cineva să realizeze bine lucrarea bisericii dacă nu poate stăpâni principiile? Cum poate fi cineva un conducător sau lucrător dacă se ocupă de lucruri fără principii? Stăpânirea principiilor este o cerință pentru conducători și lucrători, nu pentru oamenii obișnuiți; dacă cineva nu poate stăpâni principiile, atunci nu va fi capabil să facă lucrarea bine. Oamenii care nu au un calibru prea mare nu sunt în stare să stăpânească principiile, casa lui Dumnezeu nu îi va cultiva și nici nu sunt calificați pentru a fi conducători. Unii oameni au mereu impresia că este greu să fii conducător și există două motive pentru asta: primul este acela că nu înțeleg deloc adevărul și nu sunt capabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele; celălalt motiv este că sunt lipsiți de calibru, nu știu ce înseamnă să faci o lucrare, nu pot explica în mod clar principiile și calea de practică pentru lucrare și nici măcar nu pot vorbi clar despre doctrine. Astfel de oameni nu sunt potriviți pentru a fi conducători. Să presupunem că o persoană are un calibru prea slab, nu știe cum să facă o lucrare și nu este deloc eficientă în a-și îndeplini îndatoririle – adică îi ia câteva zile să facă o lucrare care ar trebui să dureze o zi și șase luni să facă o lucrare care ar trebui să dureze o lună – asemenea oameni sunt inutili, nu sunt buni de nimic. Oamenii al căror calibru este prea slab nu pot îndeplini bine nicio datorie. Este corect și rațional ca Eu să am aceste cerințe față de oameni, iar acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii le pot realiza. Unii oameni simt că cerințele impuse de casa lui Dumnezeu sunt prea mari – aceasta arată că au un calibru prea slab, că nu sunt calificați pentru a fi conducători și lucrători și că ar trebui să-și asume responsabilitatea și să demisioneze. Nu ești în stare să-ți asumi responsabilitățile unui conducător sau lucrător și nu ești potrivit să fii așa ceva, așa că, deși ești conducător, ești unul fals. Dacă nu poți face bine nici măcar o lucrare, cum ai putea să te ocupi în același timp de alte lucrări? Sunt vrednici să fie conducători și lucrători oamenii al căror calibru este prea slab? Dacă nu sunt nici măcar atât de buni ca un câine de pază, atunci nu sunt demni de a fi numiți umani. Când un câine păzește o casă, nu numai că păzește curtea din față, curtea din spate și grădina de legume, dar poate păzi chiar și găinile, gâștele și oile gospodăriei. În momentul în care vede un străin apropiindu-se, latră – nu va lăsa pe nimeni să intre în curte și știe să își avertizeze stăpânul de apropierea străinului. Nici mintea unui câine nu este simplă. În cazul în care calibrul unei persoane este prea slab și nu poate fi comparată nici măcar cu un câine, nu este acel tip de persoană inutilă? Unii oameni iubesc timpul liber și urăsc lucrarea, sunt lacomi și leneși și vor să profite de pe urma casei lui Dumnezeu fără să facă nimic ei înșiși – nu sunt ei paraziți? Cerându-le conducătorilor și lucrătorilor să se ocupe de probleme cu principii, casa lui Dumnezeu îi cultivă și îi instruiește pentru a putea practica adevărul și a intra în realitate în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Unii conducători și lucrători sunt capabili să urmărească adevărul și să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu – toți acești oameni sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care iubesc timpul liber și urăsc lucrarea și care nu fac nimic real trebuie eliminați. Toți acei oameni inutili care râvnesc după confort, care se tem de greutăți și oboseală, care se plâng mereu de eforturi și dificultăți și care nu pot suporta deloc greutățile trebuie eliminați – nici unul nu trebuie să rămână! Dacă, atunci când își încep lucrarea, conducătorii și lucrătorii întâmpină diverse dificultăți, ei ar trebui să caute sursa problemei și apoi să îi înlăture pe acei scandalagii care stau în cale și sunt lipsiți de rațiune, acele piedici și obstacole. Atunci când cei care rămân sunt oameni care acceptă adevărul, ascultă și se supun, va fi mult mai ușor să îi conduci. Când conducătorii și lucrătorii lucrează, ei ar trebui mai întâi să aibă părtășie despre adevăr în mod clar, astfel încât oamenii să aibă o cale de urmat după ce îi aud. Nu ar trebui să rostească doctrine, să strige sloganuri și cu atât mai puțin să îi oblige pe oameni să le acorde atenție și să-i asculte și să practice. În cazul în care conducătorii și lucrătorii au părtășie despre adevăr în mod clar, atunci majoritatea oamenilor vor fi dispuși să îl pună în practică. Este îngrijorător dacă lucrătorii și conducătorii nu explică lucrurile clar sau cu luciditate, dar totuși le cer fraților și surorilor să le practice, iar frații și surorile nu știu cum să le practice și nu pot găsi calea de practică – acest lucru va afecta rezultatele lucrării. Atât timp cât conducătorii și lucrătorii pot să explice cu luciditate și să aibă în mod clar părtășie despre adevărurile-principii implicate în fiecare tip specific de lucrare, atunci majoritatea oamenilor vor fi înțelegători și raționali și vor fi dispuși să facă partea ce le revine. Toată lumea este dispusă să asculte pe cineva dacă ceea ce spune este corect, în conformitate cu adevărul și benefic pentru lucrarea bisericii și pentru pătrunderea în viață a fraților și surorilor. Cu toate acestea, există o situație în care unii conducători și lucrători rostesc doar cuvinte și doctrine, iar atunci când cineva îi întreabă despre calea specifică de practică, ei nu o pot explica și, în schimb, rostesc niște doctrine mărețe și strigă niște sloganuri, iar apoi trimit persoana respectivă să-și vadă de drum. Acea persoană nu este convinsă și se gândește: „Îmi ceri să pun asta în practică, dar nu mi-ai explicat clar, atunci cum pot să o fac? Nu am nicio cale de urmat! Te-am întrebat pe tine pentru că nu înțeleg, dar se dovedește că nici tu nu înțelegi și nu știi decât să rostești doctrine și să strigi sloganuri. Nu ești mai bun decât mine. De ce ar trebui să te ascult pe tine? Eu ascult de adevăr, nu de tine care rostești doctrine și strigi sloganuri!” Acest tip de situație se întâmplă. În cazul în care conducătorii și lucrătorii pot evita să rostească doctrine goale, pot să vorbească sincer și să aibă părtășie în mod clar despre principiile și calea de practică, atunci majoritatea oamenilor vor fi capabili să asculte. Prin urmare, lucrarea bisericii este, de fapt, ușor de făcut; atât timp cât conducătorii și lucrătorii pot implementa cu seriozitate rânduielile de lucru, își pot păstra posturile de lucru și se pot implica în lucrări specifice, atunci ei vor fi absolut capabili să facă lucrarea bine. Îngrijorător este faptul că, în cazul în care conducătorii, lucrătorii și supraveghetorii sunt iresponsabili și se poartă cu superioritate, știu doar să rostească doctrine și să strige sloganuri și nu se implică în lucrarea specifică la fața locului, atunci cu siguranță vor exista probleme în lucrare. Acest lucru e din cauza faptului că aceia de jos nu pot să-și dea seama de natura unor astfel de lucruri, au nevoie de cineva care să le arate calea, au nevoie de un sprijin temeinic, au nevoie de cineva care să îi conducă personal și să le spună ce să facă, au nevoie de cineva care să asigure supravegherea și să realizeze inspecții; altfel, lucrarea nu va fi implementată. Dacă te aștepți doar să strigi câteva doctrine și sloganuri dintr-o poziție superioară, ca apoi oamenii de jos să treacă la acțiune și să facă ceea ce spui tu, atunci continuă să visezi. Oamenii de jos sunt ca niște mașinării: dacă nimeni nu îi activează, ei nu vor acționa. Dacă aceia care slujesc drept conducători și lucrători nu pot să-și dea seama nici măcar de natura acestui lucru, atunci sunt prea lipsiți de înțelegere! Atunci când conducătorii falși lucrează, ei nu pot desluși nimic. Nu știu ce lucrare este critică și ce este o lucrare de chestiuni generale și nici nu sunt capabili să stabilească prioritățile sarcinilor în ordinea importanței și urgenței. Indiferent ce fac, ei nu au principii, nu pot explica în mod clar calea de practică și doar rostesc doctrine și strigă sloganuri, spunând doar lucruri nepractice. În consecință, nu sunt capabili să facă niciun fel de lucrare și pot fi doar eliminați. Conducătorii și lucrătorii trebuie să știe cum să rânduiască și să implementeze lucrarea și trebuie să știe cum să o inspecteze și să o dirijeze și să rezolve personal problemele care apar. Numai astfel de conducători și lucrători pot face o lucrare reală și îi pot convinge pe deplin pe oameni. Dacă un conducător nu poate să dirijeze lucrarea sau să descopere și să rezolve problemele, dacă nu este capabil decât să le țină continuu morală și să-i emondeze pe alții și dă vina pe altcineva atunci când el însuși încurcă lucrurile, atunci acesta este un conducător incompetent. Un asemenea conducător este o persoană inutilă, este un conducător fals și trebuie eliminat. Dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, trebuie să găsești cel puțin două persoane potrivite care să-ți fie asistenți pentru a te ajuta să faci bine această lucrare specifică și trebuie măcar să te ocupi și să îndepărtezi mai întâi persoanele care sunt obstacole și care creează tulburări. Nu înseamnă asta crearea condițiilor favorabile pentru a face bine această lucrare? Dacă, atunci când găsiți oameni care pot face ceva real, îi promovați imediat și dacă vă ocupați și îi îndepărtați imediat pe cei care creează perturbări și tulburări, atunci vor exista mult mai puține dificultăți atunci când veți continua să faceți această lucrare. Conducătorii care sunt prea lipsiți de calibru nu sunt capabili să lucreze astfel. Le este teamă să nu jignească oamenii și, atunci când văd că o persoană rea provoacă în mod constant perturbări și tulburări, nu se ocupă de ea. De asemenea, ei nu pot spune cine este capabil să facă ceva real și nu știu cine este potrivit să fie promovat pentru a se ocupa de lucrare. Conducătorii de acest fel sunt orbi și nu sunt în stare să își realizeze lucrarea. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu înțeleg adevărul sau abilitățile profesionale, nu își vor face treaba bine, așadar, conducătorii și lucrătorii trebuie să se instruiască în mod frecvent pentru a face o lucrare reală. Atât timp cât stăpânesc principiile, știu cum să acorde prioritate sarcinilor în ordinea importanței și urgenței și știu cum să cântărească avantajele și dezavantajele, atunci își pot face bine lucrarea și pot deveni conducători și lucrători conform standardului.

Acum că am avut părtășie despre acest conținut de comunicare, emitere și implementare precise a rânduielilor de lucru în concordanță cu cerințele casei lui Dumnezeu, voi, conducătorii și lucrătorii, aveți o înțelegere de bază a modului de abordare și implementare a rânduielilor de lucru? Și înțelegeți acum în mod specific responsabilitățile și obligațiile pe care trebuie să le îndepliniți atunci când implementați rânduielile de lucru? (Da.) Acum, că ai această înțelegere specifică, ar trebui să te gândești la ceea ce ar trebui să faci și în ce măsură ești capabil să o faci, iar apoi ar trebui să fii în măsură să judeci dacă ai sau nu calibrul de a fi conducător sau lucrător și dacă ești sau nu în stare să faci lucrarea de conducere. În ceea ce privește anumiți conducători și lucrători care sunt de calibru slab și care nu fac o lucrare reală – adică cei pe care îi numim conducători falși – odată ce au înțeles conținutul specific al celei de-a noua responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, ce ar trebui să facă? Unii spun: „Nu am înțeles cu adevărat care sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor înainte și, după ce am devenit conducător, m-am bazat doar pe noțiunile și închipuirile mele pentru a lucra de ochii lumii și am crezut că, pentru că eram entuziasmat și dispus să îndur suferințe, probabil eram un conducător conform standardului. Sunt uluit după ce L-am ascultat pe Dumnezeu având părtășie în acest fel. Se dovedește că sunt un conducător fals, calibrul meu este prea slab și nu pot face o lucrare reală. Nu sunt în stare nici măcar să implementez o singură rânduială de lucru specifică a casei lui Dumnezeu. Credeam că, citind o rânduială de lucru de mai multe ori, transmițând-o tuturor și apoi îndemnându-i și supraveghindu-i pe oamenii de jos în timp ce lucrau la ea, însemna că eu implementam acea rânduială de lucru. După un timp, am descoperit că lucrarea nu fusese făcută bine și că multe sarcini specifice fuseseră trecute cu vederea și abia atunci mi-am dat seama că, într-adevăr, calibrul meu era slab și că nu aveam stofă de conducător.” Așadar, ce ar trebui să facă o astfel de persoană? Ar fi în regulă dacă ar renunța la lucrarea sa? (Nu.) Atunci există o modalitate de a rezolva această problemă? Sau această problemă este de nerezolvat? (Nu, nu este de nerezolvat. Acei oameni trebuie să se străduiască să devină mai buni, în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu.) Aceasta este o perspectivă pozitivă și activă; este o perspectivă foarte bună. Ei ar trebui să se străduiască să se descurce mai bine în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu, să aibă credință și să se bazeze pe Dumnezeu, și să nu devină negativi sau să renunțe la lucrarea lor – aceasta este o soluție. Este o soluție bună? (Da.) Dar este singura soluție? (Nu, nu este. În cazul în care calibrul lor este prea slab și chiar nu pot face nicio lucrare concretă, atunci își pot asuma responsabilitatea pentru acest lucru și pot demisiona din funcția lor.) Aceasta este cea de-a doua soluție. Dacă au mai încercat și simt că nu pot face lucrarea de conducere – adică, dacă este foarte obositoare și solicitantă pentru ei, iar ei se simt foarte neliniștiți din cauza asta, nu pot dormi bine, simt în fiecare zi că i-ar strivi un munte, astfel încât nu își pot înălța capul sau nu pot respira, simt chiar că picioarele le sunt grele când merg – și după ce ascultă aceste cerințe specifice simt și mai mult cum calibrul lor este prea slab și că, pur și simplu, nu pot face lucrarea, ce ar trebui să facă? Există ceva ce pot face, și anume să demisioneze imediat. Dacă nu pot face o lucrare reală, atunci nu ar trebui să afecteze lucrarea casei lui Dumnezeu – aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă. Ei nu ar trebui să se forțeze fără să se gândească la limitele lor, să insiste în încercarea de a face ceva care le depășește abilitățile sau să facă lucruri nesăbuite. Doar cei care se abțin să facă astfel de lucruri au rațiune. Persoanele raționale au cunoaștere de sine; ele își cunosc calibrul și propriile neajunsuri. Numai atunci când își cunosc clar propria măsură, oamenii pot înțelege cu exactitate de ce sunt capabili, de ce nu sunt capabili și ce sunt mai potriviți să facă. De ce trebuie oamenii să-și cunoască propriul calibru? Acest lucru îi ajută să stabilească datoria pe care trebuie să o facă și, de asemenea, îi ajută să îndeplinească bine acea datorie. Dacă te-ai examinat deja și ai văzut că ai doar acest calibru și știi că nu poți face lucrarea de conducere, atunci nu este nevoie să te examinezi din nou și să dovedești iarăși acest lucru. Ar trebui să demisionezi imediat – nu te agăța de poziția ta și nu refuza să demisionezi; nu afecta alți oameni și nu le pune piedici în timp ce tu nu ești capabil să realizezi anumite lucrări specifice. Nu este demisionarea o cale către viitor? Aceste două căi îți sunt prezentate, iar tu poți alege una; nu îți lipsește o cale de urmat și nu există doar o singură cale. Poți face judecăți practice și exacte despre situația ta actuală, pe baza înțelegerii pe care o ai despre tine însuți, precum și pe baza evaluărilor pe care ți le fac frații și surorile din jurul tău care te cunosc, și apoi să faci alegerea corectă. Casa lui Dumnezeu nu-ți va îngreuna situația. Ce părere aveți despre acest lucru? (Este un lucru bun.) Unii oameni spun: „Vreau să încerc din nou și să mă străduiesc să fac mai bine. Cred că pot să o fac. Doar că nu am acordat prea multă atenție urmăririi adevărului în acei ani, iar după ce am devenit conducător, tot nu am știut cum să caut adevărul și am lucrat într-un mod confuz. Obișnuiam să cred că a fi conducător de biserică era foarte ușor, că tot ce presupunea era organizarea adunărilor la care să participe oamenii, preluarea conducerii în a avea părtășie despre adevăr, rezolvarea în timp util a problemelor atunci când acestea apăreau și implementarea imediată a oricăror rânduieli de la Cel de mai sus, și atâta tot. Nu mi-am închipuit niciodată că, după o perioadă în care am fost conducător, voi descoperi că există atât de multe probleme pe care nu le-am putut rezolva, că, atunci când Cel de mai sus m-a întrebat despre lucrare, nu am știut cum să răspund și că, atunci când unii dintre aleșii lui Dumnezeu au prezentat probleme reale, nu am fost în măsură să ofer un răspuns. De-a lungul acestor ani în care frații și surorile au crezut în Dumnezeu, toți au citit cuvintele lui Dumnezeu și au ascultat frecvent predici. Cu siguranță, toți înțeleg unele adevăruri și au un anumit discernământ. Fără adevărul-realitate, chiar nu-i pot uda sau aproviziona.” Acum este clar că nu este atât de simplu să realizezi bine orice fel de lucrare specifică în casa lui Dumnezeu. Dintr-un punct de vedere, oamenii trebuie să aibă calibru, în timp ce, din alt punct de vedere, trebuie să poarte o povară, precum și să înțeleagă adevărul – toate aceste lucruri sunt absolut necesare. Nu va fi suficient ca o persoană să nu urmărească adevărul sau să fie lipsită de calibru, cum nu va fi suficient nici ca o persoană să fie lipsită de umanitate și să nu poarte o povară. Lucrările specifice necesită o abordare specifică, iar acest lucru nu este un aspect la fel de simplu. Cu toate acestea, unii oameni rămân neconvinși. Ei tot vor să încerce din nou și cer să li se mai acorde o șansă – ar trebui să li se mai acorde o șansă unor astfel de oameni? Dacă atât capacitatea de lucru, cât și calibrul lor sunt de nivel mediu, dar pot realiza anumite lucrări specifice, nu sunt superficiali și se concentrează asupra rezolvării problemelor pentru a obține rezultate în lucrarea lor, pot să asculte și să se supună oricărei rânduieli făcute de Cel de mai sus și, în general, implementează lucrarea în conformitate cu rânduielile de lucru și principiile cerute de casa lui Dumnezeu, și chiar dacă nu și-au realizat bine lucrarea înainte pentru că erau tineri, nu înțelegeau adevărul și aveau o bază superficială, sunt persoane corecte, atunci ar trebui să li se dea o altă șansă și să continue să se instruiască – nu îi demiteți orbește. Nu este atât de ușor să fii un conducător sau lucrător și nici nu este atât de ușor să alegi un conducător sau lucrător. Acum, majoritatea conducătorilor și lucrătorilor își înțeleg responsabilitățile și vor fi cel puțin ceva mai buni la lucrarea lor decât au fost înainte – aceasta este o certitudine.

Acum că am terminat părtășia despre adevărurile-principii cu privire la cea de-a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor – inimile voastre sunt luminoase și aveți o cale de practică. Nu numai că sunteți capabili să vă îndepliniți datoria acum și să aveți pătrundere în viață, dar ar trebui să aveți și o anumită cunoaștere sau discernământ cu privire la conducători și lucrători și cel puțin să fi dobândit claritatea și înțelegerea responsabilităților pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească și a lucrării pe care ar trebui să o facă. Pe scurt, a ști dacă lucrătorii și conducătorii fac sau nu o lucrare reală este util și benefic pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu și, în acest fel, înțelegerea lor cu privire la responsabilitățile acestora nu va mai fi lipsită de conținut, ci va deveni mai concretă.

10 aprilie 2021